¹ Strig^(A) cu glasul meu către Dumnezeu,
strig cu glasul meu către Dumnezeu, şi El mă va asculta.
² În^(B) ziua necazului meu, caut^(C) pe Domnul;
noaptea, mâinile îmi stau întinse fără curmare;
sufletul meu nu vrea nicio mângâiere.
³ Mi-aduc aminte de Dumnezeu şi gem;
mă gândesc adânc în mine şi mi se mâhneşte duhul^(D).
⁴ Tu îmi ţii pleoapele deschise
şi, de mult ce mă frământ, nu pot vorbi.
⁵ Mă gândesc^(E) la zilele de demult,
la anii de odinioară.
⁶ Mă gândesc la cântările^(F) mele noaptea,
cuget^(G) adânc înăuntrul inimii mele,
îmi cade duhul pe gânduri şi zic:
⁷ „Va lepăda^(H) Domnul pentru totdeauna?
Şi nu va mai^(I) fi El binevoitor?
⁸ S-a isprăvit bunătatea Lui pe vecie?
S-a dus făgăduinţa^(J) Lui pentru totdeauna?
⁹ A uitat^(K) Dumnezeu să aibă milă?
Şi-a tras El, în mânia Lui, înapoi îndurarea?”
¹⁰ Atunci îmi zic: „Ceea ce mă face să sufăr^(L)
este că dreapta Celui Preaînalt nu mai este aceeaşi”…
¹¹ Dar tot voi lăuda^(M) lucrările Domnului,
căci îmi aduc aminte de minunile Tale de odinioară;
¹² da, mă voi gândi la toate lucrările Tale
şi voi lua aminte la toate isprăvile Tale.
¹³ Dumnezeule, căile^(N) Tale sunt sfinte!
Care^(O) Dumnezeu este mare ca Dumnezeul nostru?
¹⁴ Tu eşti Dumnezeul care faci minuni;
Tu Ţi-ai arătat puterea printre popoare.
¹⁵ Prin braţul Tău, Tu ai izbăvit^(P) pe poporul Tău,
pe fiii lui Iacov şi ai lui Iosif.
¹⁶ Când Te-au văzut^(Q) apele, Dumnezeule,
când Te-au văzut apele, s-au cutremurat
şi adâncurile s-au mişcat.
¹⁷ Norii au turnat apă cu găleata,
tunetul a răsunat în nori,
şi^(R) săgeţile Tale au zburat în toate părţile.
¹⁸ Tunetul Tău a izbucnit în vârtej de vânt,
fulgerele^(S) au luminat lumea:
pământul s-a mişcat şi s-a^(T) cutremurat.
¹⁹ Ţi-ai croit un drum prin^(U) mare,
o cărare prin apele cele mari
şi^(V) nu Ţi s-au mai cunoscut urmele.
²⁰ Ai povăţuit^(W) pe poporul Tău ca pe o turmă,
prin mâna lui Moise şi Aaron.