Luca 11-14

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Tatăl nostru

11 Într-o zi, Isus Se ruga într-un loc anumit. Când a isprăvit rugăciunea, unul din ucenicii Lui I-a zis: „Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, cum a învăţat şi Ioan pe ucenicii lui”.

² El le-a zis: „Când vă rugaţi, să ziceţi:

‘Tatăl^(A) nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău; vie Împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ.

³ Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă în fiecare zi ⁴ şi ne iartă nouă păcatele noastre, fiindcă şi noi iertăm oricui ne este dator, şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău.’ ”

Stăruinţa în rugăciune

⁵ Apoi le-a mai zis: „Dacă unul dintre voi are un prieten şi se duce la el la miezul nopţii şi-i zice: ‘Prietene, împrumută-mi trei pâini, ⁶ căci a venit la mine de pe drum un prieten al meu şi n-am ce-i pune înainte’, ⁷ şi, dacă dinăuntrul casei lui, prietenul acesta îi răspunde: ‘Nu mă tulbura; acum uşa este încuiată, copiii mei sunt cu mine în pat, nu pot să mă scol să-ţi dau pâini’, – ⁸ vă spun: chiar^(B) dacă nu s-ar scula să i le dea, pentru că-i este prieten, totuşi, măcar pentru stăruinţa lui supărătoare, tot se va scula şi-i va da tot ce-i trebuie. ⁹ De aceea şi^(C) Eu vă spun: ‘Cereţi, şi vi se va da; căutaţi, şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide. ¹⁰ Fiindcă oricine cere capătă; cine caută găseşte şi celui ce bate, i se deschide. ¹¹ Cine este tatăl acela dintre voi care, dacă-i^(D) cere fiul său pâine, să-i dea o piatră? Ori, dacă cere un peşte, să-i dea un şarpe în loc de peşte? ¹² Sau, dacă cere un ou, să-i dea o scorpie? ¹³ Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!’ ”

Vindecarea unui îndrăcit mut

¹⁴ Isus^(E) a scos dintr-un bolnav un drac, care era mut. După ce a ieşit dracul, mutul a grăit şi noroadele s-au mirat. ¹⁵ Dar unii ziceau: „El^(F) scoate dracii cu Beelzebul, domnul dracilor”. ¹⁶ Alţii, ca să-L ispitească, Îi cereau^(G) un semn din cer. ¹⁷ Isus^(H) le-a^(I) cunoscut gândurile şi le-a zis: „Orice împărăţie dezbinată împotriva ei este pustiită şi o casă dezbinată împotriva ei se prăbuşeşte peste alta. ¹⁸ Deci, dacă Satana este dezbinat împotriva lui însuşi, cum va dăinui împărăţia lui, fiindcă ziceţi că Eu scot dracii cu Beelzebul? ¹⁹ Şi dacă eu scot dracii cu Beelzebul, fiii voştri cu cine îi scot? De aceea, ei înşişi vor fi judecătorii voştri. ²⁰ Dar, dacă Eu scot dracii cu^(J) degetul lui Dumnezeu, Împărăţia lui Dumnezeu a ajuns până la voi. ²¹ Când^(K) omul cel tare şi bine înarmat îşi păzeşte casa, averile îi sunt la adăpost. ²² Dar^(L), dacă vine peste el unul mai tare decât el şi-l biruieşte, atunci îi ia cu sila toate armele în care se încredea şi împarte prăzile luate de la el. ²³ Cine^(M) nu este cu Mine este împotriva Mea şi cine nu adună cu Mine risipeşte.

Duhul necurat ieşit din om

²⁴ Duhul necurat, când^(N) iese dintr-un om, umblă prin locuri fără apă şi caută odihnă. Fiindcă n-o găseşte, zice: ‘Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit’. ²⁵ Şi când vine, o găseşte măturată şi împodobită. ²⁶ Atunci se duce de mai ia cu el alte şapte duhuri, mai rele decât el, intră împreună în casă, se aşază în ea, şi starea de pe urmă^(O) a omului aceluia ajunge mai rea decât cea dintâi.”

