Psalmi 119-130

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

¹ Ferice de cei fără prihană în calea lor,
care^(A) umblă întotdeauna după Legea Domnului!
² Ferice de cei ce păzesc poruncile Lui,
care-L caută din toată inima lor,
³ care^(B) nu săvârşesc nicio nelegiuire
şi umblă în căile Lui!
⁴ Tu ai dat poruncile Tale
ca să fie păzite cu sfinţenie.
⁵ O, de ar ţinti căile mele
la păzirea orânduirilor Tale!
⁶ Atunci^(C) nu voi roşi de ruşine
la vederea tuturor poruncilor Tale!
⁷ Te voi lăuda^(D) cu inimă neprihănită
când voi învăţa legile dreptăţii Tale.
⁸ Vreau să păzesc orânduirile Tale:
nu mă părăsi de tot!
⁹ Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea?
Îndreptându-se după Cuvântul Tău.
¹⁰ Te^(E) caut din toată inima mea;
nu mă lăsa să mă abat^(F) de la poruncile Tale.
¹¹ Strâng Cuvântul Tău în^(G) inima mea,
ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!
¹² Binecuvântat să fii Tu, Doamne!
Învaţă-mă^(H) orânduirile Tale!
¹³ Cu buzele mele vestesc^(I)
toate hotărârile gurii Tale.
¹⁴ Când urmez învăţăturile Tale, mă bucur
de parc-aş avea toate comorile.
¹⁵ Mă gândesc^(J) adânc la poruncile Tale
şi cărările Tale le am sub ochi.
¹⁶ Mă desfătez^(K) în orânduirile Tale
şi nu uit Cuvântul Tău.
¹⁷ Fă^(L) bine robului Tău, ca să trăiesc
şi să păzesc Cuvântul Tău!
¹⁸ Deschide-mi ochii, ca să văd
lucrurile minunate ale Legii Tale!
¹⁹ Sunt un străin^(M) pe pământ:
nu-mi ascunde poruncile Tale!
²⁰ Totdeauna mi se topeşte^(N) sufletul de dor
după legile Tale.
²¹ Tu mustri pe cei îngâmfaţi, pe blestemaţii aceştia
care se^(O) rătăcesc de la poruncile Tale.
²² Ridică^(P) de pe mine ocara şi dispreţul!
Căci păzesc învăţăturile Tale.
²³ Să tot stea voievozii şi să vorbească împotriva mea:
robul tău cugetă^(Q) adânc la orânduirile Tale.
²⁴ Învăţăturile^(R) Tale sunt desfătarea mea
şi sfătuitorii mei.
²⁵ Sufletul meu este lipit^(S) de ţărână:
înviorează-mă^(T) după făgăduinţa Ta!
²⁶ Eu îmi istorisesc căile şi Tu mă asculţi:
învaţă-mă^(U) orânduirile Tale!
²⁷ Fă-mă să pricep calea poruncilor Tale,
şi voi^(V) cugeta la lucrurile Tale cele minunate.
²⁸ Îmi plânge sufletul^(W) de durere:
ridică-mă după Cuvântul Tău!
²⁹ Depărtează-mă de calea necredincioşiei către Tine
şi dă-mi îndurarea ta, ca să urmez Legea Ta!
³⁰ Aleg calea adevărului,
pun legile Tale sub ochii mei.
³¹ Mă ţin de învăţăturile Tale,
Doamne, nu mă lăsa de ruşine!
³² Alerg pe calea poruncilor Tale,
căci îmi scoţi inima la^(X) larg.
³³ Învaţă-mă^(Y), Doamne, calea orânduirilor Tale,
ca s-o ţin până^(Z) în sfârşit!
³⁴ Dă-mi^(AA) pricepere, ca să păzesc Legea Ta
şi s-o ţin din toată inima mea!
³⁵ Povăţuieşte-mă pe cărarea poruncilor Tale,
căci îmi place^(AB) de ea.
