Psalmi 11-18

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

¹ La Domnul^(A) găsesc scăpare! Cum^(B) puteţi să-mi spuneţi:
„Fugi în munţii voştri, ca o pasăre?”
² Căci iată că cei răi^(C) încordează arcul,
îşi potrivesc săgeata^(D) pe coardă,
ca să tragă pe ascuns asupra celor cu inima curată.
³ Şi când se surpă^(E) temeliile,
ce ar putea să mai facă cel neprihănit?
⁴ Domnul^(F) este în Templul Lui cel sfânt, Domnul Îşi are scaunul^(G) de domnie în ceruri.
Ochii^(H) Lui privesc şi pleoapele Lui cercetează pe fiii oamenilor.
⁵ Domnul încearcă^(I) pe cel neprihănit,
dar urăşte pe cel rău şi pe cel ce iubeşte silnicia.
⁶ Peste cei răi plouă^(J) cărbuni, foc şi pucioasă:
un vânt dogoritor^(K), iată paharul de care au ei parte.
⁷ Căci Domnul este drept, iubeşte dreptatea^(L),
şi cei neprihăniţi privesc Faţa^(M) Lui.

¹ Vino în ajutor, Doamne, căci se duc oamenii evlavioşi^(N),
pier credincioşii dintre fiii oamenilor.
² Oamenii îşi spun minciuni^(O) unii altora,
pe buze au lucruri linguşitoare^(P), vorbesc cu inimă prefăcută.
³ Nimicească Domnul toate buzele linguşitoare,
limba care vorbeşte cu trufie^(Q),
⁴ pe cei ce zic: „Suntem tari cu limba noastră,
căci buzele noastre sunt cu noi. Cine ar putea să fie stăpân peste noi?”
⁵ Pentru că cei nenorociţi sunt asupriţi şi pentru că săracii gem,
„acum”, zice Domnul, „Mă scol^(R) şi aduc mântuire celor obijduiţi^(S)”.
⁶ Cuvintele Domnului sunt cuvinte^(T) curate,
un argint lămurit în cuptor de pământ şi curăţit de şapte ori.
⁷ Tu, Doamne, îi vei păzi
şi-i vei apăra de neamul acesta pe vecie.
⁸ Pretutindeni mişună cei răi,
când domneşte ticăloşia printre fiii oamenilor.

¹ Până când, Doamne, mă vei uita neîncetat?
Până când^(U) Îţi vei ascunde Faţa de mine?
² Până când voi avea sufletul plin de griji
şi inima plină de necazuri în fiecare zi?
Până când se va ridica vrăjmaşul meu împotriva mea?
³ Priveşte, răspunde-mi, Doamne, Dumnezeul meu!
Dă lumină^(V) ochilor mei, ca^(W) să n-adorm somnul morţii,
⁴ ca să nu zică^(X) vrăjmaşul meu: „L-am biruit!”
Şi să nu se bucure potrivnicii mei când mă clatin.
⁵ Eu am încredere în bunătatea^(Y) Ta,
sunt cu inima veselă din pricina mântuirii Tale:
⁶ cânt Domnului,
căci mi-a făcut^(Z) bine!

¹ Nebunul^(AA) zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!”
S-au stricat^(AB) oamenii, fac fapte urâte;
nu este niciunul care să facă binele.
² Domnul^(AC) Se uită de la înălţimea cerurilor peste fiii oamenilor,
să vadă de este vreunul care să aibă pricepere
şi care să caute pe Dumnezeu.
³ Dar toţi^(AD) s-au rătăcit, toţi s-au dovedit nişte netrebnici;
nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.
⁴ Şi-au pierdut mintea toţi cei ce săvârşesc fărădelegea,
de mănâncă^(AE) pe poporul Meu, cum mănâncă pâinea,
şi nu cheamă^(AF) pe Domnul?
⁵ Ei vor tremura de spaimă
când Se va arăta Dumnezeu în mijlocul neamului neprihănit.
⁶ Râdeţi voi de nădejdea celui nenorocit…
dar scăparea lui este Domnul^(AG).
⁷ O, de^(AH) ar porni din Sion izbăvirea lui Israel!…
Când^(AI) va întoarce Domnul înapoi pe prinşii de război ai poporului Său,
Iacov se va veseli şi Israel se va bucura.

