Print Page Options

Focul Domnului

11 Poporul(A) a cârtit în gura mare împotriva Domnului, zicând că-i merge rău. Când a auzit, Domnul S-a mâniat(B). S-a aprins(C) între ei focul Domnului şi a mistuit o parte din marginea taberei. Poporul a strigat către Moise. Moise s-a rugat(D) Domnului, şi focul s-a stins. Locului aceluia i-au pus numele Tabeera (Ardere), pentru că se aprinsese focul Domnului printre ei.

Prepeliţele

Adunăturii(E) de oameni care se aflau în mijlocul lui Israel i-a venit poftă, ba chiar şi copiii lui Israel au început să plângă şi să zică: „Cine(F) ne va da carne să mâncăm? Ne aducem(G) aminte de peştii pe care-i mâncam în Egipt şi care nu ne costau nimic, de castraveţi, de pepeni, de praji, de ceapă şi de usturoi. Acum ni s-a uscat(H) sufletul: nu mai este nimic! Ochii noştri nu văd decât mana aceasta.” Mana(I) semăna cu grăuntele de coriandru şi la vedere era ca bedeliumul(J). Poporul se risipea şi o strângea, o măcina la râşniţă sau o pisa într-o piuă; o fierbea în oală şi făcea turte din ea. Mana avea gustul(K) unei turte făcute cu untdelemn. Când cădea roua(L) noaptea în tabără, cădea şi mana. 10 Moise a auzit pe popor plângând, fiecare în familia lui şi la uşa cortului lui. Mânia(M) Domnului s-a aprins cu tărie. Moise s-a întristat 11 şi a zis(N) Domnului: „Pentru ce mâhneşti Tu pe robul Tău şi pentru ce n-am căpătat eu trecere înaintea Ta, de ai pus peste mine sarcina acestui popor întreg? 12 Oare eu am zămislit pe poporul acesta? Oare eu l-am născut, ca să-mi zici: ‘Poartă-l(O) la sânul tău, cum poartă doica(P) pe copil, până în ţara pe care ai jurat(Q) părinţilor lui că i-o vei da’? 13 De unde(R) să iau carne, ca să dau la tot poporul acesta? Căci ei plâng la mine, zicând: ‘Dă-ne carne ca să mâncăm!’ 14 Eu(S) singur nu pot să port pe tot poporul acesta, căci este prea greu pentru mine. 15 Decât să Te porţi aşa cu mine, mai bine omoară-mă(T), Te rog, dacă mai am vreo trecere înaintea Ta, ca să nu-mi mai văd(U) nenorocirea.” 16 Domnul a zis lui Moise: „Adună la Mine şaptezeci(V) de bărbaţi, dintre bătrânii lui Israel, din cei pe care-i cunoşti ca bătrâni ai poporului şi cu putere(W) asupra lor; adu-i la cortul întâlnirii şi să se înfăţişeze acolo împreună cu tine. 17 Eu(X) Mă voi pogorî şi îţi voi vorbi acolo; voi lua din duhul(Y) care este peste tine şi-l voi pune peste ei, ca să poarte împreună cu tine sarcina poporului, şi să n-o porţi tu singur. 18 Să spui poporului: ‘Sfinţiţi-vă(Z) pentru mâine şi aveţi să mâncaţi carne, fiindcă aţi plâns în(AA) auzul Domnului şi aţi zis: «Cine ne va da carne să mâncăm? Căci noi(AB) o duceam bine în Egipt!» Domnul vă va da carne, şi veţi mânca. 19 Aveţi să mâncaţi carne nu o zi, nici două zile, nici cinci zile, nici zece zile, nici douăzeci de zile, 20 ci o lună(AC) întreagă, până vă va ieşi pe nări şi vă veţi scârbi de ea, pentru că n-aţi ascultat de Domnul care este în mijlocul vostru şi pentru că aţi plâns înaintea Lui, zicând: «Pentru ce(AD) am ieşit noi oare din Egipt?»’.” 21 Moise a zis: „Şase sute de mii de oameni care merg pe jos alcătuiesc poporul în mijlocul(AE) căruia sunt eu, şi Tu zici: ‘Le voi da carne şi vor mânca o lună întreagă!’ 22 Putem tăia(AF) oare atâtea oi şi atâţia boi, ca să ajungă? Sau nu cumva avem să prindem toţi peştii mării, ca să le ajungă?” 23 Domnul a răspuns lui Moise: „Nu cumva(AG) s-a scurtat oare mâna Domnului? Vei vedea acum dacă ceea ce ţi-am spus se va(AH) întâmpla sau nu.” 24 Moise a ieşit şi a spus poporului cuvintele Domnului. A adunat(AI) şaptezeci de bărbaţi din bătrânii poporului şi i-a pus în jurul cortului. 25 Domnul S-a pogorât(AJ) în nor şi a vorbit lui Moise; a luat din duhul care era peste el şi l-a pus peste cei şaptezeci de bătrâni. Şi de îndată ce duhul s-a aşezat(AK) peste ei, au început să prorocească(AL), dar după aceea n-au mai prorocit. 26 Doi oameni, unul numit Eldad şi altul Medad, rămăseseră în tabără, şi duhul s-a aşezat şi peste ei, căci erau dintre cei scrişi, măcar că nu(AM) se duseseră la cort. Şi au început să prorocească şi ei în tabără. 27 Un tânăr a alergat şi a dat de ştire lui Moise, zicând: „Eldad şi Medad prorocesc în tabără.” 28 Şi Iosua, fiul lui Nun, care slujea lui Moise din tinereţea lui, a luat cuvântul şi a zis: „Domnule Moise(AN), opreşte-i.” 29 Moise i-a răspuns: „Eşti gelos pentru mine? Să dea Dumnezeu(AO) ca tot poporul Domnului să fie alcătuit din proroci şi Domnul să-Şi pună Duhul Lui peste ei!” 30 Apoi Moise s-a întors în tabără, el şi bătrânii lui Israel. 31 Domnul a făcut să sufle de peste mare un vânt(AP), care a adus prepeliţe şi le-a răspândit peste tabără, cale cam de o zi într-o parte şi cale cam de o zi de cealaltă parte în jurul taberei. Aveau o înălţime de aproape doi coţi de la faţa pământului. 32 În tot timpul zilei aceleia şi toată noaptea şi toată ziua următoare, poporul s-a sculat şi a strâns prepeliţe; cel ce strânsese cel mai puţin avea zece omeri. Ei şi le-au întins în jurul taberei. 33 Pe când carnea(AQ) era încă în dinţii lor, fără să fie mestecată, Domnul S-a aprins de mânie împotriva poporului şi Domnul a lovit poporul cu o urgie foarte mare. 34 Au pus locului aceluia numele Chibrot-Hataava (Mormintele lăcomiei), pentru că acolo au îngropat pe poporul apucat de poftă. 35 De la Chibrot-Hataava, poporul a plecat(AR) la Haţerot şi s-a oprit la Haţerot.

