Prilejurile de păcătuire

17 Isus a zis ucenicilor Săi: „Este^(A) cu neputinţă să nu vină prilejuri de păcătuire, dar vai de acela prin care vin! ² Ar fi mai de folos pentru el să i se lege o piatră de moară de gât şi să fie aruncat în mare, decât să facă pe unul din aceşti micuţi să păcătuiască. ³ Luaţi seama la voi înşivă!

Dacă^(B) fratele tău păcătuieşte împotriva ta, mustră-l^(C)! Şi dacă-i pare rău, iartă-l! ⁴ Şi chiar dacă păcătuieşte împotriva ta de şapte ori pe zi şi de şapte ori pe zi se întoarce la tine şi zice: ‘Îmi pare rău!’ să-l ierţi.” ⁵ Apostolii au zis Domnului: „Măreşte-ne credinţa!” ⁶ Şi^(D) Domnul a zis: „Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice dudului acestuia: Dezrădăcinează-te şi sădeşte-te în mare, şi v-ar asculta.

„Robi netrebnici”

⁷ Cine dintre voi, dacă are un rob care ară sau paşte oile, îi va zice când vine de la câmp: ‘Vino îndată şi şezi la masă?’ ⁸ Nu-i va zice mai degrabă: ‘Găteşte-mi^(E) să mănânc, încinge-te şi slujeşte-mi până voi mânca şi voi bea eu; după aceea, vei mânca şi vei bea şi tu?’ ⁹ Va rămâne el îndatorat faţă de robul acela, pentru că robul a făcut ce-i fusese poruncit? Nu cred. ¹⁰ Tot aşa şi voi, după ce veţi face tot ce vi s-a poruncit, să ziceţi: ‘Suntem nişte robi^(F) netrebnici; am făcut ce eram datori să facem’.”

Cei zece leproşi

¹¹ Isus mergea^(G) spre Ierusalim şi a trecut printre Samaria şi Galileea. ¹² Pe când intra într-un sat, L-au întâmpinat zece leproşi. Ei^(H) au stat departe, ¹³ şi-au ridicat glasul şi au zis: „Isuse, Învăţătorule, ai milă de noi!” ¹⁴ Când i-a văzut Isus, le-a zis: „Duceţi-vă^(I) şi arătaţi-vă preoţilor!”Şi pe când se duceau, au fost curăţiţi. ¹⁵ Unul din ei, când s-a văzut vindecat, s-a întors, slăvind pe Dumnezeu cu glas tare. ¹⁶ S-a aruncat cu faţa la pământ la picioarele lui Isus şi I-a mulţumit. Era samaritean. ¹⁷ Isus a luat cuvântul şi a zis: „Oare n-au fost curăţiţi toţi cei zece? Dar ceilalţi nouă, unde sunt? ¹⁸ Nu s-a găsit decât străinul acesta să se întoarcă şi să dea slavă lui Dumnezeu?” ¹⁹ Apoi^(J) i-a zis: „Scoală-te şi pleacă; credinţa ta te-a mântuit”.

Venirea Împărăţiei lui Dumnezeu

²⁰ Fariseii au întrebat pe Isus când va veni Împărăţia lui Dumnezeu. Drept răspuns, El le-a zis: „Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în aşa fel ca să izbească privirile. ²¹ Nu^(K) se va zice: ‘Uite-o aici’ sau ‘Uite-o acolo!’ Căci iată că Împărăţia^(L) lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.”

Venirea Fiului omului

²² Şi a zis ucenicilor: „Vor^(M) veni zile când veţi dori să vedeţi una din zilele Fiului omului, şi n-o veţi vedea. ²³ Vi^(N) se va zice: ‘Iată-L aici, iată-L acolo!’ Să nu vă duceţi, nici să nu-i urmaţi. ²⁴ Căci^(O), cum iese fulgerul şi luminează de la o margine a cerului până la cealaltă, aşa va fi şi Fiul omului în ziua Sa. ²⁵ Dar^(P), mai întâi, trebuie să sufere multe şi să fie lepădat de neamul acesta. ²⁶ Ce^(Q) s-a întâmplat în zilele lui Noe, se va întâmpla la fel şi în zilele Fiului omului: ²⁷ mâncau, beau, se însurau şi se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie; şi a venit potopul şi i-a prăpădit pe toţi. ²⁸ Ce^(R)s-a întâmplat în zilele lui Lot, se va întâmpla aidoma: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau, ²⁹ dar^(S), în ziua când a ieşit Lot din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer şi i-a pierdut pe toţi. ³⁰ Tot aşa va fi şi în ziua când Se^(T) va arăta Fiul omului. ³¹ În ziua aceea, cine^(U) va fi pe acoperişul casei şi îşi va avea vasele în casă să nu se pogoare să le ia şi cine va fi pe câmp, de asemenea, să nu se mai întoarcă. ³² Aduceţi-vă^(V) aminte de nevasta lui Lot. ³³ Oricine^(W) va căuta să-şi scape viaţa o va pierde şi oricine o va pierde o va găsi. ³⁴ Vă spun^(X) că, în noaptea aceea, doi inşi vor fi în acelaşi pat, unul va fi luat şi altul va fi lăsat; ³⁵ două femei vor măcina împreună: una va fi luată şi alta va fi lăsată. ³⁶ Doi bărbaţi vor fi la câmp: unul va fi luat şi altul va fi lăsat.” ³⁷ Ucenicii L-au întrebat: „Unde, Doamne?” Iar El a răspuns: „Unde^(Y) va fi trupul acolo se vor strânge vulturii.”

Tatăl nostru

11 Într-o zi, Isus Se ruga într-un loc anumit. Când a isprăvit rugăciunea, unul din ucenicii Lui I-a zis: „Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, cum a învăţat şi Ioan pe ucenicii lui”.

² El le-a zis: „Când vă rugaţi, să ziceţi:

‘Tatăl^(A) nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău; vie Împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ.

³ Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă în fiecare zi ⁴ şi ne iartă nouă păcatele noastre, fiindcă şi noi iertăm oricui ne este dator, şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău.’ ”

Stăruinţa în rugăciune

⁵ Apoi le-a mai zis: „Dacă unul dintre voi are un prieten şi se duce la el la miezul nopţii şi-i zice: ‘Prietene, împrumută-mi trei pâini, ⁶ căci a venit la mine de pe drum un prieten al meu şi n-am ce-i pune înainte’, ⁷ şi, dacă dinăuntrul casei lui, prietenul acesta îi răspunde: ‘Nu mă tulbura; acum uşa este încuiată, copiii mei sunt cu mine în pat, nu pot să mă scol să-ţi dau pâini’, – ⁸ vă spun: chiar^(B) dacă nu s-ar scula să i le dea, pentru că-i este prieten, totuşi, măcar pentru stăruinţa lui supărătoare, tot se va scula şi-i va da tot ce-i trebuie. ⁹ De aceea şi^(C) Eu vă spun: ‘Cereţi, şi vi se va da; căutaţi, şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide. ¹⁰ Fiindcă oricine cere capătă; cine caută găseşte şi celui ce bate, i se deschide. ¹¹ Cine este tatăl acela dintre voi care, dacă-i^(D) cere fiul său pâine, să-i dea o piatră? Ori, dacă cere un peşte, să-i dea un şarpe în loc de peşte? ¹² Sau, dacă cere un ou, să-i dea o scorpie? ¹³ Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!’ ”

Vindecarea unui îndrăcit mut

¹⁴ Isus^(E) a scos dintr-un bolnav un drac, care era mut. După ce a ieşit dracul, mutul a grăit şi noroadele s-au mirat. ¹⁵ Dar unii ziceau: „El^(F) scoate dracii cu Beelzebul, domnul dracilor”. ¹⁶ Alţii, ca să-L ispitească, Îi cereau^(G) un semn din cer. ¹⁷ Isus^(H) le-a^(I) cunoscut gândurile şi le-a zis: „Orice împărăţie dezbinată împotriva ei este pustiită şi o casă dezbinată împotriva ei se prăbuşeşte peste alta. ¹⁸ Deci, dacă Satana este dezbinat împotriva lui însuşi, cum va dăinui împărăţia lui, fiindcă ziceţi că Eu scot dracii cu Beelzebul? ¹⁹ Şi dacă eu scot dracii cu Beelzebul, fiii voştri cu cine îi scot? De aceea, ei înşişi vor fi judecătorii voştri. ²⁰ Dar, dacă Eu scot dracii cu^(J) degetul lui Dumnezeu, Împărăţia lui Dumnezeu a ajuns până la voi. ²¹ Când^(K) omul cel tare şi bine înarmat îşi păzeşte casa, averile îi sunt la adăpost. ²² Dar^(L), dacă vine peste el unul mai tare decât el şi-l biruieşte, atunci îi ia cu sila toate armele în care se încredea şi împarte prăzile luate de la el. ²³ Cine^(M) nu este cu Mine este împotriva Mea şi cine nu adună cu Mine risipeşte.