³⁶ Pleacă-mi inima spre învăţăturile Tale,
şi nu spre câştig^(AC)!
³⁷ Abate-mi^(AD) ochii de la vederea^(AE) lucrurilor deşarte,
înviorează-mă^(AF) în calea Ta!
³⁸ Împlineşte-Ţi^(AG) făgăduinţa faţă de robul Tău,
făgăduinţa făcută pentru cei ce se tem de Tine!
³⁹ Depărtează de la mine ocara de care mă tem!
Căci judecăţile Tale sunt pline de bunătate.
⁴⁰ Iată, doresc^(AH) să împlinesc poruncile Tale:
fă-mă să trăiesc^(AI) în neprihănirea cerută de Tine!
⁴¹ Să vină^(AJ), Doamne, îndurarea Ta peste mine,
mântuirea Ta, după făgăduinţa Ta!
⁴² Şi atunci voi putea răspunde celui ce mă batjocoreşte,
căci mă încred în Cuvântul Tău.
⁴³ Nu lua de tot din gura mea cuvântul adevărului!
Căci nădăjduiesc în judecăţile Tale.
⁴⁴ Voi păzi Legea Ta necurmat,
totdeauna şi pe vecie.
⁴⁵ Voi umbla în loc larg,
căci caut poruncile Tale.
⁴⁶ Voi^(AK) vorbi despre învăţăturile Tale înaintea împăraţilor
şi nu-mi va roşi obrazul.
⁴⁷ Mă desfăt^(AL) în poruncile Tale,
căci le iubesc.
⁴⁸ Îmi întind mâinile spre poruncile Tale, pe care le iubesc,
şi vreau să mă gândesc^(AM) adânc la orânduirile Tale.
⁴⁹ Adu-Ţi aminte de făgăduinţa dată robului Tău,
în care m-ai făcut să-mi pun^(AN) nădejdea!
⁵⁰ Aceasta este mângâierea^(AO) mea în necazul meu:
că făgăduinţa Ta îmi dă iarăşi viaţă.
⁵¹ Nişte îngâmfaţi mi-aruncă batjocuri^(AP),
totuşi eu nu mă abat^(AQ) de la Legea Ta.
⁵² Mă gândesc la judecăţile Tale de odinioară, Doamne,
şi mă mângâi.
⁵³ M-apucă o mânie^(AR) aprinsă la vederea celor răi,
care părăsesc Legea Ta.
⁵⁴ Orânduirile Tale sunt prilejul cântărilor mele
în casa pribegiei mele.
⁵⁵ Noaptea îmi aduc^(AS) aminte de Numele Tău, Doamne,
şi păzesc Legea Ta.
⁵⁶ Aşa mi se cuvine,
căci păzesc poruncile Tale.
⁵⁷ Partea^(AT) mea, Doamne, o spun,
este să păzesc cuvintele Tale.
⁵⁸ Te rog din toată inima mea:
ai milă de mine, după^(AU) făgăduinţa Ta!
⁵⁹ Mă gândesc^(AV) la căile mele
şi îmi îndrept picioarele spre învăţăturile Tale.
⁶⁰ Mă grăbesc şi nu preget
să păzesc poruncile Tale.
⁶¹ Cursele celor răi mă înconjoară,
dar nu uit Legea Ta.
⁶² Mă scol la^(AW) miezul nopţii să Te laud
pentru judecăţile Tale cele drepte.
⁶³ Sunt prieten cu toţi cei ce se tem de Tine
şi cu cei ce păzesc poruncile Tale.
⁶⁴ Pământul, Doamne, este plin de bunătatea^(AX) Ta;
învaţă-mă orânduirile Tale!
⁶⁵ Tu faci bine robului Tău,
Doamne, după făgăduinţa Ta.
⁶⁶ Învaţă-mă^(AY) să am înţelegere şi pricepere,
căci cred în poruncile Tale.
⁶⁷ Până^(AZ) ce am fost smerit, rătăceam;
dar acum păzesc Cuvântul Tău.