以色列人发怨言

11 民众因为困难而发怨言,传到耶和华耳中。耶和华听见后便向他们发怒,使火在他们中间燃烧,烧毁了营地的边缘部分。 民众呼求摩西,摩西便向耶和华祷告,火就熄了。 那地方叫他备拉,因为耶和华的火曾在他们中间燃烧。

他们中间有一群乌合之众贪恋从前的食物,以色列人也哭着说:“要是有肉吃多好啊! 还记得在埃及的时候,我们不花钱就可以吃鱼,还有黄瓜、西瓜、韭菜、葱和蒜。 我们现在毫无胃口,眼前除了吗哪外,什么都没有。” 吗哪的形状像芫荽籽,又像珍珠。 8-9 每天晚上露水降在营地上时,吗哪也随着降下来。早晨民众到四周捡吗哪,把吗哪磨碎或捣碎后,放在锅里煮,再做成饼,味道就像油饼。 10 听见民众都在自己帐篷门口哭泣,惹耶和华发怒,摩西感到难过, 11 就对耶和华说:“你为什么为难仆人?我做了什么令你不悦的事,你竟把管理这些民众的重担放在我身上? 12 难道他们是我的骨肉,是我生的吗?为什么你要我像父亲呵护儿子一样,把他们抱到你应许给他们祖先的地方呢? 13 他们都哭着向我要肉吃,我去哪里找肉给他们吃呢? 14 管理民众的责任实在是太重了,我一个人担当不起啊! 15 你既然这样对待我,求你施恩杀了我吧,别让我受苦了!”

