¹ Doamne, Tu ai fost^(A) locul nostru de adăpost
din neam în neam.
² Înainte^(B) ca să se fi născut munţii
şi înainte ca să se fi făcut pământul şi lumea,
din veşnicie în veşnicie, Tu eşti Dumnezeu!
³ Tu întorci pe oameni în ţărână
şi zici: „Întoarceţi-vă^(C), fiii oamenilor!”
⁴ Căci^(D) înaintea Ta, o mie de ani
sunt ca ziua de ieri, care a trecut,
şi ca o strajă din noapte.
⁵ Îi mături ca un^(E) vis:
dimineaţa sunt^(F) ca iarba, care încolţeşte iarăşi:
⁶ înfloreşte dimineaţa^(G) şi creşte,
iar seara este tăiată şi se usucă.
⁷ Noi suntem mistuiţi de mânia Ta
şi îngroziţi de urgia Ta.
⁸ Tu pui^(H) înaintea Ta nelegiuirile noastre
şi scoţi la lumina Feţei Tale păcatele noastre cele^(I) ascunse.
⁹ Toate zilele noastre pier de urgia Ta,
vedem cum ni se duc anii ca un sunet.
¹⁰ Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani,
iar pentru cei mai tari, la optzeci de ani,
şi lucrul cu care se mândreşte omul în timpul lor nu este decât trudă şi durere,
căci trece iute, şi noi zburăm.
¹¹ Dar cine ia seama la tăria mâniei Tale
şi la urgia Ta, aşa cum se cuvine să se teamă de Tine?
¹² Învaţă-ne^(J) să ne numărăm bine zilele,
ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!
¹³ Întoarce-te, Doamne! Până când zăboveşti?
Ai^(K) milă de robii Tăi!
¹⁴ Satură-ne în fiecare dimineaţă de bunătatea Ta,
şi^(L) toată viaţa noastră ne vom bucura şi ne vom veseli.
¹⁵ Înveseleşte-ne tot atâtea zile câte ne-ai smerit,
tot atâţia ani cât am văzut nenorocirea!
¹⁶ Să se arate robilor Tăi lucrarea^(M) Ta
şi slava Ta fiilor lor!
¹⁷ Fie peste noi bunăvoinţa^(N) Domnului Dumnezeului nostru!
Şi întăreşte^(O) lucrarea mâinilor noastre,
da, întăreşte lucrarea mâinilor noastre!