⁶⁸ Tu eşti bun^(BA) şi binefăcător:
învaţă-mă^(BB) orânduirile Tale!
⁶⁹ Nişte îngâmfaţi urzesc^(BC) neadevăruri împotriva mea;
dar eu păzesc din toată inima mea poruncile Tale.
⁷⁰ Inima lor este nesimţitoare^(BD) ca grăsimea,
dar eu mă desfătez în^(BE) Legea Ta.
⁷¹ Este spre^(BF) binele meu că m-ai smerit,
ca să învăţ orânduirile Tale.
⁷² Mai^(BG) mult preţuieşte pentru mine legea gurii Tale,
decât o mie de lucruri de aur şi de argint.
⁷³ Mâinile^(BH) Tale m-au făcut şi m-au întocmit;
dă-mi pricepere^(BI), ca să învăţ poruncile Tale!
⁷⁴ Cei^(BJ) ce se tem de Tine mă văd şi se bucură,
căci nădăjduiesc în făgăduinţele^(BK) Tale.
⁷⁵ Ştiu, Doamne, că judecăţile Tale sunt drepte:
din^(BL) credincioşie m-ai smerit.
⁷⁶ Fă ca bunătatea Ta să-mi fie mângâiere,
cum ai făgăduit robului Tău!
⁷⁷ Să vină^(BM) peste mine îndurările Tale, ca să trăiesc,
căci Legea^(BN) Ta este desfătarea mea.
⁷⁸ Să fie înfruntaţi^(BO) îngâmfaţii care mă asupresc fără^(BP) temei!
Căci eu mă gândesc^(BQ) adânc la poruncile Tale.
⁷⁹ Să se întoarcă la mine cei ce se tem de Tine
şi cei ce cunosc învăţăturile Tale!
⁸⁰ Inima să-mi fie neîmpărţită în orânduirile Tale,
ca să nu fiu dat de ruşine!
⁸¹ Îmi tânjeşte^(BR) sufletul după mântuirea Ta:
nădăjduiesc în făgăduinţa^(BS) Ta.
⁸² Mi se topesc^(BT) ochii după făgăduinţa Ta
şi zic: „Când mă vei mângâia?”
⁸³ Căci am ajuns^(BU) ca un burduf pus în fum,
totuşi nu uit orânduirile Tale.
⁸⁴ Care^(BV) este numărul zilelor robului Tău?
Când^(BW) vei pedepsi pe cei ce mă prigonesc?
⁸⁵ Nişte îngâmfaţi^(BX) sapă gropi înaintea mea;
nu lucrează după Legea Ta.
⁸⁶ Toate poruncile Tale nu sunt decât credincioşie;
ei mă prigonesc^(BY) fără^(BZ) temei: ajută-mă!
⁸⁷ Gata, gata să mă doboare şi să mă prăpădească,
dar eu nu părăsesc poruncile Tale.
⁸⁸ Înviorează-mă^(CA) după bunătatea Ta,
ca să păzesc învăţăturile gurii Tale!
⁸⁹ Cuvântul Tău, Doamne,
dăinuieşte în^(CB) veci în ceruri.
⁹⁰ Credincioşia Ta ţine din neam în neam;
Tu ai întemeiat pământul, şi el rămâne tare.
⁹¹ După legile^(CC) Tale stă în picioare totul astăzi,
căci toate lucrurile Îţi sunt supuse.
⁹² Dacă n-ar fi fost Legea^(CD) Ta desfătarea mea,
aş fi pierit în ticăloşia mea.
⁹³ Niciodată nu voi uita poruncile Tale,
căci prin ele mă înviorezi.
⁹⁴ Al Tău sunt: mântuieşte-mă,
căci caut poruncile Tale.
⁹⁵ Nişte răi mă aşteaptă ca să mă piardă,
dar eu iau aminte la învăţăturile Tale.
⁹⁶ Văd că tot^(CE) ce este desăvârşit are margini,
poruncile Tale însă sunt fără margini.
