Matei 23:1-27:39

Nouă Traducere În Limba Română

Vai de voi cărturari şi farisei ipocriţi!

23 Atunci Isus le-a vorbit mulţimilor şi ucenicilor Săi. ² El le-a zis:

Semne ale sfârşitului

24 După ce a ieşit Isus din Templu, în timp ce mergea, ucenicii Lui au venit la El, ca să-I arate clădirile Templului. ² Isus însă le-a zis: „Vedeţi voi toate acestea? Adevărat vă spun că nu va fi lăsată aici piatră pe piatră; totul va fi dărâmat^[l]“.

³ Apoi S-a aşezat pe Muntele Măslinilor, iar ucenicii au venit la El, doar ei singuri, şi L-au întrebat:

– Spune-ne când se vor întâmpla aceste lucruri şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului?

⁴ Isus le-a răspuns:

– Vedeţi să nu vă înşele cineva! ⁵ Căci vor veni mulţi în Numele Meu, zicând: „Eu sunt Cristosul!“ şi-i vor înşela astfel pe mulţi. ⁶ Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie. Vedeţi să nu vă neliniştiţi, căci aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar încă nu va fi sfârşitul. ⁷ Un neam se va ridica împotriva altui neam şi o împărăţie împotriva altei împărăţii. Va fi foamete, vor fi (molime şi)^[m] cutremure în diverse locuri. ⁸ Dar toate acestea sunt doar începutul durerilor naşterii.

⁹ Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi, vă vor omorî şi veţi fi urâţi de toate neamurile din pricina Numelui Meu. ¹⁰ Atunci mulţi se vor poticni, se vor trăda unii pe alţii şi se vor urî unii pe alţii. ¹¹ Se vor ridica mulţi profeţi falşi şi-i vor înşela pe mulţi. ¹² Şi din cauza înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mulţi se va răci. ¹³ Dar cel care va răbda până la sfârşit va fi mântuit. ¹⁴ Această Evanghelie a Împărăţiei va fi vestită întregii omeniri, ca o mărturie pentru toate neamurile; şi atunci va veni sfârşitul.

¹⁵ De aceea, când veţi vedea „urâciunea pustiirii“^[n], despre care a vorbit profetul Daniel, stând în locul sfânt – cel ce citeşte, să înţeleagă –, ¹⁶ atunci cei din Iudeea să fugă în munţi! ¹⁷ Cel ce va fi pe acoperişul casei să nu coboare să-şi ia lucrurile din casă, ¹⁸ iar cel ce va fi la câmp să nu se întoarcă să-şi ia haina! ¹⁹ Vai de cele ce vor fi însărcinate şi de cele ce vor alăpta în zilele acelea! ²⁰ Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici de Sabat. ²¹ Căci atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a mai fost de la începutul lumii şi până acum şi nici nu va mai fi! ²² Şi dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nici un om n-ar fi scăpat; dar, din pricina celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate.

²³ Dacă cineva vă va spune atunci: „Iată, Cristosul este aici!“ sau „Este acolo!“, să nu credeţi! ²⁴ Căci se vor ridica cristoşi falşi şi profeţi falşi şi vor face semne mari şi minuni, pentru a-i înşela, dacă este posibil, chiar şi pe cei aleşi. ²⁵ Iată că v-am spus mai dinainte! ²⁶ Aşadar, dacă vă vor spune: „Iată, este în pustie!“, să nu vă duceţi; sau: „Iată-L în odăi ascunse!“, să nu credeţi! ²⁷ Căci aşa cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus, tot aşa va fi şi venirea Fiului Omului. ²⁸ Oriunde va fi hoitul, acolo se vor aduna şi vulturii!

²⁹ Imediat după necazul acelor zile,

³⁰ Atunci se va arăta în cer semnul Fiului Omului şi atunci toate seminţiile pământului se vor jeli şi-L vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului^[p] cu putere şi mare slavă. ³¹ El îi va trimite pe îngerii Săi cu trâmbiţa cea răsunătoare, iar ei îi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă.

³² Învăţaţi de la smochin pilda lui: când mlădiţa lui devine deja fragedă şi încep să apară frunzele, ştiţi că vara este aproape. ³³ Tot aşa şi voi, când vedeţi toate aceste lucruri, să ştiţi că El^[q] este aproape, este chiar la uşi. ³⁴ Adevărat vă spun că nu va trece această generaţie până se vor întâmpla toate aceste lucruri. ³⁵ Cerul şi pământul vor trece, însă cuvintele Mele nu vor trece!