Ferice de cei ce ascultă Cuvântul

²⁷ Pe când spunea Isus aceste vorbe, o femeie din norod şi-a ridicat glasul şi a zis: „Ferice^(P) de pântecele care Te-a purtat şi de ţâţele pe care le-ai supt!” ²⁸ Şi El a răspuns: „Ferice^(Q) mai degrabă de cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi-L păzesc!”

Minunea cu Iona

²⁹ Pe când^(R) noroadele se strângeau cu grămada, El a început să spună: „Neamul acesta este un neam viclean; el cere un semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul prorocului Iona. ³⁰ Căci după cum Iona^(S) a fost un semn pentru niniviteni, tot aşa şi Fiul omului va fi un semn pentru neamul acesta. ³¹ Împărăteasa^(T) de la miazăzi se va scula, în ziua judecăţii, alături de bărbaţii acestui neam şi-i va osândi; pentru că ea a venit de la capătul pământului ca să audă înţelepciunea lui Solomon; şi iată că aici este Unul mai mare decât Solomon. ³² Bărbaţii din Ninive se vor scula, în ziua judecăţii, alături de neamul acesta şi-l vor osândi, pentru că ei^(U) s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; şi iată că aici este Unul mai mare decât Iona.

Lumina

³³ Nimeni^(V) n-aprinde o lumină ca s-o pună într-un loc ascuns sau sub baniţă, ci o pune într-un sfeşnic, pentru ca cei ce intră să vadă lumina. ³⁴ Ochiul este lumina^(W) trupului tău. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău este plin de lumină, dar, dacă ochiul tău este rău, trupul tău este plin de întuneric. ³⁵ Ia seama, dar, ca lumina care este în tine să nu fie întuneric. ³⁶ Aşa că, dacă tot trupul tău este plin de lumină, fără să aibă vreo parte întunecată, va fi în totul plin de lumină, întocmai ca atunci când te-ar lumina o lampă cu lumina ei mare.”

Mustrarea cărturarilor şi fariseilor

³⁷ Pe când vorbea Isus, un fariseu L-a rugat să prânzească la el. El a intrat şi a şezut la masă. ³⁸ Fariseul^(X) a văzut cu mirare că Isus nu Se spălase înainte de prânz. ³⁹ Dar^(Y) Domnul i-a zis: „Voi, fariseii, curăţiţi partea de afară a paharului şi a blidului, dar lăuntrul^(Z) vostru este plin de jefuire şi de răutate. ⁴⁰ Nebunilor, oare Acela care a făcut partea de afară n-a făcut şi pe cea dinăuntru? ⁴¹ Daţi^(AA) mai bine milostenie din lucrurile dinăuntru, şi atunci toate vă vor fi curate. ⁴² Dar^(AB) vai de voi, fariseilor! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din rută şi din toate zarzavaturile, şi daţi uitării dreptatea şi dragostea de Dumnezeu: pe acestea trebuia să le faceţi şi pe celelalte să nu le lăsaţi nefăcute! ⁴³ Vai^(AC) de voi, fariseilor! Pentru că voi umblaţi după scaunele dintâi la sinagogi şi vă place să vă facă lumea plecăciuni prin pieţe! ⁴⁴ Vai^(AD) de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că^(AE) voi sunteţi ca mormintele, care nu se văd, şi peste care oamenii umblă fără să ştie.” ⁴⁵ Unul din învăţătorii Legii a luat cuvântul şi I-a zis: „Învăţătorule, spunând aceste lucruri ne ocărăşti şi pe noi”. ⁴⁶ „Vai şi de voi, învăţători ai Legii”, a răspuns Isus. „Pentru că^(AF) voi puneţi pe spinarea oamenilor sarcini grele de purtat, iar voi nici măcar cu unul din degetele voastre nu vă atingeţi de ele. ⁴⁷ Vai^(AG) de voi! Pentru că voi zidiţi mormintele prorocilor, pe care i-au ucis părinţii voştri. ⁴⁸ Prin aceasta mărturisiţi că încuviinţaţi faptele părinţilor voştri, căci ei au ucis pe proroci, iar voi le zidiţi mormintele. ⁴⁹ De aceea Înţelepciunea lui Dumnezeu a zis: ‘Le voi trimite^(AH) proroci şi apostoli; pe unii din ei îi vor ucide, iar pe alţii îi vor prigoni, ⁵⁰ ca să se ceară de la acest neam sângele tuturor prorocilor care a fost vărsat de la întemeierea lumii: ⁵¹ de la^(AI) sângele lui Abel până la sângele^(AJ) lui Zaharia, ucis între altar şi Templu’; da, vă spun, se va cere de la neamul acesta! ⁵² Vai^(AK) de voi, învăţători ai Legii! Pentru că voi aţi pus mâna pe cheia cunoştinţei: nici voi n-aţi intrat, iar pe cei ce voiau să intre, i-aţi împiedicat să intre.” ⁵³ După ce a ieşit de acolo, cărturarii şi fariseii au început să-L pună la strâmtoare şi să-L facă să vorbească despre multe lucruri; ⁵⁴ I-au întins astfel laţuri, ca^(AL) să prindă vreo vorbă din gura Lui, pentru care să-L poată învinui.

