3 Vai de cetatea^(A) vărsătoare de sânge, plină de minciună, plină de silnicie şi care nu încetează să se dedea la răpire!… ² Auziţi pocnetul biciului, uruitul^(B) roţilor, tropăitul cailor şi duruitul carelor! ³ Se aruncă năvalnici călăreţii, scânteiază sabia, fulgeră suliţa… O mulţime de răniţi!… Grămezi de trupuri moarte!… Morţi fără număr!… Cei vii se împiedică de cei morţi!… ⁴ Din pricina multelor curvii ale curvei pline de farmec, fermecătoare iscusită^(C), care vindea neamurile prin curviile ei şi popoarele prin vrăjitoriile ei. ⁵ „Iată^(D), am necaz pe tine, zice Domnul oştirilor, îţi voi ridica poalele^(E) peste cap, ca să-ţi vadă^(F) neamurile goliciunea şi împărăţiile ruşinea. ⁶ Voi azvârli cu murdării peste tine, te voi înjosi^(G) şi te voi face de ocară^(H). ⁷ Toţi cei ce te vor vedea^(I) vor fugi de tine şi vor zice: ‘Ninive este nimicită! Cine o va^(J) plânge? Unde să-ţi caut mângâietori?’ ” ⁸ Eşti^(K) tu mai bună decât No-Amon^(L), cetatea care şedea între râuri, înconjurată de ape, având ca zid de apărare marea, ca ziduri marea? ⁹ Etiopia şi egiptenii fără număr erau tăria ei, Put şi libienii erau ajutoarele ei. ¹⁰ Şi totuşi a trebuit să plece şi ea în surghiun, s-a dus în robie, şi pruncii ei^(M) au fost zdrobiţi în toate colţurile^(N) uliţelor; au aruncat sorţul^(O) asupra fruntaşilor ei şi toţi mai-marii ei au fost aruncaţi în lanţuri. ¹¹ Şi^(P) tu te vei îmbăta, te vei ascunde şi tu vei căuta un loc de adăpost împotriva vrăjmaşului! ¹² Toate cetăţuile tale sunt nişte smochini^(Q) cu cele dintâi roade; când îi scuturi, smochinele cad în gura cui vrea să le mănânce. ¹³ Iată, poporul^(R) tău este ca femeile în mijlocul tău; porţile ţării tale se deschid înaintea vrăjmaşilor tăi; focul îţi mistuie zăvoarele^(S)! ¹⁴ Scoate-ţi apă pentru împresurare! Drege-ţi întăriturile^(T)! Calcă pământul, frământă lutul şi găteşte cuptorul de cărămidă! ¹⁵ Acolo te va mânca focul, te va nimici sabia cu desăvârşire, te va mistui ca nişte^(U) lăcuste, căci te-ai înmulţit ca forfecarul, te-ai îngrămădit ca lăcustele! ¹⁶ Negustorii tăi sunt mai mulţi decât stelele cerului, s-au îngrămădit ca puii de lăcustă care îşi întind aripile şi zboară. ¹⁷ Voievozii tăi^(V) sunt ca lăcustele, mai-marii tăi, ca o ceată de lăcuste care tabără în dumbrăvi pe răcoarea zilei: când răsare soarele, zboară şi nu se mai cunoaşte locul unde erau. ¹⁸ În timp ce păstorii^(W) tăi dorm, împărate^(X) al Asiriei, şi viţeii tăi se odihnesc, poporul tău este risipit^(Y) pe munţi şi nimeni nu-l mai strânge. ¹⁹ Rana ta nu se alină prin nimic, rana^(Z) ta este fără leac! Toţi cei ce^(AA) vor auzi de tine vor bate din palme, căci cine este acela pe care să nu-l fi atins răutatea ta?