Psalmi 87-89

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

¹ Sionul are temeliile aşezate pe^(A) munţii cei sfinţi:
² Domnul^(B) iubeşte porţile Sionului
mai mult decât toate locaşurile lui Iacov.
³ Lucruri pline de slavă^(C) au fost spuse despre tine,
cetate a lui Dumnezeu!
⁴ Eu pomenesc Egiptul^(D) şi Babilonul printre cei ce Mă cunosc;
iată, ţara filistenilor, Tirul, cu Etiopia: „În Sion s-au născut.” –
⁵ Iar despre Sion este zis: „Toţi s-au născut în el”,
şi Cel Preaînalt îl întăreşte.
⁶ Domnul^(E) numără popoarele, scriindu-le^(F):
„Acolo s-au născut.”
⁷ Şi cei ce cântă şi cei ce joacă strigă:
„Toate izvoarele mele sunt în Tine.”

¹ Doamne, Dumnezeul^(G) mântuirii mele!
Zi^(H) şi noapte strig înaintea Ta!
² S-ajungă rugăciunea mea înaintea Ta!
Ia aminte la cererile mele,
³ căci mi s-a săturat sufletul de rele
şi^(I) mi se apropie viaţa de Locuinţa morţilor.
⁴ Sunt pus în rândul^(J) celor ce se pogoară în groapă,
sunt^(K) ca un om care nu mai are putere.
⁵ Stau întins printre cei morţi,
ca cei ucişi şi culcaţi în mormânt,
de care nu-Ţi mai aduci aminte
şi care sunt despărţiţi de^(L) mâna Ta.
⁶ M-ai aruncat în groapa cea mai de jos,
în întuneric, în adâncuri.
⁷ Mânia Ta mă apasă
şi mă năpădeşti cu^(M) toate valurile Tale.
⁸ Ai îndepărtat^(N) de la mine pe toţi prietenii mei,
m-ai făcut o pricină de scârbă pentru ei;
sunt închis^(O) şi nu pot să ies.
⁹ Mi se topesc ochii^(P) de suferinţă;
în toate zilele Te chem^(Q), Doamne,
şi-mi întind^(R) mâinile spre Tine!
¹⁰ Oare^(S) pentru morţi faci Tu minuni?
Sau se scoală morţii să Te laude?
¹¹ Se vorbeşte de bunătatea Ta în mormânt
şi de credincioşia Ta în Adânc?
¹² Sunt cunoscute^(T) minunile Tale în întuneric
şi^(U) dreptatea Ta în ţara uitării?
¹³ Doamne, eu Îţi cer ajutorul
şi^(V) dimineaţa rugăciunea mea se înalţă la Tine.
¹⁴ Pentru ce^(W), Doamne, lepezi sufletul meu?
Pentru ce îmi ascunzi^(X) Faţa Ta?
¹⁵ Din tinereţe, sunt nenorocit şi trag să mor,
sunt cuprins^(Y) de spaimele Tale şi nu ştiu ce să mai fac.
¹⁶ Mânia Ta trece peste mine,
spaimele Tale mă nimicesc de tot.
¹⁷ Ele mă^(Z) înconjoară toată ziua, ca nişte ape,
mă înfăşoară toate deodată.
¹⁸ Ai depărtat^(AA) de la mine pe prieteni şi tovarăşi,
şi cei de aproape ai mei s-au făcut nevăzuţi.

