Despre făţărnicie, frica de oameni, hula împotriva Duhului Sfânt

12 În vremea aceea^(A), când se strânseseră noroadele cu miile, aşa că se călcau unii pe alţii, Isus a început să spună ucenicilor Săi: „Mai întâi de toate, păziţi-vă^(B) de aluatul fariseilor, care este făţărnicia. ² Nu^(C) este nimic acoperit care nu va fi descoperit, nici ascuns care nu va fi cunoscut. ³ De aceea, orice aţi spus la întuneric va fi auzit la lumină; şi orice aţi grăit la ureche, în odăiţe, va fi vestit de pe acoperişul caselor. ⁴ Vă^(D) spun vouă, prietenii^(E) Mei, să nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, şi după aceea nu mai pot face nimic. ⁵ Am să vă arăt de cine să vă temeţi. Temeţi-vă de Acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de El să vă temeţi. ⁶ Nu se vând oare cinci vrăbii cu doi bani? Totuşi nici una din ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu. ⁷ Şi chiar perii din cap, toţi vă sunt număraţi. Deci să nu vă temeţi: voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii. ⁸ Eu^(F) vă spun: pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl va mărturisi şi Fiul omului înaintea îngerilor lui Dumnezeu, ⁹ dar cine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor va fi lepădat şi el înaintea îngerilor lui Dumnezeu. ¹⁰ Şi^(G) oricui va vorbi împotriva Fiului omului, i se va ierta, dar oricui va huli împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta. ¹¹ Când^(H) vă vor duce înaintea sinagogilor, înaintea dregătorilor şi înaintea stăpânirilor, să nu vă îngrijoraţi cum veţi răspunde pentru apărarea voastră, nici ce veţi vorbi, ¹² căci Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela ce va trebui să vorbiţi.”

Pilda bogatului căruia i-a rodit ţarina

¹³ Unul din mulţime a zis lui Isus: „Învăţătorule, spune fratelui meu să împartă cu mine moştenirea noastră”. ¹⁴ „Omule^(I)”, i-a răspuns Isus, „cine M-a pus pe Mine judecător sau împărţitor peste voi?” ¹⁵ Apoi le-a zis: „Vedeţi^(J) şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie de bani, căci viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui”. ¹⁶ Şi le-a spus pilda aceasta: „Ţarina unui om bogat rodise mult. ¹⁷ Şi el se gândea în sine şi zicea: ‘Ce voi face? Fiindcă nu mai am loc unde să-mi strâng roadele. ¹⁸ Iată, a zis el, ce voi face: îmi voi strica grânarele şi voi zidi altele mai mari; acolo voi strânge toate roadele şi toate bunătăţile mele ¹⁹ şi voi zice sufletului meu: «Suflete^(K), ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani, odihneşte-te, mănâncă, bea şi veseleşte-te!»’ ²⁰ Dar Dumnezeu i-a zis: ‘Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va^(L) cere înapoi sufletul, şi^(M) lucrurile pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?’ ²¹ Tot aşa este şi cu cel ce îşi adună comori pentru el şi^(N) nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu.”

Îngrijorările

²² Isus a zis apoi ucenicilor săi: „De aceea vă spun: Nu^(O) vă îngrijoraţi cu privire la viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca, nici cu privire la trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. ²³ Viaţa este mai mult decât hrana, şi trupul, mai mult decât îmbrăcămintea. ²⁴ Uitaţi-vă cu băgare de seamă la corbi: ei nu seamănă, nici nu seceră, n-au nici cămară, nici grânar, şi totuşi Dumnezeu^(P) îi hrăneşte. Cu cât mai de preţ sunteţi voi decât păsările! ²⁵ Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge un cot la lungimea vieţii lui? ²⁶ Deci, dacă nu puteţi face nici cel mai mic lucru, pentru ce vă mai îngrijoraţi de celelalte? ²⁷ Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii: ei nu torc, nici nu ţes, totuşi vă spun că nici Solomon, în toată slava lui, n-a fost îmbrăcat ca unul din ei. ²⁸ Dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba, care astăzi este pe câmp, iar mâine va fi aruncată în cuptor, cu cât mai mult vă va îmbrăca El pe voi, puţin credincioşilor? ²⁹ Să nu căutaţi ce veţi mânca sau ce veţi bea şi nu vă frământaţi mintea. ³⁰ Căci toate aceste lucruri neamurile lumii le caută. Tatăl vostru ştie că aveţi trebuinţă de ele. ³¹ Căutaţi^(Q) mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. ³² Nu te teme, turmă mică, pentru că^(R) Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăţia. ³³ Vindeţi^(S) ce aveţi şi daţi milostenie. Faceţi-vă^(T) rost de pungi care nu se învechesc, o comoară nesecată în ceruri, unde nu se apropie hoţul şi unde nu roade molia. ³⁴ Căci unde este comoara voastră, acolo este şi inima voastră.

Îndemn la veghere

³⁵ Mijlocul^(U) să vă fie încins şi făcliile^(V), aprinse. ³⁶ Şi să fiţi ca nişte oameni care aşteaptă pe stăpânul lor să se întoarcă de la nuntă, ca să-i deschidă îndată, când va veni şi va bate la uşă. ³⁷ Ferice^(W) de robii aceia pe care stăpânul îi va găsi veghind la venirea lui! Adevărat vă spun că el se va încinge, îi va pune să şadă la masă şi se va apropia să le slujească. ³⁸ Fie că vine la a doua strajă din noapte, fie că vine la a treia strajă, ferice de robii aceia, dacă-i va găsi veghind! ³⁹ Să^(X) ştiţi bine că, dacă ar şti stăpânul casei la ce ceas va veni hoţul, ar veghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa. ⁴⁰ Şi^(Y) voi dar fiţi gata, căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi.”

Ispravnicul credincios

⁴¹ „Doamne”, I-a zis Petru, „pentru noi spui pilda aceasta sau pentru toţi?” ⁴² Şi Domnul a zis: „Cine^(Z) este ispravnicul credincios şi înţelept, pe care-l va pune stăpânul său peste slugile sale, ca să le dea partea lor de hrană la vremea potrivită? ⁴³ Ferice de robul acela pe care stăpânul, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa! ⁴⁴ Adevărat^(AA) vă spun că îl va pune peste toată avuţia sa. ⁴⁵ Dar^(AB), dacă robul acela zice în inima lui: Stăpânul meu zăboveşte să vină, dacă va începe să bată pe slugi şi pe slujnice, să mănânce, să bea şi să se îmbete, ⁴⁶ stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă şi în ceasul în care nu ştie şi-l va tăia în bucăţi; şi soarta lui va fi soarta celor necredincioşi în lucrul încredinţat lor. ⁴⁷ Robul^(AC) acela, care a ştiut voia stăpânului său şi nu s-a pregătit deloc şi n-a lucrat după voia lui, va fi bătut cu multe lovituri. ⁴⁸ Dar^(AD) cine n-a ştiut-o şi a făcut lucruri vrednice de lovituri va fi bătut cu puţine lovituri. Cui i s-a dat mult, i se va cere mult şi cui i s-a încredinţat mult, i se va cere mai mult.

Foc pe pământ

⁴⁹ Eu am venit să arunc un foc^(AE) pe pământ. Şi ce vreau decât să fie aprins chiar acum! ⁵⁰ Am un botez cu^(AF) care trebuie să fiu botezat, şi cât de mult doresc să se îndeplinească! ⁵¹ Credeţi^(AG) că am venit să aduc pace pe pământ? Eu vă spun: nu, ci^(AH) mai degrabă dezbinare. ⁵² Căci^(AI), de acum înainte, din cinci, care vor fi într-o casă, trei vor fi dezbinaţi împotriva a doi şi doi, împotriva a trei. ⁵³ Tatăl va fi dezbinat împotriva fiului şi fiul, împotriva tatălui; mama, împotriva fiicei şi fiica, împotriva mamei; soacra, împotriva nurorii şi nora, împotriva soacrei.”

Semnele vremurilor

⁵⁴ El a mai zis noroadelor: „Când^(AJ) vedeţi un nor ridicându-se la apus, îndată ziceţi: ‘Vine ploaia’. Şi aşa se întâmplă. ⁵⁵ Şi când vedeţi suflând vântul de la miazăzi, ziceţi: ‘Are să fie zăduf’. Şi aşa se întâmplă. ⁵⁶ Făţarnicilor, faţa pământului şi a cerului ştiţi s-o deosebiţi, vremea aceasta cum de n-o deosebiţi? ⁵⁷ Şi pentru ce nu judecaţi şi voi singuri ce este drept? ⁵⁸ Când^(AK) te duci cu pârâşul tău înaintea judecătorului, pe drum^(AL) caută să scapi de el, ca nu cumva să te târască înaintea judecătorului, judecătorul să te dea pe mâna temnicerului, şi temnicerul să te arunce în temniţă. ⁵⁹ Îţi spun că nu vei ieşi de acolo până nu vei plăti şi cel mai de pe urmă bănuţ.”

Galileenii măcelăriţi de Pilat

13 În vremea aceea, au venit unii şi au istorisit lui Isus ce se întâmplase unor galileeni, al căror sânge îl amestecase Pilat cu jertfele lor. ² „Credeţi voi”, le-a răspuns Isus, „că aceşti galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi galileeni pentru că au păţit astfel? ³ Eu vă spun: nu, ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel. ⁴ Sau acei optsprezece inşi peste care a căzut turnul din Siloam şi i-a omorât, credeţi că au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi oameni care locuiau în Ierusalim? ⁵ Eu vă spun: nu, ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.”

Pilda smochinului neroditor

⁶ El a spus şi pilda aceasta: „Un^(AM) om avea un smochin sădit în via sa. A venit să caute rod în el, şi n-a găsit. ⁷ Atunci a zis vierului: ‘Iată că sunt trei ani de când vin şi caut rod în smochinul acesta, şi nu găsesc. Taie-l. La ce să mai cuprindă şi pământul degeaba?’ ⁸ ‘Doamne,’ i-a răspuns vierul, ‘mai lasă-l şi anul acesta; am să-l sap de jur împrejur şi am să-i pun gunoi la rădăcină. ⁹ Poate că de acum înainte va face rod; dacă nu, îl vei tăia.’ ”

Vindecarea unei femei gârbove

¹⁰ Isus învăţa pe norod într-o sinagogă în ziua Sabatului. ¹¹ Şi acolo era o femeie stăpânită de optsprezece ani de un duh de neputinţă; era gârbovă şi nu putea nicidecum să-şi îndrepte spatele. ¹² Când a văzut-o Isus, a chemat-o şi i-a zis: „Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta”. ¹³ Şi-a^(AN) întins mâinile peste ea: îndată s-a îndreptat şi slăvea pe Dumnezeu. ¹⁴ Dar fruntaşul sinagogii, mâniat că Isus săvârşise vindecarea aceasta în ziua Sabatului, a luat cuvântul şi a zis norodului: „Sunt şase^(AO) zile în care trebuie să lucreze omul; veniţi dar în aceste zile să vă vindecaţi, şi nu^(AP) în ziua Sabatului!” ¹⁵ „Făţarnicilor”, i-a răspuns Domnul; „oare în ziua Sabatului nu-şi dezleagă fiecare^(AQ) din voi boul sau măgarul de la iesle şi-l duce de-l adapă? ¹⁶ Dar femeia aceasta, care^(AR) este o fiică a lui Avraam şi pe care Satana o ţinea legată de optsprezece ani, nu trebuia oare să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua Sabatului?” ¹⁷ Pe când vorbea El astfel, toţi potrivnicii Lui au rămas ruşinaţi; şi norodul se bucura de toate lucrurile minunate pe care le făcea El.

Pilda grăuntelui de muştar şi a aluatului

¹⁸ El^(AS) a mai zis: „Cu ce se aseamănă Împărăţia lui Dumnezeu şi cu ce o voi asemăna? ¹⁹ Se aseamănă cu un grăunte de muştar, pe care l-a luat un om şi l-a aruncat în grădina sa; el a crescut, s-a făcut copac mare, şi păsările cerului şi-au făcut cuiburi în ramurile lui.” ²⁰ El a zis iarăşi: „Cu ce voi asemăna Împărăţia lui Dumnezeu? ²¹ Se aseamănă cu aluatul pe care l-a luat o femeie şi l-a pus în trei măsuri de făină, până s-a dospit toată.”

Uşa cea strâmtă

²² Isus^(AT) umbla prin cetăţi şi prin sate, învăţând pe norod şi călătorind spre Ierusalim. ²³ Cineva I-a zis: „Doamne, oare puţini sunt cei ce sunt pe calea mântuirii?” El le-a răspuns: ²⁴ „Nevoiţi-vă^(AU) să intraţi pe uşa cea strâmtă. Căci vă spun că mulţi^(AV) vor căuta să intre, şi nu vor putea. ²⁵ Odată^(AW) ce Stăpânul casei Se va scula şi va^(AX) încuia uşa, şi voi veţi fi afară şi veţi începe să bateţi la uşă şi să ziceţi: ‘Doamne^(AY), Doamne, deschide-ne!’ drept răspuns, El vă va zice: ‘Nu^(AZ) ştiu de unde sunteţi’. ²⁶ Atunci veţi începe să ziceţi: ‘Noi am mâncat şi am băut în faţa Ta şi în uliţele noastre ai învăţat pe norod’. ²⁷ Şi^(BA) El va răspunde: ‘Vă spun că nu ştiu de unde sunteţi; depărtaţi-vă^(BB) de la Mine, voi toţi lucrătorii fărădelegii. ²⁸ Vor^(BC) fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor când^(BD) veţi vedea pe Avraam, pe Isaac şi pe Iacov şi pe toţi prorocii în Împărăţia lui Dumnezeu, iar pe voi, scoşi afară. ²⁹ Vor veni de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la miazăzi şi vor şedea la masă în Împărăţia lui Dumnezeu. ³⁰ Şi iată^(BE) că sunt unii din cei de pe urmă care vor fi cei dintâi şi sunt unii din cei dintâi care vor fi cei de pe urmă.’ ”

Nelegiuirile şi pedeapsa Ierusalimului

³¹ În aceeaşi zi, au venit câţiva farisei şi I-au zis: „Pleacă şi du-Te de aici, căci Irod vrea să Te omoare”. ³² „Duceţi-vă”, le-a răspuns El, „şi spuneţi vulpii aceleia: Iată că scot dracii şi săvârşesc vindecări astăzi şi mâine, iar a treia zi voi^(BF) isprăvi. ³³ Dar trebuie să umblu astăzi, mâine şi poimâine, fiindcă nu se poate ca un proroc să piară afară din Ierusalim. ³⁴ Ierusalime^(BG), Ierusalime, care omori pe proroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine; de câte ori am vrut să strâng pe fiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut! ³⁵ Iată că vi^(BH) se va lăsa casa pustie, dar vă spun că nu Mă veţi mai vedea până veţi zice: ‘Binecuvântat^(BI) este Cel ce vine în Numele Domnului!’ ”

Vindecarea unui bolnav de dropică

14 Într-o zi de Sabat, Isus a intrat în casa unuia din fruntaşii fariseilor ca să prânzească. Fariseii Îl pândeau de aproape. ² Şi înaintea Lui era un om bolnav de dropică. ³ Isus a luat cuvântul şi a zis învăţătorilor Legii şi fariseilor: „Oare^(BJ) este îngăduit a vindeca în ziua Sabatului sau nu?” ⁴ Ei tăceau. Atunci, Isus a luat de mână pe omul acela, l-a vindecat şi i-a dat drumul. ⁵ Pe urmă, le-a zis: „Cine^(BK) dintre voi, dacă-i cade copilul sau boul în fântână, nu-l va scoate îndată afară, în ziua Sabatului?” ⁶ Şi n-au putut să-I răspundă nimic la aceste vorbe.

