Psalmi 69-71

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

¹ Scapă-mă, Dumnezeule, căci^(A) îmi ameninţă apele viaţa.
² Mă afund^(B) în noroi şi nu mă pot ţine;
am căzut în prăpastie şi dau apele peste mine.
³ Nu mai pot^(C) strigând, mi se usucă gâtlejul,
mi se topesc^(D) ochii privind spre Dumnezeul meu.
⁴ Cei ce mă urăsc^(E) fără temei sunt mai mulţi decât perii capului meu;
ce puternici sunt cei ce vor să mă piardă,
cei ce pe nedrept îmi sunt vrăjmaşi;
trebuie să dau înapoi ce n-am furat.
⁵ Dumnezeule, Tu cunoşti nebunia mea
şi greşelile mele nu-Ţi sunt ascunse.
⁶ Să nu rămână de ruşine, din pricina mea, cei ce nădăjduiesc în Tine, Doamne, Dumnezeul oştirilor!
Să nu roşească de ruşine, din pricina mea, cei ce Te caută, Dumnezeul lui Israel!
⁷ Căci pentru Tine port eu ocara
şi îmi acoperă faţa ruşinea.
⁸ Am ajuns^(F) un străin pentru fraţii mei
şi un necunoscut pentru fiii mamei mele.
⁹ Căci^(G) râvna Casei Tale mă mănâncă
şi^(H) ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine cad asupra mea.
¹⁰ Plâng şi^(I) postesc,
şi ei mă ocărăsc.
¹¹ Mă îmbrac cu sac,
şi^(J) ei mă batjocoresc.
¹² Cei ce stau la poartă vorbesc de mine
şi^(K) cei ce beau băuturi tari mă pun în cântece.
¹³ Dar eu către Tine îmi înalţ rugăciunea, Doamne, la^(L) vremea potrivită.
În bunătatea Ta cea mare,
răspunde-mi, Dumnezeule, şi dă-mi ajutorul Tău!
¹⁴ Scoate-mă din noroi, ca să nu mă mai afund!
Să^(M) fiu izbăvit de vrăjmaşii mei şi din prăpastie^(N)!
¹⁵ Să nu mai dea valurile peste mine,
să nu mă înghită adâncul
şi să nu se închidă^(O) groapa peste mine!
¹⁶ Ascultă-mă, Doamne, căci^(P) bunătatea Ta este nemărginită.
În îndurarea Ta cea mare, întoarce-Ţi^(Q) privirile spre mine,
¹⁷ şi nu-Ţi ascunde^(R) faţa de robul Tău!
Căci sunt în necaz: grăbeşte de m-ascultă!
¹⁸ Apropie-Te de sufletul meu şi izbăveşte-l!
Scapă-mă, din pricina vrăjmaşilor mei!
¹⁹ Tu ştii ce ocară^(S), ce ruşine şi batjocură mi se face;
toţi potrivnicii mei sunt înaintea Ta.
²⁰ Ocara îmi rupe inima şi sunt bolnav;
aştept să-i fie cuiva milă^(T) de mine, dar degeaba;
aştept mângâietori^(U), şi nu găsesc niciunul.
²¹ Ei îmi pun fiere în mâncare
şi, când^(V) mi-e sete, îmi dau să beau oţet.
²² Să li se prefacă masa într-o cursă^(W)
şi liniştea într-un laţ!
²³ Să li se întunece^(X) ochii şi să nu mai vadă,
şi clatină-le mereu coapsele!
²⁴ Varsă-Ţi^(Y) mânia peste ei
şi să-i atingă urgia Ta aprinsă!
²⁵ Pustie^(Z) să le rămână locuinţa
şi nimeni să nu mai locuiască în corturile lor!
²⁶ Căci ei^(AA) prigonesc pe^(AB) cel lovit de Tine,
povestesc suferinţele celor răniţi de Tine.
²⁷ Adaugă^(AC) alte nelegiuiri la nelegiuirile lor,
şi^(AD) să n-aibă parte de îndurarea Ta!
²⁸ Să fie şterşi^(AE) din Cartea Vieţii
şi^(AF) să nu fie scrişi împreună cu cei neprihăniţi!
²⁹ Eu sunt nenorocit şi sufăr:
Dumnezeule, ajutorul Tău să mă ridice!
³⁰ Atunci voi lăuda^(AG) Numele lui Dumnezeu prin cântări
şi prin laude Îl voi preamări.
³¹ Lucrul acesta este mai^(AH) plăcut Domnului, decât un viţel
cu coarne şi copite!
³² Nenorociţii^(AI) văd lucrul acesta şi se bucură;
voi, care căutaţi pe Dumnezeu, veselă^(AJ) să vă fie inima!
³³ Căci Domnul ascultă pe cei săraci
şi nu nesocoteşte pe prinşii^(AK) Lui de război.
³⁴ Să-L laude^(AL) cerurile şi pământul,
mările şi^(AM) tot ce mişună în ele!
³⁵ Căci^(AN) Dumnezeu va mântui Sionul şi va zidi cetăţile lui Iuda;
ele vor fi locuite şi luate în stăpânire;
³⁶ sămânţa^(AO) robilor Lui le va moşteni,
şi cei ce iubesc Numele Lui vor locui în ele.