¹ Voi cânta^(AB) totdeauna îndurările Domnului:
voi spune din neam în neam, cu gura mea, credincioşia^(AC) Ta.
² Căci zic: „Îndurarea are temelii veşnice!
Tare ca cerurile este credincioşia Ta!” –
³ „Am făcut^(AD) legământ cu alesul Meu”, zice Domnul.
„Iată ce am jurat^(AE) robului Meu David:
⁴ ‘Îţi voi întări sămânţa^(AF) pe vecie
şi-n veci^(AG) îţi voi aşeza scaunul de domnie’.”
⁵ Cerurile^(AH) laudă minunile Tale, Doamne,
şi credincioşia Ta în adunarea sfinţilor^(AI)!
⁶ Căci în cer^(AJ) cine se poate asemăna cu Domnul?
Cine este ca Tine între fiii lui Dumnezeu?
⁷ Dumnezeu^(AK) este înfricoşat în adunarea cea mare a sfinţilor
şi de temut pentru toţi cei ce stau în jurul Lui.
⁸ Doamne, Dumnezeul oştirilor,
cine este puternic^(AL) ca Tine, Doamne!
Şi credincioşia Ta Te înconjoară.
⁹ Tu^(AM) îmblânzeşti mândria mării;
când se ridică valurile ei, Tu le potoleşti.
¹⁰ Tu^(AN) ai zdrobit Egiptul ca pe un hoit,
ai risipit pe vrăjmaşii Tăi prin puterea braţului Tău.
¹¹ Ale^(AO) Tale sunt cerurile şi pământul,
Tu ai întemeiat lumea şi tot ce cuprinde ea.
¹² Tu ai făcut miazănoaptea^(AP) şi miazăziua;
Taborul^(AQ) şi Hermonul^(AR) se bucură de Numele Tău.
¹³ Braţul tău este puternic,
mâna Ta este tare, dreapta Ta este înălţată.
¹⁴ Dreptatea^(AS) şi judecata sunt temelia scaunului Tău de domnie;
bunătatea^(AT) şi credincioşia sunt înaintea Feţei Tale.
¹⁵ Ferice de poporul care cunoaşte sunetul^(AU) trâmbiţei,
care umblă în lumina^(AV) Feţei Tale, Doamne!
¹⁶ El se bucură neîncetat de Numele Tău
şi se făleşte cu dreptatea Ta.
¹⁷ Căci Tu eşti fala puterii lui,
şi, în^(AW) bunăvoinţa Ta, ne ridici puterea noastră.
¹⁸ Căci Domnul este scutul nostru,
Sfântul lui Israel este Împăratul nostru.
¹⁹ Atunci ai vorbit într-o vedenie preaiubitului Tău
şi ai zis: „Am dat ajutorul Meu unui viteaz,
am ridicat din mijlocul poporului un tânăr^(AX);
²⁰ am găsit^(AY) pe robul Meu David
şi l-am uns cu untdelemnul Meu cel sfânt.
²¹ Mâna Mea îl^(AZ) va sprijini
şi braţul Meu îl va întări.
²² Vrăjmaşul^(BA) nu-l va prinde
şi cel rău nu-l va apăsa,
²³ ci voi zdrobi^(BB) dinaintea lui pe potrivnicii lui
şi voi lovi pe cei ce-l urăsc.
²⁴ Credincioşia^(BC) şi bunătatea Mea vor fi cu el
şi^(BD) tăria lui se va înălţa prin Numele Meu.
²⁵ Voi da în mâna^(BE) lui marea
şi în dreapta lui râurile.
²⁶ El Îmi va zice: ‘Tu eşti Tatăl^(BF) meu,
Dumnezeul meu şi Stânca^(BG) mântuirii mele!’
²⁷ Iar Eu îl voi face întâiul^(BH) născut,
cel mai înalt^(BI) dintre împăraţii pământului.
²⁸ Îi voi păstra totdeauna bunătatea^(BJ) Mea
şi legământul^(BK) Meu îi va fi neclintit.
²⁹ Îi voi face veşnică sămânţa^(BL)
şi scaunul^(BM) lui de domnie ca^(BN) zilele cerurilor.
³⁰ Dacă fiii^(BO) lui vor părăsi^(BP) Legea Mea
şi nu vor umbla după poruncile Mele,
³¹ dacă vor călca orânduirile Mele
şi nu vor păzi poruncile Mele,
³² atunci le voi pedepsi^(BQ) fărădelegile cu nuiaua
şi nelegiuirile cu lovituri,
³³ dar^(BR) nu-Mi voi îndepărta deloc bunătatea de la ei
şi nu-Mi voi face credincioşia de minciună;
³⁴ nu-Mi voi călca legământul
şi nu voi schimba ce a ieşit de pe buzele mele.
³⁵ Am jurat odată^(BS) pe sfinţenia Mea:
să mint Eu oare lui David?
³⁶ Sămânţa^(BT) lui va dăinui în veci;
scaunul lui de domnie va fi înaintea Mea ca^(BU) soarele;
³⁷ ca luna va dăinui pe vecie
şi ca martorul credincios din cer.”
³⁸ Şi totuşi^(BV) Tu l-ai îndepărtat^(BW)
şi Te-ai mâniat pe unsul Tău;
³⁹ ai nesocotit legământul făcut cu robul Tău;
i-ai doborât şi i-ai pângărit^(BX) cununa.
⁴⁰ I-ai prăbuşit^(BY) toate zidurile
şi i-ai dărâmat toate cetăţuile.
⁴¹ Toţi trecătorii îl jefuiesc
şi a ajuns de batjocura^(BZ) vecinilor lui.
⁴² Ai înălţat dreapta potrivnicilor lui,
ai înveselit pe toţi vrăjmaşii lui,
⁴³ ai făcut ca ascuţişul sabiei lui să dea înapoi
şi nu l-ai sprijinit în luptă.
⁴⁴ Ai pus capăt strălucirii lui
şi i-ai trântit la pământ scaunul de domnie^(CA);
⁴⁵ i-ai scurtat zilele tinereţii
şi l-ai acoperit de ruşine.
⁴⁶ Până^(CB) când, Doamne, Te vei ascunde fără încetare,
şi-Ţi^(CC) va arde mânia ca focul?
⁴⁷ Adu-ţi^(CD) aminte ce scurtă este viaţa mea
şi pentru ce nimic ai făcut pe toţi fiii omului.
⁴⁸ Este vreun om care^(CE) să poată trăi şi să nu^(CF) vadă moartea,
care să poată să-şi scape sufletul din Locuinţa morţilor?
⁴⁹ Unde sunt, Doamne, îndurările Tale dintâi,
pe care le-ai jurat^(CG) lui David în^(CH) credincioşia Ta?
⁵⁰ Adu-ţi aminte, Doamne, de ocara robilor Tăi,
adu-Ţi^(CI) aminte că port în sân ocara multor popoare;
⁵¹ adu-Ţi aminte de ocările vrăjmaşilor Tăi, Doamne;
de^(CJ) ocările lor împotriva paşilor unsului Tău!
⁵² Binecuvântat^(CK) să fie Domnul în veci!
Amin! Amin!