16 耶和华对摩西说:“你给我招聚七十个以色列人的长老——你所了解的首领,把他们带到会幕,让他们站在你身边。 17 我要在那里降临,对你说话,把降在你身上的灵也赐给他们,让他们为你分担管理民众的责任,免得你独自承担。 18 你要叫民众洁净自己,到明天就会有肉吃。因为我听见了他们哭着要肉吃、说埃及的日子更好,我必给他们肉吃。 19 他们将不止吃一天、两天、五天、十天或二十天, 20 而是要吃整整一个月,直到肉从他们鼻孔里喷出来,令他们厌腻。因为他们厌弃我,在我面前哭诉,后悔离开埃及。” 21 摩西说:“和我同行的,仅男子就有六十万,你还说要让他们吃整整一个月的肉! 22 就是把牛羊都宰了,把海里的鱼都捕来,恐怕也不够他们吃!” 23 耶和华说:“难道我的臂膀能力不够吗?你很快将看见我的话会不会应验。”

24 摩西就出去把耶和华的话转告民众,又选了七十位长老,叫他们站在会幕周围。 25 耶和华在云中降临,对摩西说话,把降在摩西身上的灵也赐给七十位长老。灵一降在他们身上,他们就说起预言来,但只说了这一次。 26 七十位长老中的伊利达和米达没有到会幕去,但耶和华的灵也降在他们身上,他们就在营中说起预言来。 27 有一个青年跑去禀告摩西说:“伊利达和米达正在营中说预言。” 28 摩西拣选的助手——嫩的儿子约书亚就说:“我主摩西,请你禁止他们。” 29 摩西说:“你是怕我的权威受影响吗?愿耶和华的子民都成为先知!愿耶和华把祂的灵降在他们身上!” 30 之后,摩西和以色列的长老都返回营中。

耶和华赐下鹌鹑

31 耶和华刮起一阵风,把鹌鹑从海面刮到营地四周,达一米之厚,方圆数公里。 32 民众花了两天一夜的时间去捕捉鹌鹑,每人至少捉了一吨。他们把鹌鹑摊在营地的周围。 33 他们口中的肉还没嚼烂,耶和华的怒气就已向他们发作,降下了大灾。 34 因此,那地方叫基博罗·哈他瓦[a],因为那些贪食者埋葬在那里。 35 民众从基博罗·哈他瓦前往哈洗录,在哈洗录住了下来。

Footnotes

  1. 11:34 基博罗·哈他瓦”意思是“贪欲之墓”。

Focul Domnului

11 După o vreme poporul a început să se plângă în auzul Domnului că-i merge rău; Domnul a auzit şi s-a aprins de mânie. Focul Domnului s-a aprins împotriva lor şi a mistuit o parte din marginea taberei. Atunci poporul a strigat către Moise; Moise s-a rugat Domnului şi focul s-a stins. Locul acela s-a numit Tabera[a] pentru că focul Domnului s-a aprins împotriva lor.

Prepeliţele

După aceea, adunătura de oameni[b] care era în mijlocul lor a început să poftească cu nesaţ, astfel că şi israeliţii s-au plâns din nou şi au zis: „Cine ne va da carne să mâncăm? Ne aducem aminte de peştele pe care-l mâncam fără plată în Egipt, de castraveţi, de pepeni, de praz, de ceapă şi de usturoi. Acum însă ni s-a uscat sufletul! Nu mai este nimic înaintea ochilor noştri, decât mana aceasta!“

Mana era ca sămânţa de coriandru, iar la culoare era ca răşina. Poporul umbla prin împrejurimi şi o aduna, o măcina în râşniţă sau o pisa într-o piuă mică, apoi o fierbea în oale şi făcea turte din ea; la gust era ca o turtă coaptă cu ulei. Mana cădea în tabără în timpul nopţii, odată cu lăsarea rouăi.