Despre smerenia la ospeţe

⁷ Apoi, când a văzut că cei poftiţi la masă alegeau locurile dintâi, le-a spus o pildă. Şi le-a zis: ⁸ „Când eşti poftit de cineva la nuntă, să nu te aşezi la masă în locul dintâi, ca nu cumva, printre cei poftiţi de el, să fie altul mai cu vază decât tine, ⁹ şi cel ce te-a poftit şi pe tine, şi pe el să vină să-ţi zică: ‘Dă locul tău omului acestuia’. Atunci, cu ruşine, va trebui să iei locul de pe urmă. ¹⁰ Ci^(BL), când eşti poftit, du-te şi aşază-te în locul cel mai de pe urmă, pentru ca, atunci când va veni cel ce te-a poftit, să-ţi zică: ‘Prietene, mută-te mai sus’. Lucrul acesta îţi va face cinste înaintea tuturor celor ce vor fi la masă împreună cu tine. ¹¹ Căci^(BM) oricine se înalţă va fi smerit şi cine se smereşte va fi înălţat.”

Despre binefacere

¹² A zis şi celui ce-L poftise: „Când dai un prânz sau o cină, să nu chemi pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe neamurile tale, nici pe vecinii bogaţi, ca nu cumva să te cheme şi ei la rândul lor pe tine şi să iei astfel o răsplată pentru ce ai făcut. ¹³ Ci, când dai o masă, cheamă pe săraci^(BN), pe schilozi, pe şchiopi, pe orbi. ¹⁴ Şi va fi ferice de tine, pentru că ei n-au cu ce să-ţi răsplătească, dar ţi se va răsplăti la învierea celor neprihăniţi.”

Pilda celor poftiţi la cină

¹⁵ Unul din cei ce şedeau la masă cu El, când a auzit aceste vorbe, I-a zis; „Ferice^(BO) de acela care va prânzi în Împărăţia lui Dumnezeu!” ¹⁶ Şi^(BP) Isus i-a răspuns: „Un om a dat o cină mare şi a poftit pe mulţi. ¹⁷ La ceasul cinei, a^(BQ) trimis pe robul său să spună celor poftiţi: ‘Veniţi, căci iată că toate sunt gata’. ¹⁸ Dar toţi, parcă fuseseră vorbiţi, au început să se dezvinovăţească. Cel dintâi i-a zis: ‘Am cumpărat un ogor şi trebuie să mă duc să-l văd; rogu-te să mă ierţi’. ¹⁹ Un altul a zis: ‘Am cumpărat cinci perechi de boi şi mă duc să-i încerc: iartă-mă, te rog’. ²⁰ Un altul a zis: ‘Tocmai acum m-am însurat şi de aceea nu pot veni’. ²¹ Când s-a întors robul, a spus stăpânului său aceste lucruri. Atunci, stăpânul casei s-a mâniat şi a zis robului său: ‘Du-te degrabă în pieţele şi uliţele cetăţii şi adu aici pe cei săraci, ciungi, orbi şi şchiopi’. ²² La urmă, robul a zis: ‘Stăpâne, s-a făcut cum ai poruncit şi tot mai este loc’. ²³ Şi stăpânul a zis robului: ‘Ieşi la drumuri şi la garduri şi, pe cei ce-i vei găsi, sileşte-i să intre, ca să mi se umple casa. ²⁴ Căci vă spun că niciunul^(BR) din cei poftiţi nu va gusta din cina mea.’ ”

Cum să fie ucenicul lui Isus

²⁵ Împreună cu Isus mergeau multe noroade. El S-a întors şi le-a zis: ²⁶ „Dacă^(BS) vine cineva la Mine şi^(BT) nu urăşte pe tatăl său, pe mamă-sa, pe nevastă-sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba^(BU) chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu. ²⁷ Şi oricine^(BV) nu-şi poartă crucea şi nu vine după Mine nu poate fi ucenicul Meu. ²⁸ Căci cine^(BW) dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întâi să-şi facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să-l sfârşească? ²⁹ Pentru ca nu cumva, după ce i-a pus temelia, să nu-l poată sfârşi, şi toţi cei ce-l vor vedea să înceapă să râdă de el ³⁰ şi să zică: ‘Omul acesta a început să zidească şi n-a putut isprăvi’. ³¹ Sau care împărat, când merge să se bată în război cu un alt împărat, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă va putea merge cu zece mii de oameni înaintea celui ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii? ³² Altfel, pe când celălalt împărat este încă departe, îi trimite o solie să ceară pace. ³³ Tot aşa, oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are nu poate fi ucenicul Meu. ³⁴ Sarea este bună^(BX), dar, dacă sarea îşi pierde gustul ei de sare, prin ce i se va da înapoi gustul acesta? ³⁵ Atunci nu mai este bună nici pentru pământ, nici pentru gunoi, ci este aruncată afară. Cine are urechi de auzit să audă.”

Pilda cu oaia rătăcită şi leul

15 Toţi vameşii şi păcătoşii se apropiau^(BY) de Isus ca să-L asculte. ² Şi fariseii, şi cărturarii cârteau şi ziceau: „Omul acesta primeşte pe păcătoşi şi^(BZ) mănâncă cu ei”. ³ Dar El le-a spus pilda aceasta: ⁴ „Care^(CA) om dintre voi, dacă are o sută de oi şi pierde pe una din ele, nu lasă pe celelalte nouăzeci şi nouă pe islaz şi se duce după cea^(CB) pierdută, până când o găseşte? ⁵ După ce a găsit-o, o pune cu bucurie pe umeri ⁶ şi, când se întoarce acasă, cheamă pe prietenii şi vecinii săi şi le zice: ‘Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci mi-am găsit oaia care era pierdută’. ⁷ Tot aşa, vă spun că va fi mai^(CC) multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de oameni neprihăniţi, care n-au nevoie de pocăinţă. ⁸ Sau care femeie, dacă are zece lei^[a] de argint şi pierde unul din ei, nu aprinde o lumină, nu mătură casa şi nu caută cu băgare de seamă până când îl găseşte? ⁹ După ce l-a găsit, cheamă pe prietenele şi vecinele ei şi zice: ‘Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci am găsit leul pe care-l pierdusem’. ¹⁰ Tot aşa, vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăieşte.”

Pilda fiului risipitor

¹¹ El a mai zis: „Un om avea doi fii. ¹² Cel mai tânăr din ei a zis tatălui său: ‘Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine’. Şi tatăl le-a împărţit averea. ¹³ Nu după multe zile, fiul cel mai tânăr a strâns totul şi a plecat într-o ţară depărtată, unde şi-a risipit averea^(CD), ducând o viaţă destrăbălată. ¹⁴ După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă. ¹⁵ Atunci, s-a dus şi s-a lipit de unul din locuitorii ţării aceleia, care l-a trimis pe ogoarele lui să-i păzească porcii. ¹⁶ Mult ar fi dorit el să se sature cu roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nu i le da nimeni. ¹⁷ Şi-a venit în fire şi a zis: ‘Câţi argaţi ai tatălui meu au belşug de pâine, iar eu mor de foame aici! ¹⁸ Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi zice: «Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta ¹⁹ şi nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pe unul din argaţii tăi».’ ²⁰ Şi s-a sculat şi a plecat la tatăl său. Când era încă^(CE) departe, tatăl său l-a văzut şi i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat mult. ²¹ Fiul i-a zis: ‘Tată, am păcătuit împotriva cerului şi^(CF) împotriva ta, nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău’. ²² Dar tatăl a zis robilor săi: ‘Aduceţi repede haina cea mai bună şi îmbrăcaţi-l cu ea; puneţi-i un inel în deget şi încălţăminte în picioare. ²³ Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l. Să mâncăm şi să ne veselim, ²⁴ căci^(CG) acest fiu al meu era mort şi a înviat; era pierdut şi a fost găsit.’ Şi au început să se veselească. ²⁵ Fiul cel mai mare era la ogor. Când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit muzică şi jocuri. ²⁶ A chemat pe unul din robi şi a început să-l întrebe ce este. ²⁷ Robul acela i-a răspuns: ‘Fratele tău a venit înapoi şi tatăl tău a tăiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a găsit iarăşi sănătos şi bine’. ²⁸ El s-a întărâtat de mânie şi nu voia să intre în casă. Tatăl său a ieşit afară şi l-a rugat să intre. ²⁹ Dar el, drept răspuns, a zis tatălui său: ‘Iată, eu îţi slujesc ca un rob de atâţia ani şi niciodată nu ţi-am călcat porunca şi mie niciodată nu mi-ai dat măcar un ied să mă veselesc cu prietenii mei; ³⁰ iar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu femeile desfrânate, i-ai tăiat viţelul cel îngrăşat’. ³¹ ‘Fiule, i-a zis tatăl, tu întotdeauna eşti cu mine şi tot ce am eu este al tău. ³² Dar trebuia să ne veselim şi să ne bucurăm, pentru că^(CH) acest frate al tău era mort şi a înviat, era pierdut şi a fost găsit’.”

Pilda ispravnicului necredincios

16 Isus a mai spus ucenicilor Săi: „Un om bogat avea un ispravnic, care a fost pârât la el că-i risipeşte averea. ² El l-a chemat şi i-a zis: ‘Ce aud eu vorbindu-se despre tine? Dă-ţi socoteală de isprăvnicia ta, pentru că nu mai poţi fi ispravnic.’ ³ Ispravnicul şi-a zis: ‘Ce am să fac dacă îmi ia stăpânul isprăvnicia? Să sap, nu pot; să cerşesc, mi-e ruşine. ⁴ Ştiu ce am să fac, pentru ca, atunci când voi fi scos din isprăvnicie, ei să mă primească în casele lor.’ ⁵ A chemat pe fiecare din datornicii stăpânului său şi a zis celui dintâi: ‘Cât eşti dator stăpânului meu?’ ⁶ ‘O sută de măsuri de untdelemn’, a răspuns el. Şi i-a zis: ‘Ia-ţi zapisul şi şezi degrabă de scrie cincizeci’. ⁷ Apoi a zis altuia: ‘Dar tu cât eşti dator?’ ‘O sută de măsuri de grâu’, a răspuns el. Şi i-a zis: ‘Ia-ţi zapisul şi scrie optzeci’. ⁸ Stăpânul lui a lăudat pe ispravnicul nedrept, pentru că lucrase înţelepţeşte. Căci fiii veacului acestuia, faţă de semenii lor, sunt mai înţelepţi decât fiii^(CI) luminii. ⁹ Şi Eu vă zic: Faceţi-vă^(CJ) prieteni cu ajutorul bogăţiilor nedrepte, pentru ca, atunci când veţi muri, să vă primească în corturile veşnice. ¹⁰ Cine^(CK) este credincios în cele mai mici lucruri este credincios şi în cele mari şi cine este nedrept în cele mai mici lucruri este nedrept şi în cele mari. ¹¹ Deci, dacă n-aţi fost credincioşi în bogăţiile^[b] nedrepte, cine vă va încredinţa adevăratele bogăţii? ¹² Şi dacă n-aţi fost credincioşi în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru? ¹³ Nicio^(CL) slugă nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt, sau va ţine numai la unul şi va nesocoti pe celălalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.”

Mustrări făcute fariseilor

¹⁴ Fariseii, care^(CM) erau iubitori de bani, ascultau şi ei toate lucrurile acestea şi îşi băteau joc de El. ¹⁵ Isus le-a zis: „Voi căutaţi să vă arătaţi^(CN) neprihăniţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu^(CO) vă cunoaşte inimile; pentru că ce^(CP) este înălţat între oameni este o urâciune înaintea lui Dumnezeu. ¹⁶ Legea^(CQ) şi prorocii au ţinut până la Ioan; de atunci încoace, Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu se propovăduieşte: şi fiecare, ca să intre în ea, dă năvală. ¹⁷ Este^(CR) mai lesne să treacă cerul şi pământul decât să cadă o singură frântură de slovă din Lege. ¹⁸ Oricine^(CS) îşi lasă nevasta şi ia pe alta de nevastă preacurveşte şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbatul ei preacurveşte.”

Pilda bogatului nemilostiv

¹⁹ „Era un om bogat, care se îmbrăca în porfiră şi in subţire şi în fiecare zi ducea o viaţă plină de veselie şi strălucire. ²⁰ La uşa lui, zăcea un sărac numit Lazăr, plin de bube. ²¹ Şi dorea mult să se sature cu firimiturile care cădeau de la masa bogatului; până şi câinii veneau şi-i lingeau bubele. ²² Cu vremea, săracul a murit şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi l-au îngropat. ²³ Pe când era el în Locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui ²⁴ şi a strigat: ‘Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi înmoaie vârful degetului în apă şi să-mi răcorească^(CT) limba, căci grozav sunt^(CU) chinuit în văpaia aceasta’. ²⁵ ‘Fiule’, i-a răspuns Avraam, ‘adu-ţi^(CV) aminte că, în viaţa ta, tu ţi-ai luat lucrurile bune, şi Lazăr şi-a luat pe cele rele; acum, aici, el este mângâiat, iar tu eşti chinuit. ²⁶ Pe lângă toate acestea, între noi şi între voi este o prăpastie mare, aşa ca cei ce ar vrea să treacă de aici la voi sau de acolo la noi să nu poată.’ ²⁷ Bogatul a zis: ‘Rogu-te dar, părinte Avraame, să trimiţi pe Lazăr în casa tatălui meu, ²⁸ căci am cinci fraţi şi să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin’. ²⁹ Avraam a răspuns: ‘Au^(CW) pe Moise şi pe proroci; să asculte de ei’. ³⁰ ‘Nu, părinte Avraame’, a zis el, ‘ci, dacă se va duce la ei cineva din morţi, se vor pocăi’. ³¹ Şi Avraam i-a răspuns: ‘Dacă nu ascultă pe Moise şi pe proroci, nu vor crede nici chiar^(CX) dacă ar învia cineva din morţi’.”

Prilejurile de păcătuire

17 Isus a zis ucenicilor Săi: „Este^(CY) cu neputinţă să nu vină prilejuri de păcătuire, dar vai de acela prin care vin! ² Ar fi mai de folos pentru el să i se lege o piatră de moară de gât şi să fie aruncat în mare, decât să facă pe unul din aceşti micuţi să păcătuiască. ³ Luaţi seama la voi înşivă!

Dacă^(CZ) fratele tău păcătuieşte împotriva ta, mustră-l^(DA)! Şi dacă-i pare rău, iartă-l! ⁴ Şi chiar dacă păcătuieşte împotriva ta de şapte ori pe zi şi de şapte ori pe zi se întoarce la tine şi zice: ‘Îmi pare rău!’ să-l ierţi.” ⁵ Apostolii au zis Domnului: „Măreşte-ne credinţa!” ⁶ Şi^(DB) Domnul a zis: „Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice dudului acestuia: Dezrădăcinează-te şi sădeşte-te în mare, şi v-ar asculta.

„Robi netrebnici”

⁷ Cine dintre voi, dacă are un rob care ară sau paşte oile, îi va zice când vine de la câmp: ‘Vino îndată şi şezi la masă?’ ⁸ Nu-i va zice mai degrabă: ‘Găteşte-mi^(DC) să mănânc, încinge-te şi slujeşte-mi până voi mânca şi voi bea eu; după aceea, vei mânca şi vei bea şi tu?’ ⁹ Va rămâne el îndatorat faţă de robul acela, pentru că robul a făcut ce-i fusese poruncit? Nu cred. ¹⁰ Tot aşa şi voi, după ce veţi face tot ce vi s-a poruncit, să ziceţi: ‘Suntem nişte robi^(DD) netrebnici; am făcut ce eram datori să facem’.”