¹ Grăbeşte, Dumnezeule^(AP), de mă izbăveşte!
Grăbeşte de-mi ajută, Doamne!
² Să rămână de ruşine^(AQ) şi înfruntaţi
cei ce vor să-mi ia viaţa!
Să dea înapoi şi să roşească
cei ce-mi doresc pieirea!
³ Să se întoarcă^(AR) înapoi de ruşine cei ce zic: „Aha, Aha!”
⁴ Toţi cei ce Te caută să se veselească şi să se bucure în Tine!
Cei ce iubesc mântuirea Ta să zică neîncetat: „Preamărit să fie Dumnezeu!”
⁵ Eu^(AS) sunt sărac şi lipsit: grăbeşte^(AT) să-mi ajuţi, Dumnezeule.
Tu eşti Ajutorul şi Izbăvitorul meu:
Doamne, nu zăbovi!

¹ În Tine^(AU), Doamne, îmi caut scăparea:
să nu rămân de ruşine niciodată!
² Scapă-mă în dreptatea Ta şi izbăveşte-mă^(AV)!
Pleacă-Ţi^(AW) urechea spre mine şi ajută-mi.
³ Fii^(AX) o stâncă de adăpost pentru mine, unde să pot fugi totdeauna!
Tu ai hotărât^(AY) să mă scapi,
căci Tu eşti stânca şi cetăţuia mea.
⁴ Izbăveşte-mă^(AZ), Dumnezeule, din mâna celui rău,
din mâna omului nelegiuit şi asupritor!
⁵ Căci Tu eşti nădejdea^(BA) mea, Doamne, Dumnezeule!
În Tine mă încred din tinereţea mea.
⁶ Pe^(BB) Tine mă sprijin din pântecele mamei mele.
Tu eşti Binefăcătorul meu încă din pântecele mamei;
pe Tine Te laud fără-ncetare.
⁷ Pentru^(BC) mulţi, am ajuns ca o minune,
dar Tu eşti scăparea mea cea tare.
⁸ Să mi se umple gura^(BD) de laudele Tale
şi-n fiecare zi să Te slăvească!
⁹ Nu^(BE) mă lepăda la vremea bătrâneţii;
când mi se duc puterile, nu mă părăsi!
¹⁰ Căci vrăjmaşii mei vorbesc de mine
şi cei ce-mi pândesc viaţa se^(BF) sfătuiesc între ei
¹¹ zicând: „L-a părăsit Dumnezeu;
urmăriţi-l, puneţi mâna pe el, căci nu-i nimeni care să-l scape!”
¹² Dumnezeule^(BG), nu Te depărta de mine!
Dumnezeule, vino degrabă^(BH) în ajutorul meu!
¹³ Să rămână de ruşine^(BI) şi nimiciţi cei ce vor să-mi ia viaţa!
Să fie acoperiţi de ruşine şi de ocară cei ce-mi caută pierzarea!
¹⁴ Şi eu voi nădăjdui pururea,
Te voi lăuda tot mai mult.
¹⁵ Gura^(BJ) mea va vesti zi de zi dreptatea şi mântuirea Ta,
căci nu le^(BK) cunosc marginile.
¹⁶ Voi spune lucrările Tale cele puternice, Doamne, Dumnezeule!
Voi pomeni dreptatea Ta şi numai pe a Ta.
¹⁷ Dumnezeule, Tu m-ai învăţat din tinereţe,
şi până acum eu vestesc minunile Tale.
¹⁸ Nu mă părăsi, Dumnezeule, chiar^(BL) la bătrâneţea căruntă,
ca să vestesc tăria Ta neamului de acum
şi puterea Ta neamului de oameni care va veni!
¹⁹ Dreptatea^(BM) Ta, Dumnezeule, ajunge până la cer.
Tu ai săvârşit lucruri mari:
Dumnezeule^(BN), cine este ca Tine?
²⁰ Ne-ai făcut să trecem prin multe necazuri şi nenorociri^(BO),
dar ne vei da iarăşi viaţa^(BP),
ne vei scoate iarăşi din adâncurile pământului.
²¹ Înalţă-mi mărimea mea,
întoarce-Te şi mângâie-mă din nou!
²² Şi te voi lăuda în sunet de^(BQ) alăută,
Îţi voi cânta credincioşia. Dumnezeule,
Te voi lăuda cu harpa,
Sfântul^(BR) lui Israel!
²³ Când Te voi lăuda, voi fi cu bucuria pe buze,
cu bucuria în sufletul^(BS) pe care mi l-ai izbăvit;
²⁴ şi limba^(BT) mea va vesti zi de zi dreptatea Ta,
căci^(BU) cei ce-mi caută pierzarea sunt ruşinaţi şi roşii de ruşine.