Psalmi 52:1-69:25
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
Psalmul 52
Către mai-marele cântăreţilor.
O cântare a lui David.
Făcută cu prilejul celor spuse de Doeg, Edomitul, lui Saul, când zicea:
„David s-a dus în casa lui Ahimelec”
1 Pentru ce te făleşti cu răutatea ta, asupritorule(A)?
Bunătatea lui Dumnezeu ţine în veci.
2 Limba(B) ta nu născoceşte decât răutate,
ca(C) un brici ascuţit, viclean ce eşti!
3 Tu iubeşti mai degrabă răul decât binele,
mai degrabă minciuna(D) decât adevărul.
4 Tu iubeşti numai cuvinte nimicitoare,
limbă înşelătoare!
5 De aceea şi Dumnezeu te va doborî pe vecie,
te va apuca şi te va ridica din cortul tău
şi te va dezrădăcina(E) din pământul celor vii.
6 Cei(F) fără prihană vor vedea lucrul acesta, se vor teme
şi(G) vor râde de el, zicând:
7 „Iată omul care nu lua ca ocrotitor pe Dumnezeu,
ci se(H) încredea în bogăţiile lui cele mari
şi se bizuia pe răutatea lui.”
8 Dar eu sunt în Casa lui Dumnezeu ca(I) un măslin verde,
mă încred în bunătatea lui Dumnezeu în veci de veci.
9 Te voi lăuda totdeauna pentru că ai lucrat
şi, în faţa copiilor Tăi, voi nădăjdui în Numele Tău, căci(J) este binevoitor.
Psalmul 53
Către mai-marele cântăreţilor.
De cântat la flaut. O cântare a lui David
1 Nebunul(K) zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!”
S-au stricat oamenii, au săvârşit fărădelegi urâte,
nu este niciunul(L) care să facă binele.
2 Dumnezeu Se uită(M) de la înălţimea cerurilor peste fiii oamenilor,
ca să vadă dacă este cineva care să fie priceput
şi să caute(N) pe Dumnezeu.
3 Dar toţi s-au rătăcit, toţi s-au stricat;
nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.
4 Şi-au(O) pierdut oare mintea cei ce săvârşesc nelegiuirea,
de mănâncă pe poporul Meu, cum mănâncă pâinea,
şi nu cheamă pe Dumnezeu?
5 Atunci(P) vor tremura de spaimă fără să fie vreo pricină de spaimă;
Dumnezeu va risipi(Q) oasele celor ce tabără împotriva ta,
îi vei face de ruşine, căci Dumnezeu i-a lepădat.
6 O(R), cine va face să pornească din Sion izbăvirea lui Israel?
Când va aduce Dumnezeu înapoi pe prinşii de război ai poporului Său,
Iacov se va veseli şi Israel se va bucura.
Psalmul 54
Către mai-marele cântăreţilor.
De cântat cu instrumente cu coarde.
O cântare a lui David. Făcută când au venit zifiţii să spună lui Saul: „Ştiţi că David şade ascuns printre noi?”
1 Scapă-mă, Dumnezeule, prin Numele Tău
şi fă-mi dreptate prin puterea Ta.
2 Ascultă-mi rugăciunea, Dumnezeule,
ia aminte la cuvintele gurii mele.
3 Căci nişte străini(S) s-au sculat împotriva mea,
nişte oameni asupritori vor să-mi ia viaţa;
ei nu se gândesc la Dumnezeu.
4 Da, Dumnezeu este ajutorul meu,
Domnul(T) este sprijinul sufletului meu!
5 Răul se va întoarce asupra potrivnicilor mei;
nimiceşte-i în(U) credincioşia Ta!
6 Atunci Îţi voi aduce jertfe de bunăvoie,
voi lăuda Numele Tău, Doamne, căci(V) este binevoitor;
7 căci El mă izbăveşte din toate necazurile,
şi(W) cu ochii mei îmi văd împlinită dorinţa privitoare la vrăjmaşii mei.
Psalmul 55
Către mai-marele cântăreţilor.
De cântat pe instrumente cu coarde.
Un psalm al lui David
1 Ia aminte, Dumnezeule, la rugăciunea mea
şi nu Te ascunde de cererile mele!
2 Ascultă-mă şi răspunde-mi!
Rătăcesc(X) încoace şi încolo şi mă frământ
3 din pricina zarvei vrăjmaşului
şi din pricina apăsării celui rău.
Căci(Y) ei aruncă nenorocirea peste mine
şi mă urmăresc cu mânie.
4 Îmi tremură inima(Z) în mine
şi mă cuprinde spaima morţii,
5 mă apucă frica şi groaza,
şi mă iau fiorii.
6 Eu zic: „O, dacă aş avea aripile porumbelului,
aş zbura şi aş găsi undeva odihnă!”
7 Da, aş fugi departe de tot
şi m-aş duce să locuiesc în pustie.
8 Aş fugi în grabă la un adăpost
de vântul acesta năpraznic şi de furtuna aceasta.
9 Nimiceşte-i, Doamne, împarte-le limbile,
căci în cetate văd silă(AA) şi certuri;
10 zi şi noapte ei îi dau ocol pe ziduri:
nelegiuirea şi răutatea sunt în sânul ei;
11 răutatea este în mijlocul ei
şi vicleşugul şi înşelătoria nu lipsesc din pieţele ei.
12 Nu(AB) un vrăjmaş mă batjocoreşte,
căci aş suferi; nu potrivnicul meu se ridică(AC) împotriva mea,
căci m-aş ascunde dinaintea lui.
13 Ci tu, pe care te socoteam una cu mine,
tu, frate(AD) de cruce şi prieten cu mine!
14 Noi, care trăiam împreună într-o plăcută prietenie
şi ne duceam împreună(AE) cu mulţimea în Casa lui Dumnezeu!
15 Să vină moartea peste ei
şi să se pogoare(AF) de vii în Locuinţa morţilor!
Căci răutatea este în locuinţa lor, în inima lor.
16 Dar eu strig către Dumnezeu,
şi Domnul mă va scăpa.
17 Seara(AG), dimineaţa şi la amiază, oftez şi gem,
şi El va auzi glasul meu.
18 Mă va scăpa din lupta care se dă împotriva mea şi-mi va aduce pacea,
căci mulţi(AH) mai sunt împotriva mea!
19 Dumnezeu va auzi şi-i va smeri,
El, care(AI) din veşnicie stă pe scaunul Lui de domnie. (Oprire).
Căci în ei nu este nicio nădejde de schimbare
şi nu se tem de Dumnezeu.
20 Ei pun(AJ) mâna pe cei ce trăiau(AK) în pace cu ei
şi îşi calcă legământul.
21 Gura lor este dulce ca smântâna,
dar în inimă poartă războiul;
cuvintele(AL) lor sunt mai alunecoase decât untdelemnul,
dar, când ies ele din gură, sunt nişte săbii.
22 Încredinţează-ţi(AM) soarta în mâna Domnului, şi El te va sprijini.
El nu(AN) va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit.
23 Şi Tu, Dumnezeule, îi vei pogorî în fundul gropii.
Oamenii(AO) setoşi de sânge şi de înşelăciune nu(AP) vor ajunge nici jumătate din zilele lor.
Eu însă mă încred în Tine!
Psalmul 56
Către mai-marele cântăreţilor. Se cântă ca „Porumbel din stejarii depărtaţi”.
O cântare de laudă a lui David.
Făcută când l-au prins filistenii la Gat
1 Ai milă(AQ) de mine, Dumnezeule! Căci nişte oameni mă hărţuiesc.
Toată ziua îmi fac război şi mă chinuiesc.
2 Toată ziua mă hărţuiesc(AR) potrivnicii mei;
sunt mulţi şi se războiesc cu mine ca nişte trufaşi.
3 Ori de câte ori mă tem,
eu mă încred în Tine.
4 Eu mă voi lăuda cu(AS) Dumnezeu, cu Cuvântul Lui.
Mă încred în Dumnezeu
şi nu mă tem de nimic.
Ce pot să-mi facă nişte oameni?
5 Întruna ei îmi ating drepturile
şi n-au decât gânduri rele faţă de mine.
6 Uneltesc(AT), pândesc şi îmi urmăresc paşii,
pentru că(AU) vor să-mi ia viaţa.
7 Ei trag nădejde să scape prin nelegiuirea lor:
doboară popoarele, Dumnezeule, în mânia Ta!
8 Tu numeri paşii vieţii mele de pribeag;
pune-mi lacrimile în burduful Tău.
Nu sunt ele(AV) scrise în cartea Ta?
9 Vrăjmaşii mei dau înapoi în ziua când Te strig:
ştiu că Dumnezeu este de(AW) partea mea.
10 Eu mă voi lăuda cu(AX) Dumnezeu, cu Cuvântul Lui, da, mă voi lăuda cu Domnul, cu Cuvântul Lui.
11 Mă încred în Dumnezeu şi nu mă tem de nimic.
Ce pot să-mi facă nişte oameni?
12 Dumnezeule, trebuie să împlinesc juruinţele pe care Ţi le-am făcut;
Îţi voi aduce jertfe de mulţumire.
13 Căci mi-ai izbăvit sufletul de la(AY) moarte,
mi-ai ferit picioarele de cădere,
ca să umblu înaintea lui Dumnezeu,
în lumina(AZ) celor vii.
Psalmul 57
Către mai-marele cântăreţilor.
„Nu nimici”. O cântare de laudă a lui David, făcută când a fugit în peşteră, urmărit de Saul
1 Ai milă(BA) de mine, Dumnezeule, ai milă de mine!
Căci în Tine mi se încrede sufletul;
la(BB) umbra aripilor Tale caut un loc de scăpare
până(BC) vor trece nenorocirile.
2 Eu strig către Dumnezeu, către Cel Preaînalt,
către Dumnezeu, care(BD) lucrează pentru mine.