Îndemn la veghere

³⁶ Dar despre ziua şi ora aceea nu ştie nimeni, nici îngerii cerurilor, (nici Fiul)^[r], ci numai Tatăl. ³⁷ Aşa cum a fost în zilele lui Noe, tot aşa va fi şi la venirea Fiului Omului. ³⁸ Căci aşa cum era în zilele de dinaintea potopului, când oamenii mâncau, beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în arcă, ³⁹ şi nu au ştiut nimic până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului Omului. ⁴⁰ Atunci, doi bărbaţi vor fi la câmp – unul va fi luat, iar altul va fi lăsat. ⁴¹ Două femei vor măcina la moară – una va fi luată, iar alta va fi lăsată.

⁴² Vegheaţi deci, pentru că nu ştiţi în ce zi vine Domnul vostru! ⁴³ Să ştiţi că, dacă stăpânul casei ar şti în ce strajă din noapte vine hoţul, ar veghea şi n-ar lăsa să i se spargă casa. ⁴⁴ Prin urmare, fiţi pregătiţi şi voi, pentru că Fiul Omului va veni în ceasul în care nu vă aşteptaţi!

Sclavul credincios şi înţelept

⁴⁵ Cine este deci sclavul credincios şi înţelept, pe care stăpânul l-a pus responsabil peste ceilalţi sclavi ai săi, ca să le dea hrana la timp? ⁴⁶ Ferice de sclavul acela, pe care stăpânul, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa! ⁴⁷ Adevărat vă spun că îl va pune responsabil peste toate bunurile sale! ⁴⁸ Dar dacă sclavul acela este un sclav rău, care îşi zice în inima lui: „Stăpânul meu întârzie!“ ⁴⁹ şi care începe să-i bată pe confraţii lui şi să mănânce şi să bea cu beţivii, ⁵⁰ stăpânul acelui sclav va veni într-o zi în care el nu se aşteaptă şi la o oră pe care nu o ştie. ⁵¹ El îl va tăia în două^[s] şi-i va stabili partea la un loc cu ipocriţii. Acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor!

Pilda celor zece fecioare

¹³ Aşadar, vegheaţi! Căci nu ştiţi nici ziua, nici ora (când vine Fiul Omului)^[t].

Pilda talanţilor

Judecata finală

³¹ Când Fiul Omului va veni în slava Sa, împreună cu toţi îngerii, atunci El Se va aşeza pe tronul slavei Sale ³² şi toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii aşa cum desparte păstorul oile de capre ³³ şi va pune oile să stea la dreapta Lui, iar caprele, la stânga.

³⁴ Apoi Împăratul le va zice celor din dreapta Lui:

– Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu; moşteniţi Împărăţia care a fost pregătită pentru voi de la întemeierea lumii! ³⁵ Căci Mi-a fost foame şi Mi-aţi dat să mănânc, Mi-a fost sete şi Mi-aţi dat să beau, am fost străin şi M-aţi primit între voi, ³⁶ am fost gol şi M-aţi îmbrăcat, am fost bolnav şi M-aţi vizitat, am fost în închisoare şi aţi venit pe la Mine.

³⁷ Atunci cei drepţi Îl vor întreba:

– Doamne, când Te-am văzut noi flămând şi Ţi-am dat să mănânci, sau însetat şi Ţi-am dat să bei? ³⁸ Când Te-am văzut noi străin şi Te-am primit între noi, sau gol şi Te-am îmbrăcat? ³⁹ Şi când Te-am văzut noi bolnav sau în închisoare şi am venit pe la Tine?!

⁴⁰ Iar Împăratul le va răspunde:

– Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aşa unora dintre cei mai neînsemnaţi dintre aceşti fraţi ai Mei, Mie Mi-aţi făcut!

⁴¹ Apoi le va zice celor din stânga:

– Plecaţi de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit pentru diavolul şi pentru îngerii lui! ⁴² Căci Mi-a fost foame şi nu Mi-aţi dat să mănânc, Mi-a fost sete şi nu Mi-aţi dat să beau, ⁴³ am fost străin şi nu M-aţi primit între voi, am fost gol şi nu M-aţi îmbrăcat, am fost bolnav şi în închisoare şi nu m-aţi vizitat!

⁴⁴ Atunci şi ei Îl vor întreba:

– Doamne, când Te-am văzut noi flămând sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în închisoare şi nu Ţi-am slujit?!