Duhul necurat ieşit din om

²⁴ Duhul necurat, când^(N) iese dintr-un om, umblă prin locuri fără apă şi caută odihnă. Fiindcă n-o găseşte, zice: ‘Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit’. ²⁵ Şi când vine, o găseşte măturată şi împodobită. ²⁶ Atunci se duce de mai ia cu el alte şapte duhuri, mai rele decât el, intră împreună în casă, se aşază în ea, şi starea de pe urmă^(O) a omului aceluia ajunge mai rea decât cea dintâi.”

Ferice de cei ce ascultă Cuvântul

²⁷ Pe când spunea Isus aceste vorbe, o femeie din norod şi-a ridicat glasul şi a zis: „Ferice^(P) de pântecele care Te-a purtat şi de ţâţele pe care le-ai supt!” ²⁸ Şi El a răspuns: „Ferice^(Q) mai degrabă de cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi-L păzesc!”

Minunea cu Iona

²⁹ Pe când^(R) noroadele se strângeau cu grămada, El a început să spună: „Neamul acesta este un neam viclean; el cere un semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul prorocului Iona. ³⁰ Căci după cum Iona^(S) a fost un semn pentru niniviteni, tot aşa şi Fiul omului va fi un semn pentru neamul acesta. ³¹ Împărăteasa^(T) de la miazăzi se va scula, în ziua judecăţii, alături de bărbaţii acestui neam şi-i va osândi; pentru că ea a venit de la capătul pământului ca să audă înţelepciunea lui Solomon; şi iată că aici este Unul mai mare decât Solomon. ³² Bărbaţii din Ninive se vor scula, în ziua judecăţii, alături de neamul acesta şi-l vor osândi, pentru că ei^(U) s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; şi iată că aici este Unul mai mare decât Iona.

Lumina

³³ Nimeni^(V) n-aprinde o lumină ca s-o pună într-un loc ascuns sau sub baniţă, ci o pune într-un sfeşnic, pentru ca cei ce intră să vadă lumina. ³⁴ Ochiul este lumina^(W) trupului tău. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău este plin de lumină, dar, dacă ochiul tău este rău, trupul tău este plin de întuneric. ³⁵ Ia seama, dar, ca lumina care este în tine să nu fie întuneric. ³⁶ Aşa că, dacă tot trupul tău este plin de lumină, fără să aibă vreo parte întunecată, va fi în totul plin de lumină, întocmai ca atunci când te-ar lumina o lampă cu lumina ei mare.”

Mustrarea cărturarilor şi fariseilor

³⁷ Pe când vorbea Isus, un fariseu L-a rugat să prânzească la el. El a intrat şi a şezut la masă. ³⁸ Fariseul^(X) a văzut cu mirare că Isus nu Se spălase înainte de prânz. ³⁹ Dar^(Y) Domnul i-a zis: „Voi, fariseii, curăţiţi partea de afară a paharului şi a blidului, dar lăuntrul^(Z) vostru este plin de jefuire şi de răutate. ⁴⁰ Nebunilor, oare Acela care a făcut partea de afară n-a făcut şi pe cea dinăuntru? ⁴¹ Daţi^(AA) mai bine milostenie din lucrurile dinăuntru, şi atunci toate vă vor fi curate. ⁴² Dar^(AB) vai de voi, fariseilor! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din rută şi din toate zarzavaturile, şi daţi uitării dreptatea şi dragostea de Dumnezeu: pe acestea trebuia să le faceţi şi pe celelalte să nu le lăsaţi nefăcute! ⁴³ Vai^(AC) de voi, fariseilor! Pentru că voi umblaţi după scaunele dintâi la sinagogi şi vă place să vă facă lumea plecăciuni prin pieţe! ⁴⁴ Vai^(AD) de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că^(AE) voi sunteţi ca mormintele, care nu se văd, şi peste care oamenii umblă fără să ştie.” ⁴⁵ Unul din învăţătorii Legii a luat cuvântul şi I-a zis: „Învăţătorule, spunând aceste lucruri ne ocărăşti şi pe noi”. ⁴⁶ „Vai şi de voi, învăţători ai Legii”, a răspuns Isus. „Pentru că^(AF) voi puneţi pe spinarea oamenilor sarcini grele de purtat, iar voi nici măcar cu unul din degetele voastre nu vă atingeţi de ele. ⁴⁷ Vai^(AG) de voi! Pentru că voi zidiţi mormintele prorocilor, pe care i-au ucis părinţii voştri. ⁴⁸ Prin aceasta mărturisiţi că încuviinţaţi faptele părinţilor voştri, căci ei au ucis pe proroci, iar voi le zidiţi mormintele. ⁴⁹ De aceea Înţelepciunea lui Dumnezeu a zis: ‘Le voi trimite^(AH) proroci şi apostoli; pe unii din ei îi vor ucide, iar pe alţii îi vor prigoni, ⁵⁰ ca să se ceară de la acest neam sângele tuturor prorocilor care a fost vărsat de la întemeierea lumii: ⁵¹ de la^(AI) sângele lui Abel până la sângele^(AJ) lui Zaharia, ucis între altar şi Templu’; da, vă spun, se va cere de la neamul acesta! ⁵² Vai^(AK) de voi, învăţători ai Legii! Pentru că voi aţi pus mâna pe cheia cunoştinţei: nici voi n-aţi intrat, iar pe cei ce voiau să intre, i-aţi împiedicat să intre.” ⁵³ După ce a ieşit de acolo, cărturarii şi fariseii au început să-L pună la strâmtoare şi să-L facă să vorbească despre multe lucruri; ⁵⁴ I-au întins astfel laţuri, ca^(AL) să prindă vreo vorbă din gura Lui, pentru care să-L poată învinui.

Despre făţărnicie, frica de oameni, hula împotriva Duhului Sfânt

12 În vremea aceea^(AM), când se strânseseră noroadele cu miile, aşa că se călcau unii pe alţii, Isus a început să spună ucenicilor Săi: „Mai întâi de toate, păziţi-vă^(AN) de aluatul fariseilor, care este făţărnicia. ² Nu^(AO) este nimic acoperit care nu va fi descoperit, nici ascuns care nu va fi cunoscut. ³ De aceea, orice aţi spus la întuneric va fi auzit la lumină; şi orice aţi grăit la ureche, în odăiţe, va fi vestit de pe acoperişul caselor. ⁴ Vă^(AP) spun vouă, prietenii^(AQ) Mei, să nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, şi după aceea nu mai pot face nimic. ⁵ Am să vă arăt de cine să vă temeţi. Temeţi-vă de Acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de El să vă temeţi. ⁶ Nu se vând oare cinci vrăbii cu doi bani? Totuşi nici una din ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu. ⁷ Şi chiar perii din cap, toţi vă sunt număraţi. Deci să nu vă temeţi: voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii. ⁸ Eu^(AR) vă spun: pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl va mărturisi şi Fiul omului înaintea îngerilor lui Dumnezeu, ⁹ dar cine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor va fi lepădat şi el înaintea îngerilor lui Dumnezeu. ¹⁰ Şi^(AS) oricui va vorbi împotriva Fiului omului, i se va ierta, dar oricui va huli împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta. ¹¹ Când^(AT) vă vor duce înaintea sinagogilor, înaintea dregătorilor şi înaintea stăpânirilor, să nu vă îngrijoraţi cum veţi răspunde pentru apărarea voastră, nici ce veţi vorbi, ¹² căci Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela ce va trebui să vorbiţi.”

