Proverbele 14

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

14 Femeia^(A) înţeleaptă îşi zideşte^(B) casa,
iar femeia nebună o dărâmă cu înseşi mâinile ei.
² Cine umblă cu neprihănire se teme de Domnul,
dar^(C) cine apucă pe căi strâmbe Îl nesocoteşte.
³ În gura nebunului este o nuia pentru mândria lui,
dar^(D) pe înţelepţi îi păzesc buzele lor.
⁴ Unde nu sunt boi, ieslea rămâne goală,
dar puterea boilor aduce belşug de roade.
⁵ Un martor^(E) credincios nu minte,
dar un martor mincinos spune minciuni.
⁶ Batjocoritorul caută înţelepciunea şi n-o găseşte,
dar pentru omul priceput^(F) ştiinţa este lucru uşor.
⁷ Depărtează-te de nebun,
căci nu pe buzele lui vei găsi ştiinţa.
⁸ Înţelepciunea omului chibzuit îl face să vadă pe ce cale să meargă,
dar nebunia celor nesocotiţi îi înşală pe ei înşişi.
⁹ Cei^(G) nesocotiţi glumesc cu păcatul,
dar între cei fără prihană este bunăvoinţă.
¹⁰ Inima îşi cunoaşte necazurile
şi niciun străin nu se poate amesteca în bucuria ei.
¹¹ Casa^(H) celor răi va fi nimicită,
dar cortul celor fără prihană va înflori.
¹² Multe căi pot^(I) părea bune omului,
dar la^(J) urmă se văd că duc la moarte.
¹³ De multe ori, chiar în mijlocul râsului inima poate fi mâhnită
şi bucuria poate sfârşi^(K) prin necaz.
¹⁴ Cel cu inima rătăcită se satură^(L) de căile lui
şi omul de bine se satură şi el de ce este în el.
¹⁵ Omul lesne crezător crede orice vorbă,
dar omul chibzuit ia seama bine cum merge.
¹⁶ Înţeleptul^(M) se teme şi se abate de la rău,
dar nesocotitul este îngâmfat şi fără frică.
¹⁷ Cine este iute la mânie face prostii,
şi omul plin de răutate se face urât.
¹⁸ Cei proşti au parte de nebunie,
dar oamenii chibzuiţi sunt încununaţi cu ştiinţă.
¹⁹ Cei răi se pleacă înaintea celor buni
şi cei nelegiuiţi, înaintea porţilor celui neprihănit.
²⁰ Săracul^(N) este urât chiar şi de prietenul său,
dar bogatul are foarte mulţi prieteni.
²¹ Cine dispreţuieşte pe aproapele său face un păcat,
dar^(O) ferice de cine are milă de cei nenorociţi.
²² În adevăr, cei ce gândesc răul se rătăcesc,
dar cei ce gândesc binele lucrează cu bunătate şi credincioşie.
²³ Oriunde se munceşte este şi câştig,
dar oriunde numai se vorbeşte, este lipsă.
²⁴ Bogăţia este o cunună pentru cei înţelepţi,
dar cei nesocotiţi n-au altceva decât nebunie.
²⁵ Martorul^(P) care spune adevărul scapă suflete,
dar cel înşelător spune minciuni.
²⁶ Cine se teme de Domnul are un sprijin tare în El
şi copiii lui au un loc de adăpost la El.
²⁷ Frica^(Q) de Domnul este un izvor de viaţă,
ea ne fereşte de cursele morţii.
²⁸ Mulţimea poporului este slava împăratului,
lipsa poporului este pieirea voievodului.
²⁹ Cine^(R) este încet la mânie are multă pricepere,
dar cine se aprinde iute face multe prostii.
³⁰ O inimă liniştită este viaţa trupului,
dar pizma^(S) este putrezirea^(T) oaselor.
³¹ Cine^(U) asupreşte pe sărac batjocoreşte pe Ziditorul^(V) său,
dar cine are milă de cel lipsit cinsteşte pe Ziditorul său.
³² Cel rău este doborât de răutatea lui,
dar cel neprihănit^(W) chiar şi la moarte trage nădejde.
³³ Înţelepciunea se odihneşte într-o inimă pricepută,
dar în^(X) mijlocul celor nesocotiţi ea se dă de gol.
³⁴ Neprihănirea înalţă pe un popor,
dar păcatul este ruşinea popoarelor.
³⁵ Un împărat are plăcere^(Y) de un slujitor chibzuit,
dar pe cel de ocară, îl atinge mânia lui.