⁹ Necurăţia stătea lipită pe poala hainei lui
şi nu se gândea^(A) la sfârşitul său.
A căzut greu de tot. Nimeni^(B) nu-l mângâie. –
„Vezi-mi ticăloşia, Doamne, căci iată ce semeţ este vrăjmaşul!” –

¹⁶ De aceea plâng, îmi varsă lacrimi^(A) ochii,
căci s-a depărtat de la mine Cel ce trebuia să mă^(B) mângâie, Cel ce trebuia să-mi învioreze viaţa;
fiii mei sunt zdrobiţi, căci vrăjmaşul a biruit. –
¹⁷ Sionul^(C) întinde mâinile rugător, şi nimeni^(D) nu-l mângâie.
Domnul a trimis împotriva lui Iacov, de jur împrejur, vrăjmaşi;
Ierusalimul a ajuns de batjocură în mijlocul lor. –

²¹ M-au auzit suspinând, dar nimeni^(A) nu m-a mângâiat.
Toţi vrăjmaşii mei, când au aflat de nenorocirea mea, s-au bucurat că Tu ai adus-o,
dar vei aduce, vei vesti^(B) ziua când şi ei vor fi ca mine.