⁹⁷ Cât de mult iubesc Legea Ta!
Toată ziua mă gândesc^(CF) la ea.
⁹⁸ Poruncile Tale mă fac mai înţelept^(CG) decât vrăjmaşii mei,
căci totdeauna le am cu mine.
⁹⁹ Sunt mai învăţat decât toţi învăţătorii mei,
căci^(CH) mă gândesc la învăţăturile Tale.
¹⁰⁰ Am mai^(CI) multă pricepere decât bătrânii,
căci păzesc poruncile Tale.
¹⁰¹ Îmi ţin^(CJ) piciorul departe de orice drum rău,
ca să păzesc Cuvântul Tău.
¹⁰² Nu mă depărtez de legile Tale,
căci Tu mă înveţi.
¹⁰³ Ce^(CK) dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele!
Mai dulci decât mierea în gura mea!
¹⁰⁴ Prin poruncile Tale mă fac mai priceput,
de aceea urăsc^(CL) orice cale a minciunii.
¹⁰⁵ Cuvântul Tău este o candelă^(CM) pentru picioarele mele
şi o lumină pe cărarea mea.
¹⁰⁶ Jur^(CN), şi mă voi ţine de jurământ,
că voi păzi legile Tale cele drepte.
¹⁰⁷ Sunt foarte amărât:
înviorează-mă^(CO), Doamne, după Cuvântul Tău!
¹⁰⁸ Primeşte, Doamne, simţămintele^(CP) pe care le spune gura mea
şi învaţă-mă^(CQ) legile Tale!
¹⁰⁹ Viaţa^(CR) îmi este necurmat în primejdie,
şi totuşi nu uit Legea Ta.
¹¹⁰ Nişte răi îmi întind^(CS) curse,
dar eu nu^(CT) mă rătăcesc de la poruncile Tale.
¹¹¹ Învăţăturile Tale sunt moştenirea^(CU) mea de veci,
căci ele^(CV) sunt bucuria inimii mele.
¹¹² Îmi plec inima să împlinesc orânduirile Tale,
totdeauna şi până^(CW) la sfârşit.
¹¹³ Urăsc pe oamenii nehotărâţi,
dar iubesc Legea Ta.
¹¹⁴ Tu eşti adăpostul^(CX) şi scutul meu;
eu nădăjduiesc în făgăduinţa^(CY) Ta.
¹¹⁵ Depărtaţi-vă^(CZ) de mine, răilor,
ca să păzesc poruncile Dumnezeului meu!
¹¹⁶ Sprijină-mă, după făgăduinţa Ta, ca să trăiesc,
şi nu mă lăsa^(DA) de ruşine în nădejdea mea!
¹¹⁷ Fii sprijinul meu, ca să fiu scăpat
şi să mă veselesc neîncetat de orânduirile Tale!
¹¹⁸ Tu dispreţuieşti pe toţi cei ce se depărtează^(DB) de orânduirile Tale,
căci înşelătoria lor este zadarnică.
¹¹⁹ Ca^(DC) spuma iei pe toţi cei răi de pe pământ,
de aceea eu iubesc învăţăturile Tale.
¹²⁰ Mi se înfioară carnea^(DD) de frica Ta
şi mă tem de judecăţile Tale.
¹²¹ Păzesc legea şi dreptatea:
nu mă lăsa în voia asupritorilor mei!
¹²² Ia sub ocrotirea^(DE) Ta binele robului Tău
şi nu mă lăsa apăsat de nişte îngâmfaţi!
¹²³ Mi se topesc ochii^(DF) după mântuirea Ta
şi după făgăduinţa Ta cea dreaptă.
¹²⁴ Poartă-Te cu robul Tău după bunătatea Ta
şi învaţă-mă^(DG) orânduirile Tale!
¹²⁵ Eu sunt robul^(DH) Tău; dă-mi pricepere
ca să cunosc învăţăturile Tale.
¹²⁶ Este vremea ca Domnul să lucreze,
căci ei calcă Legea Ta.