3 El(BE) îmi va trimite izbăvire din cer,
în timp ce prigonitorul meu îmi aruncă(BF) ocări.
Da, Dumnezeu Îşi va(BG) trimite bunătatea şi credincioşia.
4 Sufletul meu este între nişte lei:
stau culcat în mijlocul unor oameni care varsă flăcări,
în mijlocul unor oameni ai(BH) căror dinţi sunt suliţe şi săgeţi
şi a căror limbă(BI) este o sabie ascuţită.
5 Înalţă-Te(BJ) peste ceruri, Dumnezeule,
peste tot pământul să se întindă slava Ta!
6 Ei(BK) întinseseră un laţ sub paşii mei;
sufletul mi se încovoia
şi-mi săpaseră o groapă înainte:
Dar au căzut ei în ea.
7 Inima mea este tare(BL), Dumnezeule, inima mea este tare;
voi cânta, da, şi voi suna din instrumentele mele.
8 Trezeşte-te, suflete(BM)! Treziţi-vă, alăută şi harpă!
Mă voi trezi în zori de zi.
9 Te voi lăuda(BN) printre popoare, Doamne!
Te voi cânta printre neamuri.
10 Căci(BO) bunătatea Ta ajunge până la ceruri
şi credincioşia Ta, până la nori.
11 Înalţă-Te(BP) peste ceruri, Dumnezeule,
peste tot pământul să se întindă slava Ta!
Psalmul 58
Către mai-marele cântăreţilor.
„Nu nimici”. O cântare de laudă a lui David
1 Oare tăcând faceţi voi dreptate?
Oare aşa judecaţi voi fără părtinire, fiii oamenilor?
2 Dimpotrivă, în inimă săvârşiţi nelegiuiri;
în ţară puneţi în cumpănă(BQ) silnicia mâinilor voastre.
3 Cei răi sunt stricaţi încă din(BR) pântecele mamei lor,
mincinoşii se rătăcesc odată cu ieşirea din pântecele mamei lor.
4 Au o otravă(BS) ca otrava unui şarpe,
ca otrava unei aspide(BT) surde, care îşi astupă urechea,
5 care n-aude glasul vrăjitorilor, glasul fermecătorului celui mai iscusit.
6 Dumnezeule, zdrobeşte-le(BU) dinţii din gură!
Smulge, Doamne, măselele acestor pui de lei!
7 Să se risipească(BV) întocmai ca nişte ape care se scurg!
Săgeţile pe care le-aruncă ei să fie nişte săgeţi tocite!
8 Să piară ca un melc care se topeşte umblând;
să nu vadă soarele, ca(BW) stârpitura unei femei!
9 Înainte ca oalele voastre să simtă focul de spin
verde sau uscat, îl(BX) va lua vârtejul.
10 Cel(BY) fără prihană se va bucura la vederea răzbunării;
îşi va scălda picioarele(BZ) în sângele celor răi.
11 Şi(CA) atunci oamenii vor zice: „Da, este o răsplată pentru cel fără prihană!
Da, este un Dumnezeu care judecă(CB) pe pământ!”
Psalmul 59
Către mai-marele cântăreţilor.
„Nu nimici”. O cântare de laudă a lui David, făcută când a trimis Saul să-i împresoare casa, ca să-l omoare
1 Dumnezeule, scapă-mă(CC) de vrăjmaşii mei,
ocroteşte-mă de potrivnicii mei!
2 Scapă-mă de răufăcători,
izbăveşte-mă de oamenii setoşi de sânge!
3 Căci iată-i că stau la pândă să-mi ia viaţa;
nişte oameni porniţi la(CD) rău urzesc lucruri rele împotriva mea,
fără(CE) să fiu vinovat, fără să fi păcătuit, Doamne!
4 Cu toată nevinovăţia mea, ei aleargă, se pregătesc:
trezeşte-Te(CF), ieşi inaintea mea şi priveşte!
5 Doamne, Dumnezeul oştirilor, Dumnezeul lui Israel,
scoală-Te, ca să pedepseşti toate neamurile!
N-avea milă de niciunul din aceşti vânzători nelegiuiţi.
6 Se(CG) întorc în fiecare seară, urlă ca nişte câini
şi dau ocol cetăţii.
7 Da, din gura lor ţâşneşte răul,
pe buzele lor sunt săbii(CH);
căci zic: „Cine(CI) aude?”
8 Dar Tu(CJ), Doamne, râzi de ei,
Tu Îţi baţi joc de toate neamurile.
9 Oricare le-ar fi puterea, eu în Tine nădăjduiesc,
căci(CK) Dumnezeu este scăparea mea.
10 Dumnezeul meu, în bunătatea Lui, îmi iese(CL) înainte,
Dumnezeu(CM) mă face să-mi văd împlinită dorinţa faţă de cei ce mă prigonesc.
11 Nu-i(CN) ucide, ca să nu uite lucrul acesta poporul meu,
ci fă-i să pribegească, prin puterea Ta, şi doboară-i,
Doamne, Scutul nostru!
12 Gura lor păcătuieşte la fiecare(CO) vorbă care le iese de pe buze:
să se prindă în însăşi mândria lor,
căci nu spun decât blesteme şi minciuni.
13 Nimiceşte-i(CP) în mânia Ta, prăpădeşte-i ca să nu mai fie!
Fă-i(CQ) să ştie că împărăţeşte Dumnezeu peste Iacov,
până la marginile pământului.
14 Se(CR) întorc în fiecare seară, urlă ca nişte câini
şi dau ocol cetăţii.
15 Umblă(CS) încoace şi încolo după hrană
şi petrec noaptea nesătui.
16 Dar eu voi cânta puterea Ta;
dis-de-dimineaţă voi lăuda bunătatea Ta.
Căci Tu eşti un turn de scăpare pentru mine,
un loc de adăpost în ziua necazului meu.
17 O, Tăria(CT) mea! Pe Tine Te voi lăuda,
căci(CU) Dumnezeu, Dumnezeul meu cel prea bun, este turnul meu de scăpare.
Psalmul 60
Către mai-marele cântăreţilor. Se cântă ca şi „Crinul mărturiei”. O cântare de laudă a lui David spre învăţătură.
Făcută când purta război cu sirienii din Mesopotamia şi cu sirienii din Ţoba şi când s-a întors Ioab şi a bătut în Valea Sării douăsprezece mii de edomiţi
1 Dumnezeule(CV), ne-ai lepădat, ne-ai împrăştiat
şi Te-ai mâniat: ridică-ne iarăşi!
2 Ai cutremurat pământul, l-ai despicat;
drege-i(CW) spărturile, căci se clatină!
3 Ai făcut(CX) pe poporul Tău să treacă prin lucruri grele,
ne-ai adăpat(CY) cu un vin de amorţire.
4 Ai dat(CZ) celor ce se tem de Tine un steag,
ca să-l înalţe spre biruinţa adevărului.
5 Pentru ca(DA) preaiubiţii Tăi să fie izbăviţi,
scapă-ne prin dreapta Ta şi ascultă-ne!
6 Dumnezeu a zis(DB) în sfinţenia Lui: „Voi ieşi biruitor,
voi împărţi(DC) Sihemul(DD) şi voi măsura Valea(DE) Sucot.
7 Al Meu este Galaadul, al Meu este Manase;
Efraim(DF) este tăria capului Meu,
iar Iuda(DG), toiagul Meu de cârmuire.
8 Moab(DH) este ligheanul în care Mă spăl;
peste(DI) Edom Îmi arunc încălţămintea;
ţara filistenilor(DJ) strigă de bucurie din pricina Mea!”
9 Cine mă va duce în cetatea întărită?
Cine mă va duce la Edom?
10 Oare nu Tu, Dumnezeule, care ne-ai(DK) lepădat
şi nu(DL) mai ieşi, Dumnezeule, cu oştirile noastre?
11 Dă-ne ajutor, ca să scăpăm din necaz!
Căci ajutorul omului este zadarnic(DM).
12 Cu Dumnezeu vom face(DN) isprăvi mari,
şi El va zdrobi(DO) pe vrăjmaşii noştri.
Psalmul 61
Către mai-marele cântăreţilor.
De cântat pe instrumente cu coarde.
Un psalm al lui David
1 Ascultă, Dumnezeule, strigătele mele,
ia aminte la rugăciunea mea!
2 De la capătul pământului strig către Tine cu inima mâhnită şi zic:
Du-mă pe stânca pe care n-o pot ajunge, căci este prea înaltă pentru mine!
3 Căci Tu eşti un adăpost pentru mine,
un turn(DP) tare împotriva vrăjmaşului.
4 Aş(DQ) vrea să locuiesc pe vecie în cortul Tău;
să(DR) alerg la adăpostul aripilor Tale.
5 Căci Tu, Dumnezeule, îmi asculţi juruinţele,
Tu îmi dai moştenirea celor ce se tem de Numele Tău.
6 Tu adaugi(DS) zile la zilele împăratului:
lungească-i-se anii pe vecie!
7 În veci să rămână el pe scaunul de domnie, înaintea lui Dumnezeu!
Fă ca bunătatea(DT) şi credincioşia Ta să vegheze asupra lui!
8 Atunci voi cânta neîncetat Numele Tău
şi zi de zi îmi voi împlini juruinţele.
Psalmul 62
Către mai-marele cântăreţilor.
După Iedutun. Un psalm al lui David
1 Da, numai în Dumnezeu mi se încrede sufletul;
de la El îmi vine ajutorul.
2 Da(DU), El este stânca şi ajutorul meu,
Turnul meu de scăpare; nicidecum(DV) nu mă voi clătina.
3 Până când vă veţi năpusti asupra unui om,
până când veţi căuta cu toţii să-l doborâţi
ca(DW) pe un zid gata să cadă, ca pe un gard gata să se surpe?