Cei zece leproşi

¹¹ Isus mergea^(DE) spre Ierusalim şi a trecut printre Samaria şi Galileea. ¹² Pe când intra într-un sat, L-au întâmpinat zece leproşi. Ei^(DF) au stat departe, ¹³ şi-au ridicat glasul şi au zis: „Isuse, Învăţătorule, ai milă de noi!” ¹⁴ Când i-a văzut Isus, le-a zis: „Duceţi-vă^(DG) şi arătaţi-vă preoţilor!”Şi pe când se duceau, au fost curăţiţi. ¹⁵ Unul din ei, când s-a văzut vindecat, s-a întors, slăvind pe Dumnezeu cu glas tare. ¹⁶ S-a aruncat cu faţa la pământ la picioarele lui Isus şi I-a mulţumit. Era samaritean. ¹⁷ Isus a luat cuvântul şi a zis: „Oare n-au fost curăţiţi toţi cei zece? Dar ceilalţi nouă, unde sunt? ¹⁸ Nu s-a găsit decât străinul acesta să se întoarcă şi să dea slavă lui Dumnezeu?” ¹⁹ Apoi^(DH) i-a zis: „Scoală-te şi pleacă; credinţa ta te-a mântuit”.

Venirea Împărăţiei lui Dumnezeu

²⁰ Fariseii au întrebat pe Isus când va veni Împărăţia lui Dumnezeu. Drept răspuns, El le-a zis: „Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în aşa fel ca să izbească privirile. ²¹ Nu^(DI) se va zice: ‘Uite-o aici’ sau ‘Uite-o acolo!’ Căci iată că Împărăţia^(DJ) lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.”

Venirea Fiului omului

²² Şi a zis ucenicilor: „Vor^(DK) veni zile când veţi dori să vedeţi una din zilele Fiului omului, şi n-o veţi vedea. ²³ Vi^(DL) se va zice: ‘Iată-L aici, iată-L acolo!’ Să nu vă duceţi, nici să nu-i urmaţi. ²⁴ Căci^(DM), cum iese fulgerul şi luminează de la o margine a cerului până la cealaltă, aşa va fi şi Fiul omului în ziua Sa. ²⁵ Dar^(DN), mai întâi, trebuie să sufere multe şi să fie lepădat de neamul acesta. ²⁶ Ce^(DO) s-a întâmplat în zilele lui Noe, se va întâmpla la fel şi în zilele Fiului omului: ²⁷ mâncau, beau, se însurau şi se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie; şi a venit potopul şi i-a prăpădit pe toţi. ²⁸ Ce^(DP)s-a întâmplat în zilele lui Lot, se va întâmpla aidoma: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau, ²⁹ dar^(DQ), în ziua când a ieşit Lot din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer şi i-a pierdut pe toţi. ³⁰ Tot aşa va fi şi în ziua când Se^(DR) va arăta Fiul omului. ³¹ În ziua aceea, cine^(DS) va fi pe acoperişul casei şi îşi va avea vasele în casă să nu se pogoare să le ia şi cine va fi pe câmp, de asemenea, să nu se mai întoarcă. ³² Aduceţi-vă^(DT) aminte de nevasta lui Lot. ³³ Oricine^(DU) va căuta să-şi scape viaţa o va pierde şi oricine o va pierde o va găsi. ³⁴ Vă spun^(DV) că, în noaptea aceea, doi inşi vor fi în acelaşi pat, unul va fi luat şi altul va fi lăsat; ³⁵ două femei vor măcina împreună: una va fi luată şi alta va fi lăsată. ³⁶ Doi bărbaţi vor fi la câmp: unul va fi luat şi altul va fi lăsat.” ³⁷ Ucenicii L-au întrebat: „Unde, Doamne?” Iar El a răspuns: „Unde^(DW) va fi trupul acolo se vor strânge vulturii.”

Pilda judecătorului nedrept

18 Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage^(DX) necurmat şi să nu se lase. ² El le-a zis: „Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea şi de oameni nu se ruşina. ³ În cetatea aceea era şi o văduvă, care venea des la el şi-i zicea: ‘Fă-mi dreptate în cearta cu pârâşul meu’. ⁴ Multă vreme n-a voit să-i facă dreptate. Dar în urmă, şi-a zis: ‘Măcar că de Dumnezeu nu mă tem şi de oameni nu mă ruşinez, ⁵ totuşi, pentru că^(DY) văduva aceasta mă tot necăjeşte, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul’.” ⁶ Domnul a adăugat: „Auziţi ce zice judecătorul nedrept? ⁷ Şi Dumnezeu^(DZ) nu va face dreptate aleşilor Lui, care strigă zi şi noapte către El, măcar că zăboveşte faţă de ei? ⁸ Vă spun că^(EA)le va face dreptate în curând. Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ?”

Pilda vameşului şi a fariseului

⁹ A mai spus şi pilda aceasta pentru unii care^(EB) se încredeau în ei înşişi că sunt neprihăniţi şi dispreţuiau pe ceilalţi. ¹⁰ „Doi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era fariseu şi altul, vameş. ¹¹ Fariseul sta^(EC) în picioare şi a început să se roage în sine astfel: ‘Dumnezeule^(ED), Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari, sau chiar ca vameşul acesta. ¹² Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.’ ¹³ Vameşul stătea departe şi nu îndrăznea nici ochii să şi-i ridice spre cer, ci se bătea în piept şi zicea: ‘Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!’ ¹⁴ Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a pogorât acasă socotit neprihănit decât celălalt. Căci^(EE) oricine se înalţă va fi smerit şi oricine se smereşte va fi înălţat.”

Copilaşii

¹⁵ I-au^(EF) adus şi nişte copilaşi, ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii, când au văzut lucrul acesta, au certat pe aceia care-i aduceau. ¹⁶ Isus a chemat la Sine pe copilaşi şi a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci Împărăţia lui Dumnezeu este a^(EG) unora ca ei. ¹⁷ Adevărat^(EH) vă spun că oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş cu niciun chip nu va intra în ea.”

Tânărul bogat

¹⁸ Un^(EI) fruntaş a întrebat pe Isus: „Bunule Învăţător, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” ¹⁹ „Pentru ce Mă numeşti bun?” i-a răspuns Isus. „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu. ²⁰ Ştii poruncile: ‘Să^(EJ) nu preacurveşti; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să cinsteşti^(EK) pe tatăl tău şi pe mama ta’.” ²¹ „Toate aceste lucruri”, I-a zis el, „le-am păzit din tinereţea mea”. ²² Când a auzit Isus aceste vorbe, i-a zis: „Îţi mai lipseşte un lucru: vinde^(EL) tot ce ai, împarte la săraci şi vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino şi urmează-Mă.” ²³ Când a auzit el aceste cuvinte, s-a întristat de tot, căci era foarte bogat. ²⁴ Isus a văzut că s-a întristat de tot şi a zis: „Cât^(EM) de anevoie vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii! ²⁵ Fiindcă mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.” ²⁶ Cei ce-L ascultau au zis: „Atunci cine poate fi mântuit?” ²⁷ Isus a răspuns: „Ce^(EN) este cu neputinţă la oameni este cu putinţă la Dumnezeu”. ²⁸ Atunci^(EO), Petru a zis: „Iată că noi am lăsat totul şi Te-am urmat”. ²⁹ Şi Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că nu este nimeni^(EP) care să-şi fi lăsat casa sau nevasta, sau fraţii, sau părinţii, sau copiii pentru Împărăţia lui Dumnezeu ³⁰ şi să^(EQ) nu primească mult mai mult în veacul acesta de acum, iar în veacul viitor, viaţa veşnică”.

Isus vesteşte moartea şi învierea Sa

³¹ Isus^(ER) a luat cu Sine pe cei doisprezece şi le-a zis: „Iată că ne suim la Ierusalim şi tot^(ES)ce a fost scris prin proroci despre Fiul omului se va împlini. ³² Căci va^(ET) fi dat în mâna neamurilor: Îl vor batjocori, Îl vor ocărî, Îl vor scuipa ³³ şi, după ce-L vor bate cu nuiele, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.” ³⁴ Ei^(EU) n-au înţeles nimic din aceste lucruri, căci vorbirea aceasta era ascunsă pentru ei şi nu pricepeau ce le spunea Isus.

Vindecarea unui orb la Ierihon

³⁵ Pe^(EV) când Se apropia Isus de Ierihon, un orb şedea lângă drum şi cerşea. ³⁶ Când a auzit norodul trecând, a întrebat ce este. ³⁷ I-au spus: „Trece Isus din Nazaret”. ³⁸ Şi el a strigat: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!” ³⁹ Cei ce mergeau înainte îl certau să tacă, dar el ţipa şi mai tare: „Fiul lui David, ai milă de mine!” ⁴⁰ Isus S-a oprit şi a poruncit să-l aducă la El şi, după ce s-a apropiat, l-a întrebat: ⁴¹ „Ce vrei să-ţi fac?” „Doamne”, a răspuns el, „să-mi capăt vederea”. ⁴² Şi Isus i-a zis: „Capătă-ţi vederea. Credinţa^(EW) ta te-a mântuit.” ⁴³ Numaidecât, orbul şi-a căpătat vederea şi a mers^(EX) după Isus, slăvind pe Dumnezeu. Tot norodul, când a văzut cele întâmplate, a dat laudă lui Dumnezeu.

Zacheu

19 Isus a intrat în Ierihon şi trecea prin cetate. ² Şi un om bogat, numit Zacheu, mai-marele vameşilor, ³ căuta să vadă care este Isus, dar nu putea din pricina norodului, căci era mic de statură. ⁴ A alergat înainte şi s-a suit într-un dud ca să-L vadă, pentru că pe drumul acela avea să treacă. ⁵ Isus, când a ajuns la locul acela, Şi-a ridicat ochii şi i-a zis: „Zachee, dă-te jos degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta”. ⁶ Zacheu s-a dat jos în grabă şi L-a primit cu bucurie. ⁷ Când au văzut lucrul acesta, toţi cârteau şi ziceau: „A^(EY) intrat să găzduiască la un om păcătos!” ⁸ Dar Zacheu a stat înaintea Domnului şi I-a zis: „Iată, Doamne, jumătate din avuţia mea o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit^(EZ) pe cineva cu ceva, îi dau înapoi^(FA) împătrit”. ⁹ Isus i-a zis: „Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, căci şi^(FB) el este fiul^(FC) lui Avraam. ¹⁰ Pentru că^(FD) Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.”

Pilda polilor

¹¹ Pe când ascultau ei aceste lucruri, Isus a mai spus o pildă, pentru că era aproape de Ierusalim, şi ei^(FE) credeau că Împărăţia lui Dumnezeu are să se arate îndată. ¹² Deci^(FF) a zis: „Un om de neam mare s-a dus într-o ţară depărtată ca să-şi ia o împărăţie şi apoi să se întoarcă. ¹³ A chemat zece din robii săi, le-a dat zece poli^[c] şi le-a zis: ‘Puneţi-i în negoţ până mă voi întoarce’. ¹⁴ Dar^(FG) cetăţenii lui îl urau şi au trimis după el o solie să-i spună: ‘Nu vrem ca omul acesta să împărăţească peste noi’. ¹⁵ Când s-a întors înapoi, după ce îşi luase împărăţia, a spus să cheme pe robii aceia cărora le dăduse banii, ca să vadă cât câştigase fiecare cu ei din negoţ. ¹⁶ Cel dintâi a venit şi i-a zis: ‘Doamne, polul tău a mai adus zece poli’. ¹⁷ El i-a zis: ‘Bine, rob bun, fiindcă ai fost credincios^(FH) în puţine lucruri, primeşte cârmuirea a zece cetăţi’. ¹⁸ A venit al doilea şi i-a zis: ‘Doamne, polul tău a mai adus cinci poli’. ¹⁹ El i-a zis şi lui: ‘Primeşte şi tu cârmuirea a cinci cetăţi’. ²⁰ A venit un altul şi i-a zis: ‘Doamne, iată-ţi polul, pe care l-am păstrat învelit într-un ştergar, ²¹ căci^(FI) m-am temut de tine, fiindcă eşti un om aspru; iei ce n-ai pus şi seceri ce n-ai semănat’. ²² Stăpânul i-a zis: ‘Rob rău; te voi judeca după^(FJ) cuvintele tale. Ştiai^(FK) că sunt un om aspru, care iau ce n-am pus şi secer ce n-am semănat, ²³ atunci de ce nu mi-ai pus banii la zarafi, pentru ca, la întoarcerea mea, să-i fi luat înapoi cu dobândă?’ ²⁴ Apoi a zis celor ce erau de faţă: ‘Luaţi-i polul şi daţi-l celui ce are zece poli’. ²⁵ ‘Doamne’, i-au zis ei, ‘el are zece poli’. ²⁶ Iar el le-a zis: ‘Vă spun că^(FL) celui ce are, i se va da, dar de la cel ce n-are, se va lua chiar şi ce are. ²⁷ Cât despre vrăjmaşii mei, care n-au vrut să împărăţesc eu peste ei, aduceţi-i încoace şi tăiaţi-i înaintea mea.’ ” ²⁸ După ce a vorbit astfel, Isus a pornit^(FM) în frunte şi Se suia spre Ierusalim.

Intrarea lui Isus în Ierusalim

²⁹ Când^(FN) S-a apropiat de Betfaghe şi de Betania, înspre muntele numit al Măslinilor, Isus a trimis pe doi din ucenicii Săi ³⁰ şi le-a zis: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră. Când veţi intra în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care n-a încălecat nimeni niciodată: dezlegaţi-l şi aduceţi-Mi-l. ³¹ Dacă vă va întreba cineva: ‘Pentru ce-l dezlegaţi?’ să-i spuneţi aşa: ‘Pentru că Domnul are trebuinţă de el’.” ³² Cei ce fuseseră trimişi s-au dus şi au găsit aşa cum le spusese Isus. ³³ Pe când dezlegau măgăruşul, stăpânii lui le-au zis: „Pentru ce dezlegaţi măgăruşul?” ³⁴ Ei au răspuns: „Domnul are trebuinţă de el”. ³⁵ Şi au adus măgăruşul la Isus. Apoi^(FO), şi-au aruncat hainele pe el şi au aşezat pe Isus călare, deasupra. ³⁶ Pe când^(FP) mergea Isus, oamenii îşi aşterneau hainele pe drum. ³⁷ Şi când S-a apropiat de Ierusalim, spre pogorâşul Muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, plină de bucurie, a început să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră. ³⁸ Ei ziceau: „Binecuvântat^(FQ) este Împăratul care vine în Numele Domnului! Pace^(FR) în cer şi slavă în locurile preaînalte!” ³⁹ Unii farisei din norod au zis lui Isus: „Învăţătorule, ceartă-Ţi ucenicii!” ⁴⁰ Şi El a răspuns: „Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele^(FS) vor striga”.

Isus plânge pentru cetate

⁴¹ Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a^(FT) plâns pentru ea ⁴² şi a zis: „Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi. ⁴³ Vor veni peste tine zile când vrăjmaşii tăi te vor înconjura^(FU) cu şanţuri, te vor împresura şi te vor strânge din toate părţile: ⁴⁴ te^(FV) vor face una cu pământul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău, şi nu^(FW) vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că^(FX) n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată.”

Izgonirea vânzătorilor din Templu

⁴⁵ În^(FY) urmă, a intrat în Templu şi a început să scoată afară pe cei ce vindeau şi cumpărau în el. ⁴⁶ Şi le-a zis: „Este scris^(FZ): ‘Casa Mea va fi o casă de rugăciune. Dar voi^(GA) aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.’ ” ⁴⁷ Isus învăţa în toate zilele pe norod în Templu. Şi preoţii cei mai de seamă^(GB), cărturarii şi bătrânii norodului căutau să-L omoare, ⁴⁸ dar nu ştiau cum să facă, pentru că tot norodul Îi sorbea vorbele de pe buze.