⁴⁵ Atunci El le va răspunde:

– Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-aţi făcut aşa unora dintre cei mai neînsemnaţi dintre aceştia, Mie nu Mi-aţi făcut!

⁴⁶ Şi aceştia vor merge în pedeapsa veşnică, iar cei drepţi vor merge în viaţa veşnică.

Uneltire împotriva lui Isus

26 După ce a terminat de spus aceste cuvinte, Isus le-a zis ucenicilor Săi: ² „Ştiţi că peste două zile va fi Paştele, iar Fiul Omului va fi trădat ca să fie răstignit“.

³ Atunci conducătorii preoţilor şi bătrânii poporului s-au strâns în curtea marelui preot, numit Caiafa^[v], ⁴ şi au uneltit să-L aresteze pe Isus prin vicleşug şi să-L omoare. ⁵ Însă ei ziceau: „Nu în timpul sărbătorii, ca nu cumva să se facă tulburare în popor“.

Ungerea lui Isus la Betania

⁶ În timp ce Isus se afla în Betania, în casa lui Simon, leprosul, ⁷ a venit la El o femeie care avea un vas de alabastru, plin cu un parfum foarte scump. Ea a turnat parfumul pe capul lui Isus, în timp ce El stătea la masă. ⁸ Ucenicii însă au fost indignaţi când au văzut acest lucru şi au zis: „Pentru ce risipa aceasta? ⁹ Căci parfumul acesta s-ar fi putut vinde scump, iar banii să le fie daţi săracilor!“

¹⁰ Isus ştia ce zic ei, aşa că le-a spus: „De ce îi cauzaţi supărare femeii? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine! ¹¹ Căci pe săraci îi aveţi întotdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi întotdeauna! ¹² Când a turnat acest parfum pe trupul Meu, ea a făcut lucrul acesta, ca să Mă pregătească pentru înmormântare. ¹³ Adevărat vă spun că oriunde va fi vestită această Evanghelie, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut această femeie, în amintirea ei“.

Trădarea lui Iuda

¹⁴ Atunci unul dintre cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, s-a dus la conducătorii preoţilor ¹⁵ şi i-a întrebat: „Ce vreţi să-mi daţi ca să-L dau pe mâna voastră?“ Ei i-au plătit treizeci de arginţi^[w]. ¹⁶ De atunci, el a început să caute un prilej, ca să-L dea pe mâna lor.

Masa pascală

¹⁷ În prima zi a Sărbătorii Azimelor^[x], ucenicii au venit la Isus şi L-au întrebat:

– Unde vrei să-Ţi pregătim să mănânci mielul de Paşte?

¹⁸ El le-a răspuns:

– Duceţi-vă în cetate la un anumit om şi spuneţi-i astfel: „Învăţătorul zice: «Timpul Meu este aproape; voi sărbători Paştele la tine, împreună cu ucenicii Mei!»“

¹⁹ Ucenicii au făcut aşa cum le poruncise Isus şi au pregătit Paştele.

Descoperirea trădătorului

²⁰ Când s-a înserat, Isus S-a aşezat la masă împreună cu cei doisprezece. ²¹ În timp ce mâncau, Isus le-a zis:

– Adevărat vă spun că unul dintre voi Mă va trăda.

²² Ei s-au întristat foarte tare şi au început să-L întrebe unul câte unul:

– Nu cumva sunt eu, Doamne?

²³ El le-a răspuns:

– Cel ce-şi pune mâna în castron împreună cu Mine, acela Mă va trăda!^{[y] 24} Da, Fiul Omului Se duce după cum este scris cu privire la El, dar vai de omul acela prin care este trădat Fiul Omului! Era mai bine pentru acel om dacă nu s-ar fi născut!

²⁵ Iuda, trădătorul, a întrebat:

– Nu cumva sunt eu acela, Rabbi^[z]?

Isus i-a răspuns:

– Este aşa cum spui.

Cina Domnului

²⁶ În timp ce mâncau, Isus a luat o pâine şi, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o şi le-a dat-o ucenicilor, zicând: „Luaţi, mâncaţi! Acesta este trupul Meu“. ²⁷ Apoi a luat un pahar şi, după ce a adus mulţumiri^[aa], l-a dat ucenicilor, zicând: „Beţi toţi din el, ²⁸ căci acesta este sângele Meu, sângele legământului^[ab], care este vărsat pentru mulţi spre iertarea păcatelor. ²⁹ Vă spun că de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viţei până în ziua aceea, când îl voi bea cu voi nou în Împărăţia Tatălui Meu“. ³⁰ După ce au cântat psalmii^[ac], s-au dus spre Muntele Măslinilor.