4 Da, ei pun la cale să-l doboare din înălţimea lui:
le place minciuna;
cu(DX) gura binecuvântează, dar cu inima blestemă.
5 Da(DY), suflete, încrede-te în Dumnezeu,
căci de la El îmi vine nădejdea.
6 Da, El este stânca şi ajutorul meu,
Turnul meu de scăpare: nicidecum nu mă voi clătina.
7 Pe(DZ) Dumnezeu se întemeiază ajutorul şi slava mea;
în Dumnezeu este stânca puterii mele, locul meu de adăpost.
8 Popoare, în orice vreme, încredeţi-vă în El,
vărsaţi-vă(EA) inimile înaintea Lui!
Dumnezeu este adăpostul(EB) nostru.
9 Da, o(EC) nimica sunt fiii omului! Minciună sunt fiii oamenilor!
Puşi în cumpănă toţi laolaltă, ar fi mai uşori decât o suflare
10 Nu vă încredeţi în asuprire
şi nu vă puneţi nădejdea zadarnică în răpire;
când(ED) cresc bogăţiile, nu vă lipiţi inima de ele.
11 Odată(EE) a vorbit Dumnezeu,
de două ori am auzit
că „Puterea(EF) este a lui Dumnezeu.”
12 A Ta, Doamne, este şi bunătatea(EG),
căci Tu(EH) răsplăteşti fiecăruia după faptele lui.
Psalmul 63
Un psalm al lui David.
Făcut când era în pustia lui Iuda
1 Dumnezeule, Tu eşti Dumnezeul meu, pe Tine Te caut!
Îmi însetează sufletul(EI) după Tine, îmi tânjeşte trupul după Tine,
într-un pământ sec, uscat şi fără apă.
2 Aşa Te privesc eu în locaşul cel sfânt,
ca să-Ţi văd puterea(EJ) şi slava.
3 Fiindcă(EK) bunătatea Ta preţuieşte mai mult decât viaţa,
de aceea buzele mele cântă laudele Tale.
4 Te voi binecuvânta dar toată(EL) viaţa mea
şi în Numele Tău îmi voi ridica mâinile.
5 Mi se(EM) satură sufletul ca de nişte bucate grase şi miezoase,
şi gura mea Te laudă cu strigăte de bucurie pe buze
6 când mi-aduc(EN) aminte de Tine în aşternutul meu
şi când mă gândesc la Tine în timpul privegherilor nopţii.
7 Căci Tu eşti ajutorul meu
şi sunt plin de veselie la(EO) umbra aripilor Tale.
8 Sufletul meu este lipit de Tine;
dreapta Ta mă sprijină.
9 Dar cei ce caută să-mi ia viaţa
se vor duce în adâncimile pământului;
10 vor(EP) fi daţi pradă sabiei,
vor fi prada şacalilor.
11 Dar împăratul se va bucura în Dumnezeu;
oricine(EQ) jură pe El se va făli,
căci va astupa gura mincinoşilor.
Psalmul 64
Către mai-marele cântăreţilor.
Un psalm al lui David
1 Ascultă-mi glasul, Dumnezeule, când gem!
Ocroteşte-mi viaţa împotriva vrăjmaşului de care mă tem!
2 Păzeşte-mă de uneltirile celor răi,
de ceata gălăgioasă a oamenilor nelegiuiţi!
3 Ei(ER) îşi ascut limba ca o sabie,
îşi aruncă(ES) vorbele lor amare ca nişte săgeţi,
4 ca să tragă în ascuns asupra celui nevinovat;
trag asupra lui pe neaşteptate, fără nicio frică.
5 Ei se(ET) îmbărbătează în răutatea lor:
se sfătuiesc împreună ca să întindă curse şi zic(EU): „Cine ne va vedea?”
6 Pun la cale nelegiuiri
şi zic(EV): „Iată-ne gata, planul este făcut!”
O prăpastie este lăuntrul şi inima fiecăruia!
7 Dar(EW) Dumnezeu aruncă săgeţi împotriva lor:
deodată iată-i loviţi.
8 Limba lor le-a pricinuit căderea,
şi toţi cei ce-i văd clatină(EX) din cap.
9 Toţi(EY) oamenii sunt cuprinşi de frică,
şi mărturisesc(EZ): „Iată ce a făcut Dumnezeu,”
şi recunosc că aceasta este lucrarea Lui!
10 Cel(FA) neprihănit se bucură în Domnul şi în El îşi caută scăparea;
toţi cei cu inima fără prihană se laudă că sunt fericiţi.
Psalmul 65
Către mai-marele cântăreţilor.
Un psalm al lui David. O cântare
1 Cu încredere, Dumnezeule, vei fi lăudat în Sion
şi împlinite vor fi juruinţele care Ţi-au fost făcute.
2 Tu asculţi rugăciunea,
de aceea toţi oamenii vor veni la(FB) Tine.
3 Mă copleşesc(FC) nelegiuirile,
dar Tu vei ierta(FD) fărădelegile noastre.
4 Ferice(FE) de cel pe care-l alegi(FF) Tu şi pe care-l primeşti înaintea Ta,
ca să locuiască în curţile Tale!
Ne vom sătura(FG) de binecuvântarea Casei Tale,
de sfinţenia Templului Tău.
5 În bunătatea Ta, Tu ne asculţi prin minuni,
Dumnezeul mântuirii noastre,
nădejdea(FH) tuturor marginilor îndepărtate ale pământului şi mării!
6 El întăreşte munţii prin tăria Lui
şi este(FI) încins cu putere.
7 El(FJ) potoleşte urletul mărilor, urletul valurilor lor
şi zarva(FK) popoarelor.
8 Cei ce locuiesc la marginile lumii se înspăimântă de minunile Tale.
Tu umpli de veselie răsăritul şi apusul îndepărtat.
9 Tu cercetezi(FL) pământul şi-i dai(FM) belşug,
îl umpli de bogăţii
şi de râuri(FN) dumnezeieşti, pline cu apă.
Tu le dai grâu, pe care iată cum îl faci să rodească:
10 îi uzi brazdele,
îi sfărâmi bulgării,
îl înmoi cu ploaia
şi-i binecuvântezi răsadul.
11 Încununezi anul cu bunătăţile Tale
şi paşii Tăi varsă belşugul.
12 Câmpiile pustiei sunt adăpate
şi dealurile sunt încinse cu veselie.
13 Păşunile se acoperă de oi
şi văile(FO) se îmbracă cu grâu:
toate strigă de bucurie şi cântă.
Psalmul 66
Către mai-marele cântăreţilor.
O cântare. Un psalm
1 Înălţaţi lui Dumnezeu strigăte(FP) de bucurie, toţi locuitorii pământului.
2 Cântaţi slavă Numelui Său,
măriţi slava Lui prin laudele voastre.
3 Ziceţi lui Dumnezeu: „Cât de înfricoşate(FQ) sunt lucrările Tale!
Din(FR) pricina mărimii puterii Tale, vrăjmaşii Tăi Te linguşesc.
4 Tot(FS) pământul se închină înaintea Ta
şi cântă(FT) în cinstea Ta,
cântă Numele Tău.”
5 Veniţi(FU) şi priviţi lucrările lui Dumnezeu!
Ce înfricoşat este El când lucrează asupra fiilor oamenilor!
6 El a prefăcut(FV) marea în pământ uscat
şi râul(FW) a fost trecut cu piciorul:
atunci ne-am bucurat în El.
7 El stăpâneşte pe vecie prin puterea Lui.
Ochii(FX) Lui urmăresc pe neamuri,
ca cei răzvrătiţi să nu se mai scoale împotriva Lui!
8 Binecuvântaţi, popoare, pe Dumnezeul nostru!
Faceţi să răsune lauda Lui!
9 El ne-a păstrat sufletul cu viaţă
şi n-a îngăduit să ni se clatine piciorul.
10 Căci Tu(FY) ne-ai încercat, Dumnezeule,
ne-ai trecut(FZ) prin cuptorul cu foc, ca argintul.
11 Ne-ai adus(GA) în laţ
şi ne-ai pus o grea povară pe coapse.
12 Ai lăsat(GB) pe oameni să încalece pe capetele noastre,
am trecut(GC) prin foc şi prin apă,
dar Tu ne-ai scos şi ne-ai dat belşug.
13 De aceea, voi merge(GD) în Casa Ta cu arderi-de-tot,
îmi voi(GE) împlini juruinţele făcute Ţie,
14 juruinţe care mi-au ieşit de pe buze,
pe care mi le-a rostit gura când eram la strâmtorare.
15 Îţi voi aduce oi grase ca ardere-de-tot,
cu grăsimea berbecilor,
voi jertfi oi împreună cu ţapi.
16 Veniţi(GF) de ascultaţi, toţi cei ce vă temeţi de Dumnezeu,
şi voi istorisi ce a făcut El sufletului meu.
17 Am strigat către El cu gura mea,
şi îndată lauda a fost pe limba mea.
18 Dacă(GG) aş fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea,
nu m-ar fi ascultat Domnul.
19 Dar Dumnezeu m-a(GH) ascultat,
a luat aminte la glasul rugăciunii mele.
20 Binecuvântat să fie Dumnezeu,
care nu mi-a lepădat rugăciunea
şi nu mi-a îndepărtat bunătatea Lui!
Psalmul 67
Către mai-marele cântăreţilor.
De cântat pe instrumente cu coarde.
Un psalm. O cântare
1 Dumnezeu să aibă milă de noi şi să ne binecuvânteze,
să facă(GI) să lumineze peste noi Faţa Lui,
2 ca să se cunoască pe pământ calea(GJ) Ta
şi printre toate neamurile mântuirea(GK) Ta!
3 Te laudă popoarele, Dumnezeule,
toate popoarele Te laudă.