10 Moise a auzit poporul plângând, fiecare în clanul lui şi la intrarea cortului lui. Atunci mânia Domnului s-a aprins foarte tare; Moise a înţeles că ceea ce făceau ei era un lucru rău. 11 Moise i-a zis Domnului:

– De ce te-ai purtat atât de rău cu robul Tău? De ce n-am găsit bunăvoinţă la Tine şi ai lăsat asupra mea povara acestui popor? 12 Oare eu am conceput poporul acesta? I-am născut eu ca să-mi spui: „Poartă-i la sân cum poartă o doică un sugar“ înspre ţara pe care ai jurat părinţilor lor că le-o vei da? 13 De unde să iau carne pentru tot poporul acesta? Căci vin şi plâng înaintea mea şi zic: „Dă-ne carne să mâncăm!“ 14 Nu pot duce singur acest popor, căci este o povară prea grea pentru mine. 15 Dacă aşa te porţi cu mine, mai bine, Te rog, omoară-mă! Omoară-mă, dacă am găsit bunăvoinţă la Tine şi nu mă mai lăsa să-mi văd nenorocirea!

16 Domnul i-a răspuns lui Moise:

– Adună-Mi şaptezeci de bărbaţi dintre bătrânii lui Israel, despre care ştii că sunt sfetnici ai poporului şi supraveghetori peste el; adu-i la Cortul Întâlnirii ca să stea acolo împreună cu tine. 17 Eu Mă voi coborî şi îţi voi vorbi acolo; voi lua din Duhul Care este peste tine şi-L voi pune peste ei; ei vor purta povara poporului împreună cu tine şi astfel n-o vei mai purta singur.

18 Să spui poporului: „Sfinţiţi-vă pentru ziua de mâine; veţi mânca şi carne, pentru că v-aţi plâns în auzul Domnului, spunând: «Cine ne va da carne să mâncăm? Ne era mai bine în Egipt.» De aceea Domnul vă va da carne să mâncaţi. 19 Nu veţi mânca doar o zi sau două sau cinci sau zece sau douăzeci de zile, 20 ci o lună întreagă, până vă va ieşi pe nări şi vă veţi scârbi de ea, pentru că L-aţi respins pe Domnul Care este în mijlocul vostru, zicând: «De ce am ieşit oare din Egipt?»“

21 Dar Moise I-a zis:

– Poporul care este cu mine este de şase sute de mii de oameni care merg pe jos şi Tu zici: „Le voi da carne ca să mănânce o lună întreagă!“ 22 Sunt destule turme şi cirezi să tăiem? Este destul peşte în mare să prindem?

23 Domnul i-a răspuns lui Moise:

– Este oare mâna Domnului prea scurtă? Vei vedea acum dacă se va adeveri sau nu Cuvântul Meu.

24 Moise a ieşit şi a spus poporului cuvintele Domnului. A adunat şaptezeci de bătrâni din popor şi i-a pus să stea de jur împrejurul Cortului. 25 Apoi Domnul S-a coborât în nor, i-a vorbit lui Moise, a luat din Duhul Care era peste el şi L-a pus peste bătrâni; când Duhul S-a aşezat peste ei au început să profeţească. Dar după aceea n-au mai profeţit.

26 În tabără rămăseseră doi oameni: pe unul îl chema Eldad, iar pe celălalt Medad. Duhul S-a aşezat şi peste ei; aceştia erau dintre cei scrişi, dar nu se duseseră la Cort aşa că au profeţit în tabără.

27 Un tânăr a alergat şi i-a spus lui Moise:

– Eldad şi Medad profeţesc în tabără.