Puterea lui Isus

20 Într-una^(GC) din acele zile, când învăţa Isus norodul în Templu şi propovăduia Evanghelia, au venit deodată la El preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, cu bătrânii, ² şi I-au zis: „Spune-ne, cu^(GD) ce putere faci Tu aceste lucruri sau cine Ţi-a dat puterea aceasta?” ³ Drept răspuns, El le-a zis: „Am să vă pun şi Eu o întrebare. Spuneţi-Mi: ⁴ Botezul lui Ioan venea din cer sau de la oameni?” ⁵ Dar ei cugetau astfel între ei: „Dacă răspundem: ‘Din cer’, va zice: ‘Atunci, de ce nu l-aţi crezut?’ ⁶ Şi dacă răspundem: ‘De la oameni’, tot norodul ne va ucide cu pietre; căci^(GE) este încredinţat că Ioan era un proroc.” ⁷ Atunci au răspuns că nu ştiu de unde venea botezul lui Ioan. ⁸ Şi Isus le-a zis: „Nici Eu n-am să vă spun cu ce putere fac aceste lucruri”.

Pilda vierilor

⁹ Apoi a început să spună norodului pilda aceasta: „Un^(GF) om a sădit o vie, a arendat-o unor vieri şi a plecat într-o altă ţară pentru o vreme îndelungată. ¹⁰ La vremea rodurilor, a trimis la vieri un rob, ca să-i dea partea lui din rodul viei. Vierii l-au bătut şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale. ¹¹ A mai trimis un alt rob; ei l-au bătut şi pe acela, l-au batjocorit şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale. ¹² A mai trimis un al treilea rob; ei l-au rănit şi pe acela şi l-au scos afară. ¹³ Stăpânul viei a zis: ‘Ce să fac? Am să trimit pe fiul meu preaiubit; poate că îl vor primi cu cinste’. ¹⁴ Dar vierii, când l-au văzut, s-au sfătuit între ei şi au zis: ‘Iată moştenitorul. Veniţi să-l ucidem, ca moştenirea să fie a noastră’. ¹⁵ Şi l-au scos afară din vie şi l-au omorât. Acum, ce le va face stăpânul viei? ¹⁶ Va veni, va pierde pe vierii aceia, şi via o va da altora.” Când au auzit ei cuvintele acestea, au zis: „Nicidecum!” ¹⁷ Dar Isus i-a privit drept în faţă şi a zis: „Ce înseamnă cuvintele acestea care au fost scrise: ‘Piatra^(GG) pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului? ¹⁸ Oricine va cădea peste piatra aceasta va fi zdrobit de ea şi^(GH), pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera?’ ” ¹⁹ Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau să pună mâna pe El chiar în ceasul acela, dar se temeau de norod. Pricepuseră că Isus spusese pilda aceasta împotriva lor.

Birul cezarului

²⁰ Au^(GI) început să pândească pe Isus şi au trimis nişte iscoditori, care se prefăceau că sunt neprihăniţi, ca să-L prindă cu vorba şi să-L dea pe mâna stăpânirii şi pe mâna puterii dregătorului. ²¹ Iscoditorii aceştia L-au întrebat: „Învăţătorule^(GJ), ştim că vorbeşti şi înveţi pe oameni drept şi că nu cauţi la faţa oamenilor, ci-i înveţi calea lui Dumnezeu în adevăr. ²² Se cuvine să plătim bir cezarului sau nu?” ²³ Isus le-a priceput viclenia şi le-a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiţi? ²⁴ Arătaţi-Mi un ban^[d]. Al cui chip şi ale cui slove sunt scrise pe el?” „Ale cezarului”, au răspuns ei. ²⁵ Atunci, El le-a zis: „Daţi dar cezarului ce este al cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”. ²⁶ Nu L-au putut prinde cu vorba înaintea norodului; ci, miraţi de răspunsul Lui, au tăcut.

Despre înviere

²⁷ Unii^(GK) din saduchei, care^(GL) zic că nu este înviere, s-au apropiat şi au întrebat pe Isus: ²⁸ „Învăţătorule, iată ce ne-a scris Moise^(GM): ‘Dacă moare fratele cuiva, având nevastă, dar fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta lui şi să ridice urmaş fratelui său’. ²⁹ Au fost dar şapte fraţi. Cel dintâi s-a însurat şi a murit fără copii. ³⁰ Pe nevasta lui, a luat-o al doilea; şi a murit şi el fără copii. ³¹ A luat-o şi al treilea, şi tot aşa toţi şapte; şi au murit fără să lase copii. ³² La urma tuturor, a murit şi femeia. ³³ Deci, la înviere, nevasta căruia dintre ei va fi femeia? Fiindcă toţi şapte au avut-o de nevastă.” ³⁴ Isus le-a răspuns: „Fiii veacului acestuia se însoară şi se mărită, ³⁵ dar cei ce vor fi găsiţi vrednici să aibă parte de veacul viitor şi de învierea dintre cei morţi nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita. ³⁶ Pentru că nici nu vor putea muri, căci vor fi^(GN) ca îngerii. Şi vor fi fiii lui Dumnezeu, fiind^(GO) fii ai învierii. ³⁷ Dar că morţii învie, a^(GP) arătat însuşi Moise, în locul unde este vorba despre ‘Rug’, când numeşte pe Domnul: ‘Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov’. ³⁸ Dar Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, căci pentru El toţi^(GQ) sunt vii.” ³⁹ Unii din cărturari au luat cuvântul şi au zis: „Învăţătorule, bine ai zis”. ⁴⁰ Şi nu mai îndrăzneau să-I mai pună nicio întrebare.

Al cui fiu este Hristosul?

⁴¹ Isus le-a zis: „Cum^(GR) se zice că Hristosul este fiul lui David? ⁴² Căci însuşi David zice în cartea Psalmilor: ‘Domnul a zis^(GS) Domnului meu: «Şezi la dreapta Mea ⁴³ până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale».’ ” ⁴⁴ Deci David Îl numeşte Domn; atunci cum este El fiul lui?

Cărturarii mustraţi de Isus

⁴⁵ Atunci^(GT) a zis ucenicilor Săi, în auzul întregului norod: ⁴⁶ „Păziţi-vă^(GU) de cărturari, cărora le place să se plimbe în haine lungi şi să le^(GV) facă lumea plecăciuni prin pieţe; ei umblă după scaunele dintâi în sinagogi şi după locurile dintâi la ospeţe ⁴⁷ şi^(GW) casele văduvelor le mănâncă, în timp ce, de ochii lumii, fac rugăciuni lungi. De aceea vor lua o mai mare osândă.”

Văduva săracă

21 Isus Şi-a ridicat ochii şi a^(GX) văzut pe nişte bogaţi care îşi aruncau darurile în vistierie. ² A văzut şi pe o văduvă săracă aruncând acolo doi bănuţi. ³ Şi a zis: „Adevărat vă spun că^(GY) această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toţi ceilalţi, ⁴ căci toţi aceştia au aruncat la daruri din prisosul lor, dar ea a aruncat, din sărăcia ei, tot ce avea ca să trăiască.”

Nimicirea Ierusalimului şi venirea Fiului omului

⁵ Pe când vorbeau unii^(GZ) despre Templu, că era împodobit cu pietre frumoase şi daruri, Isus a zis: ⁶ „Vor veni zile când nu va^(HA) rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată”. ⁷ „Învăţătorule”, L-au întrebat ei, „când se vor întâmpla toate aceste lucruri? Şi care va fi semnul când se vor întâmpla aceste lucruri?” ⁸ Isus a răspuns: „Băgaţi de seamă^(HB) să nu vă amăgească cineva. Căci vor veni mulţi în Numele Meu şi vor zice: ‘Eu sunt Hristosul’ şi ‘Vremea se apropie’. Să nu mergeţi după ei. ⁹ Când veţi auzi de războaie şi de răscoale, să nu vă înspăimântaţi, pentru că întâi trebuie să se întâmple aceste lucruri. Dar sfârşitul nu va fi îndată.” ¹⁰ „Apoi^(HC)”, le-a zis El, „un neam se va scula împotriva altui neam şi o împărăţie, împotriva altei împărăţii. ¹¹ Pe alocuri vor fi mari cutremure de pământ, foamete şi ciume, vor fi arătări înspăimântătoare şi semne mari în cer. ¹² Dar^(HD) înainte de toate acestea, vor pune mâinile pe voi şi vă vor prigoni, vă vor da pe mâna sinagogilor, vă vor arunca în^(HE) temniţe, vă vor târî^(HF) înaintea împăraţilor şi înaintea dregătorilor din^(HG) pricina Numelui Meu. ¹³ Aceste lucruri vi^(HH) se vor întâmpla ca să fiţi mărturie. ¹⁴ Ţineţi bine minte^(HI), să nu vă gândiţi mai dinainte ce veţi răspunde, ¹⁵ căci vă voi da o gură şi o înţelepciune căreia nu-i vor putea răspunde, nici sta împotrivă^(HJ) toţi potrivnicii voştri. ¹⁶ Veţi^(HK) fi daţi în mâinile lor până şi de părinţii, fraţii, rudele şi prietenii voştri; şi vor omorî pe mulţi^(HL) dintre voi. ¹⁷ Veţi^(HM) fi urâţi de toţi din pricina Numelui Meu. ¹⁸ Dar^(HN) niciun păr din cap nu vi se va pierde. ¹⁹ Prin răbdarea voastră, vă veţi câştiga sufletele voastre.

Îndemn la veghere

²⁰ Când^(HO) veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, să ştiţi că atunci pustiirea lui este aproape. ²¹ Atunci, cei din Iudeea să fugă la munţi, cei din mijlocul Ierusalimului să iasă din el şi cei de prin ogoare să nu intre în el. ²² Căci zilele acelea vor fi zile de răzbunare, ca să^(HP) se împlinească tot ce este scris. ²³ Vai^(HQ) de femeile care vor fi însărcinate şi de cele ce vor da ţâţă în acele zile! Pentru că va fi o strâmtorare mare în ţară şi mânie, împotriva norodului acestuia. ²⁴ Vor cădea sub ascuţişul sabiei, vor fi luaţi robi printre toate neamurile, şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până^(HR) se vor împlini vremurile neamurilor. ²⁵ Vor^(HS) fi semne în soare, în lună şi în stele. Şi pe pământ va fi strâmtorare printre neamuri, care nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării şi al valurilor; ²⁶ oamenii îşi vor da sufletul de groază în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ, căci^(HT) puterile cerurilor vor fi clătinate. ²⁷ Atunci, vor vedea pe Fiul omului venind^(HU) pe un nor cu putere şi slavă mare. ²⁸ Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se^(HV) apropie.” ²⁹ Şi^(HW) le-a spus o pildă: „Vedeţi smochinul şi toţi copacii. ³⁰ Când înfrunzesc şi-i vedeţi, voi singuri cunoaşteţi că de acum vara este aproape. ³¹ Tot aşa, când veţi vedea întâmplându-se aceste lucruri, să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. ³² Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta, până când se vor împlini toate aceste lucruri. ³³ Cerul^(HX) şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. ³⁴ Luaţi seama^(HY) la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuneze inimile cu îmbuibare de mâncare şi băutură şi cu îngrijorările vieţii acesteia, şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră. ³⁵ Căci ziua aceea va veni ca^(HZ) un laţ peste toţi cei ce locuiesc pe toată faţa pământului. ³⁶ Vegheaţi dar în tot timpul^(IA) şi rugaţi-vă^(IB), ca să aveţi putere să scăpaţi de toate lucrurile acestea care se vor întâmpla şi să staţi^(IC) în picioare înaintea Fiului omului.” ³⁷ Ziua, Isus învăţa^(ID) pe norod în Templu, iar^(IE) noaptea Se ducea de o petrecea în muntele care se cheamă Muntele Măslinilor. ³⁸ Şi tot norodul venea dis-de-dimineaţă la El în Templu, ca să-L asculte.

Sfat împotriva lui Isus

22 Praznicul Azimilor, numit Paştele, se^(IF) apropia. ² Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau^(IG) un mijloc cum să omoare pe Isus; căci se temeau de norod. ³ Dar^(IH) Satana a intrat în Iuda, zis şi Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece. ⁴ Iuda s-a dus să se înţeleagă cu preoţii cei mai de seamă şi cu căpeteniile străjerilor Templului cum să-L dea în mâinile lor. ⁵ Ei s-au bucurat şi au căzut^(II) la învoială să-i dea bani. ⁶ După ce le-a făgăduit că li-L va da în mâini, Iuda căuta un prilej nimerit să dea pe Isus în mâinile lor, fără ştirea norodului.

Prăznuirea Paştelor

⁷ Ziua^(IJ) Praznicului Azimilor, în care trebuiau jertfite Paştele, a venit. ⁸ Şi Isus a trimis pe Petru şi pe Ioan şi le-a zis: „Duceţi-vă de pregătiţi-ne Paştele, ca să mâncăm”. ⁹ „Unde voieşti să pregătim?” L-au întrebat ei. ¹⁰ El le-a răspuns: „Iată, când veţi intra în cetate, vă va ieşi înainte un om, ducând un urcior cu apă; mergeţi după el în casa în care va intra ¹¹ şi spuneţi stăpânului casei: ‘Învăţătorul îţi zice: «Unde este odaia pentru oaspeţi, în care să mănânc Paştele cu ucenicii Mei?»’ ¹² Şi are să vă arate o odaie mare de sus, aşternută gata: acolo să pregătiţi Paştele.” ¹³ Ei au plecat şi au găsit aşa cum le spusese El. Şi au pregătit Paştele. ¹⁴ Când^(IK) a sosit ceasul, Isus a şezut la masă cu cei doisprezece apostoli. ¹⁵ El le-a zis: „Am dorit mult să mănânc Paştele acestea cu voi înainte de patima Mea; ¹⁶ căci vă spun că, de acum încolo, nu le voi mai mânca până^(IL) la împlinirea lor în Împărăţia lui Dumnezeu.” ¹⁷ Şi a luat un pahar, a mulţumit lui Dumnezeu şi a zis: „Luaţi paharul acesta şi împărţiţi-l între voi, ¹⁸ pentru că vă spun^(IM) că nu voi mai bea de acum încolo din rodul viţei, până când va veni Împărăţia lui Dumnezeu.” ¹⁹ Apoi^(IN), a luat pâine şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi le-a dat-o zicând: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta^(IO) spre pomenirea Mea”. ²⁰ Tot astfel, după ce au mâncat, a luat paharul şi li l-a dat, zicând: „Acest^(IP) pahar este legământul cel nou, făcut în sângele Meu, care se varsă pentru voi”.

Descoperirea vânzătorului

²¹ „Dar^(IQ) iată că mâna vânzătorului Meu este cu Mine la masa aceasta. ²² Negreşit^(IR), Fiul omului Se duce după cum^(IS) este rânduit. Dar vai de omul acela prin care este vândut El!” ²³ Şi^(IT) au început să se întrebe unii pe alţii cine din ei să fie acela care va face lucrul acesta.

Care este cel mai mare?