¹ Doamne, cine^(AJ) va locui în cortul Tău?
Cine va locui pe muntele^(AK) Tău cel sfânt?
² Cel ce^(AL) umblă în neprihănire, cel ce face voia lui Dumnezeu
şi spune^(AM) adevărul din inimă.
³ Acela nu cleveteşte^(AN) cu limba lui, nu face rău semenului său
şi nu aruncă^(AO) ocară asupra aproapelui său.
⁴ El priveşte^(AP) cu dispreţ pe cel vrednic de dispreţuit,
dar cinsteşte pe cei ce se tem de Domnul.
El nu-şi ia vorba înapoi dacă face un jurământ^(AQ) în paguba lui.
⁵ El nu-şi dă banii^(AR) cu dobândă
şi nu ia mită^(AS) împotriva celui nevinovat.
Cel ce se poartă aşa nu se clatină^(AT) niciodată.

¹ Păzeşte-mă, Dumnezeule, căci^(AU) în Tine mă încred.
² Eu zic Domnului: „Tu eşti Domnul meu,
Tu eşti singura^(AV) mea fericire!”
³ Sfinţii care sunt în ţară,
oamenii evlavioşi, sunt toată plăcerea mea.
⁴ Idolii se înmulţesc, oamenii aleargă după dumnezei străini,
dar eu n-aduc jertfele lor de sânge
şi nu pun numele^(AW) lor pe buzele mele.
⁵ Domnul^(AX) este partea mea de moştenire şi paharul^(AY) meu,
Tu îmi îndrepţi sorţul meu.
⁶ O moştenire plăcută mi-a căzut la sorţ,
o frumoasă moşie mi-a fost dată.
⁷ Eu binecuvântez pe Domnul, care mă sfătuieşte,
căci până şi noaptea îmi dă îndemnuri inima^(AZ).
⁸ Am necurmat pe Domnul înaintea^(BA) ochilor mei.
Când este El la dreapta mea^(BB), nu mă clatin^(BC).
⁹ De aceea, inima mi se bucură, sufletul mi se veseleşte^(BD)
şi trupul mi se odihneşte în linişte.
¹⁰ Căci^(BE) nu vei lăsa sufletul^(BF) meu în Locuinţa morţilor,
nu vei îngădui ca preaiubitul Tău să vadă putrezirea.
¹¹ Îmi vei arăta cărarea vieţii^(BG);
înaintea^(BH) Feţei Tale sunt bucurii nespuse
şi desfătări veşnice în dreapta^(BI) Ta.

