Luca 16-20

Nouă Traducere În Limba Română

Pilda administratorului nedrept

16 Apoi le-a zis ucenicilor:

⁹ Şi Eu vă spun: faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiilor^[d] nedrepte, pentru ca, atunci când ele vor înceta să mai fie, aceştia să vă primească în corturile veşnice! ¹⁰ Cine este credincios în lucrul cel mai mic este credincios şi în cel mare, şi cine este nedrept în lucrul cel mai mic este nedrept şi în cel mare. ¹¹ Aşadar, dacă n-aţi fost credincioşi în ce priveşte bogăţiile nedrepte, cine vă va încredinţa adevăratele bogăţii?! ¹² Şi dacă n-aţi fost credincioşi în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru?! ¹³ Nici un slujitor nu poate sluji la doi stăpâni: căci ori îl va urî pe unul şi-l va iubi pe celălalt, ori îi va fi devotat unuia, şi-l va dispreţui pe celălalt. Nu puteţi sluji şi lui Dumnezeu, şi Bogăţiei!“

¹⁴ Fariseii, care erau iubitori de bani, au auzit toate acestea şi îşi băteau joc de El. ¹⁵ El însă le-a zis: „Voi încercaţi să vă îndreptăţiţi pe voi înşivă înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaşte inimile! Căci ce este înălţat între oameni este o urâciune înaintea lui Dumnezeu.

Alte învăţături

¹⁶ Legea şi Profeţii au ţinut până la Ioan: de atunci se vesteşte Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu şi fiecare dă buzna în ea! ¹⁷ Este mai uşor să treacă cerul şi pământul decât să cadă o parte a vreunei litere^[e] a Legii!

¹⁸ Oricine divorţează de soţia lui şi se căsătoreşte cu o altă femeie comite adulter, iar cel care se căsătoreşte cu o femeie divorţată de soţul ei comite şi el adulter.

Bogatul şi Lazăr

Despre păcat, credinţă şi datorie

17 Le-a zis apoi ucenicilor Săi: „Este imposibil să nu vină pricini de păcătuire, dar vai de cel prin care vin! ² Ar fi mai bine pentru el dacă i s-ar atârna de gât o piatră de moară şi ar fi aruncat în mare, decât să facă pe vreunul din aceşti micuţi^[i] să păcătuiască! ³ Luaţi seama la voi înşivă! Dacă fratele tău păcătuieşte^[j], mustră-l, iar dacă se pocăieşte, iartă-l! ⁴ Şi chiar dacă păcătuieşte împotriva ta de şapte ori pe zi şi de şapte ori se întoarce la tine şi zice: «Mă pocăiesc!», tu să-l ierţi!“

⁵ Apostolii I-au zis Domnului:

– Măreşte-ne credinţa!

⁶ Domnul le-a răspuns:

– Dacă aţi avea credinţă cât un bob de muştar, aţi zice acestui dud: „Dezrădăcinează-te şi sădeşte-te în mare!“, iar el v-ar asculta!

⁷ Cine dintre voi care are un sclav ce ară sau paşte oile, îi va zice când vine de la câmp: „Vino îndată şi aşază-te să mănânci!“?! ⁸ Nu-i va zice mai degrabă: „Pregăteşte-mi să mănânc şi încinge-te să-mi slujeşti câtă vreme mănânc şi beau eu, iar după aceea vei mânca şi vei bea şi tu!“?! ⁹ Va trebui el oare să-i fie recunoscător sclavului său pentru că a făcut ceea ce-i poruncise? (Nu cred)^[k]. ¹⁰ Tot aşa şi voi: când faceţi tot ceea ce vi s-a poruncit, să ziceţi: „Suntem nişte sclavi nevrednici de laudă; am făcut ceea ce eram datori să facem.“

Isus curăţă zece leproşi

¹¹ În drum spre Ierusalim, El a trecut printre Samaria şi Galileea. ¹² În timp ce intra într-un sat, L-au întâlnit zece leproşi^[l]. Ei au stat la distanţă ¹³ şi şi-au ridicat glasul zicând:

– Stăpâne Isus, ai milă de noi!