²⁴ Între apostoli s-a^(IU) iscat şi o ceartă, ca să ştie care din ei avea să fie socotit ca cel mai mare? ²⁵ Isus le-a^(IV) zis: „Împăraţii neamurilor domnesc peste ele şi, celor ce le stăpânesc, li se dă numele de binefăcători. ²⁶ Voi^(IW) să nu fiţi aşa. Ci^(IX) cel mai mare dintre voi să fie ca cel mai mic şi cel ce cârmuieşte, ca cel ce slujeşte. ²⁷ Căci^(IY) care este mai mare: cine stă la masă sau cine slujeşte la masă? Nu cine stă la masă? Şi Eu^(IZ) totuşi sunt în mijlocul vostru ca cel ce slujeşte la masă. ²⁸ Voi sunteţi aceia care aţi rămas necontenit cu Mine în încercările^(JA) Mele. ²⁹ De aceea vă^(JB) pregătesc Împărăţia, după cum Tatăl Meu Mi-a pregătit-o Mie, ³⁰ ca^(JC) să mâncaţi şi să beţi la masa Mea în Împărăţia Mea, şi să^(JD) şedeţi pe scaune de domnie, ca să judecaţi pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.”

Înştiinţarea lui Petru

³¹ Domnul a zis: „Simone, Simone, Satana^(JE) v-a cerut să vă cearnă^(JF) ca grâul. ³² Dar Eu^(JG) M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta şi, după ce te^(JH) vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.” ³³ „Doamne”, I-a zis Petru, „cu Tine sunt gata să merg chiar şi în temniţă şi la moarte”. ³⁴ Şi^(JI) Isus i-a zis: „Petre, îţi spun că nu va cânta astăzi cocoşul, până te vei lepăda de trei ori că nu Mă cunoşti”. ³⁵ Apoi^(JJ), le-a mai zis: „Când v-am trimis fără pungă, fără traistă şi fără încălţăminte, aţi dus voi lipsă de ceva?” „De nimic”, I-au răspuns ei. ³⁶ Şi El le-a zis: „Acum, dimpotrivă, cine are o pungă s-o ia; cine are o traistă de asemenea s-o ia şi cine n-are sabie să-şi vândă haina şi să-şi cumpere o sabie. ³⁷ Căci vă spun că trebuie să se împlinească cu Mine aceste cuvinte scrise: ‘El^(JK) a fost pus în numărul celor fărădelege’. Şi lucrurile privitoare la Mine sunt gata să se împlinească.” ³⁸ „Doamne”, I-au zis ei, „iată aici două săbii”. Şi El le-a zis: „Destul!”

Ghetsimani

³⁹ După ce^(JL) a ieşit afară, S-a^(JM) dus, ca de obicei, în Muntele Măslinilor. Ucenicii Lui au mers după El. ⁴⁰ Când^(JN) a ajuns la locul acela, le-a zis: „Rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită”. ⁴¹ Apoi^(JO), S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat şi a început să Se roage, ⁴² zicând: „Tată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuşi facă-se nu^(JP) voia Mea, ci a Ta.” ⁴³ Atunci I s-a arătat un înger^(JQ) din cer, ca să-L întărească. ⁴⁴ A^(JR) ajuns într-un chin ca de moarte şi a început să Se roage şi mai fierbinte; şi sudoarea I se făcuse ca nişte picături mari de sânge, care cădeau pe pământ. ⁴⁵ După ce S-a rugat, S-a sculat şi a venit la ucenici; i-a găsit adormiţi de întristare ⁴⁶ şi le-a zis: „Pentru ce dormiţi? Sculaţi-vă şi rugaţi-vă^(JS), ca să nu cădeţi în ispită.”

Prinderea lui Isus

⁴⁷ Pe când grăia El încă, iată^(JT) că a venit o gloată. Şi cel ce se chema Iuda, unul din cei doisprezece, mergea în fruntea lor. El s-a apropiat de Isus, ca să-L sărute. ⁴⁸ Şi Isus i-a zis: „Iudo, cu o sărutare vinzi tu pe Fiul omului?” ⁴⁹ Cei ce erau cu Isus au văzut ce avea să se întâmple şi au zis: „Doamne, să lovim cu sabia?” ⁵⁰ Şi unul^(JU) din ei a lovit pe robul marelui preot şi i-a tăiat urechea dreaptă. ⁵¹ Dar Isus a luat cuvântul şi a zis: „Lăsaţi-i! Până aici!”Şi S-a atins de urechea omului aceluia şi l-a vindecat. ⁵² Isus^(JV) a zis apoi preoţilor celor mai de seamă, căpeteniilor străjerilor Templului şi bătrânilor, care veniseră împotriva Lui: „Aţi ieşit după Mine ca după un tâlhar, cu săbii şi cu ciomege? ⁵³ În toate zilele eram cu voi în Templu, şi n-aţi pus mâna pe Mine. Dar^(JW) acesta este ceasul vostru şi puterea întunericului.”

Tăgăduirea lui Petru

⁵⁴ După ce^(JX) au pus mâna pe Isus, L-au dus şi L-au băgat în casa marelui preot. Petru mergea^(JY) după El de departe. ⁵⁵ Au^(JZ) aprins un foc în mijlocul curţii şi au şezut jos. Petru s-a aşezat şi el printre ei. ⁵⁶ O slujnică l-a văzut cum şedea la para focului, s-a uitat ţintă la el şi a zis: „Şi omul acesta era cu El.” ⁵⁷ Dar Petru s-a lepădat şi a zis: „Femeie, nu-L cunosc”. ⁵⁸ Peste^(KA) puţin, l-a văzut un altul şi a zis: „Şi tu eşti unul din oamenii aceia”. Iar Petru a zis: „Omule, nu sunt dintre ei”. ⁵⁹ Cam^(KB) după un ceas, un altul întărea acelaşi lucru şi zicea: „Nu mai încape îndoială că şi omul acesta era cu El, căci este galileean.” ⁶⁰ Petru a răspuns: „Omule, nu ştiu ce zici”. Chiar în clipa aceea, pe când vorbea el încă, a cântat cocoşul. ⁶¹ Domnul S-a întors şi S-a uitat ţintă la Petru. Şi^(KC) Petru şi-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Domnul: „Înainte^(KD) ca să cânte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori”. ⁶² Şi a ieşit afară şi a plâns cu amar.

Isus înaintea Sinedriului. Osândirea

⁶³ Oamenii^(KE) care păzeau pe Isus Îl batjocoreau şi-L băteau. ⁶⁴ L-au legat la ochi, Îl loveau peste faţă şi-L întrebau, zicând: „Proroceşte, cine Te-a lovit?” ⁶⁵ Şi rosteau împotriva Lui multe alte batjocuri. ⁶⁶ Când^(KF) s-a făcut ziuă, bătrânii norodului, preoţii cei mai de seamă şi cărturarii s-au^(KG) adunat împreună şi au adus pe Isus în Soborul lor. Ei I-au zis: ⁶⁷ „Dacă^(KH) eşti Tu Hristosul, spune-ne!” Isus le-a răspuns: „Dacă vă voi spune, nu veţi crede ⁶⁸ şi dacă vă voi întreba, nu-Mi veţi răspunde, nici nu-Mi veţi da drumul. ⁶⁹ De acum^(KI) încolo, Fiul omului va şedea la dreapta puterii lui Dumnezeu.” ⁷⁰ Toţi au zis: „Eşti Tu dar Fiul lui Dumnezeu?” Şi El le-a răspuns: „Aşa cum o spuneţi^(KJ); da, sunt”. ⁷¹ Atunci^(KK), ei au zis: „Ce nevoie mai avem de mărturie? Noi înşine am auzit-o din gura Lui.”

Isus înaintea lui Pilat

23 S-au sculat^(KL) toţi şi au dus pe Isus înaintea lui Pilat. ² Şi au început să-L pârască şi să zică: „Pe omul acesta l-am găsit aţâţând^(KM) neamul nostru la răscoală, oprind^(KN) a plăti bir cezarului şi zicând că^(KO) el este Hristosul, Împăratul”. ³ Pilat^(KP) L-a întrebat: „Eşti Tu Împăratul iudeilor?” „Da, i-a răspuns Isus, sunt.” ⁴ Pilat a zis preoţilor celor mai de seamă şi noroadelor: „Eu nu găsesc nicio^(KQ) vină în omul acesta”. ⁵ Dar ei stăruiau şi mai mult şi ziceau: „Întărâtă norodul şi învaţă pe oameni prin toată Iudeea, din Galileea, unde a început, până aici.”

Isus înaintea lui Irod

⁶ Când a auzit Pilat de Galileea, a întrebat dacă omul acesta este galileean. ⁷ Şi când a aflat că este de sub stăpânirea^(KR) lui Irod, L-a trimis la Irod, care se afla şi el în Ierusalim în zilele acelea. ⁸ Irod, când a văzut pe Isus, s-a bucurat foarte mult, căci de mult dorea^(KS) să-L vadă din pricina celor auzite^(KT) despre El şi nădăjduia să-L vadă făcând vreo minune. ⁹ I-a pus multe întrebări, dar Isus nu i-a răspuns nimic. ¹⁰ Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii stăteau acolo şi-L pârau cu înfierbântare. ¹¹ Irod^(KU), cu ostaşii lui de pază, se purtau cu El cu dispreţ şi, după ce şi-a bătut joc de El şi L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare, L-a trimis înapoi la Pilat. ¹² În ziua aceea, Irod şi Pilat^(KV) s-au împrietenit unul cu altul, căci erau învrăjbiţi între ei mai înainte.

Hotărârea de moarte întărită

¹³ Pilat^(KW) a strâns pe preoţii cei mai de seamă, pe fruntaşi şi pe norod ¹⁴ şi le-a zis: „Mi-aţi^(KX) adus înainte pe omul acesta ca pe unul care aţâţă norodul la răscoală. Şi iată că, după ce l-am cercetat cu de-amănuntul^(KY) înaintea voastră, nu l-am găsit vinovat de niciunul din lucrurile de care-l pârâţi. ¹⁵ Nici Irod nu i-a găsit nicio vină, căci ni l-a trimis înapoi, şi iată că omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte. ¹⁶ Eu, deci^(KZ), după ce voi pune să-L bată, îi voi da drumul.” ¹⁷ La fiecare Praznic al Paştelor, Pilat trebuia^(LA) să le sloboadă un întemniţat. ¹⁸ Ei au^(LB) strigat cu toţii într-un glas: „La moarte cu omul acesta şi sloboade-ne pe Baraba!” ¹⁹ Baraba fusese aruncat în temniţă pentru o răscoală care avusese loc în cetate şi pentru un omor. ²⁰ Pilat le-a vorbit din nou, cu gând să dea drumul lui Isus. ²¹ Dar ei au strigat: „Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!” ²² Pilat le-a zis pentru a treia oară: „Dar ce rău a făcut? Eu n-am găsit nicio vină de moarte în El. Aşa că, după ce voi pune să-L bată, Îi voi da drumul.” ²³ Dar ei strigau în gura mare şi cereau de zor să fie răstignit. Şi strigătele lor şi ale preoţilor celor mai de seamă au biruit. ²⁴ Pilat^(LC) a hotărât să li se împlinească cererea. ²⁵ Le-a slobozit pe cel ce fusese aruncat în temniţă pentru răscoală şi omor şi pe care-l cereau ei, iar pe Isus L-a dat în mâinile lor, ca să-şi facă voia cu El.

Răstignirea

²⁶ Pe^(LD) când Îl duceau să-L răstignească, au pus mâna pe un anume Simon din Cirene, care se întorcea de la câmp, şi i-au pus crucea în spinare, ca s-o ducă după Isus. ²⁷ În urma lui Isus mergea o mare mulţime de norod şi femei, care se boceau, îşi băteau pieptul şi se tânguiau după El. ²⁸ Isus S-a întors spre ele şi a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine, ci plângeţi-vă pe voi însevă şi pe copiii voştri. ²⁹ Căci^(LE) iată, vor veni zile când se va zice: ‘Ferice de cele sterpe, ferice de pântecele care n-au născut şi de ţâţele care n-au alăptat!’ ³⁰ Atunci^(LF), vor începe să zică munţilor: ‘Cădeţi peste noi!’ şi dealurilor: ‘Acoperiţi-ne!’ ³¹ Căci^(LG) dacă se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va face celui uscat?” ³² Împreună^(LH) cu El duceau şi pe doi făcători de rele, care trebuiau omorâţi împreună cu Isus. ³³ Când^(LI) au ajuns la locul numit „Căpăţâna”, L-au răstignit acolo, pe El şi pe făcătorii de rele: unul la dreapta şi altul la stânga. ³⁴ Isus zicea: „Tată, iartă-i^(LJ), căci nu^(LK) ştiu ce fac!” Ei şi-au împărţit^(LL) hainele Lui între ei, trăgând la sorţi.

Batjocurile

³⁵ Norodul^(LM) stătea acolo şi privea. Fruntaşii^(LN) îşi băteau joc de Isus şi ziceau: „Pe alţii i-a mântuit; să Se mântuiască pe Sine Însuşi dacă este El Hristosul, Alesul lui Dumnezeu”. ³⁶ Ostaşii, de asemenea, îşi băteau joc de El; se apropiau, Îi dădeau oţet ³⁷ şi-I ziceau: „Dacă eşti Tu Împăratul iudeilor, mântuieşte-Te pe Tine Însuţi!” ³⁸ Deasupra^(LO) Lui era scris cu slove greceşti, latineşti şi evreeşti: „Acesta este Împăratul iudeilor”. ³⁹ Unul^(LP) din tâlharii răstigniţi Îl batjocorea şi zicea: „Nu eşti Tu Hristosul? Mântuieşte-Te pe Tine Însuţi şi mântuieşte-ne şi pe noi!” ⁴⁰ Dar celălalt l-a înfruntat şi i-a zis: „Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care eşti sub aceeaşi osândă? ⁴¹ Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre, dar omul acesta n-a făcut niciun rău.” ⁴² Şi a zis lui Isus: „Doamne, adu-Ţi aminte de mine când vei veni în Împărăţia Ta!” ⁴³ Isus a răspuns: „Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai”.

Moartea lui Isus

⁴⁴ Era^(LQ) cam pe la ceasul al şaselea. Şi s-a făcut întuneric peste toată ţara până la ceasul al nouălea. ⁴⁵ Soarele s-a întunecat şi perdeaua^(LR) dinăuntrul Templului s-a rupt prin mijloc. ⁴⁶ Isus a strigat cu glas tare: „Tată^(LS), în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul!”Şi^(LT) când a zis aceste vorbe, Şi-a dat duhul. ⁴⁷ Sutaşul^(LU), când a văzut ce se întâmplase, a slăvit pe Dumnezeu şi a zis: „Cu adevărat, omul acesta era neprihănit!” ⁴⁸ Şi tot norodul, care venise la priveliştea aceea, când a văzut cele întâmplate, s-a întors, bătându-se în piept. ⁴⁹ Toţi^(LV) cunoscuţii lui Isus şi femeile care-L însoţiseră din Galileea stăteau departe şi se uitau la cele ce se petreceau.

Îngroparea lui Isus

⁵⁰ Era^(LW) un sfetnic al soborului, numit Iosif, om bun şi evlavios, ⁵¹ care nu luase parte la sfatul şi hotărârea celorlalţi. El era din Arimateea, o cetate a iudeilor, şi^(LX) aştepta şi el Împărăţia lui Dumnezeu. ⁵² Omul acesta s-a dus la Pilat şi a cerut trupul lui Isus. ⁵³ L-a^(LY) dat jos de pe cruce, L-a înfăşurat într-o pânză de in şi L-a pus într-un mormânt nou, săpat în piatră, în care nu mai fusese pus nimeni. ⁵⁴ Era Ziua^(LZ) Pregătirii şi începea ziua Sabatului. ⁵⁵ Femeile care^(MA) veniseră cu Isus din Galileea au însoţit pe Iosif, au văzut^(MB) mormântul şi felul cum a fost pus trupul lui Isus în el, ⁵⁶ s-au întors şi au^(MC) pregătit miresme şi miruri. Apoi, în ziua Sabatului, s-au odihnit, după^(MD) Lege.