Isus prezice lepădarea lui Petru

³¹ Atunci Isus le-a zis:

– În noaptea aceasta toţi vă veţi poticni în Mine, pentru că este scris:

³² Dar după învierea Mea voi merge înaintea voastră în Galileea.

³³ Petru I-a răspuns:

– Chiar dacă toţi se vor poticni în Tine, eu nu mă voi poticni niciodată!

³⁴ Isus i-a zis:

– Adevărat îţi spun că în noaptea aceasta, înainte de cântatul cocoşului^[ae], te vei lepăda de Mine de trei ori!

³⁵ Petru I-a răspuns:

– Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, eu tot nu mă voi lepăda de Tine!

Şi toţi ucenicii au spus la fel.

Ghetsimani

³⁶ Atunci Isus a venit cu ei într-un loc numit Ghetsimani şi le-a zis ucenicilor: „Staţi jos aici în timp ce Eu Mă voi duce acolo să mă rog!“ ³⁷ I-a luat cu El pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zebedei şi a început să se întristeze şi să se mâhnească. ³⁸ Atunci le-a zis: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte. Rămâneţi aici şi vegheaţi împreună cu Mine!“

³⁹ S-a depărtat puţin, a căzut cu faţa la pământ şi s-a rugat: „Tată, dacă este posibil, să fie îndepărtat de la Mine paharul^[af] acesta! Totuşi, nu cum vreau Eu, ci cum vrei Tu!“

⁴⁰ Apoi a venit la ucenici, dar i-a găsit dormind. El i-a zis lui Petru: „Aşadar, n-aţi putut veghea împreună cu Mine nici măcar o oră? ⁴¹ Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită! Duhul într-adevăr este doritor, dar carnea este neputincioasă!“

⁴² S-a îndepărtat a doua oară şi s-a rugat din nou, zicând: „Tată, dacă nu se poate să fie îndepărtat acest pahar de la Mine fără să-l beau, facă-se voia Ta!“

⁴³ A venit iarăşi la ucenici şi i-a găsit dormind, pentru că li se îngreunaseră ochii de somn.

⁴⁴ I-a lăsat iarăşi, s-a îndepărtat şi s-a rugat pentru a treia oară, spunând aceleaşi cuvinte. ⁴⁵ Atunci a venit la ucenici şi le-a zis: „Încă mai dormiţi şi vă odihniţi? Iată, s-a apropiat ceasul! Fiul Omului este trădat în mâinile păcătoşilor. ⁴⁶ Sculaţi-vă! Să mergem! Iată că se apropie cel ce Mă trădează!“

Arestarea lui Isus

⁴⁷ În timp ce El încă vorbea, iată că vine Iuda, unul dintre cei doisprezece, împreună cu o mulţime mare de oameni cu săbii şi ciomege, trimişi de conducătorii preoţilor şi de bătrânii poporului. ⁴⁸ Trădătorul le dăduse următorul semn: „Cel pe Care-L voi săruta, Acela este! Să-L arestaţi!“ ⁴⁹ El a venit imediat la Isus şi I-a zis:

– Salutare, Rabbi!

Şi L-a sărutat.

⁵⁰ Isus i-a zis:

– Prietene, fă potrivit cu ceea ce eşti aici să faci!^[ag]

Atunci ei s-au apropiat, au pus mâna pe Isus şi L-au arestat. ⁵¹ Şi iată că unul dintre cei ce erau cu Isus a întins mâna, şi-a scos sabia şi l-a lovit pe sclavul marelui preot, tăindu-i o ureche.

⁵² Însă Isus i-a zis: „Pune-ţi sabia la loc, căci toţi cei ce scot sabia, de sabie vor pieri! ⁵³ Sau crezi că n-aş putea să-L rog pe Tatăl Meu, Care Mi-ar pune chiar acum la dispoziţie mai mult de douăsprezece legiuni^[ah] de îngeri? ⁵⁴ Dar cum s-ar împlini atunci Scripturile care spun că aşa trebuie să se întâmple?“

⁵⁵ În ceasul acela, Isus a zis mulţimilor: „Aţi ieşit să Mă prindeţi cu săbii şi ciomege, ca pe un tâlhar^[ai]? În fiecare zi Mă aşezam în Templu şi dădeam învăţătură, dar nu M-aţi arestat! ⁵⁶ Însă toate acestea s-au întâmplat ca să se împlinească scrierile profeţilor“.