4 Se bucură neamurile şi se veselesc,
căci Tu judeci popoarele(GL) cu nepărtinire
şi povăţuieşti neamurile pe pământ.
5 Te laudă popoarele, Dumnezeule,
toate popoarele Te laudă.
6 Pământul(GM) îşi dă roadele.
Dumnezeu, Dumnezeul nostru, ne binecuvântează,
7 Dumnezeu ne binecuvântează
şi toate marginile pământului se(GN) tem de El.
Psalmul 68
Către mai-marele cântăreţilor.
Un psalm al lui David. O cântare
1 Dumnezeu Se scoală(GO), vrăjmaşii Lui se risipesc
şi potrivnicii Lui fug dinaintea Feţei Lui.
2 Cum(GP) se risipeşte fumul, aşa-i risipeşti Tu;
cum(GQ) se topeşte ceara la foc,
aşa pier cei răi dinaintea lui Dumnezeu.
3 Dar cei(GR) neprihăniţi se bucură, saltă de bucurie înaintea lui Dumnezeu
şi nu mai pot de veselie.
4 Cântaţi(GS) lui Dumnezeu, lăudaţi Numele Lui!
Faceţi(GT) drum Celui ce înaintează prin câmpii.
Domnul(GU) este Numele Lui: bucuraţi-vă înaintea Lui!
5 El este Tatăl(GV) orfanilor, Apărătorul văduvelor,
El, Dumnezeu, care locuieşte în locaşul Lui cel sfânt.
6 Dumnezeu(GW) dă o familie celor părăsiţi,
El izbăveşte(GX) pe prinşii de război şi-i face fericiţi;
numai cei răzvrătiţi locuiesc în locuri uscate.
7 Dumnezeule, când(GY) ai ieşit Tu în fruntea poporului
şi când mergeai în pustie,
8 s-a cutremurat(GZ) pământul,
s-au topit cerurile dinaintea lui Dumnezeu,
s-a zguduit Sinai dinaintea lui Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel.
9 Ai dat o(HA) ploaie binefăcătoare, Dumnezeule,
şi ai întărit moştenirea Ta, sleită de puteri.
10 Poporul tău şi-a aşezat locuinţa în ţara
pe care, prin bunătatea Ta, Dumnezeule,
o pregătiseşi pentru cei nenorociţi(HB).
11 Un cuvânt spune Domnul,
şi femeile aducătoare de veşti bune sunt o mare oştire:
12 împăraţii(HC) oştirilor fug, fug,
şi cea care rămâne acasă, împarte prada.
13 Pe când(HD) voi vă odihniţi în mijlocul staulelor,
aripile porumbelului sunt acoperite(HE) de argint
şi penele lui sunt de un galben auriu.
14 Când(HF) a împrăştiat Cel Atotputernic pe împăraţi în ţară,
parcă ningea în Ţalmon.
15 Munţii lui Dumnezeu, Munţii Basanului,
munţi cu multe piscuri, Munţii Basanului,
16 pentru ce(HG), munţi cu multe piscuri, purtaţi pizmă
pe(HH) muntele pe care l-a ales Dumnezeu ca locaş împărătesc?
Cu toate acestea, Domnul va locui în el în veci.
17 Carele(HI) Domnului se numără cu douăzecile de mii, cu mii şi mii;
Domnul este în mijlocul lor, venind din Sinai în locaşul Său cel sfânt.
18 Te-ai suit(HJ) pe înălţime, ai(HK) luat prinşi de război,
ai luat(HL) în dar oameni;
cei răzvrătiţi(HM) vor locui şi ei(HN) lângă Domnul Dumnezeu.
19 Binecuvântat să fie Domnul, care zilnic ne poartă povara,
Dumnezeu, mântuirea noastră!
20 Dumnezeu este pentru noi Dumnezeul izbăvirilor
şi Domnul(HO) Dumnezeu ne poate scăpa de moarte.
21 Da, Dumnezeu(HP) va zdrobi capul vrăjmaşilor Lui,
creştetul(HQ) capului celor ce trăiesc în păcat.
22 Domnul zice: „Îi voi aduce înapoi(HR) din Basan,
îi voi aduce înapoi din(HS) fundul mării,
23 ca(HT) să-ţi cufunzi piciorul în sânge
şi(HU) limba câinilor tăi să-şi capete partea din vrăjmaşii tăi.”
24 Ei văd intrarea Ta, Dumnezeule,
intrarea Dumnezeului meu, Împăratului meu, în locaşul cel sfânt.
25 În frunte merg cântăreţii(HV), apoi cei ce cântă din instrumente,
în mijlocul fetelor care sună din timpane.
26 Binecuvântaţi pe Dumnezeu în adunări,
binecuvântaţi pe Domnul, cei ce vă coborâţi(HW) din Israel!
27 Iată tânărul(HX) Beniamin, care stăpâneşte peste ei,
căpeteniile lui Iuda şi ceata lor,
căpeteniile lui Zabulon, căpeteniile lui Neftali.
28 Dumnezeul tău te-a făcut(HY) puternic.
Întăreşte, Dumnezeule, ce ai făcut pentru noi în Templul Tău.
29 Împăraţii(HZ) Îţi vor aduce daruri la Ierusalim.
30 Înspăimântă fiara din trestii,
ceata(IA) taurilor, cu viţeii popoarelor;
calcă în picioare pe cei ce îşi pun(IB) plăcerea în argint!
Risipeşte popoarele cărora le place să se bată!
31 Cei(IC) mari vin din Egipt:
Etiopia(ID) aleargă(IE) cu mâinile întinse spre Dumnezeu.
32 Cântaţi lui Dumnezeu, împărăţiile pământului,
şi lăudaţi pe Domnul!
33 Cântaţi Celui ce(IF) călăreşte pe cerurile cerurilor veşnice!
Iată că(IG) se aude glasul Lui, glasul Lui cel puternic!
34 Daţi(IH) slavă lui Dumnezeu,
a cărui măreţie este peste Israel
şi a cărui putere este în ceruri.
35 Ce înfricoşat(II) eşti, Dumnezeule, din locaşul Tău cel sfânt!
Dumnezeul lui Israel dă poporului Său tărie şi mare putere.
Binecuvântat să fie Dumnezeu!
Psalmul 69
Către mai-marele cântăreţilor. De cântat ca şi „Crinii”. Un psalm al lui David
1 Scapă-mă, Dumnezeule, căci(IJ) îmi ameninţă apele viaţa.
2 Mă afund(IK) în noroi şi nu mă pot ţine;
am căzut în prăpastie şi dau apele peste mine.
3 Nu mai pot(IL) strigând, mi se usucă gâtlejul,
mi se topesc(IM) ochii privind spre Dumnezeul meu.
4 Cei ce mă urăsc(IN) fără temei sunt mai mulţi decât perii capului meu;
ce puternici sunt cei ce vor să mă piardă,
cei ce pe nedrept îmi sunt vrăjmaşi;
trebuie să dau înapoi ce n-am furat.
5 Dumnezeule, Tu cunoşti nebunia mea
şi greşelile mele nu-Ţi sunt ascunse.
6 Să nu rămână de ruşine, din pricina mea, cei ce nădăjduiesc în Tine, Doamne, Dumnezeul oştirilor!
Să nu roşească de ruşine, din pricina mea, cei ce Te caută, Dumnezeul lui Israel!
7 Căci pentru Tine port eu ocara
şi îmi acoperă faţa ruşinea.
8 Am ajuns(IO) un străin pentru fraţii mei
şi un necunoscut pentru fiii mamei mele.
9 Căci(IP) râvna Casei Tale mă mănâncă
şi(IQ) ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine cad asupra mea.
10 Plâng şi(IR) postesc,
şi ei mă ocărăsc.
11 Mă îmbrac cu sac,
şi(IS) ei mă batjocoresc.
12 Cei ce stau la poartă vorbesc de mine
şi(IT) cei ce beau băuturi tari mă pun în cântece.
13 Dar eu către Tine îmi înalţ rugăciunea, Doamne, la(IU) vremea potrivită.
În bunătatea Ta cea mare,
răspunde-mi, Dumnezeule, şi dă-mi ajutorul Tău!
14 Scoate-mă din noroi, ca să nu mă mai afund!
Să(IV) fiu izbăvit de vrăjmaşii mei şi din prăpastie(IW)!
15 Să nu mai dea valurile peste mine,
să nu mă înghită adâncul
şi să nu se închidă(IX) groapa peste mine!
16 Ascultă-mă, Doamne, căci(IY) bunătatea Ta este nemărginită.
În îndurarea Ta cea mare, întoarce-Ţi(IZ) privirile spre mine,
17 şi nu-Ţi ascunde(JA) faţa de robul Tău!
Căci sunt în necaz: grăbeşte de m-ascultă!
18 Apropie-Te de sufletul meu şi izbăveşte-l!
Scapă-mă, din pricina vrăjmaşilor mei!
19 Tu ştii ce ocară(JB), ce ruşine şi batjocură mi se face;
toţi potrivnicii mei sunt înaintea Ta.
20 Ocara îmi rupe inima şi sunt bolnav;
aştept să-i fie cuiva milă(JC) de mine, dar degeaba;
aştept mângâietori(JD), şi nu găsesc niciunul.
21 Ei îmi pun fiere în mâncare
şi, când(JE) mi-e sete, îmi dau să beau oţet.
22 Să li se prefacă masa într-o cursă(JF)
şi liniştea într-un laţ!
23 Să li se întunece(JG) ochii şi să nu mai vadă,
şi clatină-le mereu coapsele!
24 Varsă-Ţi(JH) mânia peste ei
şi să-i atingă urgia Ta aprinsă!
25 Pustie(JI) să le rămână locuinţa
şi nimeni să nu mai locuiască în corturile lor!