¹ Doamne, ascultă-mi pricina nevinovată, ia aminte la strigătele mele,
pleacă urechea la rugăciunea mea, făcută cu buze neprefăcute!
² Să se arate dreptatea mea înaintea Ta
şi să privească ochii Tăi neprihănirea mea!
³ Dacă îmi vei încerca inima, dacă o vei cerceta^(BJ) noaptea,
dacă mă vei încerca^(BK), nu vei găsi nimic,
căci ce-mi iese din gură, aceea şi gândesc.
⁴ Cât priveşte legăturile cu oamenii, eu, după cuvântul buzelor Tale,
mă feresc de calea celor asupritori;
⁵ paşii mei stau neclintiţi^(BL) pe cărările Tale
şi nu mi se clatină picioarele.
⁶ Strig^(BM) către Tine, căci m-asculţi, Dumnezeule!
Pleacă-Ţi urechea spre mine, ascultă cuvântul meu!
⁷ Arată-Ţi bunătatea Ta cea minunată^(BN), Tu, care scapi pe cei ce caută adăpost
şi-i izbăveşti de potrivnicii lor prin dreapta Ta!
⁸ Păzeşte-mă^(BO) ca lumina ochiului,
ocroteşte-mă, la umbra^(BP) aripilor Tale,
⁹ de cei răi, care mă prigonesc,
de vrăjmaşii mei de moarte, care mă împresoară.
¹⁰ Ei îşi închid^(BQ) inima,
au cuvinte semeţe^(BR) în gură.
¹¹ Se ţin de paşii mei, mă înconjoară^(BS) chiar,
mă pândesc ca^(BT) să mă trântească la pământ.
¹² Parcă ar fi un leu lacom după pradă,
un pui de leu care stă la pândă în culcuşul lui.
¹³ Scoală-te, Doamne, ieşi înaintea vrăjmaşului, doboară-l!
Izbăveşte-mă de cel rău cu sabia^(BU) Ta!
¹⁴ Scapă-mă de oameni, cu mâna Ta, Doamne, de oamenii lumii acesteia,
care îşi au partea lor în viaţa aceasta^(BV)
şi cărora le umpli pântecele cu bunătăţile Tale.
Copiii lor sunt sătui
şi prisosul lor îl lasă pruncilor lor.
¹⁵ Dar eu, în nevinovăţia^(BW) mea, voi vedea Faţa Ta:
cum mă voi trezi, mă voi sătura^(BX) de chipul Tău.