¹⁴ Când i-a văzut, Isus le-a zis:

– Duceţi-vă şi arătaţi-vă preoţilor!^[m]

Şi, în timp ce se duceau, au fost curăţiţi. ¹⁵ Unul dintre ei, când a văzut că a fost vindecat, s-a întors slăvindu-L pe Dumnezeu cu glas tare. ¹⁶ El a căzut cu faţa la pământ la picioarele lui Isus şi I-a mulţumit. Era samaritean^[n]. ¹⁷ Isus a zis: „Oare nu zece au fost curăţiţi?! Unde sunt ceilalţi nouă? ¹⁸ Nu s-a găsit decât străinul acesta să se întoarcă şi să dea slavă lui Dumnezeu?“ ¹⁹ Apoi i-a zis: „Ridică-te şi du-te; credinţa ta te-a vindecat!“

Venirea Împărăţiei lui Dumnezeu şi a Fiului Omului

²⁰ Fiind întrebat de către farisei când va veni Împărăţia lui Dumnezeu, Isus le-a răspuns: „Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în aşa fel încât să fie observată ²¹ şi nici nu se va zice: «Iat-o aici!» sau «Iat-o acolo!», pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este în mijlocul^[o] vostru!“

²² Le-a zis apoi ucenicilor:

– Vor veni zile când veţi dori să vedeţi una din zilele Fiului Omului, dar n-o veţi vedea! ²³ Vă vor zice: „Iată-L aici!“ sau „Iată-L acolo!“ Să nu vă duceţi, nici să nu-i urmaţi! ²⁴ Căci aşa cum iese fulgerul şi luminează de la o margine a cerului la cealaltă, tot aşa va fi şi cu Fiul Omului (în ziua Sa)^[p]! ²⁵ Dar mai întâi trebuie să sufere multe şi să fie respins de această generaţie. ²⁶ Aşa cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, tot aşa va fi şi în zilele Fiului Omului. ²⁷ Oamenii mâncau, beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când Noe a intrat în arcă şi a venit potopul şi i-a distrus pe toţi. ²⁸ Va fi la fel cum s-a întâmplat şi în zilele lui Lot: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, plantau, construiau, ²⁹ dar, în ziua când Lot a ieşit din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer şi i-a distrus pe toţi. ³⁰ Tot aşa va fi şi atunci când se va arăta Fiul Omului. ³¹ În ziua aceea, cel ce va fi pe acoperişul casei şi va avea lucrurile în casă, să nu coboare să le ia, iar cel ce va fi la câmp, de asemenea, să nu se mai întoarcă la ce a rămas în urmă! ³² Aduceţi-vă aminte de soţia lui Lot!^{[q] 33} Oricine caută să-şi scape viaţa o va pierde, dar cel care şi-o va pierde o va păstra. ³⁴ Vă spun că, în noaptea aceea, din doi care vor fi într-un pat, unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat. ³⁵ Două femei vor măcina împreună – una va fi luată, iar cealaltă va fi lăsată. ³⁶ (Doi bărbaţi vor fi la câmp – unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat.“)^[r]

³⁷ Ei L-au întrebat:

– Unde, Doamne?

Isus le-a răspuns:

– Unde va fi trupul, acolo se vor aduna şi vulturii!

Pilda văduvei stăruitoare

18 Le-a spus apoi o pildă despre faptul că trebuie să se roage întotdeauna şi să nu se descurajeze: ² El le-a zis:

⁶ Apoi Domnul a zis: „Auziţi ce zice judecătorul cel nedrept? ⁷ Şi oare Dumnezeu nu le va face dreptate aleşilor Săi, care strigă zi şi noapte către El, măcar că întârzie faţă de ei?! ⁸ Vă spun că le va face dreptate foarte curând! Dar când va veni Fiului Omului, va găsi El oare credinţă pe pământ?“

Pilda fariseului şi a colectorului de taxe

⁹ A mai spus şi următoarea pildă pentru unii care se încredeau în ei înşişi că sunt drepţi şi îi dispreţuiau pe ceilalţi:

Isus şi copilaşii

¹⁵ I-au adus şi nişte copilaşi ca să se atingă de ei^[u], dar ucenicii, când au văzut aceasta, i-au mustrat pe cei care i-au adus. ¹⁶ Isus însă i-a chemat la Sine pe copilaşi şi a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este a celor ca ei! ¹⁷ Adevărat vă spun că cel care nu primeşte Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu nici un chip nu va intra în ea!“

Isus şi conducătorul bogat

¹⁸ Un conducător L-a întrebat:

– Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţă veşnică?