28 Iosua, fiul lui Nun, care-i slujea lui Moise încă din tinereţe, i-a zis acestuia:

– Moise, stăpânul meu, opreşte-i!

29 Dar Moise i-a răspuns:

– Eşti gelos de dragul meu? Eu îmi doresc ca tot poporul Domnului să fie alcătuit din profeţi şi Domnul să-Şi pună Duhul Său peste ei!

30 Apoi Moise şi sfatul bătrânilor lui Israel[c] s-au întors în tabără.

31 Domnul a trimis un vânt puternic care a adus prepeliţe dinspre mare şi le-a făcut să zboare[d] pe lângă tabără, cale de o zi, de o parte şi de alta a taberei, la o înălţime de doi coţi[e] de la pământ[f]. 32 Toată ziua şi toată noaptea şi apoi toată ziua următoare, poporul a adunat prepeliţe; cel care adunase cel mai puţin avea zece homeri[g]. Ei şi le-au întins în jurul taberei. 33 Dar în timp ce carnea le era încă între dinţi, înainte să o mestece, mânia Domnului s-a aprins împotriva poporului şi Domnul a lovit poporul cu o mare urgie. 34 Locul acela a fost numit Chibrot-Hataava[h] pentru că acolo i-au îngropat pe cei care au poftit.

35 De la Chibrot-Hataava, poporul a călătorit spre Haţerot şi s-a oprit acolo.

Footnotes

  1. Numeri 11:3 Tabera înseamnă Pârjol
  2. Numeri 11:4 Este vorba despre acea mulţime amestecată de non-israeliţi care au plecat din Egipt împreună cu israeliţii (vezi Ex. 12:38)
  3. Numeri 11:30 Lit.: bătrânii lui Israel, şefi de familii şi de clanuri, recunoscuţi ca autoritate la toate popoarele orientale; rol de judecători în cadrul comunităţii locale (Deut. 19:12; 21:1-9; 18-21; 22:13-21; 25:5-10) sau lideri militari (Ios. 8:10). Ca instituţie, Sfatul Bătrânilor lui Israel (lit. bătrânii lui Israel) este atestat în special în perioada monarhiei, cu rol de consiliu (2 Sam. 3:17; 5:3; 17:4; 1 Regi 20:7); peste tot în carte
  4. Numeri 11:31 Sau: le-a făcut să cadă
  5. Numeri 11:31 Aproximativ 1 m
  6. Numeri 11:31 Sensul frazei în ebraică este nesigur: prepeliţele fie zburau la o înălţime de 1 m de la pământ, fie zăceau în mormane înalte de 1 m
  7. Numeri 11:32 Aproximativ 2200 l
  8. Numeri 11:34 Chibrot-Hataava înseamnă Mormintele Poftei

以色列人發怨言

11 民眾因為困難而發怨言,傳到耶和華耳中。耶和華聽見後便向他們發怒,使火在他們中間燃燒,燒毀了營地的邊緣部分。 民眾呼求摩西,摩西便向耶和華禱告,火就熄了。 那地方叫他備拉,因為耶和華的火曾在他們中間燃燒。

他們中間有一群烏合之眾貪戀從前的食物,以色列人也哭著說:「要是有肉吃多好啊! 還記得在埃及的時候,我們不花錢就可以吃魚,還有黃瓜、西瓜、韭菜、蔥和蒜。 我們現在毫無胃口,眼前除了嗎哪外,什麼都沒有。」 嗎哪的形狀像芫荽籽,又像珍珠。 8-9 每天晚上露水降在營地上時,嗎哪也隨著降下來。早晨民眾到四周撿嗎哪,把嗎哪磨碎或搗碎後,放在鍋裡煮,再做成餅,味道就像油餅。 10 聽見民眾都在自己帳篷門口哭泣,惹耶和華發怒,摩西感到難過, 11 就對耶和華說:「你為什麼為難僕人?我做了什麼令你不悅的事,你竟把管理這些民眾的重擔放在我身上? 12 難道他們是我的骨肉,是我生的嗎?為什麼你要我像父親呵護兒子一樣,把他們抱到你應許給他們祖先的地方呢? 13 他們都哭著向我要肉吃,我去哪裡找肉給他們吃呢? 14 管理民眾的責任實在是太重了,我一個人擔當不起啊! 15 你既然這樣對待我,求你施恩殺了我吧,別讓我受苦了!」