Atunci toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit.

Isus înaintea Sinedriului

⁵⁷ Atunci cei ce L-au arestat pe Isus L-au dus la Caiafa, marele preot, unde erau adunaţi cărturarii şi bătrânii. ⁵⁸ Petru L-a urmat de la distanţă până la curtea marelui preot. A intrat înăuntru şi s-a aşezat împreună cu gărzile, ca să vadă care va fi sfârşitul.

⁵⁹ Conducătorii preoţilor şi întregul Sinedriu căutau vreo mărturie falsă împotriva lui Isus, ca să-L poată condamna la moarte, ⁶⁰ dar n-au găsit niciuna, deşi veniseră mulţi martori mincinoşi. La urmă, au venit doi ⁶¹ care au spus: „Acesta a zis: «Eu pot să dărâm Templul lui Dumnezeu şi să-l reconstruiesc în trei zile!»“

⁶² Marele preot s-a ridicat şi L-a întrebat:

– Nu răspunzi nimic la ce mărturisesc aceştia împotriva Ta?

⁶³ Dar Isus tăcea.^[aj]

Marele preot i-a zis:

– Te pun sub jurământ în faţa Dumnezeului celui Viu să ne spui dacă Tu eşti Cristosul, Fiul lui Dumnezeu!

⁶⁴ Isus i-a răspuns:

– Este aşa cum spui. Dar vă spun că,

⁶⁵ Atunci marele preot şi-a sfâşiat hainele şi a zis:

– A blasfemiat! Ce nevoie mai avem de martori?! Iată, acum aţi auzit blasfemia! ⁶⁶ Ce părere aveţi?

Ei au răspuns:

– Este vinovat şi vrednic de moarte!

⁶⁷ Atunci L-au scuipat în faţă şi L-au lovit. Unii L-au pălmuit, ⁶⁸ zicând: „Profeţeşte-ne, Cristoase, cine este cel ce Te-a lovit?“^[al]

Lepădarea lui Petru

⁶⁹ Petru stătea afară, în curte. A venit la el o slujnică şi i-a zis:

– Şi tu erai cu Isus, galileeanul!

⁷⁰ Însă el s-a lepădat înaintea tuturor, zicând:

– Nu ştiu despre ce vorbeşti.

⁷¹ Când s-a îndreptat spre poartă, l-a văzut o altă slujnică, care le-a zis celor de acolo:

– Acesta era cu Isus din Nazaret!

⁷² El s-a lepădat din nou, spunând cu jurământ:

– Nu-L cunosc pe Acest Om!

⁷³ După puţin timp însă cei ce stăteau acolo au venit şi i-au zis lui Petru:

– Cu siguranţă şi tu eşti unul dintre ei, căci te dă de gol accentul!

⁷⁴ Atunci el a început să se blesteme şi să jure, zicând:

– Nu-L cunosc pe Acest Om!

Şi imediat a cântat cocoşul. ⁷⁵ Atunci Petru şi-a adus aminte cuvântul pe care i-l spusese Isus: „Înainte de cântatul cocoşului, te vei lepăda de Mine de trei ori!“ Şi a ieşit afară şi a plâns cu amar.

27 Când s-a făcut dimineaţă, toţi conducătorii preoţilor şi bătrânii poporului au ţinut sfat împotriva lui Isus, ca să-L condamne la moarte. ² L-au legat, L-au dus şi L-au dat pe mâna lui Pilat, guvernatorul^[am].

Iuda se spânzură

³ Atunci lui Iuda, trădătorul, când a văzut că Isus a fost condamnat, i-a părut rău şi a dus înapoi cei treizeci de arginţi^[an] la conducătorii preoţilor şi la bătrâni, ⁴ zicând:

– Am păcătuit, căci am trădat sânge nevinovat!

Ei i-au răspuns:

– Ce ne pasă nouă? Treaba ta!

⁵ El a aruncat arginţii în Templu şi a plecat. Apoi s-a dus şi s-a spânzurat.

⁶ Conducătorii preoţilor au luat arginţii şi au zis: „Nu este voie să fie puşi în vistierie, pentru că sunt preţ de sânge“. ⁷ Şi după ce s-au sfătuit, au cumpărat cu ei ogorul olarului ca loc de înmormântare pentru străini. ⁸ Iată de ce ogorul acela a fost numit „Ogorul Sângelui“ până în ziua de astăzi. ⁹ Atunci s-a împlinit ceea ce a fost spus prin profetul Ieremia^[ao], care zice:

Isus înaintea lui Pilat

¹¹ Isus a fost adus deci înaintea guvernatorului. Guvernatorul L-a întrebat:

– Eşti Tu Împăratul iudeilor?