¹²⁷ De aceea^(DI), eu iubesc poruncile Tale
mai mult decât aurul, da, mai mult decât aurul curat:
¹²⁸ de aceea găsesc drepte toate poruncile Tale
şi urăsc^(DJ) orice cale a minciunii.
¹²⁹ Învăţăturile Tale sunt minunate,
de aceea le păzeşte sufletul meu.
¹³⁰ Descoperirea cuvintelor Tale dă lumină,
dă pricepere^(DK) celor fără răutate.
¹³¹ Deschid gura şi oftez,
căci sunt^(DL) lacom după poruncile Tale.
¹³² Întoarce-Ţi^(DM) Faţa spre mine şi ai milă de mine,
după^(DN) obiceiul Tău faţă de cei ce iubesc Numele Tău!
¹³³ Întăreşte-mi^(DO) paşii în Cuvântul Tău
şi nu^(DP) lăsa nicio nelegiuire să stăpânească peste mine!
¹³⁴ Izbăveşte-mă de^(DQ) asuprirea oamenilor,
ca să păzesc poruncile Tale!
¹³⁵ Fă să strălucească Faţa^(DR) Ta peste robul Tău
şi învaţă-mă^(DS) orânduirile Tale!
¹³⁶ Ochii îmi varsă şiroaie^(DT) de ape,
pentru că Legea Ta nu este păzită.
¹³⁷ Tu eşti drept^(DU), Doamne,
şi judecăţile Tale sunt fără prihană.
¹³⁸ Tu Îţi întemeiezi învăţăturile^(DV) pe dreptate
şi pe cea mai mare credincioşie.
¹³⁹ Râvna^(DW) mea mă mănâncă,
pentru că potrivnicii mei uită cuvintele Tale.
¹⁴⁰ Cuvântul Tău este cu totul încercat^(DX),
şi robul Tău îl iubeşte.
¹⁴¹ Sunt mic şi dispreţuit,
dar nu uit poruncile Tale.
¹⁴² Dreptatea Ta este o dreptate veşnică
şi Legea Ta este adevărul^(DY).
¹⁴³ Necazul şi strâmtorarea mă ajung,
dar poruncile Tale sunt desfătarea^(DZ) mea.
¹⁴⁴ Învăţăturile Tale sunt drepte pe vecie:
dă-mi pricepere^(EA), ca să trăiesc!
¹⁴⁵ Te chem din toată inima mea: ascultă-mă, Doamne,
ca să păzesc orânduirile Tale.
¹⁴⁶ Te chem: mântuieşte-mă,
ca să păzesc învăţăturile Tale!
¹⁴⁷ O iau înaintea^(EB) zorilor şi strig;
nădăjduiesc^(EC) în făgăduinţele Tale.
¹⁴⁸ O iau înaintea^(ED) străjilor de noapte şi deschid ochii,
ca să mă gândesc adânc la Cuvântul Tău.
¹⁴⁹ Ascultă-mi glasul, după bunătatea Ta,
înviorează-mă^(EE), Doamne, după judecata Ta!
¹⁵⁰ Se apropie cei ce urmăresc mişelia
şi se depărtează de Legea Ta.
¹⁵¹ Dar Tu eşti aproape^(EF), Doamne,
şi^(EG) toate poruncile Tale sunt adevărul.
¹⁵² De multă vreme ştiu, din învăţăturile Tale,
că le-ai aşezat pentru^(EH) totdeauna.
¹⁵³ Vezi-mi^(EI) ticăloşia şi izbăveşte-mă,
căci nu uit Legea Ta.
¹⁵⁴ Apără-mi^(EJ) pricina şi răscumpără-mă,
înviorează-mă^(EK), după făgăduinţa Ta.
¹⁵⁵ Mântuirea este departe^(EL) de cei răi,
căci ei nu caută orânduirile Tale.
¹⁵⁶ Mari sunt îndurările Tale, Doamne!