Despre făţărnicie, frica de oameni, hula împotriva Duhului Sfânt

12 În vremea aceea^(AM), când se strânseseră noroadele cu miile, aşa că se călcau unii pe alţii, Isus a început să spună ucenicilor Săi: „Mai întâi de toate, păziţi-vă^(AN) de aluatul fariseilor, care este făţărnicia. ² Nu^(AO) este nimic acoperit care nu va fi descoperit, nici ascuns care nu va fi cunoscut. ³ De aceea, orice aţi spus la întuneric va fi auzit la lumină; şi orice aţi grăit la ureche, în odăiţe, va fi vestit de pe acoperişul caselor. ⁴ Vă^(AP) spun vouă, prietenii^(AQ) Mei, să nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, şi după aceea nu mai pot face nimic. ⁵ Am să vă arăt de cine să vă temeţi. Temeţi-vă de Acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de El să vă temeţi. ⁶ Nu se vând oare cinci vrăbii cu doi bani? Totuşi nici una din ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu. ⁷ Şi chiar perii din cap, toţi vă sunt număraţi. Deci să nu vă temeţi: voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii. ⁸ Eu^(AR) vă spun: pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl va mărturisi şi Fiul omului înaintea îngerilor lui Dumnezeu, ⁹ dar cine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor va fi lepădat şi el înaintea îngerilor lui Dumnezeu. ¹⁰ Şi^(AS) oricui va vorbi împotriva Fiului omului, i se va ierta, dar oricui va huli împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta. ¹¹ Când^(AT) vă vor duce înaintea sinagogilor, înaintea dregătorilor şi înaintea stăpânirilor, să nu vă îngrijoraţi cum veţi răspunde pentru apărarea voastră, nici ce veţi vorbi, ¹² căci Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela ce va trebui să vorbiţi.”