Învierea lui Isus

24 În ziua întâi^(ME) a săptămânii, femeile acestea şi altele împreună cu ele au venit la mormânt dis-de-dimineaţă şi au adus^(MF) miresmele, pe care le pregătiseră. ² Au^(MG) găsit piatra răsturnată de pe mormânt, ³ au intrat^(MH) înăuntru şi n-au găsit trupul Domnului Isus. ⁴ Fiindcă nu ştiau ce să creadă, iată^(MI) că li s-au arătat doi bărbaţi, îmbrăcaţi în haine strălucitoare. ⁵ Îngrozite, femeile şi-au plecat feţele la pământ. Dar ei le-au zis: „Pentru ce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu? ⁶ Nu este aici, ci a înviat. Aduceţi-vă^(MJ) aminte ce v-a spus pe când era încă în Galileea, ⁷ când zicea că Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile păcătoşilor, să fie răstignit şi a treia zi să învieze.” ⁸ Şi ele şi-au^(MK) adus aminte de cuvintele lui Isus.

Petru se duce la mormânt

⁹ La^(ML) întoarcerea lor de la mormânt, au povestit toate aceste lucruri celor unsprezece şi tuturor celorlalţi. ¹⁰ Cele ce au spus aceste lucruri apostolilor erau: Maria Magdalena, Ioana^(MM), Maria, mama lui Iacov, şi celelalte care erau împreună cu ele. ¹¹ Cuvintele acestea li^(MN) se păreau apostolilor basme şi nu le credeau. ¹² Dar^(MO) Petru s-a sculat şi a dat fuga la mormânt. S-a plecat şi s-a uitat înăuntru, dar n-a văzut decât fâşiile de pânză, care stăteau pe pământ; apoi a plecat acasă, mirat de cele întâmplate.

Isus Se arată la doi ucenici

¹³ În aceeaşi zi, iată, doi^(MP) ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de şaizeci de stadii de Ierusalim, ¹⁴ şi vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase. ¹⁵ Pe când vorbeau ei şi se întrebau, Isus^(MQ) S-a apropiat şi mergea pe drum împreună cu ei. ¹⁶ Dar ochii^(MR) lor erau împiedicaţi să-L cunoască. ¹⁷ El le-a zis: „Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbaţi între voi pe drum?”Şi ei s-au oprit, uitându-se trişti. ¹⁸ Drept răspuns, unul din ei, numit^(MS) Cleopa, I-a zis: „Tu eşti singurul străin aici, în Ierusalim, de nu ştii ce s-a întâmplat în el zilele acestea?” ¹⁹ „Ce?” le-a zis El. Şi ei I-au răspuns: „Ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, care^(MT) era un proroc puternic^(MU) în fapte şi în cuvinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea întregului norod. ²⁰ Cum^(MV) preoţii cei mai de seamă şi mai-marii noştri L-au dat să fie osândit la moarte şi L-au răstignit? ²¹ Noi trăgeam nădejde că El este Acela^(MW) care va izbăvi pe Israel, dar, cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri. ²² Ba încă nişte^(MX) femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s-au dus dis-de-dimineaţă la mormânt, ²³ nu I-au găsit trupul şi au venit şi au spus că ar fi văzut şi o vedenie de îngeri, care ziceau că El este viu. ²⁴ Unii din cei ce erau cu noi s-au^(MY) dus la mormânt şi au găsit aşa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.” ²⁵ Atunci, Isus le-a zis: „O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus prorocii! ²⁶ Nu^(MZ) trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri şi să intre în slava Sa?” ²⁷ Şi^(NA) a început de la Moise^(NB) şi de la toţi^(NC) prorocii şi le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El. ²⁸ Când s-au apropiat de satul la care mergeau, El^(ND) S-a făcut că vrea să meargă mai departe. ²⁹ Dar ei^(NE) au stăruit de El şi au zis: „Rămâi cu noi, căci este spre seară şi ziua aproape a trecut”. Şi a intrat să rămână cu ei. ³⁰ Pe când şedea la masă cu ei, a^(NF) luat pâinea şi, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o şi le-a dat-o. ³¹ Atunci li s-au deschis ochii şi L-au cunoscut, dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor. ³² Şi au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne deschidea Scripturile?” ³³ S-au sculat chiar în ceasul acela, s-au întors în Ierusalim şi au găsit pe cei unsprezece şi pe cei ce erau cu ei adunaţi la un loc ³⁴ şi zicând: „A înviat Domnul cu adevărat şi S-a arătat lui Simon^(NG)”. ³⁵ Şi au istorisit ce li se întâmplase pe drum şi cum L-au cunoscut la frângerea pâinii.

Isus Se arată celor unsprezece şi celorlalţi

³⁶ Pe^(NH) când vorbeau ei astfel, Însuşi Isus a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!” ³⁷ Plini de frică şi de spaimă, ei credeau că văd un duh^(NI). ³⁸ Dar El le-a zis: „Pentru ce sunteţi tulburaţi? Şi de ce vi se ridică astfel de gânduri în inimă? ³⁹ Uitaţi-vă la mâinile şi picioarele Mele, Eu sunt; pipăiţi-Mă^(NJ) şi vedeţi: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeţi că am Eu.” ⁴⁰ (Şi după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile şi picioarele Sale.) ⁴¹ Fiindcă ei, de^(NK) bucurie, încă nu credeau şi se mirau, El le-a zis: „Aveţi aici ceva de mâncare?” ⁴² I-au dat o bucată de peşte fript şi un fagure de miere. ⁴³ El^(NL) le-a luat şi a mâncat înaintea lor. ⁴⁴ Apoi, le-a zis: „Iată^(NM) ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Proroci şi în Psalmi”. ⁴⁵ Atunci le-a^(NN) deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile. ⁴⁶ Şi le-a zis: „Aşa^(NO) este scris şi aşa trebuia să pătimească Hristos şi să învieze a treia zi dintre cei morţi. ⁴⁷ Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor^(NP), în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea^(NQ) păcatelor, începând din Ierusalim. ⁴⁸ Voi^(NR) sunteţi martori ai acestor lucruri. ⁴⁹ Şi iată^(NS) că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu, dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.”

Înălţarea

⁵⁰ El i-a dus până^(NT) spre Betania. Şi-a ridicat mâinile şi i-a binecuvântat. ⁵¹ Pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi a fost înălţat la cer. ⁵² După ce^(NU) I s-au închinat, ei^(NV) s-au întors în Ierusalim cu o mare bucurie. ⁵³ Şi tot timpul stăteau în Templu^(NW) şi lăudau şi binecuvântau pe Dumnezeu. Amin.

Despre făţărnicie, frica de oameni, hula împotriva Duhului Sfânt

12 În vremea aceea^(A), când se strânseseră noroadele cu miile, aşa că se călcau unii pe alţii, Isus a început să spună ucenicilor Săi: „Mai întâi de toate, păziţi-vă^(B) de aluatul fariseilor, care este făţărnicia. ² Nu^(C) este nimic acoperit care nu va fi descoperit, nici ascuns care nu va fi cunoscut. ³ De aceea, orice aţi spus la întuneric va fi auzit la lumină; şi orice aţi grăit la ureche, în odăiţe, va fi vestit de pe acoperişul caselor. ⁴ Vă^(D) spun vouă, prietenii^(E) Mei, să nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, şi după aceea nu mai pot face nimic. ⁵ Am să vă arăt de cine să vă temeţi. Temeţi-vă de Acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de El să vă temeţi. ⁶ Nu se vând oare cinci vrăbii cu doi bani? Totuşi nici una din ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu. ⁷ Şi chiar perii din cap, toţi vă sunt număraţi. Deci să nu vă temeţi: voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii. ⁸ Eu^(F) vă spun: pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl va mărturisi şi Fiul omului înaintea îngerilor lui Dumnezeu, ⁹ dar cine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor va fi lepădat şi el înaintea îngerilor lui Dumnezeu. ¹⁰ Şi^(G) oricui va vorbi împotriva Fiului omului, i se va ierta, dar oricui va huli împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta. ¹¹ Când^(H) vă vor duce înaintea sinagogilor, înaintea dregătorilor şi înaintea stăpânirilor, să nu vă îngrijoraţi cum veţi răspunde pentru apărarea voastră, nici ce veţi vorbi, ¹² căci Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela ce va trebui să vorbiţi.”

Pilda bogatului căruia i-a rodit ţarina

¹³ Unul din mulţime a zis lui Isus: „Învăţătorule, spune fratelui meu să împartă cu mine moştenirea noastră”. ¹⁴ „Omule^(I)”, i-a răspuns Isus, „cine M-a pus pe Mine judecător sau împărţitor peste voi?” ¹⁵ Apoi le-a zis: „Vedeţi^(J) şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie de bani, căci viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui”. ¹⁶ Şi le-a spus pilda aceasta: „Ţarina unui om bogat rodise mult. ¹⁷ Şi el se gândea în sine şi zicea: ‘Ce voi face? Fiindcă nu mai am loc unde să-mi strâng roadele. ¹⁸ Iată, a zis el, ce voi face: îmi voi strica grânarele şi voi zidi altele mai mari; acolo voi strânge toate roadele şi toate bunătăţile mele ¹⁹ şi voi zice sufletului meu: «Suflete^(K), ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani, odihneşte-te, mănâncă, bea şi veseleşte-te!»’ ²⁰ Dar Dumnezeu i-a zis: ‘Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va^(L) cere înapoi sufletul, şi^(M) lucrurile pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?’ ²¹ Tot aşa este şi cu cel ce îşi adună comori pentru el şi^(N) nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu.”

Îngrijorările

²² Isus a zis apoi ucenicilor săi: „De aceea vă spun: Nu^(O) vă îngrijoraţi cu privire la viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca, nici cu privire la trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. ²³ Viaţa este mai mult decât hrana, şi trupul, mai mult decât îmbrăcămintea. ²⁴ Uitaţi-vă cu băgare de seamă la corbi: ei nu seamănă, nici nu seceră, n-au nici cămară, nici grânar, şi totuşi Dumnezeu^(P) îi hrăneşte. Cu cât mai de preţ sunteţi voi decât păsările! ²⁵ Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge un cot la lungimea vieţii lui? ²⁶ Deci, dacă nu puteţi face nici cel mai mic lucru, pentru ce vă mai îngrijoraţi de celelalte? ²⁷ Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii: ei nu torc, nici nu ţes, totuşi vă spun că nici Solomon, în toată slava lui, n-a fost îmbrăcat ca unul din ei. ²⁸ Dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba, care astăzi este pe câmp, iar mâine va fi aruncată în cuptor, cu cât mai mult vă va îmbrăca El pe voi, puţin credincioşilor? ²⁹ Să nu căutaţi ce veţi mânca sau ce veţi bea şi nu vă frământaţi mintea. ³⁰ Căci toate aceste lucruri neamurile lumii le caută. Tatăl vostru ştie că aveţi trebuinţă de ele. ³¹ Căutaţi^(Q) mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. ³² Nu te teme, turmă mică, pentru că^(R) Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăţia. ³³ Vindeţi^(S) ce aveţi şi daţi milostenie. Faceţi-vă^(T) rost de pungi care nu se învechesc, o comoară nesecată în ceruri, unde nu se apropie hoţul şi unde nu roade molia. ³⁴ Căci unde este comoara voastră, acolo este şi inima voastră.

Îndemn la veghere

³⁵ Mijlocul^(U) să vă fie încins şi făcliile^(V), aprinse. ³⁶ Şi să fiţi ca nişte oameni care aşteaptă pe stăpânul lor să se întoarcă de la nuntă, ca să-i deschidă îndată, când va veni şi va bate la uşă. ³⁷ Ferice^(W) de robii aceia pe care stăpânul îi va găsi veghind la venirea lui! Adevărat vă spun că el se va încinge, îi va pune să şadă la masă şi se va apropia să le slujească. ³⁸ Fie că vine la a doua strajă din noapte, fie că vine la a treia strajă, ferice de robii aceia, dacă-i va găsi veghind! ³⁹ Să^(X) ştiţi bine că, dacă ar şti stăpânul casei la ce ceas va veni hoţul, ar veghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa. ⁴⁰ Şi^(Y) voi dar fiţi gata, căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi.”

Ispravnicul credincios

⁴¹ „Doamne”, I-a zis Petru, „pentru noi spui pilda aceasta sau pentru toţi?” ⁴² Şi Domnul a zis: „Cine^(Z) este ispravnicul credincios şi înţelept, pe care-l va pune stăpânul său peste slugile sale, ca să le dea partea lor de hrană la vremea potrivită? ⁴³ Ferice de robul acela pe care stăpânul, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa! ⁴⁴ Adevărat^(AA) vă spun că îl va pune peste toată avuţia sa. ⁴⁵ Dar^(AB), dacă robul acela zice în inima lui: Stăpânul meu zăboveşte să vină, dacă va începe să bată pe slugi şi pe slujnice, să mănânce, să bea şi să se îmbete, ⁴⁶ stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă şi în ceasul în care nu ştie şi-l va tăia în bucăţi; şi soarta lui va fi soarta celor necredincioşi în lucrul încredinţat lor. ⁴⁷ Robul^(AC) acela, care a ştiut voia stăpânului său şi nu s-a pregătit deloc şi n-a lucrat după voia lui, va fi bătut cu multe lovituri. ⁴⁸ Dar^(AD) cine n-a ştiut-o şi a făcut lucruri vrednice de lovituri va fi bătut cu puţine lovituri. Cui i s-a dat mult, i se va cere mult şi cui i s-a încredinţat mult, i se va cere mai mult.

Foc pe pământ

⁴⁹ Eu am venit să arunc un foc^(AE) pe pământ. Şi ce vreau decât să fie aprins chiar acum! ⁵⁰ Am un botez cu^(AF) care trebuie să fiu botezat, şi cât de mult doresc să se îndeplinească! ⁵¹ Credeţi^(AG) că am venit să aduc pace pe pământ? Eu vă spun: nu, ci^(AH) mai degrabă dezbinare. ⁵² Căci^(AI), de acum înainte, din cinci, care vor fi într-o casă, trei vor fi dezbinaţi împotriva a doi şi doi, împotriva a trei. ⁵³ Tatăl va fi dezbinat împotriva fiului şi fiul, împotriva tatălui; mama, împotriva fiicei şi fiica, împotriva mamei; soacra, împotriva nurorii şi nora, împotriva soacrei.”

Semnele vremurilor

⁵⁴ El a mai zis noroadelor: „Când^(AJ) vedeţi un nor ridicându-se la apus, îndată ziceţi: ‘Vine ploaia’. Şi aşa se întâmplă. ⁵⁵ Şi când vedeţi suflând vântul de la miazăzi, ziceţi: ‘Are să fie zăduf’. Şi aşa se întâmplă. ⁵⁶ Făţarnicilor, faţa pământului şi a cerului ştiţi s-o deosebiţi, vremea aceasta cum de n-o deosebiţi? ⁵⁷ Şi pentru ce nu judecaţi şi voi singuri ce este drept? ⁵⁸ Când^(AK) te duci cu pârâşul tău înaintea judecătorului, pe drum^(AL) caută să scapi de el, ca nu cumva să te târască înaintea judecătorului, judecătorul să te dea pe mâna temnicerului, şi temnicerul să te arunce în temniţă. ⁵⁹ Îţi spun că nu vei ieşi de acolo până nu vei plăti şi cel mai de pe urmă bănuţ.”

Galileenii măcelăriţi de Pilat

13 În vremea aceea, au venit unii şi au istorisit lui Isus ce se întâmplase unor galileeni, al căror sânge îl amestecase Pilat cu jertfele lor. ² „Credeţi voi”, le-a răspuns Isus, „că aceşti galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi galileeni pentru că au păţit astfel? ³ Eu vă spun: nu, ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel. ⁴ Sau acei optsprezece inşi peste care a căzut turnul din Siloam şi i-a omorât, credeţi că au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi oameni care locuiau în Ierusalim? ⁵ Eu vă spun: nu, ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.”