Isus i-a răspuns:

– Este aşa cum spui.

¹² Dar când a fost acuzat de conducătorii preoţilor şi de bătrâni, n-a răspuns nimic. ¹³ Atunci Pilat I-a zis:

– Nu auzi de câte lucruri Te învinuiesc ei?

¹⁴ Dar Isus nu i-a răspuns nici măcar cu un cuvânt, spre marea mirare a guvernatorului.

¹⁵ Guvernatorul obişnuia ca la fiecare sărbătoare să elibereze pentru mulţime un prizonier pe care-l voiau ei. ¹⁶ La acea vreme aveau un prizonier vestit, numit (Isus^[at]) Baraba. ¹⁷ Aşadar, după ce mulţimea a fost adunată, Pilat i-a întrebat:

– Pe cine vreţi să vi-l eliberez, pe (Isus) Baraba sau pe Isus, Cel numit Cristos?

¹⁸ Căci el ştia că din invidie Îl dăduseră pe mâna lui.

¹⁹ În timp ce stătea pe scaunul de judecată, soţia lui a trimis să-i spună: „Să n-ai nimic de-a face cu Acel Om drept, pentru că azi am suferit mult în vis din cauza Lui!“

²⁰ Dar conducătorii preoţilor şi bătrânii au convins mulţimile să-l ceară pe Baraba, iar Isus să fie omorât.

²¹ Guvernatorul i-a întrebat iarăşi:

– Pe care dintre aceştia doi vreţi să vi-l eliberez?

– Pe Baraba! au răspuns ei.

²² Pilat a zis:

– Şi atunci ce să fac cu Isus, numit Cristos?

Ei au răspuns cu toţii:

– Să fie răstignit!

²³ El i-a întrebat:

– Dar ce rău a făcut?

Însă ei strigau şi mai tare:

– Să fie răstignit!

²⁴ Când a văzut Pilat că nu ajunge nicăieri, ci că mai degrabă se face zarvă, a luat apă şi s-a spălat pe mâini înaintea mulţimii, spunând:

– Eu sunt nevinovat de sângele Acestui Om! Treaba voastră!

²⁵ Tot poporul i-a răspuns:

– Sângele Lui să fie peste noi şi peste copiii noştri!

²⁶ Atunci li l-a eliberat pe Baraba, iar pe Isus, după ce a pus să-L biciuiască^[au], L-a dat să fie răstignit.

Isus, batjocorit de soldaţi

²⁷ Atunci soldaţii guvernatorului L-au adus pe Isus în pretoriu^[av] şi au adunat în jurul Lui toată cohorta^[aw]. ²⁸ L-au dezbrăcat şi au pus pe El o mantie stacojie^[ax], ²⁹ au împletit o coroană de spini, I-au aşezat-o pe cap, I-au pus o trestie în mâna dreaptă şi apoi au îngenuncheat înaintea Lui şi şi-au bătut joc de El, zicând: „Să trăiți, Împărate al iudeilor!“^{[ay] 30} Ei Îl scuipau, Îi luau trestia şi-L loveau peste cap. ³¹ După ce şi-au bătut joc de El astfel, L-au dezbrăcat de mantie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui şi L-au dus să-L răstignească.

Răstignirea

³² Când au ieşit, au găsit un om din Cirena, pe nume Simon, şi l-au obligat pe acesta să ducă crucea lui Isus. ³³ Când au ajuns la locul numit Golgota, căruia i se mai zice şi „Locul Craniului“^[az], ³⁴ I-au dat să bea vin amestecat cu fiere^[ba], dar când l-a gustat, n-a vrut să-l bea.^{[bb] 35} După ce L-au răstignit, şi-au împărţit hainele Lui între ei, trăgând la sorţi.^{[bc] 36} Apoi s-au aşezat jos şi Îl păzeau acolo. ³⁷ Îi puseseră deasupra capului următoarea acuzaţie: „Acesta este Isus, Împăratul iudeilor“. ³⁸ Tot atunci au fost răstigniţi cu El şi doi tâlhari, unul la dreapta şi unul la stânga Lui.

³⁹ Cei ce treceau pe acolo Îl insultau, dădeau din cap