Psalmi 52:1-69:25
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
Psalmul 52
Către mai-marele cântăreţilor.
O cântare a lui David.
Făcută cu prilejul celor spuse de Doeg, Edomitul, lui Saul, când zicea:
„David s-a dus în casa lui Ahimelec”
1 Pentru ce te făleşti cu răutatea ta, asupritorule(A)?
Bunătatea lui Dumnezeu ţine în veci.
2 Limba(B) ta nu născoceşte decât răutate,
ca(C) un brici ascuţit, viclean ce eşti!
3 Tu iubeşti mai degrabă răul decât binele,
mai degrabă minciuna(D) decât adevărul.
4 Tu iubeşti numai cuvinte nimicitoare,
limbă înşelătoare!
5 De aceea şi Dumnezeu te va doborî pe vecie,
te va apuca şi te va ridica din cortul tău
şi te va dezrădăcina(E) din pământul celor vii.
6 Cei(F) fără prihană vor vedea lucrul acesta, se vor teme
şi(G) vor râde de el, zicând:
7 „Iată omul care nu lua ca ocrotitor pe Dumnezeu,
ci se(H) încredea în bogăţiile lui cele mari
şi se bizuia pe răutatea lui.”
8 Dar eu sunt în Casa lui Dumnezeu ca(I) un măslin verde,
mă încred în bunătatea lui Dumnezeu în veci de veci.
9 Te voi lăuda totdeauna pentru că ai lucrat
şi, în faţa copiilor Tăi, voi nădăjdui în Numele Tău, căci(J) este binevoitor.
Psalmul 53
Către mai-marele cântăreţilor.
De cântat la flaut. O cântare a lui David
1 Nebunul(K) zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!”
S-au stricat oamenii, au săvârşit fărădelegi urâte,
nu este niciunul(L) care să facă binele.
2 Dumnezeu Se uită(M) de la înălţimea cerurilor peste fiii oamenilor,
ca să vadă dacă este cineva care să fie priceput
şi să caute(N) pe Dumnezeu.
3 Dar toţi s-au rătăcit, toţi s-au stricat;
nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.
4 Şi-au(O) pierdut oare mintea cei ce săvârşesc nelegiuirea,
de mănâncă pe poporul Meu, cum mănâncă pâinea,
şi nu cheamă pe Dumnezeu?
5 Atunci(P) vor tremura de spaimă fără să fie vreo pricină de spaimă;
Dumnezeu va risipi(Q) oasele celor ce tabără împotriva ta,
îi vei face de ruşine, căci Dumnezeu i-a lepădat.
6 O(R), cine va face să pornească din Sion izbăvirea lui Israel?
Când va aduce Dumnezeu înapoi pe prinşii de război ai poporului Său,
Iacov se va veseli şi Israel se va bucura.
Psalmul 54
Către mai-marele cântăreţilor.
De cântat cu instrumente cu coarde.
O cântare a lui David. Făcută când au venit zifiţii să spună lui Saul: „Ştiţi că David şade ascuns printre noi?”
1 Scapă-mă, Dumnezeule, prin Numele Tău
şi fă-mi dreptate prin puterea Ta.
2 Ascultă-mi rugăciunea, Dumnezeule,
ia aminte la cuvintele gurii mele.
3 Căci nişte străini(S) s-au sculat împotriva mea,
nişte oameni asupritori vor să-mi ia viaţa;
ei nu se gândesc la Dumnezeu.
4 Da, Dumnezeu este ajutorul meu,
Domnul(T) este sprijinul sufletului meu!
5 Răul se va întoarce asupra potrivnicilor mei;
nimiceşte-i în(U) credincioşia Ta!
6 Atunci Îţi voi aduce jertfe de bunăvoie,
voi lăuda Numele Tău, Doamne, căci(V) este binevoitor;
7 căci El mă izbăveşte din toate necazurile,
şi(W) cu ochii mei îmi văd împlinită dorinţa privitoare la vrăjmaşii mei.
Psalmul 55
Către mai-marele cântăreţilor.
De cântat pe instrumente cu coarde.
Un psalm al lui David
1 Ia aminte, Dumnezeule, la rugăciunea mea
şi nu Te ascunde de cererile mele!
2 Ascultă-mă şi răspunde-mi!
Rătăcesc(X) încoace şi încolo şi mă frământ
3 din pricina zarvei vrăjmaşului
şi din pricina apăsării celui rău.
Căci(Y) ei aruncă nenorocirea peste mine
şi mă urmăresc cu mânie.
4 Îmi tremură inima(Z) în mine
şi mă cuprinde spaima morţii,
5 mă apucă frica şi groaza,
şi mă iau fiorii.
6 Eu zic: „O, dacă aş avea aripile porumbelului,
aş zbura şi aş găsi undeva odihnă!”
7 Da, aş fugi departe de tot
şi m-aş duce să locuiesc în pustie.
8 Aş fugi în grabă la un adăpost
de vântul acesta năpraznic şi de furtuna aceasta.
9 Nimiceşte-i, Doamne, împarte-le limbile,
căci în cetate văd silă(AA) şi certuri;
10 zi şi noapte ei îi dau ocol pe ziduri:
nelegiuirea şi răutatea sunt în sânul ei;
11 răutatea este în mijlocul ei
şi vicleşugul şi înşelătoria nu lipsesc din pieţele ei.
12 Nu(AB) un vrăjmaş mă batjocoreşte,
căci aş suferi; nu potrivnicul meu se ridică(AC) împotriva mea,
căci m-aş ascunde dinaintea lui.
13 Ci tu, pe care te socoteam una cu mine,
tu, frate(AD) de cruce şi prieten cu mine!
14 Noi, care trăiam împreună într-o plăcută prietenie
şi ne duceam împreună(AE) cu mulţimea în Casa lui Dumnezeu!
15 Să vină moartea peste ei
şi să se pogoare(AF) de vii în Locuinţa morţilor!
Căci răutatea este în locuinţa lor, în inima lor.
16 Dar eu strig către Dumnezeu,
şi Domnul mă va scăpa.
17 Seara(AG), dimineaţa şi la amiază, oftez şi gem,
şi El va auzi glasul meu.
18 Mă va scăpa din lupta care se dă împotriva mea şi-mi va aduce pacea,
căci mulţi(AH) mai sunt împotriva mea!
19 Dumnezeu va auzi şi-i va smeri,
El, care(AI) din veşnicie stă pe scaunul Lui de domnie. (Oprire).
Căci în ei nu este nicio nădejde de schimbare
şi nu se tem de Dumnezeu.
20 Ei pun(AJ) mâna pe cei ce trăiau(AK) în pace cu ei
şi îşi calcă legământul.
21 Gura lor este dulce ca smântâna,
dar în inimă poartă războiul;
cuvintele(AL) lor sunt mai alunecoase decât untdelemnul,
dar, când ies ele din gură, sunt nişte săbii.
22 Încredinţează-ţi(AM) soarta în mâna Domnului, şi El te va sprijini.
El nu(AN) va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit.
23 Şi Tu, Dumnezeule, îi vei pogorî în fundul gropii.
Oamenii(AO) setoşi de sânge şi de înşelăciune nu(AP) vor ajunge nici jumătate din zilele lor.
Eu însă mă încred în Tine!
Psalmul 56
Către mai-marele cântăreţilor. Se cântă ca „Porumbel din stejarii depărtaţi”.
O cântare de laudă a lui David.
Făcută când l-au prins filistenii la Gat
1 Ai milă(AQ) de mine, Dumnezeule! Căci nişte oameni mă hărţuiesc.
Toată ziua îmi fac război şi mă chinuiesc.
2 Toată ziua mă hărţuiesc(AR) potrivnicii mei;
sunt mulţi şi se războiesc cu mine ca nişte trufaşi.
3 Ori de câte ori mă tem,
eu mă încred în Tine.
4 Eu mă voi lăuda cu(AS) Dumnezeu, cu Cuvântul Lui.
Mă încred în Dumnezeu
şi nu mă tem de nimic.
Ce pot să-mi facă nişte oameni?
5 Întruna ei îmi ating drepturile
şi n-au decât gânduri rele faţă de mine.
6 Uneltesc(AT), pândesc şi îmi urmăresc paşii,
pentru că(AU) vor să-mi ia viaţa.
7 Ei trag nădejde să scape prin nelegiuirea lor:
doboară popoarele, Dumnezeule, în mânia Ta!
8 Tu numeri paşii vieţii mele de pribeag;
pune-mi lacrimile în burduful Tău.
Nu sunt ele(AV) scrise în cartea Ta?
9 Vrăjmaşii mei dau înapoi în ziua când Te strig:
ştiu că Dumnezeu este de(AW) partea mea.
10 Eu mă voi lăuda cu(AX) Dumnezeu, cu Cuvântul Lui, da, mă voi lăuda cu Domnul, cu Cuvântul Lui.
11 Mă încred în Dumnezeu şi nu mă tem de nimic.
Ce pot să-mi facă nişte oameni?
12 Dumnezeule, trebuie să împlinesc juruinţele pe care Ţi le-am făcut;
Îţi voi aduce jertfe de mulţumire.
13 Căci mi-ai izbăvit sufletul de la(AY) moarte,
mi-ai ferit picioarele de cădere,
ca să umblu înaintea lui Dumnezeu,
în lumina(AZ) celor vii.
Psalmul 57
Către mai-marele cântăreţilor.
„Nu nimici”. O cântare de laudă a lui David, făcută când a fugit în peşteră, urmărit de Saul
1 Ai milă(BA) de mine, Dumnezeule, ai milă de mine!
Căci în Tine mi se încrede sufletul;
la(BB) umbra aripilor Tale caut un loc de scăpare
până(BC) vor trece nenorocirile.
2 Eu strig către Dumnezeu, către Cel Preaînalt,
către Dumnezeu, care(BD) lucrează pentru mine.