Pilda smochinului neroditor

⁶ El a spus şi pilda aceasta: „Un^(AM) om avea un smochin sădit în via sa. A venit să caute rod în el, şi n-a găsit. ⁷ Atunci a zis vierului: ‘Iată că sunt trei ani de când vin şi caut rod în smochinul acesta, şi nu găsesc. Taie-l. La ce să mai cuprindă şi pământul degeaba?’ ⁸ ‘Doamne,’ i-a răspuns vierul, ‘mai lasă-l şi anul acesta; am să-l sap de jur împrejur şi am să-i pun gunoi la rădăcină. ⁹ Poate că de acum înainte va face rod; dacă nu, îl vei tăia.’ ”

Vindecarea unei femei gârbove

¹⁰ Isus învăţa pe norod într-o sinagogă în ziua Sabatului. ¹¹ Şi acolo era o femeie stăpânită de optsprezece ani de un duh de neputinţă; era gârbovă şi nu putea nicidecum să-şi îndrepte spatele. ¹² Când a văzut-o Isus, a chemat-o şi i-a zis: „Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta”. ¹³ Şi-a^(AN) întins mâinile peste ea: îndată s-a îndreptat şi slăvea pe Dumnezeu. ¹⁴ Dar fruntaşul sinagogii, mâniat că Isus săvârşise vindecarea aceasta în ziua Sabatului, a luat cuvântul şi a zis norodului: „Sunt şase^(AO) zile în care trebuie să lucreze omul; veniţi dar în aceste zile să vă vindecaţi, şi nu^(AP) în ziua Sabatului!” ¹⁵ „Făţarnicilor”, i-a răspuns Domnul; „oare în ziua Sabatului nu-şi dezleagă fiecare^(AQ) din voi boul sau măgarul de la iesle şi-l duce de-l adapă? ¹⁶ Dar femeia aceasta, care^(AR) este o fiică a lui Avraam şi pe care Satana o ţinea legată de optsprezece ani, nu trebuia oare să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua Sabatului?” ¹⁷ Pe când vorbea El astfel, toţi potrivnicii Lui au rămas ruşinaţi; şi norodul se bucura de toate lucrurile minunate pe care le făcea El.

Pilda grăuntelui de muştar şi a aluatului

¹⁸ El^(AS) a mai zis: „Cu ce se aseamănă Împărăţia lui Dumnezeu şi cu ce o voi asemăna? ¹⁹ Se aseamănă cu un grăunte de muştar, pe care l-a luat un om şi l-a aruncat în grădina sa; el a crescut, s-a făcut copac mare, şi păsările cerului şi-au făcut cuiburi în ramurile lui.” ²⁰ El a zis iarăşi: „Cu ce voi asemăna Împărăţia lui Dumnezeu? ²¹ Se aseamănă cu aluatul pe care l-a luat o femeie şi l-a pus în trei măsuri de făină, până s-a dospit toată.”

Uşa cea strâmtă

²² Isus^(AT) umbla prin cetăţi şi prin sate, învăţând pe norod şi călătorind spre Ierusalim. ²³ Cineva I-a zis: „Doamne, oare puţini sunt cei ce sunt pe calea mântuirii?” El le-a răspuns: ²⁴ „Nevoiţi-vă^(AU) să intraţi pe uşa cea strâmtă. Căci vă spun că mulţi^(AV) vor căuta să intre, şi nu vor putea. ²⁵ Odată^(AW) ce Stăpânul casei Se va scula şi va^(AX) încuia uşa, şi voi veţi fi afară şi veţi începe să bateţi la uşă şi să ziceţi: ‘Doamne^(AY), Doamne, deschide-ne!’ drept răspuns, El vă va zice: ‘Nu^(AZ) ştiu de unde sunteţi’. ²⁶ Atunci veţi începe să ziceţi: ‘Noi am mâncat şi am băut în faţa Ta şi în uliţele noastre ai învăţat pe norod’. ²⁷ Şi^(BA) El va răspunde: ‘Vă spun că nu ştiu de unde sunteţi; depărtaţi-vă^(BB) de la Mine, voi toţi lucrătorii fărădelegii. ²⁸ Vor^(BC) fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor când^(BD) veţi vedea pe Avraam, pe Isaac şi pe Iacov şi pe toţi prorocii în Împărăţia lui Dumnezeu, iar pe voi, scoşi afară. ²⁹ Vor veni de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la miazăzi şi vor şedea la masă în Împărăţia lui Dumnezeu. ³⁰ Şi iată^(BE) că sunt unii din cei de pe urmă care vor fi cei dintâi şi sunt unii din cei dintâi care vor fi cei de pe urmă.’ ”

Nelegiuirile şi pedeapsa Ierusalimului

³¹ În aceeaşi zi, au venit câţiva farisei şi I-au zis: „Pleacă şi du-Te de aici, căci Irod vrea să Te omoare”. ³² „Duceţi-vă”, le-a răspuns El, „şi spuneţi vulpii aceleia: Iată că scot dracii şi săvârşesc vindecări astăzi şi mâine, iar a treia zi voi^(BF) isprăvi. ³³ Dar trebuie să umblu astăzi, mâine şi poimâine, fiindcă nu se poate ca un proroc să piară afară din Ierusalim. ³⁴ Ierusalime^(BG), Ierusalime, care omori pe proroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine; de câte ori am vrut să strâng pe fiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut! ³⁵ Iată că vi^(BH) se va lăsa casa pustie, dar vă spun că nu Mă veţi mai vedea până veţi zice: ‘Binecuvântat^(BI) este Cel ce vine în Numele Domnului!’ ”

Vindecarea unui bolnav de dropică

14 Într-o zi de Sabat, Isus a intrat în casa unuia din fruntaşii fariseilor ca să prânzească. Fariseii Îl pândeau de aproape. ² Şi înaintea Lui era un om bolnav de dropică. ³ Isus a luat cuvântul şi a zis învăţătorilor Legii şi fariseilor: „Oare^(BJ) este îngăduit a vindeca în ziua Sabatului sau nu?” ⁴ Ei tăceau. Atunci, Isus a luat de mână pe omul acela, l-a vindecat şi i-a dat drumul. ⁵ Pe urmă, le-a zis: „Cine^(BK) dintre voi, dacă-i cade copilul sau boul în fântână, nu-l va scoate îndată afară, în ziua Sabatului?” ⁶ Şi n-au putut să-I răspundă nimic la aceste vorbe.

Despre smerenia la ospeţe

⁷ Apoi, când a văzut că cei poftiţi la masă alegeau locurile dintâi, le-a spus o pildă. Şi le-a zis: ⁸ „Când eşti poftit de cineva la nuntă, să nu te aşezi la masă în locul dintâi, ca nu cumva, printre cei poftiţi de el, să fie altul mai cu vază decât tine, ⁹ şi cel ce te-a poftit şi pe tine, şi pe el să vină să-ţi zică: ‘Dă locul tău omului acestuia’. Atunci, cu ruşine, va trebui să iei locul de pe urmă. ¹⁰ Ci^(BL), când eşti poftit, du-te şi aşază-te în locul cel mai de pe urmă, pentru ca, atunci când va veni cel ce te-a poftit, să-ţi zică: ‘Prietene, mută-te mai sus’. Lucrul acesta îţi va face cinste înaintea tuturor celor ce vor fi la masă împreună cu tine. ¹¹ Căci^(BM) oricine se înalţă va fi smerit şi cine se smereşte va fi înălţat.”

Despre binefacere

¹² A zis şi celui ce-L poftise: „Când dai un prânz sau o cină, să nu chemi pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe neamurile tale, nici pe vecinii bogaţi, ca nu cumva să te cheme şi ei la rândul lor pe tine şi să iei astfel o răsplată pentru ce ai făcut. ¹³ Ci, când dai o masă, cheamă pe săraci^(BN), pe schilozi, pe şchiopi, pe orbi. ¹⁴ Şi va fi ferice de tine, pentru că ei n-au cu ce să-ţi răsplătească, dar ţi se va răsplăti la învierea celor neprihăniţi.”

Pilda celor poftiţi la cină

¹⁵ Unul din cei ce şedeau la masă cu El, când a auzit aceste vorbe, I-a zis; „Ferice^(BO) de acela care va prânzi în Împărăţia lui Dumnezeu!” ¹⁶ Şi^(BP) Isus i-a răspuns: „Un om a dat o cină mare şi a poftit pe mulţi. ¹⁷ La ceasul cinei, a^(BQ) trimis pe robul său să spună celor poftiţi: ‘Veniţi, căci iată că toate sunt gata’. ¹⁸ Dar toţi, parcă fuseseră vorbiţi, au început să se dezvinovăţească. Cel dintâi i-a zis: ‘Am cumpărat un ogor şi trebuie să mă duc să-l văd; rogu-te să mă ierţi’. ¹⁹ Un altul a zis: ‘Am cumpărat cinci perechi de boi şi mă duc să-i încerc: iartă-mă, te rog’. ²⁰ Un altul a zis: ‘Tocmai acum m-am însurat şi de aceea nu pot veni’. ²¹ Când s-a întors robul, a spus stăpânului său aceste lucruri. Atunci, stăpânul casei s-a mâniat şi a zis robului său: ‘Du-te degrabă în pieţele şi uliţele cetăţii şi adu aici pe cei săraci, ciungi, orbi şi şchiopi’. ²² La urmă, robul a zis: ‘Stăpâne, s-a făcut cum ai poruncit şi tot mai este loc’. ²³ Şi stăpânul a zis robului: ‘Ieşi la drumuri şi la garduri şi, pe cei ce-i vei găsi, sileşte-i să intre, ca să mi se umple casa. ²⁴ Căci vă spun că niciunul^(BR) din cei poftiţi nu va gusta din cina mea.’ ”

Cum să fie ucenicul lui Isus

²⁵ Împreună cu Isus mergeau multe noroade. El S-a întors şi le-a zis: ²⁶ „Dacă^(BS) vine cineva la Mine şi^(BT) nu urăşte pe tatăl său, pe mamă-sa, pe nevastă-sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba^(BU) chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu. ²⁷ Şi oricine^(BV) nu-şi poartă crucea şi nu vine după Mine nu poate fi ucenicul Meu. ²⁸ Căci cine^(BW) dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întâi să-şi facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să-l sfârşească? ²⁹ Pentru ca nu cumva, după ce i-a pus temelia, să nu-l poată sfârşi, şi toţi cei ce-l vor vedea să înceapă să râdă de el ³⁰ şi să zică: ‘Omul acesta a început să zidească şi n-a putut isprăvi’. ³¹ Sau care împărat, când merge să se bată în război cu un alt împărat, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă va putea merge cu zece mii de oameni înaintea celui ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii? ³² Altfel, pe când celălalt împărat este încă departe, îi trimite o solie să ceară pace. ³³ Tot aşa, oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are nu poate fi ucenicul Meu. ³⁴ Sarea este bună^(BX), dar, dacă sarea îşi pierde gustul ei de sare, prin ce i se va da înapoi gustul acesta? ³⁵ Atunci nu mai este bună nici pentru pământ, nici pentru gunoi, ci este aruncată afară. Cine are urechi de auzit să audă.”

Pilda cu oaia rătăcită şi leul

15 Toţi vameşii şi păcătoşii se apropiau^(BY) de Isus ca să-L asculte. ² Şi fariseii, şi cărturarii cârteau şi ziceau: „Omul acesta primeşte pe păcătoşi şi^(BZ) mănâncă cu ei”. ³ Dar El le-a spus pilda aceasta: ⁴ „Care^(CA) om dintre voi, dacă are o sută de oi şi pierde pe una din ele, nu lasă pe celelalte nouăzeci şi nouă pe islaz şi se duce după cea^(CB) pierdută, până când o găseşte? ⁵ După ce a găsit-o, o pune cu bucurie pe umeri ⁶ şi, când se întoarce acasă, cheamă pe prietenii şi vecinii săi şi le zice: ‘Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci mi-am găsit oaia care era pierdută’. ⁷ Tot aşa, vă spun că va fi mai^(CC) multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de oameni neprihăniţi, care n-au nevoie de pocăinţă. ⁸ Sau care femeie, dacă are zece lei^[a] de argint şi pierde unul din ei, nu aprinde o lumină, nu mătură casa şi nu caută cu băgare de seamă până când îl găseşte? ⁹ După ce l-a găsit, cheamă pe prietenele şi vecinele ei şi zice: ‘Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci am găsit leul pe care-l pierdusem’. ¹⁰ Tot aşa, vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăieşte.”

Pilda fiului risipitor

¹¹ El a mai zis: „Un om avea doi fii. ¹² Cel mai tânăr din ei a zis tatălui său: ‘Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine’. Şi tatăl le-a împărţit averea. ¹³ Nu după multe zile, fiul cel mai tânăr a strâns totul şi a plecat într-o ţară depărtată, unde şi-a risipit averea^(CD), ducând o viaţă destrăbălată. ¹⁴ După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă. ¹⁵ Atunci, s-a dus şi s-a lipit de unul din locuitorii ţării aceleia, care l-a trimis pe ogoarele lui să-i păzească porcii. ¹⁶ Mult ar fi dorit el să se sature cu roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nu i le da nimeni. ¹⁷ Şi-a venit în fire şi a zis: ‘Câţi argaţi ai tatălui meu au belşug de pâine, iar eu mor de foame aici! ¹⁸ Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi zice: «Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta ¹⁹ şi nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pe unul din argaţii tăi».’ ²⁰ Şi s-a sculat şi a plecat la tatăl său. Când era încă^(CE) departe, tatăl său l-a văzut şi i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat mult. ²¹ Fiul i-a zis: ‘Tată, am păcătuit împotriva cerului şi^(CF) împotriva ta, nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău’. ²² Dar tatăl a zis robilor săi: ‘Aduceţi repede haina cea mai bună şi îmbrăcaţi-l cu ea; puneţi-i un inel în deget şi încălţăminte în picioare. ²³ Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l. Să mâncăm şi să ne veselim, ²⁴ căci^(CG) acest fiu al meu era mort şi a înviat; era pierdut şi a fost găsit.’ Şi au început să se veselească. ²⁵ Fiul cel mai mare era la ogor. Când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit muzică şi jocuri. ²⁶ A chemat pe unul din robi şi a început să-l întrebe ce este. ²⁷ Robul acela i-a răspuns: ‘Fratele tău a venit înapoi şi tatăl tău a tăiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a găsit iarăşi sănătos şi bine’. ²⁸ El s-a întărâtat de mânie şi nu voia să intre în casă. Tatăl său a ieşit afară şi l-a rugat să intre. ²⁹ Dar el, drept răspuns, a zis tatălui său: ‘Iată, eu îţi slujesc ca un rob de atâţia ani şi niciodată nu ţi-am călcat porunca şi mie niciodată nu mi-ai dat măcar un ied să mă veselesc cu prietenii mei; ³⁰ iar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu femeile desfrânate, i-ai tăiat viţelul cel îngrăşat’. ³¹ ‘Fiule, i-a zis tatăl, tu întotdeauna eşti cu mine şi tot ce am eu este al tău. ³² Dar trebuia să ne veselim şi să ne bucurăm, pentru că^(CH) acest frate al tău era mort şi a înviat, era pierdut şi a fost găsit’.”