16 耶和華對摩西說:「你給我招聚七十個以色列人的長老——你所瞭解的首領,把他們帶到會幕,讓他們站在你身邊。 17 我要在那裡降臨,對你說話,把降在你身上的靈也賜給他們,讓他們為你分擔管理民眾的責任,免得你獨自承擔。 18 你要叫民眾潔淨自己,到明天就會有肉吃。因為我聽見了他們哭著要肉吃、說埃及的日子更好,我必給他們肉吃。 19 他們將不止吃一天、兩天、五天、十天或二十天, 20 而是要吃整整一個月,直到肉從他們鼻孔裡噴出來,令他們厭膩。因為他們厭棄我,在我面前哭訴,後悔離開埃及。」 21 摩西說:「和我同行的,僅男子就有六十萬,你還說要讓他們吃整整一個月的肉! 22 就是把牛羊都宰了,把海裡的魚都捕來,恐怕也不夠他們吃!」 23 耶和華說:「難道我的臂膀能力不夠嗎?你很快將看見我的話會不會應驗。」

24 摩西就出去把耶和華的話轉告民眾,又選了七十位長老,叫他們站在會幕周圍。 25 耶和華在雲中降臨,對摩西說話,把降在摩西身上的靈也賜給七十位長老。靈一降在他們身上,他們就說起預言來,但只說了這一次。 26 七十位長老中的伊利達和米達沒有到會幕去,但耶和華的靈也降在他們身上,他們就在營中說起預言來。 27 有一個青年跑去稟告摩西說:「伊利達和米達正在營中說預言。」 28 摩西揀選的助手——嫩的兒子約書亞就說:「我主摩西,請你禁止他們。」 29 摩西說:「你是怕我的權威受影響嗎?願耶和華的子民都成為先知!願耶和華把祂的靈降在他們身上!」 30 之後,摩西和以色列的長老都返回營中。

耶和華賜下鵪鶉

31 耶和華颳起一陣風,把鵪鶉從海面颳到營地四周,達一米之厚,方圓數公里。 32 民眾花了兩天一夜的時間去捕捉鵪鶉,每人至少捉了一噸。他們把鵪鶉攤在營地的周圍。 33 他們口中的肉還沒嚼爛,耶和華的怒氣就已向他們發作,降下了大災。 34 因此,那地方叫基博羅·哈他瓦[a],因為那些貪食者埋葬在那裡。 35 民眾從基博羅·哈他瓦前往哈洗錄,在哈洗錄住了下來。

Footnotes

  1. 11·34 基博羅·哈他瓦」意思是「貪慾之墓」。

Fire From the Lord

11 Now the people complained(A) about their hardships in the hearing of the Lord,(B) and when he heard them his anger was aroused.(C) Then fire from the Lord burned among them(D) and consumed(E) some of the outskirts of the camp. When the people cried out to Moses, he prayed(F) to the Lord(G) and the fire died down. So that place was called Taberah,[a](H) because fire from the Lord had burned among them.(I)

Quail From the Lord

The rabble with them began to crave other food,(J) and again the Israelites started wailing(K) and said, “If only we had meat to eat! We remember the fish we ate in Egypt at no cost—also the cucumbers, melons, leeks, onions and garlic.(L) But now we have lost our appetite; we never see anything but this manna!(M)

The manna was like coriander seed(N) and looked like resin.(O) The people went around gathering it,(P) and then ground it in a hand mill or crushed it in a mortar. They cooked it in a pot or made it into loaves. And it tasted like something made with olive oil. When the dew(Q) settled on the camp at night, the manna also came down.

