17 Mai bine o bucată^(A) de pâine uscată cu pace,
decât o casă plină de cărnuri cu ceartă!
² Un argat cu minte stăpâneşte peste fiul^(B) care face ruşine
şi va împărţi moştenirea cu fraţii lui.
³ Tigaia^(C) lămureşte argintul şi cuptorul lămureşte aurul,
dar Cel ce încearcă inimile este Domnul.
⁴ Cel rău ascultă cu luare-aminte la buza nelegiuită
şi mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare.
⁵ Cine^(D) îşi bate joc de sărac îşi bate joc de Cel ce l-a făcut;
cine se bucură de o nenorocire nu va rămâne nepedepsit.
⁶ Copiii copiilor sunt cununa^(E) bătrânilor
şi părinţii sunt slava copiilor lor.
⁷ Cuvintele alese nu se potrivesc în gura unui nebun;
cu cât mai puţin cuvintele mincinoase, în gura unui om de viţă aleasă!
⁸ Darurile par o^(F) piatră scumpă în ochii celor ce le primesc:
oriîncotro se întorc, izbândesc.
⁹ Cine^(G) acoperă o greşeală caută dragostea,
dar^(H) cine o pomeneşte mereu în vorbirile lui dezbină pe prieteni.
¹⁰ O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput,
decât o sută de lovituri pe cel nebun.
¹¹ Cel rău nu caută decât răscoală,
dar un sol fără milă va fi trimis împotriva lui.
¹² Mai^(I) bine să întâlneşti o ursoaică jefuită de puii ei,
decât un nebun în timpul nebuniei lui.
¹³ Celui ce întoarce^(J) rău pentru bine
nu-i va părăsi răul casa.
¹⁴ Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape;
de aceea, curmă^(K) cearta înainte de a se înteţi.
¹⁵ Cel^(L) ce iartă pe vinovat şi cel ce osândeşte pe cel nevinovat
sunt amândoi o scârbă înaintea Domnului.
¹⁶ La ce slujeşte argintul în mâna nebunului?
Să cumpere înţelepciunea?… Dar^(M) n-are minte.
¹⁷ Prietenul^(N) adevărat iubeşte oricând
şi în nenorocire ajunge ca un frate.
¹⁸ Omul^(O) fără minte dă chezăşie,
se pune chezaş pentru aproapele său.
¹⁹ Cine iubeşte certurile iubeşte păcatul
şi cine-şi^(P) zideşte poarta prea înaltă îşi caută pieirea.
²⁰ Cel cu inimă prefăcută nu găseşte fericirea
şi cel cu limba^(Q) stricată cade în nenorocire.
²¹ Cine^(R) dă naştere unui nebun va avea întristare
şi tatăl unui nebun nu poate să se bucure.
²² O inimă^(S) veselă este un bun leac,
dar un^(T) duh mâhnit usucă oasele.
²³ Cel rău primeşte daruri pe ascuns
ca să sucească^(U) şi căile dreptăţii.
²⁴ Înţelepciunea^(V) este în faţa omului priceput,
dar ochii nebunului o caută la capătul pământului.
²⁵ Un fiu nebun aduce necaz^(W) tatălui său
şi amărăciune celei ce l-a născut.
²⁶ Nu este bine să osândeşti^(X) pe cel neprihănit la o gloabă,
nici să loveşti pe cei de neam ales din pricina neprihănirii lor.
²⁷ Cine^(Y) îşi înfrânează vorbele cunoaşte ştiinţa
şi cine are duhul potolit este un om priceput.
²⁸ Chiar^(Z) şi un prost ar trece de înţelept dacă ar tăcea
şi de priceput dacă şi-ar ţine gura.

18 Cel ursuz caută ce-i place lui,
se supără de orice lucru bun.
² Nebunului nu-i este de învăţătură,
ci vrea să arate ce ştie el.
³ Când vine cel rău, vine şi dispreţul
şi, odată cu ruşinea, vine şi ocara.
⁴ Cuvintele gurii unui om sunt ca nişte ape^(AA) adânci;
izvorul înţelepciunii este ca un şuvoi^(AB) care curge întruna.
⁵ Nu^(AC) este bine să ai în vedere faţa celui rău,
ca să nedreptăţeşti pe cel neprihănit la judecată.
⁶ Vorbele nebunului aduc ceartă
şi gura lui înjură până stârneşte lovituri.
⁷ Gura^(AD) nebunului îi aduce pieirea
şi buzele îi sunt o cursă pentru suflet.
⁸ Cuvintele^(AE) bârfitorului sunt ca prăjiturile:
alunecă până în fundul măruntaielor.