¹ Te iubesc^(BY) din inimă, Doamne, tăria mea!
² Doamne, Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu!
Dumnezeule, Tu eşti stânca mea în care mă ascund^(BZ),
scutul meu, tăria care mă scapă şi întăritura mea!
³ Eu strig: „Lăudat să fie Domnul^(CA)!”
şi sunt izbăvit de vrăjmaşii mei.
⁴ Mă înconjuraseră legăturile morţii^(CB)
şi mă îngroziseră râurile pieirii;
⁵ mă înfăşuraseră legăturile mormântului
şi mă prinseseră laţurile morţii.
⁶ Dar, în strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul
şi am strigat către Dumnezeul meu:
din locaşul Lui, El mi-a auzit glasul,
şi strigătul meu a ajuns până la El, până la urechile Lui.
⁷ Atunci s-a zguduit^(CC) pământul şi s-a cutremurat,
temeliile munţilor s-au mişcat
şi s-au clătinat, pentru că El se mâniase.
⁸ Din nările Lui se ridica fum
şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui:
cărbuni aprinşi ţâşneau din ea.
⁹ A plecat^(CD) cerurile şi S-a pogorât:
un nor gros era sub picioarele Lui.
¹⁰ Călărea^(CE) pe un heruvim şi zbura,
venea plutind^(CF) pe aripile vântului.
¹¹ Întunericul Şi-l făcuse învelitoare,
iar cortul Lui^(CG), împrejurul Lui,
erau nişte ape întunecoase şi nori negri.
¹² Din strălucirea^(CH) care se răsfrângea înaintea Lui, ieşeau nori
care aruncau grindină şi cărbuni de foc.
¹³ Domnul a tunat în ceruri,
Cel Preaînalt a făcut să-I răsune glasul^(CI)
cu grindină şi cărbuni de foc.
¹⁴ A aruncat^(CJ) săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei,
a înmulţit loviturile trăsnetului şi i-a pus pe fugă.
¹⁵ Atunci s-a văzut albia^(CK) apelor
şi s-au descoperit temeliile lumii,
la mustrarea Ta, Doamne,
la vuietul suflării nărilor Tale.
¹⁶ El Şi-a întins mâna^(CL) de sus, m-a apucat,
m-a scos din apele cele mari;
¹⁷ m-a izbăvit de potrivnicul meu cel puternic,
de vrăjmaşii mei, care erau mai tari decât mine.
¹⁸ Ei năvăliseră deodată peste mine în ziua strâmtorării mele;
dar Domnul a fost sprijinul meu.
¹⁹ El m-a scos la loc larg^(CM)
şi m-a scăpat, pentru că mă iubeşte.
²⁰ Domnul mi-a făcut^(CN) după neprihănirea mea,
mi-a răsplătit după curăţia mâinilor mele,
²¹ căci am păzit căile Domnului,
şi n-am păcătuit împotriva Dumnezeului meu.
²² Toate poruncile Lui au fost înaintea mea
şi nu m-am depărtat de la legile Lui.
²³ Am fost fără vină faţă de El
şi m-am păzit de fărădelegea mea.
²⁴ De aceea^(CO), Domnul mi-a răsplătit după neprihănirea mea, după curăţia mâinilor mele înaintea ochilor Lui.
²⁵ Cu cel bun,^(CP) Tu Te arăţi bun,
cu omul neprihănit, Te arăţi neprihănit;
²⁶ cu cel curat, Te arăţi curat
şi cu cel stricat,^(CQ) Te porţi după stricăciunea lui.
²⁷ Tu mântuieşti pe poporul care se smereşte,
şi smereşti privirile^(CR) trufaşe.
²⁸ Da, Tu aprinzi^(CS) lumina mea.
Domnul, Dumnezeul meu, îmi luminează întunericul meu.
²⁹ Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate,
cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit.
³⁰ Căile lui Dumnezeu sunt desăvârşite^(CT),
Cuvântul Domnului este încercat^(CU):
El este un scut pentru^(CV) toţi cei ce aleargă la El.
³¹ Căci^(CW) cine este Dumnezeu, afară de Domnul,
şi cine este o stâncă, afară de Dumnezeul nostru?
³² Dumnezeu mă încinge^(CX) cu putere
şi mă povăţuieşte pe calea cea dreaptă.
³³ El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor^(CY)
şi mă aşază pe înălţimile^(CZ) mele,^[a]
34 El îmi deprinde^(DA) mâinile la luptă,
aşa că braţele mele întind arcul de aramă.
³⁵ Tu îmi dai scutul mântuirii Tale,
dreapta Ta mă sprijină
şi îndurarea Ta mă face mare.
³⁶ Tu lărgeşti drumul sub paşii mei
şi nu-mi alunecă gleznele^(DB).
³⁷ Urmăresc pe vrăjmaşii mei, îi ajung
şi nu mă întorc până nu-i nimicesc.
³⁸ Îi zdrobesc de nu pot să se mai ridice;
ei cad sub picioarele mele.
³⁹ Tu mă încingi cu putere pentru luptă
şi răpui pe potrivnicii mei sub picioarele mele.
⁴⁰ Tu faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul înaintea mea,
şi eu nimicesc pe cei ce mă urăsc.
⁴¹ Ei strigă, dar n-are cine să-i scape!
Strigă către Domnul^(DC), dar nu le răspunde!
⁴² Îi pisez ca praful, pe care-l ia vântul,
îi calc în picioare ca noroiul^(DD) de pe uliţe.
⁴³ Tu mă scapi^(DE) din neînţelegerile poporului; mă pui în fruntea^(DF) neamurilor;
un popor pe care nu-l cunoşteam^(DG), îmi este supus.
⁴⁴ El ascultă de mine la cea dintâi poruncă,
fiii străinului^(DH) mă linguşesc^(DI).
⁴⁵ Fiilor străinului li se moaie inima de mine
şi ies tremurând din cetăţuile lor.
⁴⁶ Trăiască Domnul şi binecuvântată să fie Stânca mea!
Mărit să fie Dumnezeul mântuirii mele,
⁴⁷ Dumnezeu, răzbunătorul meu,
care îmi supune^(DJ) popoarele
⁴⁸ şi mă izbăveşte de vrăjmaşii mei!
Tu mă înalţi^(DK) mai presus de potrivnicii mei,
mă scapi de omul asupritor.
⁴⁹ De aceea^(DL), Doamne, Te voi lăuda printre neamuri,
voi cânta spre slava Numelui Tău.
⁵⁰ El dă mari izbăviri^(DM) împăratului Său
şi dă îndurare unsului Său:
lui David şi seminţei lui, pe vecie^(DN).