Pilda bogatului căruia i-a rodit ţarina

¹³ Unul din mulţime a zis lui Isus: „Învăţătorule, spune fratelui meu să împartă cu mine moştenirea noastră”. ¹⁴ „Omule^(AU)”, i-a răspuns Isus, „cine M-a pus pe Mine judecător sau împărţitor peste voi?” ¹⁵ Apoi le-a zis: „Vedeţi^(AV) şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie de bani, căci viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui”. ¹⁶ Şi le-a spus pilda aceasta: „Ţarina unui om bogat rodise mult. ¹⁷ Şi el se gândea în sine şi zicea: ‘Ce voi face? Fiindcă nu mai am loc unde să-mi strâng roadele. ¹⁸ Iată, a zis el, ce voi face: îmi voi strica grânarele şi voi zidi altele mai mari; acolo voi strânge toate roadele şi toate bunătăţile mele ¹⁹ şi voi zice sufletului meu: «Suflete^(AW), ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani, odihneşte-te, mănâncă, bea şi veseleşte-te!»’ ²⁰ Dar Dumnezeu i-a zis: ‘Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va^(AX) cere înapoi sufletul, şi^(AY) lucrurile pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?’ ²¹ Tot aşa este şi cu cel ce îşi adună comori pentru el şi^(AZ) nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu.”

Îngrijorările

²² Isus a zis apoi ucenicilor săi: „De aceea vă spun: Nu^(BA) vă îngrijoraţi cu privire la viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca, nici cu privire la trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. ²³ Viaţa este mai mult decât hrana, şi trupul, mai mult decât îmbrăcămintea. ²⁴ Uitaţi-vă cu băgare de seamă la corbi: ei nu seamănă, nici nu seceră, n-au nici cămară, nici grânar, şi totuşi Dumnezeu^(BB) îi hrăneşte. Cu cât mai de preţ sunteţi voi decât păsările! ²⁵ Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge un cot la lungimea vieţii lui? ²⁶ Deci, dacă nu puteţi face nici cel mai mic lucru, pentru ce vă mai îngrijoraţi de celelalte? ²⁷ Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii: ei nu torc, nici nu ţes, totuşi vă spun că nici Solomon, în toată slava lui, n-a fost îmbrăcat ca unul din ei. ²⁸ Dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba, care astăzi este pe câmp, iar mâine va fi aruncată în cuptor, cu cât mai mult vă va îmbrăca El pe voi, puţin credincioşilor? ²⁹ Să nu căutaţi ce veţi mânca sau ce veţi bea şi nu vă frământaţi mintea. ³⁰ Căci toate aceste lucruri neamurile lumii le caută. Tatăl vostru ştie că aveţi trebuinţă de ele. ³¹ Căutaţi^(BC) mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. ³² Nu te teme, turmă mică, pentru că^(BD) Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăţia. ³³ Vindeţi^(BE) ce aveţi şi daţi milostenie. Faceţi-vă^(BF) rost de pungi care nu se învechesc, o comoară nesecată în ceruri, unde nu se apropie hoţul şi unde nu roade molia. ³⁴ Căci unde este comoara voastră, acolo este şi inima voastră.

Îndemn la veghere

³⁵ Mijlocul^(BG) să vă fie încins şi făcliile^(BH), aprinse. ³⁶ Şi să fiţi ca nişte oameni care aşteaptă pe stăpânul lor să se întoarcă de la nuntă, ca să-i deschidă îndată, când va veni şi va bate la uşă. ³⁷ Ferice^(BI) de robii aceia pe care stăpânul îi va găsi veghind la venirea lui! Adevărat vă spun că el se va încinge, îi va pune să şadă la masă şi se va apropia să le slujească. ³⁸ Fie că vine la a doua strajă din noapte, fie că vine la a treia strajă, ferice de robii aceia, dacă-i va găsi veghind! ³⁹ Să^(BJ) ştiţi bine că, dacă ar şti stăpânul casei la ce ceas va veni hoţul, ar veghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa. ⁴⁰ Şi^(BK) voi dar fiţi gata, căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi.”

Ispravnicul credincios

⁴¹ „Doamne”, I-a zis Petru, „pentru noi spui pilda aceasta sau pentru toţi?” ⁴² Şi Domnul a zis: „Cine^(BL) este ispravnicul credincios şi înţelept, pe care-l va pune stăpânul său peste slugile sale, ca să le dea partea lor de hrană la vremea potrivită? ⁴³ Ferice de robul acela pe care stăpânul, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa! ⁴⁴ Adevărat^(BM) vă spun că îl va pune peste toată avuţia sa. ⁴⁵ Dar^(BN), dacă robul acela zice în inima lui: Stăpânul meu zăboveşte să vină, dacă va începe să bată pe slugi şi pe slujnice, să mănânce, să bea şi să se îmbete, ⁴⁶ stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă şi în ceasul în care nu ştie şi-l va tăia în bucăţi; şi soarta lui va fi soarta celor necredincioşi în lucrul încredinţat lor. ⁴⁷ Robul^(BO) acela, care a ştiut voia stăpânului său şi nu s-a pregătit deloc şi n-a lucrat după voia lui, va fi bătut cu multe lovituri. ⁴⁸ Dar^(BP) cine n-a ştiut-o şi a făcut lucruri vrednice de lovituri va fi bătut cu puţine lovituri. Cui i s-a dat mult, i se va cere mult şi cui i s-a încredinţat mult, i se va cere mai mult.

Foc pe pământ

⁴⁹ Eu am venit să arunc un foc^(BQ) pe pământ. Şi ce vreau decât să fie aprins chiar acum! ⁵⁰ Am un botez cu^(BR) care trebuie să fiu botezat, şi cât de mult doresc să se îndeplinească! ⁵¹ Credeţi^(BS) că am venit să aduc pace pe pământ? Eu vă spun: nu, ci^(BT) mai degrabă dezbinare. ⁵² Căci^(BU), de acum înainte, din cinci, care vor fi într-o casă, trei vor fi dezbinaţi împotriva a doi şi doi, împotriva a trei. ⁵³ Tatăl va fi dezbinat împotriva fiului şi fiul, împotriva tatălui; mama, împotriva fiicei şi fiica, împotriva mamei; soacra, împotriva nurorii şi nora, împotriva soacrei.”

Semnele vremurilor

⁵⁴ El a mai zis noroadelor: „Când^(BV) vedeţi un nor ridicându-se la apus, îndată ziceţi: ‘Vine ploaia’. Şi aşa se întâmplă. ⁵⁵ Şi când vedeţi suflând vântul de la miazăzi, ziceţi: ‘Are să fie zăduf’. Şi aşa se întâmplă. ⁵⁶ Făţarnicilor, faţa pământului şi a cerului ştiţi s-o deosebiţi, vremea aceasta cum de n-o deosebiţi? ⁵⁷ Şi pentru ce nu judecaţi şi voi singuri ce este drept? ⁵⁸ Când^(BW) te duci cu pârâşul tău înaintea judecătorului, pe drum^(BX) caută să scapi de el, ca nu cumva să te târască înaintea judecătorului, judecătorul să te dea pe mâna temnicerului, şi temnicerul să te arunce în temniţă. ⁵⁹ Îţi spun că nu vei ieşi de acolo până nu vei plăti şi cel mai de pe urmă bănuţ.”

