5 Fiule, ia aminte la înţelepciunea mea
şi pleacă urechea la învăţătura mea,
² ca să fii cu chibzuinţă
şi buzele tale să aibă^(A) cunoştinţă.
³ Căci^(B) buzele femeii străine strecoară miere
şi cerul gurii ei este mai lunecos^(C) decât untdelemnul,
⁴ dar^(D) la urmă este amară ca pelinul,
ascuţită^(E) ca o sabie cu două tăişuri.
⁵ Picioarele^(F) ei pogoară la moarte,
paşii ei dau în Locuinţa morţilor.
⁶ Aşa că ea nu poate găsi calea vieţii,
rătăceşte în căile ei şi nu ştie unde merge.
⁷ Şi acum, fiule, ascultă-mă
şi nu te abate de la cuvintele gurii mele:
⁸ depărtează-te de drumul care duce la ea
şi nu te apropia de uşa casei ei,
⁹ ca nu cumva să-ţi dai altora vlaga ta
şi unui om fără milă anii tăi;
¹⁰ ca nu cumva nişte străini să se sature de averea ta
şi tu să te trudeşti pentru casa altuia;
¹¹ ca nu cumva să gemi, la urmă,
când carnea şi trupul ţi se vor istovi
¹² şi să zici: „Cum am putut eu să urăsc^(G) certarea
şi cum a dispreţuit inima^(H) mea mustrarea?
¹³ Cum am putut să n-ascult glasul învăţătorilor mei
şi să nu iau aminte la cei ce mă învăţau?
¹⁴ Cât pe ce să mă nenorocesc de tot
în mijlocul poporului şi adunării!”
¹⁵ Bea apă din fântâna ta
şi din izvoarele puţului tău.
¹⁶ Ce, vrei să ţi se verse izvoarele afară?
Şi să-ţi curgă râurile pe pieţele de obşte?
¹⁷ Lasă-le să fie numai pentru tine,
şi nu pentru străinii de lângă tine.
¹⁸ Izvorul tău să fie binecuvântat
şi bucură-te de nevasta^(I) tinereţii tale.
¹⁹ Cerboaică^(J) iubită, căprioară plăcută:
fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei,
fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!
²⁰ Şi pentru ce, fiule, ai fi îndrăgostit de o^(K) străină
şi ai îmbrăţişa sânul unei necunoscute?
²¹ Căci^(L) căile omului sunt lămurite înaintea ochilor Domnului
şi El vede toate cărările lui.
²² Cel rău este prins în înseşi^(M) nelegiuirile lui
şi este apucat de legăturile păcatului lui.
²³ El va muri din lipsă de înfrânare^(N),
se va poticni din prea multa lui nebunie.