3 El(BE) îmi va trimite izbăvire din cer,
în timp ce prigonitorul meu îmi aruncă(BF) ocări.
Da, Dumnezeu Îşi va(BG) trimite bunătatea şi credincioşia.
4 Sufletul meu este între nişte lei:
stau culcat în mijlocul unor oameni care varsă flăcări,
în mijlocul unor oameni ai(BH) căror dinţi sunt suliţe şi săgeţi
şi a căror limbă(BI) este o sabie ascuţită.
5 Înalţă-Te(BJ) peste ceruri, Dumnezeule,
peste tot pământul să se întindă slava Ta!
6 Ei(BK) întinseseră un laţ sub paşii mei;
sufletul mi se încovoia
şi-mi săpaseră o groapă înainte:
Dar au căzut ei în ea.
7 Inima mea este tare(BL), Dumnezeule, inima mea este tare;
voi cânta, da, şi voi suna din instrumentele mele.
8 Trezeşte-te, suflete(BM)! Treziţi-vă, alăută şi harpă!
Mă voi trezi în zori de zi.
9 Te voi lăuda(BN) printre popoare, Doamne!
Te voi cânta printre neamuri.
10 Căci(BO) bunătatea Ta ajunge până la ceruri
şi credincioşia Ta, până la nori.
11 Înalţă-Te(BP) peste ceruri, Dumnezeule,
peste tot pământul să se întindă slava Ta!
Psalmul 58
Către mai-marele cântăreţilor.
„Nu nimici”. O cântare de laudă a lui David
1 Oare tăcând faceţi voi dreptate?
Oare aşa judecaţi voi fără părtinire, fiii oamenilor?
2 Dimpotrivă, în inimă săvârşiţi nelegiuiri;
în ţară puneţi în cumpănă(BQ) silnicia mâinilor voastre.
3 Cei răi sunt stricaţi încă din(BR) pântecele mamei lor,
mincinoşii se rătăcesc odată cu ieşirea din pântecele mamei lor.
4 Au o otravă(BS) ca otrava unui şarpe,
ca otrava unei aspide(BT) surde, care îşi astupă urechea,
5 care n-aude glasul vrăjitorilor, glasul fermecătorului celui mai iscusit.
6 Dumnezeule, zdrobeşte-le(BU) dinţii din gură!
Smulge, Doamne, măselele acestor pui de lei!
7 Să se risipească(BV) întocmai ca nişte ape care se scurg!
Săgeţile pe care le-aruncă ei să fie nişte săgeţi tocite!
8 Să piară ca un melc care se topeşte umblând;
să nu vadă soarele, ca(BW) stârpitura unei femei!
9 Înainte ca oalele voastre să simtă focul de spin
verde sau uscat, îl(BX) va lua vârtejul.
10 Cel(BY) fără prihană se va bucura la vederea răzbunării;
îşi va scălda picioarele(BZ) în sângele celor răi.
11 Şi(CA) atunci oamenii vor zice: „Da, este o răsplată pentru cel fără prihană!
Da, este un Dumnezeu care judecă(CB) pe pământ!”
Psalmul 59
Către mai-marele cântăreţilor.
„Nu nimici”. O cântare de laudă a lui David, făcută când a trimis Saul să-i împresoare casa, ca să-l omoare
1 Dumnezeule, scapă-mă(CC) de vrăjmaşii mei,
ocroteşte-mă de potrivnicii mei!
2 Scapă-mă de răufăcători,
izbăveşte-mă de oamenii setoşi de sânge!
3 Căci iată-i că stau la pândă să-mi ia viaţa;
nişte oameni porniţi la(CD) rău urzesc lucruri rele împotriva mea,
fără(CE) să fiu vinovat, fără să fi păcătuit, Doamne!
4 Cu toată nevinovăţia mea, ei aleargă, se pregătesc:
trezeşte-Te(CF), ieşi inaintea mea şi priveşte!
5 Doamne, Dumnezeul oştirilor, Dumnezeul lui Israel,
scoală-Te, ca să pedepseşti toate neamurile!
N-avea milă de niciunul din aceşti vânzători nelegiuiţi.
6 Se(CG) întorc în fiecare seară, urlă ca nişte câini
şi dau ocol cetăţii.
7 Da, din gura lor ţâşneşte răul,
pe buzele lor sunt săbii(CH);
căci zic: „Cine(CI) aude?”
8 Dar Tu(CJ), Doamne, râzi de ei,
Tu Îţi baţi joc de toate neamurile.
9 Oricare le-ar fi puterea, eu în Tine nădăjduiesc,
căci(CK) Dumnezeu este scăparea mea.
10 Dumnezeul meu, în bunătatea Lui, îmi iese(CL) înainte,
Dumnezeu(CM) mă face să-mi văd împlinită dorinţa faţă de cei ce mă prigonesc.
11 Nu-i(CN) ucide, ca să nu uite lucrul acesta poporul meu,
ci fă-i să pribegească, prin puterea Ta, şi doboară-i,
Doamne, Scutul nostru!
12 Gura lor păcătuieşte la fiecare(CO) vorbă care le iese de pe buze:
să se prindă în însăşi mândria lor,
căci nu spun decât blesteme şi minciuni.
13 Nimiceşte-i(CP) în mânia Ta, prăpădeşte-i ca să nu mai fie!
Fă-i(CQ) să ştie că împărăţeşte Dumnezeu peste Iacov,
până la marginile pământului.
14 Se(CR) întorc în fiecare seară, urlă ca nişte câini
şi dau ocol cetăţii.
15 Umblă(CS) încoace şi încolo după hrană
şi petrec noaptea nesătui.
16 Dar eu voi cânta puterea Ta;
dis-de-dimineaţă voi lăuda bunătatea Ta.
Căci Tu eşti un turn de scăpare pentru mine,
un loc de adăpost în ziua necazului meu.
17 O, Tăria(CT) mea! Pe Tine Te voi lăuda,
căci(CU) Dumnezeu, Dumnezeul meu cel prea bun, este turnul meu de scăpare.
Psalmul 60
Către mai-marele cântăreţilor. Se cântă ca şi „Crinul mărturiei”. O cântare de laudă a lui David spre învăţătură.
Făcută când purta război cu sirienii din Mesopotamia şi cu sirienii din Ţoba şi când s-a întors Ioab şi a bătut în Valea Sării douăsprezece mii de edomiţi
1 Dumnezeule(CV), ne-ai lepădat, ne-ai împrăştiat
şi Te-ai mâniat: ridică-ne iarăşi!
2 Ai cutremurat pământul, l-ai despicat;
drege-i(CW) spărturile, căci se clatină!
3 Ai făcut(CX) pe poporul Tău să treacă prin lucruri grele,
ne-ai adăpat(CY) cu un vin de amorţire.
4 Ai dat(CZ) celor ce se tem de Tine un steag,
ca să-l înalţe spre biruinţa adevărului.
5 Pentru ca(DA) preaiubiţii Tăi să fie izbăviţi,
scapă-ne prin dreapta Ta şi ascultă-ne!
6 Dumnezeu a zis(DB) în sfinţenia Lui: „Voi ieşi biruitor,
voi împărţi(DC) Sihemul(DD) şi voi măsura Valea(DE) Sucot.
7 Al Meu este Galaadul, al Meu este Manase;
Efraim(DF) este tăria capului Meu,
iar Iuda(DG), toiagul Meu de cârmuire.
8 Moab(DH) este ligheanul în care Mă spăl;
peste(DI) Edom Îmi arunc încălţămintea;
ţara filistenilor(DJ) strigă de bucurie din pricina Mea!”
9 Cine mă va duce în cetatea întărită?
Cine mă va duce la Edom?
10 Oare nu Tu, Dumnezeule, care ne-ai(DK) lepădat
şi nu(DL) mai ieşi, Dumnezeule, cu oştirile noastre?
11 Dă-ne ajutor, ca să scăpăm din necaz!
Căci ajutorul omului este zadarnic(DM).
12 Cu Dumnezeu vom face(DN) isprăvi mari,
şi El va zdrobi(DO) pe vrăjmaşii noştri.
Psalmul 61
Către mai-marele cântăreţilor.
De cântat pe instrumente cu coarde.
Un psalm al lui David
1 Ascultă, Dumnezeule, strigătele mele,
ia aminte la rugăciunea mea!
2 De la capătul pământului strig către Tine cu inima mâhnită şi zic:
Du-mă pe stânca pe care n-o pot ajunge, căci este prea înaltă pentru mine!
3 Căci Tu eşti un adăpost pentru mine,
un turn(DP) tare împotriva vrăjmaşului.
4 Aş(DQ) vrea să locuiesc pe vecie în cortul Tău;
să(DR) alerg la adăpostul aripilor Tale.
5 Căci Tu, Dumnezeule, îmi asculţi juruinţele,
Tu îmi dai moştenirea celor ce se tem de Numele Tău.
6 Tu adaugi(DS) zile la zilele împăratului:
lungească-i-se anii pe vecie!
7 În veci să rămână el pe scaunul de domnie, înaintea lui Dumnezeu!
Fă ca bunătatea(DT) şi credincioşia Ta să vegheze asupra lui!
8 Atunci voi cânta neîncetat Numele Tău
şi zi de zi îmi voi împlini juruinţele.
Psalmul 62
Către mai-marele cântăreţilor.
După Iedutun. Un psalm al lui David
1 Da, numai în Dumnezeu mi se încrede sufletul;
de la El îmi vine ajutorul.
2 Da(DU), El este stânca şi ajutorul meu,
Turnul meu de scăpare; nicidecum(DV) nu mă voi clătina.
3 Până când vă veţi năpusti asupra unui om,
până când veţi căuta cu toţii să-l doborâţi
ca(DW) pe un zid gata să cadă, ca pe un gard gata să se surpe?