Galileenii măcelăriţi de Pilat

13 În vremea aceea, au venit unii şi au istorisit lui Isus ce se întâmplase unor galileeni, al căror sânge îl amestecase Pilat cu jertfele lor. ² „Credeţi voi”, le-a răspuns Isus, „că aceşti galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi galileeni pentru că au păţit astfel? ³ Eu vă spun: nu, ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel. ⁴ Sau acei optsprezece inşi peste care a căzut turnul din Siloam şi i-a omorât, credeţi că au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi oameni care locuiau în Ierusalim? ⁵ Eu vă spun: nu, ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.”

Pilda smochinului neroditor

⁶ El a spus şi pilda aceasta: „Un^(BY) om avea un smochin sădit în via sa. A venit să caute rod în el, şi n-a găsit. ⁷ Atunci a zis vierului: ‘Iată că sunt trei ani de când vin şi caut rod în smochinul acesta, şi nu găsesc. Taie-l. La ce să mai cuprindă şi pământul degeaba?’ ⁸ ‘Doamne,’ i-a răspuns vierul, ‘mai lasă-l şi anul acesta; am să-l sap de jur împrejur şi am să-i pun gunoi la rădăcină. ⁹ Poate că de acum înainte va face rod; dacă nu, îl vei tăia.’ ”

Vindecarea unei femei gârbove

¹⁰ Isus învăţa pe norod într-o sinagogă în ziua Sabatului. ¹¹ Şi acolo era o femeie stăpânită de optsprezece ani de un duh de neputinţă; era gârbovă şi nu putea nicidecum să-şi îndrepte spatele. ¹² Când a văzut-o Isus, a chemat-o şi i-a zis: „Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta”. ¹³ Şi-a^(BZ) întins mâinile peste ea: îndată s-a îndreptat şi slăvea pe Dumnezeu. ¹⁴ Dar fruntaşul sinagogii, mâniat că Isus săvârşise vindecarea aceasta în ziua Sabatului, a luat cuvântul şi a zis norodului: „Sunt şase^(CA) zile în care trebuie să lucreze omul; veniţi dar în aceste zile să vă vindecaţi, şi nu^(CB) în ziua Sabatului!” ¹⁵ „Făţarnicilor”, i-a răspuns Domnul; „oare în ziua Sabatului nu-şi dezleagă fiecare^(CC) din voi boul sau măgarul de la iesle şi-l duce de-l adapă? ¹⁶ Dar femeia aceasta, care^(CD) este o fiică a lui Avraam şi pe care Satana o ţinea legată de optsprezece ani, nu trebuia oare să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua Sabatului?” ¹⁷ Pe când vorbea El astfel, toţi potrivnicii Lui au rămas ruşinaţi; şi norodul se bucura de toate lucrurile minunate pe care le făcea El.

Pilda grăuntelui de muştar şi a aluatului

¹⁸ El^(CE) a mai zis: „Cu ce se aseamănă Împărăţia lui Dumnezeu şi cu ce o voi asemăna? ¹⁹ Se aseamănă cu un grăunte de muştar, pe care l-a luat un om şi l-a aruncat în grădina sa; el a crescut, s-a făcut copac mare, şi păsările cerului şi-au făcut cuiburi în ramurile lui.” ²⁰ El a zis iarăşi: „Cu ce voi asemăna Împărăţia lui Dumnezeu? ²¹ Se aseamănă cu aluatul pe care l-a luat o femeie şi l-a pus în trei măsuri de făină, până s-a dospit toată.”

Uşa cea strâmtă

²² Isus^(CF) umbla prin cetăţi şi prin sate, învăţând pe norod şi călătorind spre Ierusalim. ²³ Cineva I-a zis: „Doamne, oare puţini sunt cei ce sunt pe calea mântuirii?” El le-a răspuns: ²⁴ „Nevoiţi-vă^(CG) să intraţi pe uşa cea strâmtă. Căci vă spun că mulţi^(CH) vor căuta să intre, şi nu vor putea. ²⁵ Odată^(CI) ce Stăpânul casei Se va scula şi va^(CJ) încuia uşa, şi voi veţi fi afară şi veţi începe să bateţi la uşă şi să ziceţi: ‘Doamne^(CK), Doamne, deschide-ne!’ drept răspuns, El vă va zice: ‘Nu^(CL) ştiu de unde sunteţi’. ²⁶ Atunci veţi începe să ziceţi: ‘Noi am mâncat şi am băut în faţa Ta şi în uliţele noastre ai învăţat pe norod’. ²⁷ Şi^(CM) El va răspunde: ‘Vă spun că nu ştiu de unde sunteţi; depărtaţi-vă^(CN) de la Mine, voi toţi lucrătorii fărădelegii. ²⁸ Vor^(CO) fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor când^(CP) veţi vedea pe Avraam, pe Isaac şi pe Iacov şi pe toţi prorocii în Împărăţia lui Dumnezeu, iar pe voi, scoşi afară. ²⁹ Vor veni de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la miazăzi şi vor şedea la masă în Împărăţia lui Dumnezeu. ³⁰ Şi iată^(CQ) că sunt unii din cei de pe urmă care vor fi cei dintâi şi sunt unii din cei dintâi care vor fi cei de pe urmă.’ ”

Nelegiuirile şi pedeapsa Ierusalimului

³¹ În aceeaşi zi, au venit câţiva farisei şi I-au zis: „Pleacă şi du-Te de aici, căci Irod vrea să Te omoare”. ³² „Duceţi-vă”, le-a răspuns El, „şi spuneţi vulpii aceleia: Iată că scot dracii şi săvârşesc vindecări astăzi şi mâine, iar a treia zi voi^(CR) isprăvi. ³³ Dar trebuie să umblu astăzi, mâine şi poimâine, fiindcă nu se poate ca un proroc să piară afară din Ierusalim. ³⁴ Ierusalime^(CS), Ierusalime, care omori pe proroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine; de câte ori am vrut să strâng pe fiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut! ³⁵ Iată că vi^(CT) se va lăsa casa pustie, dar vă spun că nu Mă veţi mai vedea până veţi zice: ‘Binecuvântat^(CU) este Cel ce vine în Numele Domnului!’ ”

Vindecarea unui bolnav de dropică

14 Într-o zi de Sabat, Isus a intrat în casa unuia din fruntaşii fariseilor ca să prânzească. Fariseii Îl pândeau de aproape. ² Şi înaintea Lui era un om bolnav de dropică. ³ Isus a luat cuvântul şi a zis învăţătorilor Legii şi fariseilor: „Oare^(CV) este îngăduit a vindeca în ziua Sabatului sau nu?” ⁴ Ei tăceau. Atunci, Isus a luat de mână pe omul acela, l-a vindecat şi i-a dat drumul. ⁵ Pe urmă, le-a zis: „Cine^(CW) dintre voi, dacă-i cade copilul sau boul în fântână, nu-l va scoate îndată afară, în ziua Sabatului?” ⁶ Şi n-au putut să-I răspundă nimic la aceste vorbe.

Despre smerenia la ospeţe

⁷ Apoi, când a văzut că cei poftiţi la masă alegeau locurile dintâi, le-a spus o pildă. Şi le-a zis: ⁸ „Când eşti poftit de cineva la nuntă, să nu te aşezi la masă în locul dintâi, ca nu cumva, printre cei poftiţi de el, să fie altul mai cu vază decât tine, ⁹ şi cel ce te-a poftit şi pe tine, şi pe el să vină să-ţi zică: ‘Dă locul tău omului acestuia’. Atunci, cu ruşine, va trebui să iei locul de pe urmă. ¹⁰ Ci^(CX), când eşti poftit, du-te şi aşază-te în locul cel mai de pe urmă, pentru ca, atunci când va veni cel ce te-a poftit, să-ţi zică: ‘Prietene, mută-te mai sus’. Lucrul acesta îţi va face cinste înaintea tuturor celor ce vor fi la masă împreună cu tine. ¹¹ Căci^(CY) oricine se înalţă va fi smerit şi cine se smereşte va fi înălţat.”