¹⁹ Isus i-a răspuns:

– De ce Mă numeşti „bun“? Nimeni nu este bun decât Unul: Dumnezeu! ²⁰ Cunoşti poruncile: „Să nu comiţi adulter“, „Să nu ucizi“, „Să nu furi“, „Să nu depui mărturie falsă“, „Cinsteşte-l pe tatăl tău şi pe mama ta.“

²¹ El I-a spus:

– Pe toate acestea le-am împlinit încă din tinereţea mea^[v].

²² Când a auzit aceasta, Isus i-a zis:

– Îţi mai lipseşte un lucru: vinde tot ce ai şi împarte săracilor, şi vei avea astfel o comoară în cer. Apoi vino, urmează-Mă!

²³ Când a auzit el aceste lucruri, s-a întristat foarte tare, pentru că era foarte bogat.

²⁴ Isus a văzut (că se întristase foarte tare)^[w] şi a zis:

– Cât de greu este pentru cei ce au bogăţii să intre în Împărăţia lui Dumnezeu! ²⁵ Căci este mai uşor să treacă o cămilă prin urechile acului, decât să intre cel bogat în Împărăţia lui Dumnezeu!

²⁶ Cei ce au auzit aceasta s-au întrebat: „Atunci cine poate fi mântuit?“

²⁷ El a zis:

– Ceea ce este imposibil pentru oameni, este posibil pentru Dumnezeu.

²⁸ Atunci Petru I-a zis:

– Iată, noi le-am lăsat pe ale noastre şi Te-am urmat!

²⁹ El le-a răspuns:

– Adevărat vă spun că nu este nimeni care să-şi fi lăsat casa sau soţia, sau fraţii, sau părinţii, sau copiii de dragul Împărăţiei lui Dumnezeu ³⁰ şi care să nu primească mult mai mult în vremea aceasta, iar în veacul care vine – viaţă veşnică.

Isus vorbeşte din nou despre moartea şi învierea Sa

³¹ Apoi i-a luat deoparte pe cei doisprezece şi le-a zis: „Iată că ne îndreptăm spre Ierusalim şi toate cele scrise prin profeţi despre Fiul Omului se vor împlini. ³² Căci El va fi dat pe mâna neamurilor, va fi batjocorit, insultat, scuipat ³³ şi, după ce-L vor biciui, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.“ ³⁴ Ei n-au înţeles nimic din aceste lucruri; vorbirea aceasta era ascunsă de ei şi nu pricepeau ce li se spunea.

Isus vindecă un orb lângă Ierihon

³⁵ În timp ce Isus Se apropia de Ierihon, un orb şedea lângă drum cerşind. ³⁶ Când a auzit mulţimea trecând, orbul a întrebat ce se întâmplă. ³⁷ I-au spus că trece Isus din Nazaret. ³⁸ Atunci el a început să strige:

– Isuse, Fiul lui David^[x], ai milă de mine!

³⁹ Cei ce mergeau în faţă îl mustrau spunându-i să tacă, dar el striga şi mai tare:

– Fiul lui David, ai milă de mine!

⁴⁰ Isus S-a oprit şi a poruncit să fie adus la El. Când orbul s-a apropiat, Isus l-a întrebat:

⁴¹ – Ce vrei să fac pentru tine?

El I-a răspuns:

– Doamne, să-mi recapăt vederea!

⁴² Isus a zis:

– Recapătă-ţi vederea; credinţa ta te-a vindecat^[y]!

⁴³ Imediat el şi-a recăpătat vederea şi L-a urmat pe Isus, slăvindu-L pe Dumnezeu. Tot poporul care văzuse acest lucru a dat laudă lui Dumnezeu.

Isus şi Zacheu

19 Isus a intrat în Ierihon şi trecea prin cetate. ² Şi iată că un om numit Zacheu, care era şeful colectorilor de taxe şi era bogat, ³ căuta să vadă care este Isus, dar nu putea din cauza mulţimii, căci era mic de statură. ⁴ Atunci el a alergat înainte şi s-a suit într-un sicomor^[z] ca să-L vadă, căci pe drumul acela urma să treacă. ⁵ Când a ajuns Isus în locul acela, s-a uitat în sus şi i-a zis:

– Zacheu, dă-te jos repede, pentru că astăzi trebuie să rămân în casa ta!

⁶ Zacheu s-a dat repede jos din copac şi L-a primit cu bucurie. ⁷ Când au văzut acest lucru, toţi au început să murmure şi să zică: „A intrat să poposească la un om păcătos!“ ⁸ Dar Zacheu a stat înaintea Domnului şi I-a zis:

– Iată, Doamne, jumătate din posesiunile mele le dau celor săraci, iar dacă am înşelat pe cineva cu ceva îi dau înapoi de patru ori mai mult!