Înviorează-mă^(EM) după judecăţile Tale!
¹⁵⁷ Mulţi sunt prigonitorii şi potrivnicii mei,
dar nu^(EN) mă depărtez de învăţăturile Tale.
¹⁵⁸ Văd cu scârbă^(EO) pe cei necredincioşi Ţie,
care nu păzesc Cuvântul Tău.
¹⁵⁹ Vezi cât de mult iubesc eu poruncile Tale:
înviorează-mă^(EP), Doamne, după bunătatea Ta!
¹⁶⁰ Temelia Cuvântului Tău este adevărul
şi toate legile Tale cele drepte sunt veşnice.
¹⁶¹ Nişte^(EQ) voievozi mă prigonesc fără temei,
dar inima mea nu tremură decât de cuvintele Tale.
¹⁶² Mă bucur de Cuvântul Tău,
ca cel ce găseşte o mare pradă.
¹⁶³ Urăsc şi nu pot suferi minciuna,
dar iubesc Legea Ta.
¹⁶⁴ De şapte ori pe zi Te laud
din pricina legilor Tale celor drepte.
¹⁶⁵ Multă^(ER) pace au cei ce iubesc Legea Ta
şi nu li se întâmplă nicio nenorocire.
¹⁶⁶ Eu nădăjduiesc^(ES) în mântuirea Ta, Doamne,
şi împlinesc poruncile Tale.
¹⁶⁷ Sufletul meu ţine învăţăturile Tale
şi le iubesc mult de tot!
¹⁶⁸ Păzesc poruncile şi învăţăturile Tale,
căci^(ET) toate căile mele sunt înaintea Ta.
¹⁶⁹ Să ajungă strigătul meu până la Tine, Doamne!
Dă-mi pricepere^(EU), după făgăduinţa Ta.
¹⁷⁰ Să ajungă cererea mea până la Tine!
Izbăveşte-mă, după făgăduinţa Ta!
¹⁷¹ Buzele^(EV) mele să vestească lauda Ta,
căci Tu mă înveţi orânduirile Tale!
¹⁷² Să cânte limba mea Cuvântul Tău,
căci toate poruncile Tale sunt drepte!
¹⁷³ Mâna Ta să-mi fie într-ajutor,
căci am^(EW) ales poruncile Tale.
¹⁷⁴ Suspin^(EX) după mântuirea Ta, Doamne,
şi Legea^(EY) Ta este desfătarea mea.
¹⁷⁵ Să-mi trăiască sufletul şi să Te laude,
şi judecăţile Tale să mă sprijine!
¹⁷⁶ Rătăcesc^(EZ) ca o oaie pierdută: caută pe robul Tău,
căci nu uit poruncile Tale.

¹ Către Domnul strig în strâmtorarea^(FA) mea,
şi El m-ascultă.
² Doamne, scapă-mi sufletul de buza mincinoasă,
de limba înşelătoare!
³ Ce-ţi dă El ţie, ce-ţi aduce El ţie,
limbă înşelătoare!
⁴ Săgeţi ascuţite de războinic,
cu cărbuni aprinşi de ienupăr.
⁵ Vai de mine că locuiesc la Meşec^(FB),
că^(FC) locuiesc în corturile Chedarului!
⁶ Destul mi-a locuit sufletul
lângă cei ce urăsc pacea.
⁷ Eu sunt pentru pace,
dar de îndată ce vorbesc eu, ei sunt pentru război.

¹ Îmi ridic ochii spre munţi…
De unde-mi va veni ajutorul?
² Ajutorul^(FD) îmi vine de la Domnul,
care a făcut cerurile şi pământul.
³ Da, El nu^(FE) va îngădui să ţi se clatine piciorul;
Cel ce te păzeşte nu^(FF) va dormita.
⁴ Iată că nu dormitează, nici nu doarme
Cel ce păzeşte pe Israel.
⁵ Domnul este Păzitorul tău,
Domnul este umbra^(FG) ta pe mâna ta cea^(FH) dreaptă.