Despre binefacere

¹² A zis şi celui ce-L poftise: „Când dai un prânz sau o cină, să nu chemi pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe neamurile tale, nici pe vecinii bogaţi, ca nu cumva să te cheme şi ei la rândul lor pe tine şi să iei astfel o răsplată pentru ce ai făcut. ¹³ Ci, când dai o masă, cheamă pe săraci^(CZ), pe schilozi, pe şchiopi, pe orbi. ¹⁴ Şi va fi ferice de tine, pentru că ei n-au cu ce să-ţi răsplătească, dar ţi se va răsplăti la învierea celor neprihăniţi.”

Pilda celor poftiţi la cină

¹⁵ Unul din cei ce şedeau la masă cu El, când a auzit aceste vorbe, I-a zis; „Ferice^(DA) de acela care va prânzi în Împărăţia lui Dumnezeu!” ¹⁶ Şi^(DB) Isus i-a răspuns: „Un om a dat o cină mare şi a poftit pe mulţi. ¹⁷ La ceasul cinei, a^(DC) trimis pe robul său să spună celor poftiţi: ‘Veniţi, căci iată că toate sunt gata’. ¹⁸ Dar toţi, parcă fuseseră vorbiţi, au început să se dezvinovăţească. Cel dintâi i-a zis: ‘Am cumpărat un ogor şi trebuie să mă duc să-l văd; rogu-te să mă ierţi’. ¹⁹ Un altul a zis: ‘Am cumpărat cinci perechi de boi şi mă duc să-i încerc: iartă-mă, te rog’. ²⁰ Un altul a zis: ‘Tocmai acum m-am însurat şi de aceea nu pot veni’. ²¹ Când s-a întors robul, a spus stăpânului său aceste lucruri. Atunci, stăpânul casei s-a mâniat şi a zis robului său: ‘Du-te degrabă în pieţele şi uliţele cetăţii şi adu aici pe cei săraci, ciungi, orbi şi şchiopi’. ²² La urmă, robul a zis: ‘Stăpâne, s-a făcut cum ai poruncit şi tot mai este loc’. ²³ Şi stăpânul a zis robului: ‘Ieşi la drumuri şi la garduri şi, pe cei ce-i vei găsi, sileşte-i să intre, ca să mi se umple casa. ²⁴ Căci vă spun că niciunul^(DD) din cei poftiţi nu va gusta din cina mea.’ ”

Cum să fie ucenicul lui Isus

²⁵ Împreună cu Isus mergeau multe noroade. El S-a întors şi le-a zis: ²⁶ „Dacă^(DE) vine cineva la Mine şi^(DF) nu urăşte pe tatăl său, pe mamă-sa, pe nevastă-sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba^(DG) chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu. ²⁷ Şi oricine^(DH) nu-şi poartă crucea şi nu vine după Mine nu poate fi ucenicul Meu. ²⁸ Căci cine^(DI) dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întâi să-şi facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să-l sfârşească? ²⁹ Pentru ca nu cumva, după ce i-a pus temelia, să nu-l poată sfârşi, şi toţi cei ce-l vor vedea să înceapă să râdă de el ³⁰ şi să zică: ‘Omul acesta a început să zidească şi n-a putut isprăvi’. ³¹ Sau care împărat, când merge să se bată în război cu un alt împărat, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă va putea merge cu zece mii de oameni înaintea celui ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii? ³² Altfel, pe când celălalt împărat este încă departe, îi trimite o solie să ceară pace. ³³ Tot aşa, oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are nu poate fi ucenicul Meu. ³⁴ Sarea este bună^(DJ), dar, dacă sarea îşi pierde gustul ei de sare, prin ce i se va da înapoi gustul acesta? ³⁵ Atunci nu mai este bună nici pentru pământ, nici pentru gunoi, ci este aruncată afară. Cine are urechi de auzit să audă.”

Pilda cu oaia rătăcită şi leul

15 Toţi vameşii şi păcătoşii se apropiau^(DK) de Isus ca să-L asculte. ² Şi fariseii, şi cărturarii cârteau şi ziceau: „Omul acesta primeşte pe păcătoşi şi^(DL) mănâncă cu ei”. ³ Dar El le-a spus pilda aceasta: ⁴ „Care^(DM) om dintre voi, dacă are o sută de oi şi pierde pe una din ele, nu lasă pe celelalte nouăzeci şi nouă pe islaz şi se duce după cea^(DN) pierdută, până când o găseşte? ⁵ După ce a găsit-o, o pune cu bucurie pe umeri ⁶ şi, când se întoarce acasă, cheamă pe prietenii şi vecinii săi şi le zice: ‘Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci mi-am găsit oaia care era pierdută’. ⁷ Tot aşa, vă spun că va fi mai^(DO) multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de oameni neprihăniţi, care n-au nevoie de pocăinţă. ⁸ Sau care femeie, dacă are zece lei^[a] de argint şi pierde unul din ei, nu aprinde o lumină, nu mătură casa şi nu caută cu băgare de seamă până când îl găseşte? ⁹ După ce l-a găsit, cheamă pe prietenele şi vecinele ei şi zice: ‘Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci am găsit leul pe care-l pierdusem’. ¹⁰ Tot aşa, vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăieşte.”

Pilda fiului risipitor

¹¹ El a mai zis: „Un om avea doi fii. ¹² Cel mai tânăr din ei a zis tatălui său: ‘Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine’. Şi tatăl le-a împărţit averea. ¹³ Nu după multe zile, fiul cel mai tânăr a strâns totul şi a plecat într-o ţară depărtată, unde şi-a risipit averea^(DP), ducând o viaţă destrăbălată. ¹⁴ După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă. ¹⁵ Atunci, s-a dus şi s-a lipit de unul din locuitorii ţării aceleia, care l-a trimis pe ogoarele lui să-i păzească porcii. ¹⁶ Mult ar fi dorit el să se sature cu roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nu i le da nimeni. ¹⁷ Şi-a venit în fire şi a zis: ‘Câţi argaţi ai tatălui meu au belşug de pâine, iar eu mor de foame aici! ¹⁸ Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi zice: «Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta ¹⁹ şi nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pe unul din argaţii tăi».’ ²⁰ Şi s-a sculat şi a plecat la tatăl său. Când era încă^(DQ) departe, tatăl său l-a văzut şi i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat mult. ²¹ Fiul i-a zis: ‘Tată, am păcătuit împotriva cerului şi^(DR) împotriva ta, nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău’. ²² Dar tatăl a zis robilor săi: ‘Aduceţi repede haina cea mai bună şi îmbrăcaţi-l cu ea; puneţi-i un inel în deget şi încălţăminte în picioare. ²³ Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l. Să mâncăm şi să ne veselim, ²⁴ căci^(DS) acest fiu al meu era mort şi a înviat; era pierdut şi a fost găsit.’ Şi au început să se veselească. ²⁵ Fiul cel mai mare era la ogor. Când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit muzică şi jocuri. ²⁶ A chemat pe unul din robi şi a început să-l întrebe ce este. ²⁷ Robul acela i-a răspuns: ‘Fratele tău a venit înapoi şi tatăl tău a tăiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a găsit iarăşi sănătos şi bine’. ²⁸ El s-a întărâtat de mânie şi nu voia să intre în casă. Tatăl său a ieşit afară şi l-a rugat să intre. ²⁹ Dar el, drept răspuns, a zis tatălui său: ‘Iată, eu îţi slujesc ca un rob de atâţia ani şi niciodată nu ţi-am călcat porunca şi mie niciodată nu mi-ai dat măcar un ied să mă veselesc cu prietenii mei; ³⁰ iar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu femeile desfrânate, i-ai tăiat viţelul cel îngrăşat’. ³¹ ‘Fiule, i-a zis tatăl, tu întotdeauna eşti cu mine şi tot ce am eu este al tău. ³² Dar trebuia să ne veselim şi să ne bucurăm, pentru că^(DT) acest frate al tău era mort şi a înviat, era pierdut şi a fost găsit’.”