⁹ Cine se leneveşte în lucrul lui
este frate^(AF) cu cel ce nimiceşte.
¹⁰ Numele Domnului este un turn^(AG) tare;
cel neprihănit fuge în el şi stă la adăpost.
¹¹ Averea^(AH) este o cetate întărită pentru cel bogat;
în închipuirea lui, ea este un zid înalt.
¹² Înainte^(AI) de pieire, inima omului se îngâmfă,
dar smerenia merge înaintea slavei.
¹³ Cine răspunde fără^(AJ) să fi ascultat
face o prostie şi îşi trage ruşinea.
¹⁴ Duhul omului îl sprijină la boală.
Dar duhul doborât de întristare, cine-l va ridica?
¹⁵ O inimă pricepută dobândeşte ştiinţa
şi urechea celor înţelepţi caută ştiinţa.
¹⁶ Darurile^(AK) unui om îi fac loc
şi-i deschid intrarea înaintea celor mari.
¹⁷ Cel care vorbeşte întâi în pricina lui pare că are dreptate,
dar vine celălalt şi-l ia la cercetare.
¹⁸ Sorţul pune capăt neînţelegerilor
şi hotărăşte între cei puternici.
¹⁹ Fraţii nedreptăţiţi sunt mai greu de câştigat decât o cetate întărită
şi certurile lor sunt tot aşa de greu de înlăturat ca zăvoarele unei case împărăteşti.
²⁰ Din rodul^(AL) gurii lui îşi satură omul trupul,
din venitul buzelor lui se satură.
²¹ Moartea^(AM) şi viaţa sunt în puterea limbii;
oricine o iubeşte îi va mânca roadele.
²² Cine^(AN) găseşte o nevastă bună găseşte fericirea;
este un har pe care-l capătă de la Domnul.
²³ Săracul vorbeşte rugându-se,
dar bogatul răspunde cu^(AO) asprime.
²⁴ Cine îşi face mulţi prieteni îi face spre nenorocirea lui,
dar^(AP) este un prieten care ţine mai mult la tine decât un frate.

19 Mai mult preţuieşte^(AQ) săracul care umblă în neprihănirea lui,
decât un bogat cu buze stricate şi nebun.
² Lipsa de ştiinţă este o pagubă pentru cineva
şi cine aleargă neghiobeşte înainte o nimereşte rău.
³ Nebunia omului îi suceşte calea
şi apoi cârteşte împotriva Domnului cu inima^(AR) lui.
⁴ Bogăţia^(AS) aduce un mare număr de prieteni,
dar săracul este părăsit de prietenul lui.
⁵ Martorul^(AT) mincinos nu rămâne nepedepsit
şi cel ce spune minciuni nu va scăpa.
⁶ Omul darnic are mulţi^(AU) linguşitori
şi toţi^(AV) sunt prieteni cu cel ce dă daruri.
⁷ Toţi^(AW) fraţii săracului îl urăsc;
cu cât mai mult se^(AX) depărtează prietenii lui de el!
El se îndreaptă spre ei cu vorbe rugătoare, dar ei se fac nevăzuţi.
⁸ Cine capătă înţelepciune îşi iubeşte sufletul;
cine păstrează priceperea găseşte^(AY) fericirea.
⁹ Martorul^(AZ) mincinos nu rămâne nepedepsit
şi cel ce spune minciuni va pieri.
¹⁰ Unui nebun nu-i şade bine să trăiască în desfătări,
cu atât mai puţin unui rob^(BA) să stăpânească peste voievozi.
¹¹ Înţelepciunea^(BB) face pe om răbdător
şi^(BC) este o cinste pentru el să uite greşelile.
¹² Mânia împăratului este ca^(BD) răcnetul unui leu
şi bunăvoinţa lui este ca roua pe iarbă.
¹³ Un fiu^(BE) nebun este o nenorocire pentru tatăl său,
şi^(BF) o nevastă gâlcevitoare este ca o streaşină de pe care picură întruna.
¹⁴ Casa^(BG) şi averea le moştenim de la părinţi,
dar o^(BH) nevastă pricepută este un dar de la Domnul.
¹⁵ Lenea^(BI) te cufundă într-un somn adânc
şi sufletul molatic suferă^(BJ) de foame.
¹⁶ Cine^(BK) păzeşte porunca îşi păzeşte sufletul;
cine nu veghează asupra căii sale va muri.
¹⁷ Cine^(BL) are milă de sărac împrumută pe Domnul,
şi El îi va răsplăti binefacerea.
¹⁸ Pedepseşte-ţi^(BM) fiul, căci tot mai este nădejde,
dar nu dori să-l omori.
