¹ Dumnezeule, am auzit cu urechile noastre şi părinţii^(A) noştri ne-au povestit
lucrările pe care le-ai făcut pe vremea lor, în zilele de odinioară.
² Cu mâna Ta^(B) ai izgonit neamuri ca să-i sădeşti pe ei,
ai lovit popoare ca să-i întinzi pe ei.
³ Căci nu^(C) prin sabia lor au pus mâna pe ţară,
nu braţul lor i-a mântuit,
ci dreapta Ta, braţul Tău, lumina Feţei Tale,
pentru că^(D) îi iubeai.
⁴ Dumnezeule, Tu^(E) eşti Împăratul meu:
porunceşte izbăvirea lui Iacov!
⁵ Cu Tine doborâm^(F) pe vrăjmaşii noştri,
cu Numele Tău zdrobim pe potrivnicii noştri.
⁶ Căci nu^(G) în arcul meu mă încred,
nu sabia mea mă va scăpa;
⁷ ci Tu ne izbăveşti de vrăjmaşii noştri
şi dai de ruşine pe^(H) cei ce ne urăsc.
⁸ Noi, în fiecare zi, ne lăudăm cu Dumnezeu^(I) şi pururea slăvim Numele Tău.
⁹ Dar Tu ne lepezi^(J), ne acoperi de ruşine,
nu mai ieşi cu oştirile noastre;
¹⁰ ne faci să dăm^(K) dosul înaintea vrăjmaşului,
şi cei ce ne urăsc ridică prăzi luate de la noi.
¹¹ Ne dai^(L) ca pe nişte oi de mâncat
şi ne^(M) risipeşti printre neamuri.
¹² Vinzi^(N) pe poporul Tău pe nimic
şi nu-l socoteşti de mare preţ.
¹³ Ne faci^(O) de ocara vecinilor noştri,
de batjocura şi de râsul celor ce ne înconjoară.
¹⁴ Ne faci^(P) de pomină printre neamuri
şi^(Q) pricină de clătinare din cap printre popoare.
¹⁵ Ocara mea este totdeauna înaintea mea
şi ruşinea îmi acoperă faţa
¹⁶ la^(R) glasul celui ce mă batjocoreşte şi mă ocărăşte,
la vederea vrăjmaşului şi răzbunătorului.
¹⁷ Toate acestea ni se întâmplă^(S) fără ca noi să Te fi uitat,
fără să fi călcat legământul Tău:
¹⁸ da, inima nu ni s-a abătut,
paşii^(T) nu ni s-au depărtat de pe cărarea Ta,
¹⁹ ca^(U) să ne zdrobeşti în locuinţa şacalilor
şi să ne acoperi cu^(V) umbra morţii.
²⁰ Dacă am fi uitat Numele Dumnezeului nostru
şi ne-am fi întins^(W) mâinile spre un dumnezeu străin,
²¹ n-ar şti^(X) Dumnezeu lucrul acesta,
El, care cunoaşte tainele inimii?
²² Dar^(Y) din pricina Ta suntem înjunghiaţi în toate zilele,
suntem priviţi ca nişte oi sortite pentru măcelărie.
²³ Trezeşte-Te^(Z)! Pentru ce dormi, Doamne?
Trezeşte-Te! Nu^(AA) ne lepăda pe vecie!
²⁴ Pentru ce^(AB) Îţi ascunzi Faţa?
Pentru ce uiţi de nenorocirea şi apăsarea noastră?
²⁵ Căci sufletul ne este doborât^(AC) în ţărână de mâhnire,
trupul nostru este lipit de pământ.
²⁶ Scoală-Te ca să ne ajuţi!
Izbăveşte-ne pentru bunătatea Ta!