Add parallel Print Page Options

Psalmul 60

Către mai-marele cântăreţilor. Se cântă ca şi „Crinul mărturiei”. O cântare de laudă a lui David spre învăţătură.

Făcută când purta război cu sirienii din Mesopotamia şi cu sirienii din Ţoba şi când s-a întors Ioab şi a bătut în Valea Sării douăsprezece mii de edomiţi

Dumnezeule(A), ne-ai lepădat, ne-ai împrăştiat
şi Te-ai mâniat: ridică-ne iarăşi!
Ai cutremurat pământul, l-ai despicat;
drege-i(B) spărturile, căci se clatină!
Ai făcut(C) pe poporul Tău să treacă prin lucruri grele,
ne-ai adăpat(D) cu un vin de amorţire.
Ai dat(E) celor ce se tem de Tine un steag,
ca să-l înalţe spre biruinţa adevărului.
Pentru ca(F) preaiubiţii Tăi să fie izbăviţi,
scapă-ne prin dreapta Ta şi ascultă-ne!
Dumnezeu a zis(G) în sfinţenia Lui: „Voi ieşi biruitor,
voi împărţi(H) Sihemul(I) şi voi măsura Valea(J) Sucot.
Al Meu este Galaadul, al Meu este Manase;
Efraim(K) este tăria capului Meu,
iar Iuda(L), toiagul Meu de cârmuire.
Moab(M) este ligheanul în care Mă spăl;
peste(N) Edom Îmi arunc încălţămintea;
ţara filistenilor(O) strigă de bucurie din pricina Mea!”
Cine mă va duce în cetatea întărită?
Cine mă va duce la Edom?
10 Oare nu Tu, Dumnezeule, care ne-ai(P) lepădat
şi nu(Q) mai ieşi, Dumnezeule, cu oştirile noastre?
11 Dă-ne ajutor, ca să scăpăm din necaz!
Căci ajutorul omului este zadarnic(R).
12 Cu Dumnezeu vom face(S) isprăvi mari,
şi El va zdrobi(T) pe vrăjmaşii noştri.

Psalmul 61

Către mai-marele cântăreţilor.

De cântat pe instrumente cu coarde.

Un psalm al lui David

Ascultă, Dumnezeule, strigătele mele,
ia aminte la rugăciunea mea!
De la capătul pământului strig către Tine cu inima mâhnită şi zic:
Du-mă pe stânca pe care n-o pot ajunge, căci este prea înaltă pentru mine!
Căci Tu eşti un adăpost pentru mine,
un turn(U) tare împotriva vrăjmaşului.
(V) vrea să locuiesc pe vecie în cortul Tău;
(W) alerg la adăpostul aripilor Tale.
Căci Tu, Dumnezeule, îmi asculţi juruinţele,
Tu îmi dai moştenirea celor ce se tem de Numele Tău.
Tu adaugi(X) zile la zilele împăratului:
lungească-i-se anii pe vecie!
În veci să rămână el pe scaunul de domnie, înaintea lui Dumnezeu!
Fă ca bunătatea(Y) şi credincioşia Ta să vegheze asupra lui!
Atunci voi cânta neîncetat Numele Tău
şi zi de zi îmi voi împlini juruinţele.

Psalmul 62

Către mai-marele cântăreţilor.

După Iedutun. Un psalm al lui David

Da, numai în Dumnezeu mi se încrede sufletul;
de la El îmi vine ajutorul.
Da(Z), El este stânca şi ajutorul meu,
Turnul meu de scăpare; nicidecum(AA) nu mă voi clătina.
Până când vă veţi năpusti asupra unui om,
până când veţi căuta cu toţii să-l doborâţi
ca(AB) pe un zid gata să cadă, ca pe un gard gata să se surpe?
Da, ei pun la cale să-l doboare din înălţimea lui:
le place minciuna;
cu(AC) gura binecuvântează, dar cu inima blestemă.
Da(AD), suflete, încrede-te în Dumnezeu,
căci de la El îmi vine nădejdea.
Da, El este stânca şi ajutorul meu,
Turnul meu de scăpare: nicidecum nu mă voi clătina.
Pe(AE) Dumnezeu se întemeiază ajutorul şi slava mea;
în Dumnezeu este stânca puterii mele, locul meu de adăpost.
Popoare, în orice vreme, încredeţi-vă în El,
vărsaţi-vă(AF) inimile înaintea Lui!
Dumnezeu este adăpostul(AG) nostru.
Da, o(AH) nimica sunt fiii omului! Minciună sunt fiii oamenilor!
Puşi în cumpănă toţi laolaltă, ar fi mai uşori decât o suflare
10 Nu vă încredeţi în asuprire
şi nu vă puneţi nădejdea zadarnică în răpire;
când(AI) cresc bogăţiile, nu vă lipiţi inima de ele.
11 Odată(AJ) a vorbit Dumnezeu,
de două ori am auzit
că „Puterea(AK) este a lui Dumnezeu.”
12 A Ta, Doamne, este şi bunătatea(AL),
căci Tu(AM) răsplăteşti fiecăruia după faptele lui.