¹⁹ Cel pe care-l apucă mânia trebuie să-şi ia pedeapsa;
căci, dacă-l scoţi din ea, va trebui să mai faci o dată lucrul acesta.
²⁰ Ascultă sfaturile şi primeşte învăţătura,
ca să^(BN) fii înţelept pe viitor!
²¹ Omul face multe^(BO) planuri în inima lui,
dar hotărârea Domnului, aceea se împlineşte.
²² Ceea ce face farmecul unui om este bunătatea lui;
şi mai mult preţuieşte un sărac decât un mincinos.
²³ Frica^(BP) de Domnul duce la viaţă,
şi cel ce o are petrece noaptea sătul,
fără să fie cercetat de nenorocire.
²⁴ Leneşul^(BQ) îşi vâră mâna în strachină
şi n-o duce înapoi la gură.
²⁵ Loveşte^(BR) pe batjocoritor, şi prostul se^(BS) va face înţelept;
mustră^(BT) pe omul priceput, şi va înţelege ştiinţa.
²⁶ Cine jefuieşte pe tatăl său şi izgoneşte pe mamă-sa
este un fiu^(BU) care aduce ruşine şi ocară.
²⁷ Încetează, fiule, să mai asculţi învăţătura,
dacă ea te depărtează de învăţăturile înţelepte.
²⁸ Un martor stricat îşi bate joc de dreptate
şi gura^(BV) celor răi înghite nelegiuirea.
²⁹ Pedepsele sunt pregătite pentru batjocoritori
şi loviturile^(BW), pentru spinările nebunilor.

20 Vinul este^(BX) batjocoritor, băuturile tari sunt gălăgioase;
oricine se îmbată cu ele nu este înţelept.
² Frica pe care o insuflă împăratul este ca^(BY) răcnetul unui leu;
cine îl supără păcătuieşte^(BZ) împotriva sa însuşi.
³ Este o cinste^(CA) pentru om să se ferească de certuri;
dar orice nebun se lasă stăpânit de aprindere.
⁴ Toamna^(CB), leneşul nu ară;
la secerat, ar vrea să strângă roade, dar^(CC) nu este nimic!
⁵ Sfaturile în inima omului sunt ca^(CD) nişte ape adânci,
dar omul priceput ştie să scoată din ele.
⁶ Mulţi^(CE) oameni îşi trâmbiţează bunătatea;
dar cine poate găsi un om^(CF) credincios?
⁷ Cel neprihănit umblă în^(CG) neprihănirea lui;
ferice^(CH) de copiii lui după el!
⁸ Împăratul^(CI) care şade pe scaunul de domnie al dreptăţii
risipeşte orice rău cu privirea lui.
⁹ Cine^(CJ) poate zice: „Mi-am curăţit inima,
sunt curat de păcatul meu!”?
¹⁰ Două feluri de greutăţi^(CK) şi două feluri de măsuri
sunt o scârbă înaintea Domnului.
¹¹ Copilul lasă să se vadă încă^(CL) din faptele lui
dacă purtarea lui va fi curată şi fără prihană.
¹² Urechea care aude^(CM) şi ochiul care vede,
şi pe una, şi pe celălalt, Domnul le-a făcut.
¹³ Nu^(CN) iubi somnul, căci vei ajunge sărac;
deschide ochii, şi te vei sătura de pâine.
¹⁴ „Rău! Rău!” zice cumpărătorul
şi, plecând, se fericeşte.
¹⁵ Este aur şi sunt multe mărgăritare;
dar buzele înţelepte sunt un lucru^(CO) scump.
¹⁶ Ia-i^(CP) haina, căci s-a pus chezaş pentru altul
şi ţine-l zălog pentru alţii.
¹⁷ Pâinea minciunii este dulce^(CQ) omului,
dar mai pe urmă gura îi este plină de pietriş.
¹⁸ Planurile se pun la cale prin^(CR) sfat!
Fă^(CS) războiul cu chibzuinţă.
¹⁹ Cine^(CT) umblă cu bârfeli dă pe faţă lucrurile ascunse,
şi cu cel ce nu-şi poate ţine gura^(CU) să nu te amesteci.
²⁰ Dacă cineva^(CV) blestemă pe tatăl său şi pe mamă-sa,
i se va stinge lumina^(CW) în mijlocul întunericului.
²¹ O moştenire^(CX) repede câştigată de la început
nu va fi binecuvântată la^(CY) sfârşit.
²² Nu^(CZ) zice: „Îi voi întoarce eu răul!”
Nădăjduieşte^(DA) în Domnul, şi El te va ajuta.