Pilda ispravnicului necredincios

16 Isus a mai spus ucenicilor Săi: „Un om bogat avea un ispravnic, care a fost pârât la el că-i risipeşte averea. ² El l-a chemat şi i-a zis: ‘Ce aud eu vorbindu-se despre tine? Dă-ţi socoteală de isprăvnicia ta, pentru că nu mai poţi fi ispravnic.’ ³ Ispravnicul şi-a zis: ‘Ce am să fac dacă îmi ia stăpânul isprăvnicia? Să sap, nu pot; să cerşesc, mi-e ruşine. ⁴ Ştiu ce am să fac, pentru ca, atunci când voi fi scos din isprăvnicie, ei să mă primească în casele lor.’ ⁵ A chemat pe fiecare din datornicii stăpânului său şi a zis celui dintâi: ‘Cât eşti dator stăpânului meu?’ ⁶ ‘O sută de măsuri de untdelemn’, a răspuns el. Şi i-a zis: ‘Ia-ţi zapisul şi şezi degrabă de scrie cincizeci’. ⁷ Apoi a zis altuia: ‘Dar tu cât eşti dator?’ ‘O sută de măsuri de grâu’, a răspuns el. Şi i-a zis: ‘Ia-ţi zapisul şi scrie optzeci’. ⁸ Stăpânul lui a lăudat pe ispravnicul nedrept, pentru că lucrase înţelepţeşte. Căci fiii veacului acestuia, faţă de semenii lor, sunt mai înţelepţi decât fiii^(CI) luminii. ⁹ Şi Eu vă zic: Faceţi-vă^(CJ) prieteni cu ajutorul bogăţiilor nedrepte, pentru ca, atunci când veţi muri, să vă primească în corturile veşnice. ¹⁰ Cine^(CK) este credincios în cele mai mici lucruri este credincios şi în cele mari şi cine este nedrept în cele mai mici lucruri este nedrept şi în cele mari. ¹¹ Deci, dacă n-aţi fost credincioşi în bogăţiile^[b] nedrepte, cine vă va încredinţa adevăratele bogăţii? ¹² Şi dacă n-aţi fost credincioşi în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru? ¹³ Nicio^(CL) slugă nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt, sau va ţine numai la unul şi va nesocoti pe celălalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.”

Mustrări făcute fariseilor

¹⁴ Fariseii, care^(CM) erau iubitori de bani, ascultau şi ei toate lucrurile acestea şi îşi băteau joc de El. ¹⁵ Isus le-a zis: „Voi căutaţi să vă arătaţi^(CN) neprihăniţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu^(CO) vă cunoaşte inimile; pentru că ce^(CP) este înălţat între oameni este o urâciune înaintea lui Dumnezeu. ¹⁶ Legea^(CQ) şi prorocii au ţinut până la Ioan; de atunci încoace, Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu se propovăduieşte: şi fiecare, ca să intre în ea, dă năvală. ¹⁷ Este^(CR) mai lesne să treacă cerul şi pământul decât să cadă o singură frântură de slovă din Lege. ¹⁸ Oricine^(CS) îşi lasă nevasta şi ia pe alta de nevastă preacurveşte şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbatul ei preacurveşte.”

Pilda bogatului nemilostiv

¹⁹ „Era un om bogat, care se îmbrăca în porfiră şi in subţire şi în fiecare zi ducea o viaţă plină de veselie şi strălucire. ²⁰ La uşa lui, zăcea un sărac numit Lazăr, plin de bube. ²¹ Şi dorea mult să se sature cu firimiturile care cădeau de la masa bogatului; până şi câinii veneau şi-i lingeau bubele. ²² Cu vremea, săracul a murit şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi l-au îngropat. ²³ Pe când era el în Locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui ²⁴ şi a strigat: ‘Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi înmoaie vârful degetului în apă şi să-mi răcorească^(CT) limba, căci grozav sunt^(CU) chinuit în văpaia aceasta’. ²⁵ ‘Fiule’, i-a răspuns Avraam, ‘adu-ţi^(CV) aminte că, în viaţa ta, tu ţi-ai luat lucrurile bune, şi Lazăr şi-a luat pe cele rele; acum, aici, el este mângâiat, iar tu eşti chinuit. ²⁶ Pe lângă toate acestea, între noi şi între voi este o prăpastie mare, aşa ca cei ce ar vrea să treacă de aici la voi sau de acolo la noi să nu poată.’ ²⁷ Bogatul a zis: ‘Rogu-te dar, părinte Avraame, să trimiţi pe Lazăr în casa tatălui meu, ²⁸ căci am cinci fraţi şi să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin’. ²⁹ Avraam a răspuns: ‘Au^(CW) pe Moise şi pe proroci; să asculte de ei’. ³⁰ ‘Nu, părinte Avraame’, a zis el, ‘ci, dacă se va duce la ei cineva din morţi, se vor pocăi’. ³¹ Şi Avraam i-a răspuns: ‘Dacă nu ascultă pe Moise şi pe proroci, nu vor crede nici chiar^(CX) dacă ar învia cineva din morţi’.”

Prilejurile de păcătuire

17 Isus a zis ucenicilor Săi: „Este^(CY) cu neputinţă să nu vină prilejuri de păcătuire, dar vai de acela prin care vin! ² Ar fi mai de folos pentru el să i se lege o piatră de moară de gât şi să fie aruncat în mare, decât să facă pe unul din aceşti micuţi să păcătuiască. ³ Luaţi seama la voi înşivă!

Dacă^(CZ) fratele tău păcătuieşte împotriva ta, mustră-l^(DA)! Şi dacă-i pare rău, iartă-l! ⁴ Şi chiar dacă păcătuieşte împotriva ta de şapte ori pe zi şi de şapte ori pe zi se întoarce la tine şi zice: ‘Îmi pare rău!’ să-l ierţi.” ⁵ Apostolii au zis Domnului: „Măreşte-ne credinţa!” ⁶ Şi^(DB) Domnul a zis: „Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice dudului acestuia: Dezrădăcinează-te şi sădeşte-te în mare, şi v-ar asculta.

„Robi netrebnici”

⁷ Cine dintre voi, dacă are un rob care ară sau paşte oile, îi va zice când vine de la câmp: ‘Vino îndată şi şezi la masă?’ ⁸ Nu-i va zice mai degrabă: ‘Găteşte-mi^(DC) să mănânc, încinge-te şi slujeşte-mi până voi mânca şi voi bea eu; după aceea, vei mânca şi vei bea şi tu?’ ⁹ Va rămâne el îndatorat faţă de robul acela, pentru că robul a făcut ce-i fusese poruncit? Nu cred. ¹⁰ Tot aşa şi voi, după ce veţi face tot ce vi s-a poruncit, să ziceţi: ‘Suntem nişte robi^(DD) netrebnici; am făcut ce eram datori să facem’.”

Cei zece leproşi

¹¹ Isus mergea^(DE) spre Ierusalim şi a trecut printre Samaria şi Galileea. ¹² Pe când intra într-un sat, L-au întâmpinat zece leproşi. Ei^(DF) au stat departe, ¹³ şi-au ridicat glasul şi au zis: „Isuse, Învăţătorule, ai milă de noi!” ¹⁴ Când i-a văzut Isus, le-a zis: „Duceţi-vă^(DG) şi arătaţi-vă preoţilor!”Şi pe când se duceau, au fost curăţiţi. ¹⁵ Unul din ei, când s-a văzut vindecat, s-a întors, slăvind pe Dumnezeu cu glas tare. ¹⁶ S-a aruncat cu faţa la pământ la picioarele lui Isus şi I-a mulţumit. Era samaritean. ¹⁷ Isus a luat cuvântul şi a zis: „Oare n-au fost curăţiţi toţi cei zece? Dar ceilalţi nouă, unde sunt? ¹⁸ Nu s-a găsit decât străinul acesta să se întoarcă şi să dea slavă lui Dumnezeu?” ¹⁹ Apoi^(DH) i-a zis: „Scoală-te şi pleacă; credinţa ta te-a mântuit”.

Venirea Împărăţiei lui Dumnezeu

²⁰ Fariseii au întrebat pe Isus când va veni Împărăţia lui Dumnezeu. Drept răspuns, El le-a zis: „Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în aşa fel ca să izbească privirile. ²¹ Nu^(DI) se va zice: ‘Uite-o aici’ sau ‘Uite-o acolo!’ Căci iată că Împărăţia^(DJ) lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.”

Venirea Fiului omului

²² Şi a zis ucenicilor: „Vor^(DK) veni zile când veţi dori să vedeţi una din zilele Fiului omului, şi n-o veţi vedea. ²³ Vi^(DL) se va zice: ‘Iată-L aici, iată-L acolo!’ Să nu vă duceţi, nici să nu-i urmaţi. ²⁴ Căci^(DM), cum iese fulgerul şi luminează de la o margine a cerului până la cealaltă, aşa va fi şi Fiul omului în ziua Sa. ²⁵ Dar^(DN), mai întâi, trebuie să sufere multe şi să fie lepădat de neamul acesta. ²⁶ Ce^(DO) s-a întâmplat în zilele lui Noe, se va întâmpla la fel şi în zilele Fiului omului: ²⁷ mâncau, beau, se însurau şi se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie; şi a venit potopul şi i-a prăpădit pe toţi. ²⁸ Ce^(DP)s-a întâmplat în zilele lui Lot, se va întâmpla aidoma: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau, ²⁹ dar^(DQ), în ziua când a ieşit Lot din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer şi i-a pierdut pe toţi. ³⁰ Tot aşa va fi şi în ziua când Se^(DR) va arăta Fiul omului. ³¹ În ziua aceea, cine^(DS) va fi pe acoperişul casei şi îşi va avea vasele în casă să nu se pogoare să le ia şi cine va fi pe câmp, de asemenea, să nu se mai întoarcă. ³² Aduceţi-vă^(DT) aminte de nevasta lui Lot. ³³ Oricine^(DU) va căuta să-şi scape viaţa o va pierde şi oricine o va pierde o va găsi. ³⁴ Vă spun^(DV) că, în noaptea aceea, doi inşi vor fi în acelaşi pat, unul va fi luat şi altul va fi lăsat; ³⁵ două femei vor măcina împreună: una va fi luată şi alta va fi lăsată. ³⁶ Doi bărbaţi vor fi la câmp: unul va fi luat şi altul va fi lăsat.” ³⁷ Ucenicii L-au întrebat: „Unde, Doamne?” Iar El a răspuns: „Unde^(DW) va fi trupul acolo se vor strânge vulturii.”

Pilda judecătorului nedrept

18 Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage^(DX) necurmat şi să nu se lase. ² El le-a zis: „Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea şi de oameni nu se ruşina. ³ În cetatea aceea era şi o văduvă, care venea des la el şi-i zicea: ‘Fă-mi dreptate în cearta cu pârâşul meu’. ⁴ Multă vreme n-a voit să-i facă dreptate. Dar în urmă, şi-a zis: ‘Măcar că de Dumnezeu nu mă tem şi de oameni nu mă ruşinez, ⁵ totuşi, pentru că^(DY) văduva aceasta mă tot necăjeşte, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul’.” ⁶ Domnul a adăugat: „Auziţi ce zice judecătorul nedrept? ⁷ Şi Dumnezeu^(DZ) nu va face dreptate aleşilor Lui, care strigă zi şi noapte către El, măcar că zăboveşte faţă de ei? ⁸ Vă spun că^(EA)le va face dreptate în curând. Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ?”

Pilda vameşului şi a fariseului

⁹ A mai spus şi pilda aceasta pentru unii care^(EB) se încredeau în ei înşişi că sunt neprihăniţi şi dispreţuiau pe ceilalţi. ¹⁰ „Doi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era fariseu şi altul, vameş. ¹¹ Fariseul sta^(EC) în picioare şi a început să se roage în sine astfel: ‘Dumnezeule^(ED), Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari, sau chiar ca vameşul acesta. ¹² Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.’ ¹³ Vameşul stătea departe şi nu îndrăznea nici ochii să şi-i ridice spre cer, ci se bătea în piept şi zicea: ‘Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!’ ¹⁴ Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a pogorât acasă socotit neprihănit decât celălalt. Căci^(EE) oricine se înalţă va fi smerit şi oricine se smereşte va fi înălţat.”

Copilaşii

¹⁵ I-au^(EF) adus şi nişte copilaşi, ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii, când au văzut lucrul acesta, au certat pe aceia care-i aduceau. ¹⁶ Isus a chemat la Sine pe copilaşi şi a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci Împărăţia lui Dumnezeu este a^(EG) unora ca ei. ¹⁷ Adevărat^(EH) vă spun că oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş cu niciun chip nu va intra în ea.”

Tânărul bogat

¹⁸ Un^(EI) fruntaş a întrebat pe Isus: „Bunule Învăţător, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” ¹⁹ „Pentru ce Mă numeşti bun?” i-a răspuns Isus. „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu. ²⁰ Ştii poruncile: ‘Să^(EJ) nu preacurveşti; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să cinsteşti^(EK) pe tatăl tău şi pe mama ta’.” ²¹ „Toate aceste lucruri”, I-a zis el, „le-am păzit din tinereţea mea”. ²² Când a auzit Isus aceste vorbe, i-a zis: „Îţi mai lipseşte un lucru: vinde^(EL) tot ce ai, împarte la săraci şi vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino şi urmează-Mă.” ²³ Când a auzit el aceste cuvinte, s-a întristat de tot, căci era foarte bogat. ²⁴ Isus a văzut că s-a întristat de tot şi a zis: „Cât^(EM) de anevoie vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii! ²⁵ Fiindcă mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.” ²⁶ Cei ce-L ascultau au zis: „Atunci cine poate fi mântuit?” ²⁷ Isus a răspuns: „Ce^(EN) este cu neputinţă la oameni este cu putinţă la Dumnezeu”. ²⁸ Atunci^(EO), Petru a zis: „Iată că noi am lăsat totul şi Te-am urmat”. ²⁹ Şi Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că nu este nimeni^(EP) care să-şi fi lăsat casa sau nevasta, sau fraţii, sau părinţii, sau copiii pentru Împărăţia lui Dumnezeu ³⁰ şi să^(EQ) nu primească mult mai mult în veacul acesta de acum, iar în veacul viitor, viaţa veşnică”.

Isus vesteşte moartea şi învierea Sa

³¹ Isus^(ER) a luat cu Sine pe cei doisprezece şi le-a zis: „Iată că ne suim la Ierusalim şi tot^(ES)ce a fost scris prin proroci despre Fiul omului se va împlini. ³² Căci va^(ET) fi dat în mâna neamurilor: Îl vor batjocori, Îl vor ocărî, Îl vor scuipa ³³ şi, după ce-L vor bate cu nuiele, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.” ³⁴ Ei^(EU) n-au înţeles nimic din aceste lucruri, căci vorbirea aceasta era ascunsă pentru ei şi nu pricepeau ce le spunea Isus.

Vindecarea unui orb la Ierihon

³⁵ Pe^(EV) când Se apropia Isus de Ierihon, un orb şedea lângă drum şi cerşea. ³⁶ Când a auzit norodul trecând, a întrebat ce este. ³⁷ I-au spus: „Trece Isus din Nazaret”. ³⁸ Şi el a strigat: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!” ³⁹ Cei ce mergeau înainte îl certau să tacă, dar el ţipa şi mai tare: „Fiul lui David, ai milă de mine!” ⁴⁰ Isus S-a oprit şi a poruncit să-l aducă la El şi, după ce s-a apropiat, l-a întrebat: ⁴¹ „Ce vrei să-ţi fac?” „Doamne”, a răspuns el, „să-mi capăt vederea”. ⁴² Şi Isus i-a zis: „Capătă-ţi vederea. Credinţa^(EW) ta te-a mântuit.” ⁴³ Numaidecât, orbul şi-a căpătat vederea şi a mers^(EX) după Isus, slăvind pe Dumnezeu. Tot norodul, când a văzut cele întâmplate, a dat laudă lui Dumnezeu.