Psalmul 60

Către mai-marele cântăreţilor. Se cântă ca şi „Crinul mărturiei”. O cântare de laudă a lui David spre învăţătură.

Făcută când purta război cu sirienii din Mesopotamia şi cu sirienii din Ţoba şi când s-a întors Ioab şi a bătut în Valea Sării douăsprezece mii de edomiţi

Dumnezeule(A), ne-ai lepădat, ne-ai împrăştiat
şi Te-ai mâniat: ridică-ne iarăşi!
Ai cutremurat pământul, l-ai despicat;
drege-i(B) spărturile, căci se clatină!
Ai făcut(C) pe poporul Tău să treacă prin lucruri grele,
ne-ai adăpat(D) cu un vin de amorţire.
Ai dat(E) celor ce se tem de Tine un steag,
ca să-l înalţe spre biruinţa adevărului.
Pentru ca(F) preaiubiţii Tăi să fie izbăviţi,
scapă-ne prin dreapta Ta şi ascultă-ne!
Dumnezeu a zis(G) în sfinţenia Lui: „Voi ieşi biruitor,
voi împărţi(H) Sihemul(I) şi voi măsura Valea(J) Sucot.
Al Meu este Galaadul, al Meu este Manase;
Efraim(K) este tăria capului Meu,
iar Iuda(L), toiagul Meu de cârmuire.
Moab(M) este ligheanul în care Mă spăl;
peste(N) Edom Îmi arunc încălţămintea;
ţara filistenilor(O) strigă de bucurie din pricina Mea!”
Cine mă va duce în cetatea întărită?
Cine mă va duce la Edom?
10 Oare nu Tu, Dumnezeule, care ne-ai(P) lepădat
şi nu(Q) mai ieşi, Dumnezeule, cu oştirile noastre?
11 Dă-ne ajutor, ca să scăpăm din necaz!
Căci ajutorul omului este zadarnic(R).
12 Cu Dumnezeu vom face(S) isprăvi mari,
şi El va zdrobi(T) pe vrăjmaşii noştri.

Psalmul 61

Către mai-marele cântăreţilor.

De cântat pe instrumente cu coarde.

Un psalm al lui David

Ascultă, Dumnezeule, strigătele mele,
ia aminte la rugăciunea mea!
De la capătul pământului strig către Tine cu inima mâhnită şi zic:
Du-mă pe stânca pe care n-o pot ajunge, căci este prea înaltă pentru mine!
Căci Tu eşti un adăpost pentru mine,
un turn(U) tare împotriva vrăjmaşului.
(V) vrea să locuiesc pe vecie în cortul Tău;
(W) alerg la adăpostul aripilor Tale.
Căci Tu, Dumnezeule, îmi asculţi juruinţele,
Tu îmi dai moştenirea celor ce se tem de Numele Tău.
Tu adaugi(X) zile la zilele împăratului:
lungească-i-se anii pe vecie!
În veci să rămână el pe scaunul de domnie, înaintea lui Dumnezeu!
Fă ca bunătatea(Y) şi credincioşia Ta să vegheze asupra lui!
Atunci voi cânta neîncetat Numele Tău
şi zi de zi îmi voi împlini juruinţele.

Psalmul 62

Către mai-marele cântăreţilor.

După Iedutun. Un psalm al lui David

Da, numai în Dumnezeu mi se încrede sufletul;
de la El îmi vine ajutorul.
Da(Z), El este stânca şi ajutorul meu,
Turnul meu de scăpare; nicidecum(AA) nu mă voi clătina.
Până când vă veţi năpusti asupra unui om,
până când veţi căuta cu toţii să-l doborâţi
ca(AB) pe un zid gata să cadă, ca pe un gard gata să se surpe?
Da, ei pun la cale să-l doboare din înălţimea lui:
le place minciuna;
cu(AC) gura binecuvântează, dar cu inima blestemă.
Da(AD), suflete, încrede-te în Dumnezeu,
căci de la El îmi vine nădejdea.
Da, El este stânca şi ajutorul meu,
Turnul meu de scăpare: nicidecum nu mă voi clătina.
Pe(AE) Dumnezeu se întemeiază ajutorul şi slava mea;
în Dumnezeu este stânca puterii mele, locul meu de adăpost.
Popoare, în orice vreme, încredeţi-vă în El,
vărsaţi-vă(AF) inimile înaintea Lui!
Dumnezeu este adăpostul(AG) nostru.
Da, o(AH) nimica sunt fiii omului! Minciună sunt fiii oamenilor!
Puşi în cumpănă toţi laolaltă, ar fi mai uşori decât o suflare
10 Nu vă încredeţi în asuprire
şi nu vă puneţi nădejdea zadarnică în răpire;
când(AI) cresc bogăţiile, nu vă lipiţi inima de ele.
11 Odată(AJ) a vorbit Dumnezeu,
de două ori am auzit
că „Puterea(AK) este a lui Dumnezeu.”
12 A Ta, Doamne, este şi bunătatea(AL),
căci Tu(AM) răsplăteşti fiecăruia după faptele lui.