²³ Domnul urăşte^(DB) două feluri de greutăţi,
şi cântarul mincinos nu este un lucru bun.
²⁴ Domnul^(DC) îndreaptă paşii omului,
dar ce înţelege omul din calea sa?
²⁵ Este o cursă pentru om să facă în pripă o făgăduinţă sfântă
şi, abia după^(DD) ce a făcut juruinţa, să se gândească.
²⁶ Un împărat^(DE) înţelept vântură pe cei răi
şi trece cu roata peste ei.
²⁷ Suflarea omului este o lumină^(DF) a Domnului,
care pătrunde până în fundul măruntaielor.
²⁸ Bunătatea^(DG) şi credincioşia păzesc pe împărat,
şi el îşi întăreşte scaunul de domnie prin bunătate.
²⁹ Slava tinerilor este tăria,
dar podoaba^(DH) bătrânilor sunt perii albi.
³⁰ Mijloacele de vindecare pentru cel rău sunt bătăile
şi vânătăile până la rană.

17 Mai bine o bucată^(A) de pâine uscată cu pace,
decât o casă plină de cărnuri cu ceartă!
² Un argat cu minte stăpâneşte peste fiul^(B) care face ruşine
şi va împărţi moştenirea cu fraţii lui.
³ Tigaia^(C) lămureşte argintul şi cuptorul lămureşte aurul,
dar Cel ce încearcă inimile este Domnul.
⁴ Cel rău ascultă cu luare-aminte la buza nelegiuită
şi mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare.
⁵ Cine^(D) îşi bate joc de sărac îşi bate joc de Cel ce l-a făcut;
cine se bucură de o nenorocire nu va rămâne nepedepsit.
⁶ Copiii copiilor sunt cununa^(E) bătrânilor
şi părinţii sunt slava copiilor lor.
⁷ Cuvintele alese nu se potrivesc în gura unui nebun;
cu cât mai puţin cuvintele mincinoase, în gura unui om de viţă aleasă!
⁸ Darurile par o^(F) piatră scumpă în ochii celor ce le primesc:
oriîncotro se întorc, izbândesc.
⁹ Cine^(G) acoperă o greşeală caută dragostea,
dar^(H) cine o pomeneşte mereu în vorbirile lui dezbină pe prieteni.
¹⁰ O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput,
decât o sută de lovituri pe cel nebun.
¹¹ Cel rău nu caută decât răscoală,
dar un sol fără milă va fi trimis împotriva lui.
¹² Mai^(I) bine să întâlneşti o ursoaică jefuită de puii ei,
decât un nebun în timpul nebuniei lui.
¹³ Celui ce întoarce^(J) rău pentru bine
nu-i va părăsi răul casa.
¹⁴ Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape;
de aceea, curmă^(K) cearta înainte de a se înteţi.
¹⁵ Cel^(L) ce iartă pe vinovat şi cel ce osândeşte pe cel nevinovat
sunt amândoi o scârbă înaintea Domnului.
¹⁶ La ce slujeşte argintul în mâna nebunului?
Să cumpere înţelepciunea?… Dar^(M) n-are minte.
¹⁷ Prietenul^(N) adevărat iubeşte oricând
şi în nenorocire ajunge ca un frate.
¹⁸ Omul^(O) fără minte dă chezăşie,
se pune chezaş pentru aproapele său.
¹⁹ Cine iubeşte certurile iubeşte păcatul
şi cine-şi^(P) zideşte poarta prea înaltă îşi caută pieirea.
²⁰ Cel cu inimă prefăcută nu găseşte fericirea
şi cel cu limba^(Q) stricată cade în nenorocire.
²¹ Cine^(R) dă naştere unui nebun va avea întristare
şi tatăl unui nebun nu poate să se bucure.
²² O inimă^(S) veselă este un bun leac,
dar un^(T) duh mâhnit usucă oasele.
²³ Cel rău primeşte daruri pe ascuns
ca să sucească^(U) şi căile dreptăţii.
²⁴ Înţelepciunea^(V) este în faţa omului priceput,
dar ochii nebunului o caută la capătul pământului.
²⁵ Un fiu nebun aduce necaz^(W) tatălui său
şi amărăciune celei ce l-a născut.
²⁶ Nu este bine să osândeşti^(X) pe cel neprihănit la o gloabă,
nici să loveşti pe cei de neam ales din pricina neprihănirii lor.
²⁷ Cine^(Y) îşi înfrânează vorbele cunoaşte ştiinţa
şi cine are duhul potolit este un om priceput.
²⁸ Chiar^(Z) şi un prost ar trece de înţelept dacă ar tăcea
şi de priceput dacă şi-ar ţine gura.