⁶ De aceea nu te va bate soarele^(FI) ziua,
nici luna noaptea.
⁷ Domnul te va păzi^(FJ) de orice rău,
îţi va păzi sufletul.
⁸ Domnul te va păzi^(FK) la plecare şi la venire,
de acum şi până în veac.

¹ Mă bucur când mi se zice;
„Haidem^(FL) la Casa Domnului!”
² Picioarele mi se opresc
în porţile tale, Ierusalime!
³ Ierusalime, tu eşti zidit
ca o cetate făcută^(FM) dintr-o bucată!
⁴ Acolo^(FN) se suie seminţiile, seminţiile Domnului,
după legea^(FO) lui Israel,
ca să laude Numele Domnului.
⁵ Căci^(FP) acolo sunt scaunele de domnie pentru judecată,
scaunele de domnie ale casei lui David.
⁶ Rugaţi-vă^(FQ) pentru pacea Ierusalimului!
Cei ce te iubesc să se bucure de odihnă.
⁷ Pacea să fie între zidurile tale
şi liniştea, în casele tale domneşti!
⁸ Din pricina fraţilor şi a prietenilor mei,
doresc pacea în sânul tău.
⁹ Din pricina Casei Domnului, Dumnezeului nostru,
fac urări pentru fericirea^(FR) ta.

¹ La Tine îmi^(FS) ridic ochii,
la Tine, care locuieşti^(FT) în ceruri.
² Cum se uită ochii robilor la mâna stăpânilor lor
şi ochii roabei la mâna stăpânei ei,
aşa se uită ochii noştri la Domnul, Dumnezeul nostru,
până va avea milă de noi.
³ Ai milă de noi, Doamne, ai milă de noi,
căci suntem sătui de dispreţ;
⁴ ne este sătul sufletul
de batjocurile celor îngâmfaţi,
de dispreţul celor trufaşi.

¹ De n-ar fi fost Domnul de partea noastră,
să spună^(FU) Israel acum!
² De n-ar fi fost Domnul de partea noastră
când s-au ridicat oamenii împotriva noastră,
³ ne-ar^(FV) fi înghiţit de vii
când li s-a aprins mânia împotriva noastră;
⁴ ne-ar fi înecat apele,
ar fi trecut râurile peste sufletul nostru;
⁵ ar fi trecut peste sufletul nostru valurile năpraznice.
⁶ Binecuvântat să fie Domnul,
care nu ne-a dat pradă dinţilor lor!
⁷ Sufletul ne-a scăpat ca^(FW) pasărea din laţul păsărarului;
laţul s-a rupt, şi noi am scăpat.
⁸ Ajutorul^(FX) nostru este în Numele Domnului,
care^(FY) a făcut cerurile şi pământul.

¹ Cei ce se încred în Domnul sunt ca Muntele Sionului, care nu se clatină, ci stă întărit pe vecie.
² Cum este înconjurat Ierusalimul de munţi,
aşa înconjoară Domnul pe poporul Său,
de acum şi până în veac.
³ Căci toiagul^(FZ) de cârmuire al răutăţii nu va rămâne pe moştenirea celor neprihăniţi,
pentru ca cei neprihăniţi să nu întindă mâinile spre nelegiuire.
⁴ Doamne, varsă-Ţi binefacerile peste cei buni
şi peste cei cu inima fără prihană!
⁵ Dar pe cei ce apucă pe căi^(GA) lăturalnice,
să-i nimicească Domnul împreună cu cei ce fac rău!
Pacea^(GB) să fie peste Israel!

¹ Când a adus Domnul înapoi pe prinşii de război ai Sionului, parcă^(GC) visam.
² Atunci, gura^(GD) ne era plină de strigăte de bucurie
şi limba, de cântări de veselie.
Atunci se spunea printre neamuri:
„Domnul a făcut mari lucruri pentru ei!”
³ Da, Domnul a făcut mari lucruri pentru noi,
şi de aceea suntem plini de bucurie.