Pilda ispravnicului necredincios

16 Isus a mai spus ucenicilor Săi: „Un om bogat avea un ispravnic, care a fost pârât la el că-i risipeşte averea. ² El l-a chemat şi i-a zis: ‘Ce aud eu vorbindu-se despre tine? Dă-ţi socoteală de isprăvnicia ta, pentru că nu mai poţi fi ispravnic.’ ³ Ispravnicul şi-a zis: ‘Ce am să fac dacă îmi ia stăpânul isprăvnicia? Să sap, nu pot; să cerşesc, mi-e ruşine. ⁴ Ştiu ce am să fac, pentru ca, atunci când voi fi scos din isprăvnicie, ei să mă primească în casele lor.’ ⁵ A chemat pe fiecare din datornicii stăpânului său şi a zis celui dintâi: ‘Cât eşti dator stăpânului meu?’ ⁶ ‘O sută de măsuri de untdelemn’, a răspuns el. Şi i-a zis: ‘Ia-ţi zapisul şi şezi degrabă de scrie cincizeci’. ⁷ Apoi a zis altuia: ‘Dar tu cât eşti dator?’ ‘O sută de măsuri de grâu’, a răspuns el. Şi i-a zis: ‘Ia-ţi zapisul şi scrie optzeci’. ⁸ Stăpânul lui a lăudat pe ispravnicul nedrept, pentru că lucrase înţelepţeşte. Căci fiii veacului acestuia, faţă de semenii lor, sunt mai înţelepţi decât fiii^(DU) luminii. ⁹ Şi Eu vă zic: Faceţi-vă^(DV) prieteni cu ajutorul bogăţiilor nedrepte, pentru ca, atunci când veţi muri, să vă primească în corturile veşnice. ¹⁰ Cine^(DW) este credincios în cele mai mici lucruri este credincios şi în cele mari şi cine este nedrept în cele mai mici lucruri este nedrept şi în cele mari. ¹¹ Deci, dacă n-aţi fost credincioşi în bogăţiile^[b] nedrepte, cine vă va încredinţa adevăratele bogăţii? ¹² Şi dacă n-aţi fost credincioşi în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru? ¹³ Nicio^(DX) slugă nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt, sau va ţine numai la unul şi va nesocoti pe celălalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.”

Mustrări făcute fariseilor

¹⁴ Fariseii, care^(DY) erau iubitori de bani, ascultau şi ei toate lucrurile acestea şi îşi băteau joc de El. ¹⁵ Isus le-a zis: „Voi căutaţi să vă arătaţi^(DZ) neprihăniţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu^(EA) vă cunoaşte inimile; pentru că ce^(EB) este înălţat între oameni este o urâciune înaintea lui Dumnezeu. ¹⁶ Legea^(EC) şi prorocii au ţinut până la Ioan; de atunci încoace, Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu se propovăduieşte: şi fiecare, ca să intre în ea, dă năvală. ¹⁷ Este^(ED) mai lesne să treacă cerul şi pământul decât să cadă o singură frântură de slovă din Lege. ¹⁸ Oricine^(EE) îşi lasă nevasta şi ia pe alta de nevastă preacurveşte şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbatul ei preacurveşte.”

Pilda bogatului nemilostiv

¹⁹ „Era un om bogat, care se îmbrăca în porfiră şi in subţire şi în fiecare zi ducea o viaţă plină de veselie şi strălucire. ²⁰ La uşa lui, zăcea un sărac numit Lazăr, plin de bube. ²¹ Şi dorea mult să se sature cu firimiturile care cădeau de la masa bogatului; până şi câinii veneau şi-i lingeau bubele. ²² Cu vremea, săracul a murit şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi l-au îngropat. ²³ Pe când era el în Locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui ²⁴ şi a strigat: ‘Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi înmoaie vârful degetului în apă şi să-mi răcorească^(EF) limba, căci grozav sunt^(EG) chinuit în văpaia aceasta’. ²⁵ ‘Fiule’, i-a răspuns Avraam, ‘adu-ţi^(EH) aminte că, în viaţa ta, tu ţi-ai luat lucrurile bune, şi Lazăr şi-a luat pe cele rele; acum, aici, el este mângâiat, iar tu eşti chinuit. ²⁶ Pe lângă toate acestea, între noi şi între voi este o prăpastie mare, aşa ca cei ce ar vrea să treacă de aici la voi sau de acolo la noi să nu poată.’ ²⁷ Bogatul a zis: ‘Rogu-te dar, părinte Avraame, să trimiţi pe Lazăr în casa tatălui meu, ²⁸ căci am cinci fraţi şi să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin’. ²⁹ Avraam a răspuns: ‘Au^(EI) pe Moise şi pe proroci; să asculte de ei’. ³⁰ ‘Nu, părinte Avraame’, a zis el, ‘ci, dacă se va duce la ei cineva din morţi, se vor pocăi’. ³¹ Şi Avraam i-a răspuns: ‘Dacă nu ascultă pe Moise şi pe proroci, nu vor crede nici chiar^(EJ) dacă ar învia cineva din morţi’.”

Prilejurile de păcătuire

17 Isus a zis ucenicilor Săi: „Este^(EK) cu neputinţă să nu vină prilejuri de păcătuire, dar vai de acela prin care vin! ² Ar fi mai de folos pentru el să i se lege o piatră de moară de gât şi să fie aruncat în mare, decât să facă pe unul din aceşti micuţi să păcătuiască. ³ Luaţi seama la voi înşivă!

Dacă^(EL) fratele tău păcătuieşte împotriva ta, mustră-l^(EM)! Şi dacă-i pare rău, iartă-l! ⁴ Şi chiar dacă păcătuieşte împotriva ta de şapte ori pe zi şi de şapte ori pe zi se întoarce la tine şi zice: ‘Îmi pare rău!’ să-l ierţi.” ⁵ Apostolii au zis Domnului: „Măreşte-ne credinţa!” ⁶ Şi^(EN) Domnul a zis: „Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice dudului acestuia: Dezrădăcinează-te şi sădeşte-te în mare, şi v-ar asculta.

„Robi netrebnici”

⁷ Cine dintre voi, dacă are un rob care ară sau paşte oile, îi va zice când vine de la câmp: ‘Vino îndată şi şezi la masă?’ ⁸ Nu-i va zice mai degrabă: ‘Găteşte-mi^(EO) să mănânc, încinge-te şi slujeşte-mi până voi mânca şi voi bea eu; după aceea, vei mânca şi vei bea şi tu?’ ⁹ Va rămâne el îndatorat faţă de robul acela, pentru că robul a făcut ce-i fusese poruncit? Nu cred. ¹⁰ Tot aşa şi voi, după ce veţi face tot ce vi s-a poruncit, să ziceţi: ‘Suntem nişte robi^(EP) netrebnici; am făcut ce eram datori să facem’.”

