Despre judecăţile aspre. Bârna şi paiul. Lucrurile sfinte

7 Nu^(A) judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. ² Căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi; şi^(B) cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura. ³ De^(C) ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău? ⁴ Sau cum poţi zice fratelui tău: ‘Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău’, şi, când colo, tu ai o bârnă într-al tău? ⁵ Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău. ⁶ Să nu^(D) daţi câinilor lucrurile sfinte şi să nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi să se întoarcă să vă rupă.

Stăruinţa în rugăciune

⁷ Cereţi^(E), şi vi se va da; căutaţi, şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide. ⁸ Căci oricine^(F) cere capătă; cine caută găseşte; şi celui ce bate, i se deschide. ⁹ Cine^(G) este omul acela dintre voi care, dacă-i cere fiul său o pâine, să-i dea o piatră? ¹⁰ Sau, dacă-i cere un peşte, să-i dea un şarpe? ¹¹ Deci, dacă voi, care^(H) sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer! ¹² Tot ce^(I) voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel; căci în aceasta^(J) sunt cuprinse Legea şi Prorocii.

Poarta cea strâmtă

¹³ Intraţi^(K) pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare şi mulţi sunt cei ce intră pe ea. ¹⁴ Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt cei ce o află.

Prorocii mincinoşi

¹⁵ Păziţi-vă^(L) de proroci mincinoşi. Ei^(M) vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori. ¹⁶ Îi veţi cunoaşte după^(N) roadele lor. Culeg^(O) oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? ¹⁷ Tot aşa, orice^(P) pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele. ¹⁸ Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune. ¹⁹ Orice^(Q) pom care nu face roade bune este tăiat şi aruncat în foc. ²⁰ Aşa că după roadele lor îi veţi cunoaşte.

Casa zidită pe stâncă

²¹ Nu oricine-Mi zice: ‘Doamne^(R), Doamne!’ va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu, care este în ceruri. ²² Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: ‘Doamne, Doamne! N-am^(S) prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?’ ²³ Atunci^(T), le voi spune curat: ‘Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă^(U) de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege’. ²⁴ De aceea, pe oricine^(V) aude aceste cuvinte ale Mele şi le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată, care şi-a zidit casa pe stâncă. ²⁵ A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă. ²⁶ Însă oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi nu le face va fi asemănat cu un om nechibzuit, care şi-a zidit casa pe nisip. ²⁷ A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea: ea s-a prăbuşit, şi prăbuşirea i-a fost mare.” ²⁸ După ce a sfârşit Isus cuvântările acestea, noroadele au rămas uimite^(W) de învăţătura Lui; ²⁹ căci^(X) El îi învăţa ca unul care avea putere, nu cum îi învăţau cărturarii lor.