⁹ Isus i-a zis:

– Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, deoarece şi el este un fiu al lui Avraam! ¹⁰ Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.

Pilda celor zece mine

¹¹ În timp ce ascultau aceste lucruri, El a continuat prin a le spune o pildă, pentru că era aproape de Ierusalim, iar ei credeau că Împărăţia lui Dumnezeu urma să se arate imediat. ¹² Aşadar le-a zis:

Intrarea triumfală în Ierusalim

²⁸ După ce a spus aceste lucruri, a pornit în frunte, îndreptându-se spre Ierusalim. ²⁹ Când S-a apropiat de Betfaghe şi de Betania, lângă muntele numit „al Măslinilor“, i-a trimis pe doi dintre ucenici, ³⁰ spunându-le: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră şi, în timp ce intraţi în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care n-a încălecat nimeni niciodată. Dezlegaţi-l şi aduceţi-l! ³¹ Dacă vă va întreba cineva: «De ce-l dezlegaţi?», să-i spuneţi: «Domnul are nevoie de el!»“ ³² Cei ce fuseseră trimişi s-au dus şi au găsit totul aşa cum le spusese Isus. ³³ În timp ce dezlegau măgăruşul, stăpânii acestuia i-au întrebat:

– De ce dezlegaţi măgăruşul?

³⁴ Ei au răspuns:

– Domnul are nevoie de el!

³⁵ Şi l-au adus la Isus. Apoi şi-au aruncat hainele peste măgăruş şi L-au aşezat pe Isus deasupra lui^[ae]. ³⁶ În timp ce El mergea, oamenii îşi aşterneau hainele pe drum^[af].

³⁷ Când S-a apropiat deja de povârnişul dinspre Muntele Măslinilor, toţi cei din mulţimea ucenicilor, plini de bucurie, au început să-L laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră. ³⁸ Ei ziceau:

³⁹ Unii dintre fariseii din mulţime I-au zis:

– Învăţătorule, mustră-Ţi ucenicii!

⁴⁰ El a răspuns:

– Vă spun că, dacă aceştia vor tăcea, pietrele vor striga^[ai]!

⁴¹ Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru ea. ⁴² El a zis: „Dacă ai fi cunoscut şi tu în ziua aceasta lucrurile care-ţi puteau aduce pacea! Dar acum ele sunt ascunse de ochii tăi! ⁴³ Vor veni zile peste tine când duşmanii tăi vor ridica rampe de asalt împotriva ta, te vor înconjura şi te vor asedia din toate părţile! ⁴⁴ Te vor strivi de pământ pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea cercetării tale!“

Isus alungă negustorii din Templu

⁴⁵ A intrat în Templu^[aj] şi a început să-i scoată afară pe cei ce vindeau acolo, ⁴⁶ spunându-le: „Este scris:

dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari!“^[al]

⁴⁷ Isus dădea în fiecare zi învăţătură în Templu. Conducătorii preoţilor, cărturarii şi fruntaşii poporului căutau să-L omoare, ⁴⁸ dar nu ştiau cum să facă, pentru că tot poporul se ţinea lipit de El, ascultându-L^[am].

Autoritatea lui Isus

20 Într-una din zile, în timp ce Isus dădea învăţătură poporului în Templu şi vestea Evanghelia, au venit conducătorii preoţilor şi cărturarii împreună cu bătrânii ² şi L-au întrebat:

– Spune-ne, cu ce autoritate faci aceste lucruri şi cine Ţi-a dat această autoritate?

³ El le-a răspuns:

– Vă voi pune şi Eu o întrebare. Spuneţi-Mi: ⁴ botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni?

⁵ Ei au început să discute între ei şi să zică: „Dacă vom răspunde: «Din cer!», ne va întreba: «Atunci de ce nu l-aţi crezut?», ⁶ iar dacă vom răspunde: «De la oameni!», tot poporul ne va ucide cu pietre, fiindcă este convins că Ioan a fost un profet.“ ⁷ Aşa că I-au răspuns că nu ştiu de unde era. ⁸ Atunci şi Isus le-a zis:

– Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.