4 Da, ei pun la cale să-l doboare din înălţimea lui:
le place minciuna;
cu(DX) gura binecuvântează, dar cu inima blestemă.
5 Da(DY), suflete, încrede-te în Dumnezeu,
căci de la El îmi vine nădejdea.
6 Da, El este stânca şi ajutorul meu,
Turnul meu de scăpare: nicidecum nu mă voi clătina.
7 Pe(DZ) Dumnezeu se întemeiază ajutorul şi slava mea;
în Dumnezeu este stânca puterii mele, locul meu de adăpost.
8 Popoare, în orice vreme, încredeţi-vă în El,
vărsaţi-vă(EA) inimile înaintea Lui!
Dumnezeu este adăpostul(EB) nostru.
9 Da, o(EC) nimica sunt fiii omului! Minciună sunt fiii oamenilor!
Puşi în cumpănă toţi laolaltă, ar fi mai uşori decât o suflare
10 Nu vă încredeţi în asuprire
şi nu vă puneţi nădejdea zadarnică în răpire;
când(ED) cresc bogăţiile, nu vă lipiţi inima de ele.
11 Odată(EE) a vorbit Dumnezeu,
de două ori am auzit
că „Puterea(EF) este a lui Dumnezeu.”
12 A Ta, Doamne, este şi bunătatea(EG),
căci Tu(EH) răsplăteşti fiecăruia după faptele lui.
Psalmul 63
Un psalm al lui David.
Făcut când era în pustia lui Iuda
1 Dumnezeule, Tu eşti Dumnezeul meu, pe Tine Te caut!
Îmi însetează sufletul(EI) după Tine, îmi tânjeşte trupul după Tine,
într-un pământ sec, uscat şi fără apă.
2 Aşa Te privesc eu în locaşul cel sfânt,
ca să-Ţi văd puterea(EJ) şi slava.
3 Fiindcă(EK) bunătatea Ta preţuieşte mai mult decât viaţa,
de aceea buzele mele cântă laudele Tale.
4 Te voi binecuvânta dar toată(EL) viaţa mea
şi în Numele Tău îmi voi ridica mâinile.
5 Mi se(EM) satură sufletul ca de nişte bucate grase şi miezoase,
şi gura mea Te laudă cu strigăte de bucurie pe buze
6 când mi-aduc(EN) aminte de Tine în aşternutul meu
şi când mă gândesc la Tine în timpul privegherilor nopţii.
7 Căci Tu eşti ajutorul meu
şi sunt plin de veselie la(EO) umbra aripilor Tale.
8 Sufletul meu este lipit de Tine;
dreapta Ta mă sprijină.
9 Dar cei ce caută să-mi ia viaţa
se vor duce în adâncimile pământului;
10 vor(EP) fi daţi pradă sabiei,
vor fi prada şacalilor.
11 Dar împăratul se va bucura în Dumnezeu;
oricine(EQ) jură pe El se va făli,
căci va astupa gura mincinoşilor.
Psalmul 64
Către mai-marele cântăreţilor.
Un psalm al lui David
1 Ascultă-mi glasul, Dumnezeule, când gem!
Ocroteşte-mi viaţa împotriva vrăjmaşului de care mă tem!
2 Păzeşte-mă de uneltirile celor răi,
de ceata gălăgioasă a oamenilor nelegiuiţi!
3 Ei(ER) îşi ascut limba ca o sabie,
îşi aruncă(ES) vorbele lor amare ca nişte săgeţi,
4 ca să tragă în ascuns asupra celui nevinovat;
trag asupra lui pe neaşteptate, fără nicio frică.
5 Ei se(ET) îmbărbătează în răutatea lor:
se sfătuiesc împreună ca să întindă curse şi zic(EU): „Cine ne va vedea?”
6 Pun la cale nelegiuiri
şi zic(EV): „Iată-ne gata, planul este făcut!”
O prăpastie este lăuntrul şi inima fiecăruia!
7 Dar(EW) Dumnezeu aruncă săgeţi împotriva lor:
deodată iată-i loviţi.
8 Limba lor le-a pricinuit căderea,
şi toţi cei ce-i văd clatină(EX) din cap.
9 Toţi(EY) oamenii sunt cuprinşi de frică,
şi mărturisesc(EZ): „Iată ce a făcut Dumnezeu,”
şi recunosc că aceasta este lucrarea Lui!
10 Cel(FA) neprihănit se bucură în Domnul şi în El îşi caută scăparea;
toţi cei cu inima fără prihană se laudă că sunt fericiţi.
Psalmul 65
Către mai-marele cântăreţilor.
Un psalm al lui David. O cântare
1 Cu încredere, Dumnezeule, vei fi lăudat în Sion
şi împlinite vor fi juruinţele care Ţi-au fost făcute.
2 Tu asculţi rugăciunea,
de aceea toţi oamenii vor veni la(FB) Tine.
3 Mă copleşesc(FC) nelegiuirile,
dar Tu vei ierta(FD) fărădelegile noastre.
4 Ferice(FE) de cel pe care-l alegi(FF) Tu şi pe care-l primeşti înaintea Ta,
ca să locuiască în curţile Tale!
Ne vom sătura(FG) de binecuvântarea Casei Tale,
de sfinţenia Templului Tău.
5 În bunătatea Ta, Tu ne asculţi prin minuni,
Dumnezeul mântuirii noastre,
nădejdea(FH) tuturor marginilor îndepărtate ale pământului şi mării!
6 El întăreşte munţii prin tăria Lui
şi este(FI) încins cu putere.
7 El(FJ) potoleşte urletul mărilor, urletul valurilor lor
şi zarva(FK) popoarelor.
8 Cei ce locuiesc la marginile lumii se înspăimântă de minunile Tale.
Tu umpli de veselie răsăritul şi apusul îndepărtat.
9 Tu cercetezi(FL) pământul şi-i dai(FM) belşug,
îl umpli de bogăţii
şi de râuri(FN) dumnezeieşti, pline cu apă.
Tu le dai grâu, pe care iată cum îl faci să rodească:
10 îi uzi brazdele,
îi sfărâmi bulgării,
îl înmoi cu ploaia
şi-i binecuvântezi răsadul.
11 Încununezi anul cu bunătăţile Tale
şi paşii Tăi varsă belşugul.
12 Câmpiile pustiei sunt adăpate
şi dealurile sunt încinse cu veselie.
13 Păşunile se acoperă de oi
şi văile(FO) se îmbracă cu grâu:
toate strigă de bucurie şi cântă.
Psalmul 66
Către mai-marele cântăreţilor.
O cântare. Un psalm
1 Înălţaţi lui Dumnezeu strigăte(FP) de bucurie, toţi locuitorii pământului.
2 Cântaţi slavă Numelui Său,
măriţi slava Lui prin laudele voastre.
3 Ziceţi lui Dumnezeu: „Cât de înfricoşate(FQ) sunt lucrările Tale!
Din(FR) pricina mărimii puterii Tale, vrăjmaşii Tăi Te linguşesc.
4 Tot(FS) pământul se închină înaintea Ta
şi cântă(FT) în cinstea Ta,
cântă Numele Tău.”
5 Veniţi(FU) şi priviţi lucrările lui Dumnezeu!
Ce înfricoşat este El când lucrează asupra fiilor oamenilor!
6 El a prefăcut(FV) marea în pământ uscat
şi râul(FW) a fost trecut cu piciorul:
atunci ne-am bucurat în El.
7 El stăpâneşte pe vecie prin puterea Lui.
Ochii(FX) Lui urmăresc pe neamuri,
ca cei răzvrătiţi să nu se mai scoale împotriva Lui!
8 Binecuvântaţi, popoare, pe Dumnezeul nostru!
Faceţi să răsune lauda Lui!
9 El ne-a păstrat sufletul cu viaţă
şi n-a îngăduit să ni se clatine piciorul.
10 Căci Tu(FY) ne-ai încercat, Dumnezeule,
ne-ai trecut(FZ) prin cuptorul cu foc, ca argintul.
11 Ne-ai adus(GA) în laţ
şi ne-ai pus o grea povară pe coapse.
12 Ai lăsat(GB) pe oameni să încalece pe capetele noastre,
am trecut(GC) prin foc şi prin apă,
dar Tu ne-ai scos şi ne-ai dat belşug.
13 De aceea, voi merge(GD) în Casa Ta cu arderi-de-tot,
îmi voi(GE) împlini juruinţele făcute Ţie,
14 juruinţe care mi-au ieşit de pe buze,
pe care mi le-a rostit gura când eram la strâmtorare.
15 Îţi voi aduce oi grase ca ardere-de-tot,
cu grăsimea berbecilor,
voi jertfi oi împreună cu ţapi.
16 Veniţi(GF) de ascultaţi, toţi cei ce vă temeţi de Dumnezeu,
şi voi istorisi ce a făcut El sufletului meu.
17 Am strigat către El cu gura mea,
şi îndată lauda a fost pe limba mea.
18 Dacă(GG) aş fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea,
nu m-ar fi ascultat Domnul.
19 Dar Dumnezeu m-a(GH) ascultat,
a luat aminte la glasul rugăciunii mele.
20 Binecuvântat să fie Dumnezeu,
care nu mi-a lepădat rugăciunea
şi nu mi-a îndepărtat bunătatea Lui!
Psalmul 67
Către mai-marele cântăreţilor.
De cântat pe instrumente cu coarde.
Un psalm. O cântare
1 Dumnezeu să aibă milă de noi şi să ne binecuvânteze,
să facă(GI) să lumineze peste noi Faţa Lui,
2 ca să se cunoască pe pământ calea(GJ) Ta
şi printre toate neamurile mântuirea(GK) Ta!
3 Te laudă popoarele, Dumnezeule,
toate popoarele Te laudă.
