Proverbele 29

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

29 Un^(A) om care se împotriveşte tuturor mustrărilor
va fi zdrobit deodată şi fără leac.
² Când^(B) se înmulţesc cei buni, poporul se bucură,
dar când stăpâneşte cel rău, poporul^(C) geme.
³ Cine^(D) iubeşte înţelepciunea înveseleşte pe tatăl său,
dar^(E) cine umblă cu curvele risipeşte averea.
⁴ Un împărat întăreşte ţara prin dreptate,
dar cine ia mită o nimiceşte.
⁵ Cine linguşeşte pe aproapele său
îi întinde un laţ sub paşii lui.
⁶ În păcatul omului rău este o cursă,
dar cel bun biruie şi se bucură.
⁷ Cel^(F) bun pricepe pricina săracilor,
dar cel rău nu poate s-o priceapă.
⁸ Cei^(G) uşuratici aprind focul în cetate,
dar înţelepţii potolesc^(H) mânia.
⁹ Când se ceartă un înţelept cu un nebun,
să se tot supere sau^(I) să tot râdă, căci pace nu se face.
¹⁰ Oamenii^(J) setoşi de sânge urăsc pe omul fără prihană,
dar oamenii fără prihană îi ocrotesc viaţa.
¹¹ Nebunul^(K) îşi arată toată patima,
dar înţeleptul o stăpâneşte.
¹² Când cel ce stăpâneşte dă ascultare cuvintelor mincinoase,
toţi slujitorii lui sunt nişte răi.
¹³ Săracul şi asupritorul se^(L) întâlnesc,
dar Domnul^(M) le luminează ochii la amândoi.
¹⁴ Un împărat^(N) care judecă pe săraci după^(O) adevăr
îşi va avea scaunul de domnie întărit pe vecie.
¹⁵ Nuiaua^(P) şi certarea dau înţelepciunea,
dar copilul^(Q) lăsat de capul lui face ruşine mamei sale.
¹⁶ Când se înmulţesc cei răi, se înmulţeşte şi păcatul,
dar^(R) cei buni le vor vedea căderea.
¹⁷ Pedepseşte-ţi^(S) fiul, şi el îţi va da odihnă
şi îţi va aduce desfătare sufletului.
¹⁸ Când^(T) nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu;
dar^(U) ferice de poporul care păzeşte Legea!
¹⁹ Nu prin vorbe se pedepseşte un rob,
căci, chiar dacă pricepe, n-ascultă.
²⁰ Dacă vezi un om care vorbeşte nechibzuit,
poţi să nădăjduieşti mai^(V) mult de la un nebun decât de la el.
²¹ Slujitorul pe care-l răsfeţi din copilărie
la urmă ajunge de se crede fiu.
²² Un om^(W) mânios stârneşte certuri
şi un înfuriat face multe păcate.
²³ Mândria^(X) unui om îl coboară,
dar cine este smerit cu duhul capătă cinste.
²⁴ Cine împarte cu un hoţ îşi urăşte viaţa,
aude blestemul şi nu spune nimic.
²⁵ Frica^(Y) de oameni este o cursă,
dar cel ce se încrede în Domnul n-are de ce să se teamă.
²⁶ Mulţi^(Z) umblă după bunăvoinţa celui ce stăpâneşte,
dar Domnul este Acela care face dreptate fiecăruia.
²⁷ Omul nelegiuit este o scârbă înaintea celor neprihăniţi,
dar cel ce umblă fără prihană este o scârbă înaintea celor răi.