Plângerile 3

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

3 Eu sunt omul care a văzut suferinţa sub nuiaua urgiei Lui.
² El m-a dus, m-a mânat în întuneric, şi nu în lumină.
³ Numai împotriva mea îşi întinde şi îşi întoarce mâna toată ziua.
⁴ Mi-a prăpădit^(A) carnea şi pielea şi mi-a zdrobit^(B) oasele.
⁵ A făcut zid împrejurul meu şi m-a înconjurat cu otravă şi durere.
⁶ Mă aşază^(C) în întuneric, ca pe cei morţi pentru totdeauna.
⁷ M-a înconjurat^(D) cu un zid ca să nu ies; m-a pus în lanţuri grele.
⁸ Să tot strig^(E) şi să tot cer ajutor, căci El tot nu-mi primeşte rugăciunea.
⁹ Mi-a astupat calea cu pietre cioplite şi mi-a strâmbat cărările.
¹⁰ Mă pândeşte^(F) ca un urs şi ca un leu într-un loc ascuns.
¹¹ Mi-a abătut căile şi apoi s-a^(G) aruncat pe mine şi m-a pustiit.
¹² Şi-a încordat arcul şi m-a pus^(H) ţintă săgeţii Lui.
¹³ În rărunchi mi-a înfipt săgeţile^(I) din tolba Lui.
¹⁴ Am ajuns de râsul^(J) poporului meu şi toată ziua sunt pus în cântece^(K) de batjocură de ei.
¹⁵ M-a săturat^(L) de amărăciune, m-a îmbătat cu pelin.
¹⁶ Mi-a sfărâmat dinţii cu pietre^(M), m-a acoperit cu cenuşă.
¹⁷ Mi-ai luat pacea şi nu mai cunosc fericirea.
¹⁸ Şi am^(N) zis: „S-a dus puterea mea de viaţă şi nu mai am nicio nădejde în Domnul.”
¹⁹ „Gândeşte-Te la necazul şi suferinţa mea, la pelin^(O) şi la otravă!”
²⁰ Când îşi aduce aminte sufletul meu de ele, este mâhnit în mine.
²¹ Iată ce mai gândesc în inima mea şi iată ce mă face să mai trag nădejde:
²² Bunătăţile^(P) Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt,
²³ ci se înnoiesc în fiecare^(Q) dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare!
²⁴ „Domnul este partea mea^(R) de moştenire”, zice sufletul meu, de aceea nădăjduiesc în El.
²⁵ Domnul este bun cu cine nădăjduieşte^(S) în El, cu sufletul care-L caută.
²⁶ Bine este să aştepţi^(T) în tăcere ajutorul Domnului.
²⁷ Este bine^(U) pentru om să poarte un jug în tinereţea lui.
²⁸ Să stea^(V) singur şi să tacă, pentru că Domnul i l-a pus pe grumaz;
²⁹ să-şi umple gura^(W) cu ţărână şi să nu-şi piardă nădejdea;
³⁰ să dea^(X) obrazul celui ce-l loveşte şi să se sature de ocări.
³¹ Căci^(Y) Domnul nu leapădă pentru totdeauna.
³² Ci, când mâhneşte pe cineva, Se îndură iarăşi de el după îndurarea Lui cea mare,
³³ căci El nu necăjeşte^(Z) cu plăcere, nici nu mâhneşte bucuros pe copiii oamenilor.
³⁴ Când se calcă în picioarele toţi prinşii de război ai unei ţări,
³⁵ când se calcă dreptatea omenească în faţa Celui Preaînalt,
³⁶ când este nedreptăţit un om în pricina lui, nu vede^(AA) Domnul?
³⁷ Cine a spus^(AB) şi s-a întâmplat ceva fără porunca Domnului?
³⁸ Nu ies din gura Celui Preaînalt răul^(AC) şi binele?
³⁹ De ce^(AD) să se plângă omul cât trăieşte? Fiecare^(AE) să se plângă mai bine de păcatele lui!
⁴⁰ Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm şi să ne întoarcem la Domnul.
⁴¹ Să ne înălţăm^(AF) şi inimile cu mâinile spre Dumnezeu din cer, zicând:
⁴² „Am păcătuit^(AG), am fost îndărătnici, şi nu ne-ai iertat!”
⁴³ În mânia Ta, Te-ai ascuns şi ne-ai urmărit, ai ucis^(AH) fără milă.
⁴⁴ Te-ai învăluit într-un nor, ca^(AI) să nu străbată la Tine rugăciunea noastră.
⁴⁵ Ne-ai făcut de batjocură^(AJ) şi de ocară printre popoare.
⁴⁶ Toţi vrăjmaşii^(AK) noştri deschid gura împotriva noastră.
⁴⁷ De groază^(AL) şi de groapă am avut parte, de prăpăd^(AM) şi pustiire.
⁴⁸ Şuvoaie^(AN) de apă îmi curg din ochi din pricina prăpădului fiicei poporului meu.
⁴⁹ Mi se topeşte ochiul^(AO) în lacrimi necurmat şi fără răgaz,
⁵⁰ până ce Domnul va privi din cer^(AP) şi va vedea.
⁵¹ Mă doare ochiul de plâns pentru toate fiicele cetăţii mele.
⁵² Cei ce mă urăsc fără temei^(AQ) m-au gonit ca pe o pasăre.
⁵³ Voiau să-mi nimicească viaţa într-o groapă^(AR) şi au aruncat^(AS) cu pietre în mine.
⁵⁴ Mi-au năvălit^(AT) apele peste cap şi^(AU) ziceam: „Sunt pierdut!”
⁵⁵ Dar am chemat^(AV) Numele Tău, Doamne, din fundul gropii.
⁵⁶ Tu mi-ai auzit^(AW) glasul: „Nu-Ţi astupa urechea la suspinele şi strigătele mele.”
⁵⁷ În ziua când Te-am chemat, Te-ai apropiat^(AX) şi ai zis: „Nu te teme!”
⁵⁸ Doamne, Tu ai apărat^(AY) pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viaţa!
⁵⁹ Doamne, ai văzut apăsarea mea: fă-mi^(AZ) dreptate.
⁶⁰ Ai văzut toate răzbunările lor, toate uneltirile^(BA) lor împotriva mea.
⁶¹ Doamne, le-ai auzit ocările, toate uneltirile împotriva mea,
⁶² cuvântările potrivnicilor mei şi planurile pe care le urzeau în fiecare zi împotriva mea.
⁶³ Uită-Te când stau^(BB) ei jos sau când se scoală. Eu^(BC) sunt cântecul lor de batjocură.
⁶⁴ Răsplăteşte-le^(BD), Doamne, după faptele mâinilor lor!
⁶⁵ Împietreşte-le inima şi aruncă blestemul Tău împotriva lor!
⁶⁶ Urmăreşte-i, în mânia Ta, şi şterge-i de sub^(BE) ceruri^(BF), Doamne!