Psalmi 30-32

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

¹ Te înalţ, Doamne, căci m-ai^(A) ridicat
şi n-ai lăsat pe vrăjmaşii mei să se bucure^(B) de mine.
² Doamne, Dumnezeule,
eu am strigat către Tine,
şi Tu m-ai vindecat^(C).
³ Doamne, Tu mi-ai ridicat^(D) sufletul din Locuinţa morţilor,
Tu m-ai adus la viaţă din mijlocul celor ce se pogoară^(E) în groapă.
⁴ Cântaţi^(F) Domnului, voi cei iubiţi de El,
măriţi prin laudele voastre Numele Lui cel Sfânt!
⁵ Căci mânia Lui ţine numai o clipă^(G),
dar îndurarea Lui ţine toată^(H) viaţa:
seara vine plânsul,
iar dimineaţa^(I), veselia.
⁶ Când îmi mergea bine^(J), ziceam:
„Nu mă voi clătina niciodată!”
⁷ Doamne, prin bunăvoinţa Ta mă aşezaseşi pe un munte tare,
dar Ţi-ai ascuns^(K) Faţa, şi m-am tulburat.
⁸ Doamne, eu am strigat către Tine
şi m-am rugat Domnului zicând:
⁹ „Ce vei câştiga dacă-mi verşi sângele şi mă pogori în groapă?
Poate să Te laude ţărâna^(L)?
Poate ea să vestească credincioşia Ta?
¹⁰ Ascultă, Doamne, ai milă de mine!
Doamne, ajută-mă!”
¹¹ Şi mi-ai prefăcut^(M) tânguirile în veselie,
mi-ai dezlegat sacul de jale şi m-ai încins cu bucurie,
¹² pentru ca inima mea să-Ţi cânte şi să nu stea mută.
Doamne, Dumnezeule, eu pururea Te voi lăuda!

¹ Doamne, în Tine^(N) mă încred:
să nu fiu dat de ruşine niciodată.
Izbăveşte-mă în^(O) dreptatea Ta!
² Pleacă-Ţi^(P) urechea spre mine, grăbeşte de-mi ajută!
Fii pentru mine o stâncă ocrotitoare, o cetăţuie unde să-mi găsesc scăparea!
³ Căci^(Q) Tu eşti Stânca mea, Cetăţuia mea
şi, pentru^(R) Numele Tău, mă vei povăţui şi mă vei călăuzi.
⁴ Scoate-mă din laţul pe care mi l-au întins vrăjmaşii.
Căci Tu eşti Ocrotitorul meu!
⁵ În mâinile^(S) Tale îmi încredinţez duhul:
Tu mă vei izbăvi, Doamne, Dumnezeule adevărate!
⁶ Eu urăsc pe cei ce^(T) se lipesc de idoli deşerţi
şi mă încred în Domnul.
⁷ Fă-mă să mă veselesc şi să mă bucur de îndurarea Ta,
căci vezi ticăloşia mea, ştii^(U) neliniştea sufletului meu,
⁸ şi nu mă vei da^(V) în mâinile vrăjmaşului,
ci îmi vei pune picioarele^(W) la loc larg.
⁹ Ai milă de mine, Doamne, căci sunt în strâmtorare:
faţa, sufletul şi trupul mi s-au topit^(X) de întristare;
¹⁰ mi se sfârşeşte viaţa în durere şi anii în suspinuri.
Mi s-au sleit puterile din pricina fărădelegii mele şi-mi putrezesc oasele^(Y)!
¹¹ Din pricina potrivnicilor mei am ajuns^(Z) de ocară,
de mare ocară pentru vecinii^(AA) mei, şi de groază pentru prietenii mei;
cei ce^(AB) mă văd pe uliţă fug de mine.
¹² Sunt uitat de^(AC) inimi ca un mort,
am ajuns ca un vas sfărâmat.
¹³ Aud^(AD) vorbele rele ale multora,
văd spaima^(AE) care domneşte împrejur,
când se sfătuiesc^(AF) ei împreună împotriva mea
şi uneltesc să-mi ia viaţa.
¹⁴ Dar eu mă încred în Tine, Doamne,
şi zic: „Tu eşti Dumnezeul meu!”
¹⁵ Soarta mea este în mâna Ta;
scapă-mă de vrăjmaşii şi de prigonitorii mei!
¹⁶ Fă^(AG) să lumineze Faţa Ta peste robul Tău,
scapă-mă prin îndurarea Ta!
¹⁷ Doamne, să nu^(AH) rămân de ruşine când Te chem.
Ci să rămână de ruşine cei răi şi ei să se pogoare muţi^(AI) în Locuinţa morţilor!
¹⁸ Să amuţească^(AJ) buzele mincinoase,
care vorbesc^(AK) cu îndrăzneală,
cu trufie şi dispreţ împotriva celui neprihănit!
¹⁹ O, cât^(AL) de mare este bunătatea Ta, pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de Tine
şi pe care o arăţi celor ce se încred
în Tine, în faţa fiilor oamenilor!
²⁰ Tu^(AM) îi ascunzi la adăpostul Feţei Tale de cei ce-i prigonesc,
îi^(AN) ocroteşti în cortul Tău de limbile care-i clevetesc.
²¹ Binecuvântat să fie Domnul,
căci Şi-a arătat în^(AO) chip minunat îndurarea faţă de mine:
parc-aş fi fost într-o^(AP) cetate întărită!
²² În^(AQ) pornirea mea nechibzuită, ziceam: „Sunt izgonit^(AR) dinaintea Ta!”
Dar Tu ai auzit glasul rugăciunilor mele
când am strigat spre Tine.
²³ Iubiţi^(AS) dar pe Domnul, toţi cei iubiţi de El.
Căci Domnul păzeşte pe cei credincioşi
şi pedepseşte aspru pe cei mândri.
²⁴ Fiţi tari^(AT) şi îmbărbătaţi-vă inima,
toţi cei ce nădăjduiţi în Domnul!

¹ Ferice de cel cu fărădelegea iertată^(AU)
şi de cel cu păcatul acoperit!
² Ferice de omul căruia nu-i ţine în seamă^(AV) Domnul nelegiuirea
şi în^(AW) duhul căruia nu este viclenie!
³ Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate.
⁴ Căci zi şi noapte mâna^(AX) Ta apăsa asupra mea;
mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii.
⁵ Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu şi nu mi-am ascuns fărădelegea.
Am zis^(AY): „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!”
Şi Tu ai iertat vina păcatului meu.
⁶ De^(AZ) aceea, orice om evlavios să se roage^(BA) Ţie la vreme potrivită!
Şi chiar de s-ar vărsa ape mari, pe el nu-l vor atinge de loc.
⁷ Tu^(BB) eşti ocrotirea mea, Tu mă scoţi din necaz,
Tu mă înconjuri cu cântări^(BC) de izbăvire.
⁸ „Eu, zice Domnul, te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi,
te voi sfătui şi voi avea privirea îndreptată asupra ta.”
⁹ Nu^(BD) fiţi ca un cal sau ca un catâr fără^(BE) pricepere,
pe care-l struneşti cu un frâu şi o zăbală cu care-l legi
ca să nu se apropie de tine.
¹⁰ De multe^(BF) dureri are parte cel rău,
dar cel ce^(BG) se încrede în Domnul este înconjurat cu îndurarea Lui.
¹¹ Neprihăniţilor, bucuraţi-vă^(BH) în Domnul şi veseliţi-vă!
Scoateţi strigăte de bucurie, toţi cei cu inima fără prihană!