Cei zece leproşi

¹¹ Isus mergea^(EQ) spre Ierusalim şi a trecut printre Samaria şi Galileea. ¹² Pe când intra într-un sat, L-au întâmpinat zece leproşi. Ei^(ER) au stat departe, ¹³ şi-au ridicat glasul şi au zis: „Isuse, Învăţătorule, ai milă de noi!” ¹⁴ Când i-a văzut Isus, le-a zis: „Duceţi-vă^(ES) şi arătaţi-vă preoţilor!”Şi pe când se duceau, au fost curăţiţi. ¹⁵ Unul din ei, când s-a văzut vindecat, s-a întors, slăvind pe Dumnezeu cu glas tare. ¹⁶ S-a aruncat cu faţa la pământ la picioarele lui Isus şi I-a mulţumit. Era samaritean. ¹⁷ Isus a luat cuvântul şi a zis: „Oare n-au fost curăţiţi toţi cei zece? Dar ceilalţi nouă, unde sunt? ¹⁸ Nu s-a găsit decât străinul acesta să se întoarcă şi să dea slavă lui Dumnezeu?” ¹⁹ Apoi^(ET) i-a zis: „Scoală-te şi pleacă; credinţa ta te-a mântuit”.

Venirea Împărăţiei lui Dumnezeu

²⁰ Fariseii au întrebat pe Isus când va veni Împărăţia lui Dumnezeu. Drept răspuns, El le-a zis: „Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în aşa fel ca să izbească privirile. ²¹ Nu^(EU) se va zice: ‘Uite-o aici’ sau ‘Uite-o acolo!’ Căci iată că Împărăţia^(EV) lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.”

Venirea Fiului omului

²² Şi a zis ucenicilor: „Vor^(EW) veni zile când veţi dori să vedeţi una din zilele Fiului omului, şi n-o veţi vedea. ²³ Vi^(EX) se va zice: ‘Iată-L aici, iată-L acolo!’ Să nu vă duceţi, nici să nu-i urmaţi. ²⁴ Căci^(EY), cum iese fulgerul şi luminează de la o margine a cerului până la cealaltă, aşa va fi şi Fiul omului în ziua Sa. ²⁵ Dar^(EZ), mai întâi, trebuie să sufere multe şi să fie lepădat de neamul acesta. ²⁶ Ce^(FA) s-a întâmplat în zilele lui Noe, se va întâmpla la fel şi în zilele Fiului omului: ²⁷ mâncau, beau, se însurau şi se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie; şi a venit potopul şi i-a prăpădit pe toţi. ²⁸ Ce^(FB)s-a întâmplat în zilele lui Lot, se va întâmpla aidoma: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau, ²⁹ dar^(FC), în ziua când a ieşit Lot din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer şi i-a pierdut pe toţi. ³⁰ Tot aşa va fi şi în ziua când Se^(FD) va arăta Fiul omului. ³¹ În ziua aceea, cine^(FE) va fi pe acoperişul casei şi îşi va avea vasele în casă să nu se pogoare să le ia şi cine va fi pe câmp, de asemenea, să nu se mai întoarcă. ³² Aduceţi-vă^(FF) aminte de nevasta lui Lot. ³³ Oricine^(FG) va căuta să-şi scape viaţa o va pierde şi oricine o va pierde o va găsi. ³⁴ Vă spun^(FH) că, în noaptea aceea, doi inşi vor fi în acelaşi pat, unul va fi luat şi altul va fi lăsat; ³⁵ două femei vor măcina împreună: una va fi luată şi alta va fi lăsată. ³⁶ Doi bărbaţi vor fi la câmp: unul va fi luat şi altul va fi lăsat.” ³⁷ Ucenicii L-au întrebat: „Unde, Doamne?” Iar El a răspuns: „Unde^(FI) va fi trupul acolo se vor strânge vulturii.”

Pilda judecătorului nedrept

18 Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage^(FJ) necurmat şi să nu se lase. ² El le-a zis: „Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea şi de oameni nu se ruşina. ³ În cetatea aceea era şi o văduvă, care venea des la el şi-i zicea: ‘Fă-mi dreptate în cearta cu pârâşul meu’. ⁴ Multă vreme n-a voit să-i facă dreptate. Dar în urmă, şi-a zis: ‘Măcar că de Dumnezeu nu mă tem şi de oameni nu mă ruşinez, ⁵ totuşi, pentru că^(FK) văduva aceasta mă tot necăjeşte, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul’.” ⁶ Domnul a adăugat: „Auziţi ce zice judecătorul nedrept? ⁷ Şi Dumnezeu^(FL) nu va face dreptate aleşilor Lui, care strigă zi şi noapte către El, măcar că zăboveşte faţă de ei? ⁸ Vă spun că^(FM)le va face dreptate în curând. Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ?”

Pilda vameşului şi a fariseului

⁹ A mai spus şi pilda aceasta pentru unii care^(FN) se încredeau în ei înşişi că sunt neprihăniţi şi dispreţuiau pe ceilalţi. ¹⁰ „Doi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era fariseu şi altul, vameş. ¹¹ Fariseul sta^(FO) în picioare şi a început să se roage în sine astfel: ‘Dumnezeule^(FP), Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari, sau chiar ca vameşul acesta. ¹² Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.’ ¹³ Vameşul stătea departe şi nu îndrăznea nici ochii să şi-i ridice spre cer, ci se bătea în piept şi zicea: ‘Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!’ ¹⁴ Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a pogorât acasă socotit neprihănit decât celălalt. Căci^(FQ) oricine se înalţă va fi smerit şi oricine se smereşte va fi înălţat.”

Copilaşii

¹⁵ I-au^(FR) adus şi nişte copilaşi, ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii, când au văzut lucrul acesta, au certat pe aceia care-i aduceau. ¹⁶ Isus a chemat la Sine pe copilaşi şi a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci Împărăţia lui Dumnezeu este a^(FS) unora ca ei. ¹⁷ Adevărat^(FT) vă spun că oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş cu niciun chip nu va intra în ea.”

Tânărul bogat

¹⁸ Un^(FU) fruntaş a întrebat pe Isus: „Bunule Învăţător, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” ¹⁹ „Pentru ce Mă numeşti bun?” i-a răspuns Isus. „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu. ²⁰ Ştii poruncile: ‘Să^(FV) nu preacurveşti; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să cinsteşti^(FW) pe tatăl tău şi pe mama ta’.” ²¹ „Toate aceste lucruri”, I-a zis el, „le-am păzit din tinereţea mea”. ²² Când a auzit Isus aceste vorbe, i-a zis: „Îţi mai lipseşte un lucru: vinde^(FX) tot ce ai, împarte la săraci şi vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino şi urmează-Mă.” ²³ Când a auzit el aceste cuvinte, s-a întristat de tot, căci era foarte bogat. ²⁴ Isus a văzut că s-a întristat de tot şi a zis: „Cât^(FY) de anevoie vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii! ²⁵ Fiindcă mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.” ²⁶ Cei ce-L ascultau au zis: „Atunci cine poate fi mântuit?” ²⁷ Isus a răspuns: „Ce^(FZ) este cu neputinţă la oameni este cu putinţă la Dumnezeu”. ²⁸ Atunci^(GA), Petru a zis: „Iată că noi am lăsat totul şi Te-am urmat”. ²⁹ Şi Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că nu este nimeni^(GB) care să-şi fi lăsat casa sau nevasta, sau fraţii, sau părinţii, sau copiii pentru Împărăţia lui Dumnezeu ³⁰ şi să^(GC) nu primească mult mai mult în veacul acesta de acum, iar în veacul viitor, viaţa veşnică”.

Isus vesteşte moartea şi învierea Sa

³¹ Isus^(GD) a luat cu Sine pe cei doisprezece şi le-a zis: „Iată că ne suim la Ierusalim şi tot^(GE)ce a fost scris prin proroci despre Fiul omului se va împlini. ³² Căci va^(GF) fi dat în mâna neamurilor: Îl vor batjocori, Îl vor ocărî, Îl vor scuipa ³³ şi, după ce-L vor bate cu nuiele, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.” ³⁴ Ei^(GG) n-au înţeles nimic din aceste lucruri, căci vorbirea aceasta era ascunsă pentru ei şi nu pricepeau ce le spunea Isus.