10 Moses heard the people of every family wailing(R) at the entrance to their tents. The Lord became exceedingly angry, and Moses was troubled. 11 He asked the Lord, “Why have you brought this trouble(S) on your servant? What have I done to displease you that you put the burden of all these people on me?(T) 12 Did I conceive all these people? Did I give them birth? Why do you tell me to carry them in my arms, as a nurse carries an infant,(U) to the land you promised on oath(V) to their ancestors?(W) 13 Where can I get meat for all these people?(X) They keep wailing to me, ‘Give us meat to eat!’ 14 I cannot carry all these people by myself; the burden is too heavy for me.(Y) 15 If this is how you are going to treat me, please go ahead and kill me(Z)—if I have found favor in your eyes—and do not let me face my own ruin.”

16 The Lord said to Moses: “Bring me seventy of Israel’s elders(AA) who are known to you as leaders and officials among the people.(AB) Have them come to the tent of meeting,(AC) that they may stand there with you. 17 I will come down and speak with you(AD) there, and I will take some of the power of the Spirit that is on you and put it on them.(AE) They will share the burden of the people with you so that you will not have to carry it alone.(AF)

18 “Tell the people: ‘Consecrate yourselves(AG) in preparation for tomorrow, when you will eat meat. The Lord heard you when you wailed,(AH) “If only we had meat to eat! We were better off in Egypt!”(AI) Now the Lord will give you meat,(AJ) and you will eat it. 19 You will not eat it for just one day, or two days, or five, ten or twenty days, 20 but for a whole month—until it comes out of your nostrils and you loathe it(AK)—because you have rejected the Lord,(AL) who is among you, and have wailed before him, saying, “Why did we ever leave Egypt?”’”(AM)

21 But Moses said, “Here I am among six hundred thousand men(AN) on foot, and you say, ‘I will give them meat to eat for a whole month!’ 22 Would they have enough if flocks and herds were slaughtered for them? Would they have enough if all the fish in the sea were caught for them?”(AO)

23 The Lord answered Moses, “Is the Lord’s arm too short?(AP) Now you will see whether or not what I say will come true for you.(AQ)

24 So Moses went out and told the people what the Lord had said. He brought together seventy of their elders and had them stand around the tent. 25 Then the Lord came down in the cloud(AR) and spoke with him,(AS) and he took some of the power of the Spirit(AT) that was on him and put it on the seventy elders.(AU) When the Spirit rested on them, they prophesied(AV)—but did not do so again.

26 However, two men, whose names were Eldad and Medad, had remained in the camp. They were listed among the elders, but did not go out to the tent. Yet the Spirit also rested on them,(AW) and they prophesied in the camp. 27 A young man ran and told Moses, “Eldad and Medad are prophesying in the camp.”

28 Joshua son of Nun,(AX) who had been Moses’ aide(AY) since youth, spoke up and said, “Moses, my lord, stop them!”(AZ)

29 But Moses replied, “Are you jealous for my sake? I wish that all the Lord’s people were prophets(BA) and that the Lord would put his Spirit(BB) on them!”(BC) 30 Then Moses and the elders of Israel returned to the camp.

31 Now a wind went out from the Lord and drove quail(BD) in from the sea. It scattered them up to two cubits[b] deep all around the camp, as far as a day’s walk in any direction. 32 All that day and night and all the next day the people went out and gathered quail. No one gathered less than ten homers.[c] Then they spread them out all around the camp. 33 But while the meat was still between their teeth(BE) and before it could be consumed, the anger(BF) of the Lord burned against the people, and he struck them with a severe plague.(BG) 34 Therefore the place was named Kibroth Hattaavah,[d](BH) because there they buried the people who had craved other food.

35 From Kibroth Hattaavah the people traveled to Hazeroth(BI) and stayed there.

Footnotes

  1. Numbers 11:3 Taberah means burning.
  2. Numbers 11:31 That is, about 3 feet or about 90 centimeters
  3. Numbers 11:32 That is, possibly about 1 3/4 tons or about 1.6 metric tons
  4. Numbers 11:34 Kibroth Hattaavah means graves of craving.