Pilda vierilor

⁹ Apoi a început să spună poporului următoarea pildă:

Aşadar, ce le va face stăpânul viei? ¹⁶ Va veni şi-i va nimici pe viticultorii aceia, iar via o va da altora.“

Când au auzit ei aceste cuvinte, au zis: „Să nu se întâmple una ca asta!“^{[ao] 17} Dar El i-a privit şi le-a zis: „Atunci ce înseamnă următorul pasaj unde a fost scris:

¹⁸ Oricine cade peste piatra aceea va fi sfărâmat în bucăţi, iar pe acela peste care cade ea, îl va zdrobi.“

¹⁹ Chiar în ceasul acela cărturarii şi conducătorii preoţilor au căutat să pună mâna pe El, dar le-a fost frică de popor; căci ei ştiau că împotriva lor spusese Isus această pildă.

Tributul datorat Cezarului

²⁰ Au început să-L urmărească îndeaproape şi au trimis nişte spioni, care se prefăceau că sunt oameni drepţi, ca să-L prindă cu vorba şi să-L poată da astfel pe mâna puterii şi autorităţii guvernatorului. ²¹ Aceştia L-au întrebat:

– Învăţătorule, ştim că vorbeşti şi-i înveţi pe oameni corect, că nu eşti părtinitor, ci îi înveţi calea lui Dumnezeu în adevăr. ²² Se cuvine să plătim tribut Cezarului^[aq] sau nu?

²³ El însă şi-a dat seama de viclenia lor şi le-a zis:

²⁴ – Arătaţi-mi un denar^[ar]! Chipul şi inscripţia de pe el, ale cui sunt?

– Ale Cezarului, au răspuns ei.

²⁵ El le-a zis:

– Aşadar, daţi Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!^[as]

²⁶ Astfel ei n-au putut să-L prindă cu vorba în faţa poporului şi, miraţi de răspunsul Lui, au tăcut.

Despre înviere

²⁷ Apoi au venit la El nişte saduchei^[at], care zic că nu există înviere, şi L-au întrebat:

²⁸ – Învăţătorule, Moise ne-a scris că dacă fratele cuiva moare fără să aibă copii şi-i rămâne astfel doar soţia, fratele acestuia trebuie să se căsătorească cu văduva şi să-i ridice un urmaş fratelui său.^{[au] 29} Erau şapte fraţi. Primul şi-a luat o soţie, dar a murit fără să aibă copii. ³⁰ Cu al doilea s-a întâmplat la fel. ³¹ Al treilea s-a căsătorit şi el cu văduva şi tot aşa toţi cei şapte; şi au murit fără să aibă copii. ³² Femeia a murit ultima dintre toţi. ³³ Deci, la înviere, soţia căruia dintre ei va fi femeia? Căci toţi şapte au avut-o de soţie!

³⁴ Isus le-a răspuns:

– Copiii^[av] veacului acestuia se însoară şi se mărită, ³⁵ dar cei care vor fi consideraţi vrednici să aibă parte de veacul acela şi de învierea dintre cei morţi nici nu se vor mai însura, nici nu se vor mai mărita, ³⁶ căci ei nu mai pot muri pentru că sunt ca îngerii şi sunt fiii lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii. ³⁷ Iar cu privire la faptul că cei morţi sunt înviaţi, însuşi Moise a făcut cunoscut acest lucru, acolo unde scrie despre tufiş, când vorbeşte despre Domnul ca fiind Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov^[aw]. ³⁸ Ori El nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, căci pentru El toţi sunt vii.

³⁹ Atunci unii dintre cărturari I-au zis:

– Învăţătorule, bine ai zis!

⁴⁰ Căci nu mai îndrăzneau să-I pună nici o întrebare.

Al cui fiu este Cristos?

⁴¹ El însă i-a întrebat:

– Cum de zic ei despre Cristos că este fiul lui David? ⁴² Căci David însuşi, în cartea Psalmilor, spune:

⁴⁴ Aşadar, David Îl numeşte „Domn“; deci cum este El fiul lui?

⁴⁵ Apoi le-a vorbit ucenicilor în auzul întregului popor: ⁴⁶ „Păziţi-vă de cărturari, cărora le place să umble în robe lungi şi care iubesc să fie salutaţi prin pieţe şi să li se dea scaunele de onoare în sinagogi şi locurile de onoare la mese. ⁴⁷ Ei devorează casele văduvelor şi fac rugăciuni lungi de ochii lumii. Aceştia vor primi o condamnare mult mai mare.“