Vindecarea unui orb la Ierihon

³⁵ Pe^(GH) când Se apropia Isus de Ierihon, un orb şedea lângă drum şi cerşea. ³⁶ Când a auzit norodul trecând, a întrebat ce este. ³⁷ I-au spus: „Trece Isus din Nazaret”. ³⁸ Şi el a strigat: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!” ³⁹ Cei ce mergeau înainte îl certau să tacă, dar el ţipa şi mai tare: „Fiul lui David, ai milă de mine!” ⁴⁰ Isus S-a oprit şi a poruncit să-l aducă la El şi, după ce s-a apropiat, l-a întrebat: ⁴¹ „Ce vrei să-ţi fac?” „Doamne”, a răspuns el, „să-mi capăt vederea”. ⁴² Şi Isus i-a zis: „Capătă-ţi vederea. Credinţa^(GI) ta te-a mântuit.” ⁴³ Numaidecât, orbul şi-a căpătat vederea şi a mers^(GJ) după Isus, slăvind pe Dumnezeu. Tot norodul, când a văzut cele întâmplate, a dat laudă lui Dumnezeu.

Zacheu

19 Isus a intrat în Ierihon şi trecea prin cetate. ² Şi un om bogat, numit Zacheu, mai-marele vameşilor, ³ căuta să vadă care este Isus, dar nu putea din pricina norodului, căci era mic de statură. ⁴ A alergat înainte şi s-a suit într-un dud ca să-L vadă, pentru că pe drumul acela avea să treacă. ⁵ Isus, când a ajuns la locul acela, Şi-a ridicat ochii şi i-a zis: „Zachee, dă-te jos degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta”. ⁶ Zacheu s-a dat jos în grabă şi L-a primit cu bucurie. ⁷ Când au văzut lucrul acesta, toţi cârteau şi ziceau: „A^(GK) intrat să găzduiască la un om păcătos!” ⁸ Dar Zacheu a stat înaintea Domnului şi I-a zis: „Iată, Doamne, jumătate din avuţia mea o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit^(GL) pe cineva cu ceva, îi dau înapoi^(GM) împătrit”. ⁹ Isus i-a zis: „Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, căci şi^(GN) el este fiul^(GO) lui Avraam. ¹⁰ Pentru că^(GP) Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.”

Pilda polilor

¹¹ Pe când ascultau ei aceste lucruri, Isus a mai spus o pildă, pentru că era aproape de Ierusalim, şi ei^(GQ) credeau că Împărăţia lui Dumnezeu are să se arate îndată. ¹² Deci^(GR) a zis: „Un om de neam mare s-a dus într-o ţară depărtată ca să-şi ia o împărăţie şi apoi să se întoarcă. ¹³ A chemat zece din robii săi, le-a dat zece poli^[c] şi le-a zis: ‘Puneţi-i în negoţ până mă voi întoarce’. ¹⁴ Dar^(GS) cetăţenii lui îl urau şi au trimis după el o solie să-i spună: ‘Nu vrem ca omul acesta să împărăţească peste noi’. ¹⁵ Când s-a întors înapoi, după ce îşi luase împărăţia, a spus să cheme pe robii aceia cărora le dăduse banii, ca să vadă cât câştigase fiecare cu ei din negoţ. ¹⁶ Cel dintâi a venit şi i-a zis: ‘Doamne, polul tău a mai adus zece poli’. ¹⁷ El i-a zis: ‘Bine, rob bun, fiindcă ai fost credincios^(GT) în puţine lucruri, primeşte cârmuirea a zece cetăţi’. ¹⁸ A venit al doilea şi i-a zis: ‘Doamne, polul tău a mai adus cinci poli’. ¹⁹ El i-a zis şi lui: ‘Primeşte şi tu cârmuirea a cinci cetăţi’. ²⁰ A venit un altul şi i-a zis: ‘Doamne, iată-ţi polul, pe care l-am păstrat învelit într-un ştergar, ²¹ căci^(GU) m-am temut de tine, fiindcă eşti un om aspru; iei ce n-ai pus şi seceri ce n-ai semănat’. ²² Stăpânul i-a zis: ‘Rob rău; te voi judeca după^(GV) cuvintele tale. Ştiai^(GW) că sunt un om aspru, care iau ce n-am pus şi secer ce n-am semănat, ²³ atunci de ce nu mi-ai pus banii la zarafi, pentru ca, la întoarcerea mea, să-i fi luat înapoi cu dobândă?’ ²⁴ Apoi a zis celor ce erau de faţă: ‘Luaţi-i polul şi daţi-l celui ce are zece poli’. ²⁵ ‘Doamne’, i-au zis ei, ‘el are zece poli’. ²⁶ Iar el le-a zis: ‘Vă spun că^(GX) celui ce are, i se va da, dar de la cel ce n-are, se va lua chiar şi ce are. ²⁷ Cât despre vrăjmaşii mei, care n-au vrut să împărăţesc eu peste ei, aduceţi-i încoace şi tăiaţi-i înaintea mea.’ ” ²⁸ După ce a vorbit astfel, Isus a pornit^(GY) în frunte şi Se suia spre Ierusalim.

Intrarea lui Isus în Ierusalim

²⁹ Când^(GZ) S-a apropiat de Betfaghe şi de Betania, înspre muntele numit al Măslinilor, Isus a trimis pe doi din ucenicii Săi ³⁰ şi le-a zis: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră. Când veţi intra în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care n-a încălecat nimeni niciodată: dezlegaţi-l şi aduceţi-Mi-l. ³¹ Dacă vă va întreba cineva: ‘Pentru ce-l dezlegaţi?’ să-i spuneţi aşa: ‘Pentru că Domnul are trebuinţă de el’.” ³² Cei ce fuseseră trimişi s-au dus şi au găsit aşa cum le spusese Isus. ³³ Pe când dezlegau măgăruşul, stăpânii lui le-au zis: „Pentru ce dezlegaţi măgăruşul?” ³⁴ Ei au răspuns: „Domnul are trebuinţă de el”. ³⁵ Şi au adus măgăruşul la Isus. Apoi^(HA), şi-au aruncat hainele pe el şi au aşezat pe Isus călare, deasupra. ³⁶ Pe când^(HB) mergea Isus, oamenii îşi aşterneau hainele pe drum. ³⁷ Şi când S-a apropiat de Ierusalim, spre pogorâşul Muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, plină de bucurie, a început să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră. ³⁸ Ei ziceau: „Binecuvântat^(HC) este Împăratul care vine în Numele Domnului! Pace^(HD) în cer şi slavă în locurile preaînalte!” ³⁹ Unii farisei din norod au zis lui Isus: „Învăţătorule, ceartă-Ţi ucenicii!” ⁴⁰ Şi El a răspuns: „Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele^(HE) vor striga”.

Isus plânge pentru cetate

⁴¹ Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a^(HF) plâns pentru ea ⁴² şi a zis: „Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi. ⁴³ Vor veni peste tine zile când vrăjmaşii tăi te vor înconjura^(HG) cu şanţuri, te vor împresura şi te vor strânge din toate părţile: ⁴⁴ te^(HH) vor face una cu pământul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău, şi nu^(HI) vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că^(HJ) n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată.”

Izgonirea vânzătorilor din Templu

⁴⁵ În^(HK) urmă, a intrat în Templu şi a început să scoată afară pe cei ce vindeau şi cumpărau în el. ⁴⁶ Şi le-a zis: „Este scris^(HL): ‘Casa Mea va fi o casă de rugăciune. Dar voi^(HM) aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.’ ” ⁴⁷ Isus învăţa în toate zilele pe norod în Templu. Şi preoţii cei mai de seamă^(HN), cărturarii şi bătrânii norodului căutau să-L omoare, ⁴⁸ dar nu ştiau cum să facă, pentru că tot norodul Îi sorbea vorbele de pe buze.