4 Se bucură neamurile şi se veselesc,
căci Tu judeci popoarele(GL) cu nepărtinire
şi povăţuieşti neamurile pe pământ.
5 Te laudă popoarele, Dumnezeule,
toate popoarele Te laudă.
6 Pământul(GM) îşi dă roadele.
Dumnezeu, Dumnezeul nostru, ne binecuvântează,
7 Dumnezeu ne binecuvântează
şi toate marginile pământului se(GN) tem de El.
Psalmul 68
Către mai-marele cântăreţilor.
Un psalm al lui David. O cântare
1 Dumnezeu Se scoală(GO), vrăjmaşii Lui se risipesc
şi potrivnicii Lui fug dinaintea Feţei Lui.
2 Cum(GP) se risipeşte fumul, aşa-i risipeşti Tu;
cum(GQ) se topeşte ceara la foc,
aşa pier cei răi dinaintea lui Dumnezeu.
3 Dar cei(GR) neprihăniţi se bucură, saltă de bucurie înaintea lui Dumnezeu
şi nu mai pot de veselie.
4 Cântaţi(GS) lui Dumnezeu, lăudaţi Numele Lui!
Faceţi(GT) drum Celui ce înaintează prin câmpii.
Domnul(GU) este Numele Lui: bucuraţi-vă înaintea Lui!
5 El este Tatăl(GV) orfanilor, Apărătorul văduvelor,
El, Dumnezeu, care locuieşte în locaşul Lui cel sfânt.
6 Dumnezeu(GW) dă o familie celor părăsiţi,
El izbăveşte(GX) pe prinşii de război şi-i face fericiţi;
numai cei răzvrătiţi locuiesc în locuri uscate.
7 Dumnezeule, când(GY) ai ieşit Tu în fruntea poporului
şi când mergeai în pustie,
8 s-a cutremurat(GZ) pământul,
s-au topit cerurile dinaintea lui Dumnezeu,
s-a zguduit Sinai dinaintea lui Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel.
9 Ai dat o(HA) ploaie binefăcătoare, Dumnezeule,
şi ai întărit moştenirea Ta, sleită de puteri.
10 Poporul tău şi-a aşezat locuinţa în ţara
pe care, prin bunătatea Ta, Dumnezeule,
o pregătiseşi pentru cei nenorociţi(HB).
11 Un cuvânt spune Domnul,
şi femeile aducătoare de veşti bune sunt o mare oştire:
12 împăraţii(HC) oştirilor fug, fug,
şi cea care rămâne acasă, împarte prada.
13 Pe când(HD) voi vă odihniţi în mijlocul staulelor,
aripile porumbelului sunt acoperite(HE) de argint
şi penele lui sunt de un galben auriu.
14 Când(HF) a împrăştiat Cel Atotputernic pe împăraţi în ţară,
parcă ningea în Ţalmon.
15 Munţii lui Dumnezeu, Munţii Basanului,
munţi cu multe piscuri, Munţii Basanului,
16 pentru ce(HG), munţi cu multe piscuri, purtaţi pizmă
pe(HH) muntele pe care l-a ales Dumnezeu ca locaş împărătesc?
Cu toate acestea, Domnul va locui în el în veci.
17 Carele(HI) Domnului se numără cu douăzecile de mii, cu mii şi mii;
Domnul este în mijlocul lor, venind din Sinai în locaşul Său cel sfânt.
18 Te-ai suit(HJ) pe înălţime, ai(HK) luat prinşi de război,
ai luat(HL) în dar oameni;
cei răzvrătiţi(HM) vor locui şi ei(HN) lângă Domnul Dumnezeu.
19 Binecuvântat să fie Domnul, care zilnic ne poartă povara,
Dumnezeu, mântuirea noastră!
20 Dumnezeu este pentru noi Dumnezeul izbăvirilor
şi Domnul(HO) Dumnezeu ne poate scăpa de moarte.
21 Da, Dumnezeu(HP) va zdrobi capul vrăjmaşilor Lui,
creştetul(HQ) capului celor ce trăiesc în păcat.
22 Domnul zice: „Îi voi aduce înapoi(HR) din Basan,
îi voi aduce înapoi din(HS) fundul mării,
23 ca(HT) să-ţi cufunzi piciorul în sânge
şi(HU) limba câinilor tăi să-şi capete partea din vrăjmaşii tăi.”
24 Ei văd intrarea Ta, Dumnezeule,
intrarea Dumnezeului meu, Împăratului meu, în locaşul cel sfânt.
25 În frunte merg cântăreţii(HV), apoi cei ce cântă din instrumente,
în mijlocul fetelor care sună din timpane.
26 Binecuvântaţi pe Dumnezeu în adunări,
binecuvântaţi pe Domnul, cei ce vă coborâţi(HW) din Israel!
27 Iată tânărul(HX) Beniamin, care stăpâneşte peste ei,
căpeteniile lui Iuda şi ceata lor,
căpeteniile lui Zabulon, căpeteniile lui Neftali.
28 Dumnezeul tău te-a făcut(HY) puternic.
Întăreşte, Dumnezeule, ce ai făcut pentru noi în Templul Tău.
29 Împăraţii(HZ) Îţi vor aduce daruri la Ierusalim.
30 Înspăimântă fiara din trestii,
ceata(IA) taurilor, cu viţeii popoarelor;
calcă în picioare pe cei ce îşi pun(IB) plăcerea în argint!
Risipeşte popoarele cărora le place să se bată!
31 Cei(IC) mari vin din Egipt:
Etiopia(ID) aleargă(IE) cu mâinile întinse spre Dumnezeu.
32 Cântaţi lui Dumnezeu, împărăţiile pământului,
şi lăudaţi pe Domnul!
33 Cântaţi Celui ce(IF) călăreşte pe cerurile cerurilor veşnice!
Iată că(IG) se aude glasul Lui, glasul Lui cel puternic!
34 Daţi(IH) slavă lui Dumnezeu,
a cărui măreţie este peste Israel
şi a cărui putere este în ceruri.
35 Ce înfricoşat(II) eşti, Dumnezeule, din locaşul Tău cel sfânt!
Dumnezeul lui Israel dă poporului Său tărie şi mare putere.
Binecuvântat să fie Dumnezeu!
Psalmul 69
Către mai-marele cântăreţilor. De cântat ca şi „Crinii”. Un psalm al lui David
1 Scapă-mă, Dumnezeule, căci(IJ) îmi ameninţă apele viaţa.
2 Mă afund(IK) în noroi şi nu mă pot ţine;
am căzut în prăpastie şi dau apele peste mine.
3 Nu mai pot(IL) strigând, mi se usucă gâtlejul,
mi se topesc(IM) ochii privind spre Dumnezeul meu.
4 Cei ce mă urăsc(IN) fără temei sunt mai mulţi decât perii capului meu;
ce puternici sunt cei ce vor să mă piardă,
cei ce pe nedrept îmi sunt vrăjmaşi;
trebuie să dau înapoi ce n-am furat.
5 Dumnezeule, Tu cunoşti nebunia mea
şi greşelile mele nu-Ţi sunt ascunse.
6 Să nu rămână de ruşine, din pricina mea, cei ce nădăjduiesc în Tine, Doamne, Dumnezeul oştirilor!
Să nu roşească de ruşine, din pricina mea, cei ce Te caută, Dumnezeul lui Israel!
7 Căci pentru Tine port eu ocara
şi îmi acoperă faţa ruşinea.
8 Am ajuns(IO) un străin pentru fraţii mei
şi un necunoscut pentru fiii mamei mele.
9 Căci(IP) râvna Casei Tale mă mănâncă
şi(IQ) ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine cad asupra mea.
10 Plâng şi(IR) postesc,
şi ei mă ocărăsc.
11 Mă îmbrac cu sac,
şi(IS) ei mă batjocoresc.
12 Cei ce stau la poartă vorbesc de mine
şi(IT) cei ce beau băuturi tari mă pun în cântece.
13 Dar eu către Tine îmi înalţ rugăciunea, Doamne, la(IU) vremea potrivită.
În bunătatea Ta cea mare,
răspunde-mi, Dumnezeule, şi dă-mi ajutorul Tău!
14 Scoate-mă din noroi, ca să nu mă mai afund!
Să(IV) fiu izbăvit de vrăjmaşii mei şi din prăpastie(IW)!
15 Să nu mai dea valurile peste mine,
să nu mă înghită adâncul
şi să nu se închidă(IX) groapa peste mine!
16 Ascultă-mă, Doamne, căci(IY) bunătatea Ta este nemărginită.
În îndurarea Ta cea mare, întoarce-Ţi(IZ) privirile spre mine,
17 şi nu-Ţi ascunde(JA) faţa de robul Tău!
Căci sunt în necaz: grăbeşte de m-ascultă!
18 Apropie-Te de sufletul meu şi izbăveşte-l!
Scapă-mă, din pricina vrăjmaşilor mei!
19 Tu ştii ce ocară(JB), ce ruşine şi batjocură mi se face;
toţi potrivnicii mei sunt înaintea Ta.
20 Ocara îmi rupe inima şi sunt bolnav;
aştept să-i fie cuiva milă(JC) de mine, dar degeaba;
aştept mângâietori(JD), şi nu găsesc niciunul.
21 Ei îmi pun fiere în mâncare
şi, când(JE) mi-e sete, îmi dau să beau oţet.
22 Să li se prefacă masa într-o cursă(JF)
şi liniştea într-un laţ!
23 Să li se întunece(JG) ochii şi să nu mai vadă,
şi clatină-le mereu coapsele!
24 Varsă-Ţi(JH) mânia peste ei
şi să-i atingă urgia Ta aprinsă!
25 Pustie(JI) să le rămână locuinţa
şi nimeni să nu mai locuiască în corturile lor!
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.
