Marcu 5:21-43

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Învierea fiicei lui Iair şi vindecarea unei femei bolnave de doisprezece ani

²¹ După^(A) ce a trecut Isus iarăşi de cealaltă parte cu corabia, s-a adunat mult norod în jurul Lui. El stătea lângă mare. ²² Atunci^(B) a venit unul din fruntaşii sinagogii, numit Iair. Cum L-a văzut, fruntaşul s-a aruncat la picioarele Lui ²³ şi I-a făcut următoarea rugăminte stăruitoare: „Fetiţa mea trage să moară; rogu-Te, vino de-Ţi pune mâinile peste ea, ca să se facă sănătoasă şi să trăiască”. ²⁴ Isus a plecat împreună cu el. Şi după El mergea mult norod şi-L îmbulzea. ²⁵ Şi era o femeie care de doisprezece ani avea^(C) o scurgere de sânge. ²⁶ Ea suferise mult de la mulţi doctori, cheltuise tot ce avea şi nu simţise nicio uşurare, ba încă îi era mai rău. ²⁷ A auzit vorbindu-se despre Isus, a venit pe dinapoi prin mulţime şi s-a atins de haina Lui. ²⁸ Căci îşi zicea ea: „Dacă aş putea doar să mă ating de haina Lui, mă voi tămădui”. ²⁹ Şi îndată, a secat izvorul sângelui ei. Şi a simţit în tot trupul ei că s-a tămăduit de boală. ³⁰ Isus a cunoscut îndată că o putere^(D) ieşise din El şi, întorcându-Se spre mulţime, a zis: „Cine s-a atins de hainele Mele?” ³¹ Ucenicii I-au zis: „Vezi că mulţimea Te îmbulzeşte şi mai zici: ‘Cine s-a atins de Mine’?” ³² El se uita de jur împrejur să vadă pe cea care făcuse lucrul acesta. ³³ Femeia, înfricoşată şi tremurând, căci ştia ce se petrecuse în ea, a venit de s-a aruncat la picioarele Lui şi I-a spus tot adevărul. ³⁴ Dar Isus i-a zis: „Fiică, credinţa^(E) ta te-a mântuit; du-te în pace şi fii tămăduită de boala ta”. ³⁵ Pe când vorbea El încă^(F), iată că vin nişte oameni de la fruntaşul sinagogii, care-i spun: „Fiica ta a murit, pentru ce mai superi pe Învăţătorul?” ³⁶ Dar Isus, fără să ţină seamă de cuvintele acestea, a zis fruntaşului sinagogii: „Nu te teme, crede numai!” ³⁷ Şi n-a îngăduit nimănui să-L însoţească, afară de Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui Iacov. ³⁸ Au ajuns la casa fruntaşului sinagogii. Acolo, Isus a văzut o zarvă şi pe unii care plângeau şi se tânguiau mult. ³⁹ A intrat înăuntru şi le-a zis: „Pentru ce faceţi atâta zarvă şi pentru ce plângeţi? Copila n-a murit, ci doarme^(G).” ⁴⁰ Ei îşi băteau joc de El. Atunci^(H), după ce i-a scos afară pe toţi, a luat cu El pe tatăl copilei, pe mama ei şi pe cei ce-L însoţiseră şi a intrat acolo unde zăcea copila. ⁴¹ A apucat-o de mână şi i-a zis: „Talita cumi”, care, tălmăcit, înseamnă: „Fetiţo, scoală-te, îţi zic!” ⁴² Îndată, fetiţa s-a sculat şi a început să umble, căci era de doisprezece ani. Ei au rămas încremeniţi. ⁴³ Isus le-a^(I) poruncit cu tărie să nu ştie nimeni lucrul acesta şi a zis să dea de mâncare fetiţei.