⁴ Doamne, adu înapoi pe prinşii noştri de război,
ca pe nişte râuri în partea de miazăzi!
⁵ Cei^(GE) ce seamănă cu lacrimi vor secera cu cântări de veselie.
⁶ Cel ce umblă plângând când aruncă sămânţa
se întoarce cu veselie când îşi strânge snopii.

¹ Dacă nu zideşte Domnul o casă,
degeaba lucrează cei ce o zidesc;
dacă nu^(GF) păzeşte Domnul o cetate,
degeaba veghează cel ce o păzeşte.
² Degeaba vă sculaţi de dimineaţă şi vă culcaţi târziu
ca să mâncaţi^(GG) o pâine câştigată cu durere,
căci preaiubiţilor Lui El le dă pâine ca în somn.
³ Iată, fiii^(GH) sunt o moştenire de la Domnul,
rodul^(GI) pântecelui este o răsplată dată de El.
⁴ Ca săgeţile în mâna unui războinic,
aşa sunt fiii făcuţi la tinereţe.
⁵ Ferice de omul care îşi umple tolba de săgeţi cu ei!
Căci ei^(GJ) nu vor rămâne de ruşine
când vor vorbi cu vrăjmaşii lor la poartă.

¹ Ferice de^(GK) oricine se teme de Domnul
şi umblă pe căile Lui!
² Căci^(GL) atunci te bucuri de lucrul mâinilor tale,
eşti fericit şi-ţi merge bine.
³ Nevastă-ta este ca^(GM) o viţă roditoare înăuntrul casei tale;
copiii tăi stau ca^(GN) nişte lăstari de măslin împrejurul mesei tale.
⁴ Aşa este binecuvântat
omul care se teme de Domnul.
⁵ Să te binecuvânteze^(GO) Domnul din Sion,
să vezi fericirea Ierusalimului în toate zilele vieţii tale
⁶ şi să vezi^(GP) pe copiii copiilor tăi!
Pacea^(GQ) să fie peste Israel!

¹ Destul m-au asuprit din tinereţe^(GR) –
s-o spună^(GS) Israel! –
² destul m-au asuprit din tinereţe,
dar nu m-au biruit.
³ Plugarii au arat pe spinarea mea,
au tras brazde lungi pe ea.
⁴ Domnul este drept:
El a tăiat funiile celor răi.
⁵ Să se umple de ruşine şi să dea înapoi
toţi cei ce urăsc Sionul!
⁶ Să fie ca iarba^(GT) de pe acoperişuri,
care se usucă înainte de a fi smulsă!
⁷ Secerătorul nu-şi umple mâna cu ea,
cel ce leagă snopii nu-şi încarcă braţul cu ea
⁸ şi trecătorii nu zic:
„Binecuvântarea^(GU) Domnului să fie peste voi!
Vă binecuvântăm în Numele Domnului!”

¹ Din fundul^(GV) adâncului, Te chem, Doamne!
² Doamne, ascultă-mi glasul!
Să ia aminte urechile Tale
la glasul cererilor mele!
³ Dacă^(GW) ai păstra, Doamne, aducerea-aminte a nelegiuirilor,
cine ar putea sta în picioare, Doamne?
⁴ Dar la Tine este iertare^(GX),
ca să fii temut^(GY).
⁵ Eu nădăjduiesc^(GZ) în Domnul, sufletul meu nădăjduieşte
şi aştept^(HA) făgăduinţa Lui.
⁶ Sufletul^(HB) meu aşteaptă pe Domnul,
mai mult decât aşteaptă străjerii dimineaţa,
da, mai mult decât aşteaptă străjerii dimineaţa.
⁷ Israele, pune-ţi nădejdea^(HC) în Domnul,
căci la^(HD) Domnul este îndurarea
şi la El este belşug de răscumpărare!
⁸ El^(HE) va răscumpăra pe Israel
din toate nelegiuirile lui.