Pilda bogatului căruia i-a rodit ţarina

¹³ Unul din mulţime a zis lui Isus: „Învăţătorule, spune fratelui meu să împartă cu mine moştenirea noastră”. ¹⁴ „Omule^(AU)”, i-a răspuns Isus, „cine M-a pus pe Mine judecător sau împărţitor peste voi?” ¹⁵ Apoi le-a zis: „Vedeţi^(AV) şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie de bani, căci viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui”. ¹⁶ Şi le-a spus pilda aceasta: „Ţarina unui om bogat rodise mult. ¹⁷ Şi el se gândea în sine şi zicea: ‘Ce voi face? Fiindcă nu mai am loc unde să-mi strâng roadele. ¹⁸ Iată, a zis el, ce voi face: îmi voi strica grânarele şi voi zidi altele mai mari; acolo voi strânge toate roadele şi toate bunătăţile mele ¹⁹ şi voi zice sufletului meu: «Suflete^(AW), ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani, odihneşte-te, mănâncă, bea şi veseleşte-te!»’ ²⁰ Dar Dumnezeu i-a zis: ‘Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va^(AX) cere înapoi sufletul, şi^(AY) lucrurile pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?’ ²¹ Tot aşa este şi cu cel ce îşi adună comori pentru el şi^(AZ) nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu.”

Îngrijorările

²² Isus a zis apoi ucenicilor săi: „De aceea vă spun: Nu^(BA) vă îngrijoraţi cu privire la viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca, nici cu privire la trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. ²³ Viaţa este mai mult decât hrana, şi trupul, mai mult decât îmbrăcămintea. ²⁴ Uitaţi-vă cu băgare de seamă la corbi: ei nu seamănă, nici nu seceră, n-au nici cămară, nici grânar, şi totuşi Dumnezeu^(BB) îi hrăneşte. Cu cât mai de preţ sunteţi voi decât păsările! ²⁵ Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge un cot la lungimea vieţii lui? ²⁶ Deci, dacă nu puteţi face nici cel mai mic lucru, pentru ce vă mai îngrijoraţi de celelalte? ²⁷ Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii: ei nu torc, nici nu ţes, totuşi vă spun că nici Solomon, în toată slava lui, n-a fost îmbrăcat ca unul din ei. ²⁸ Dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba, care astăzi este pe câmp, iar mâine va fi aruncată în cuptor, cu cât mai mult vă va îmbrăca El pe voi, puţin credincioşilor? ²⁹ Să nu căutaţi ce veţi mânca sau ce veţi bea şi nu vă frământaţi mintea. ³⁰ Căci toate aceste lucruri neamurile lumii le caută. Tatăl vostru ştie că aveţi trebuinţă de ele. ³¹ Căutaţi^(BC) mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. ³² Nu te teme, turmă mică, pentru că^(BD) Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăţia. ³³ Vindeţi^(BE) ce aveţi şi daţi milostenie. Faceţi-vă^(BF) rost de pungi care nu se învechesc, o comoară nesecată în ceruri, unde nu se apropie hoţul şi unde nu roade molia. ³⁴ Căci unde este comoara voastră, acolo este şi inima voastră.

Îndemn la veghere

³⁵ Mijlocul^(BG) să vă fie încins şi făcliile^(BH), aprinse. ³⁶ Şi să fiţi ca nişte oameni care aşteaptă pe stăpânul lor să se întoarcă de la nuntă, ca să-i deschidă îndată, când va veni şi va bate la uşă. ³⁷ Ferice^(BI) de robii aceia pe care stăpânul îi va găsi veghind la venirea lui! Adevărat vă spun că el se va încinge, îi va pune să şadă la masă şi se va apropia să le slujească. ³⁸ Fie că vine la a doua strajă din noapte, fie că vine la a treia strajă, ferice de robii aceia, dacă-i va găsi veghind! ³⁹ Să^(BJ) ştiţi bine că, dacă ar şti stăpânul casei la ce ceas va veni hoţul, ar veghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa. ⁴⁰ Şi^(BK) voi dar fiţi gata, căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi.”

Ispravnicul credincios

⁴¹ „Doamne”, I-a zis Petru, „pentru noi spui pilda aceasta sau pentru toţi?” ⁴² Şi Domnul a zis: „Cine^(BL) este ispravnicul credincios şi înţelept, pe care-l va pune stăpânul său peste slugile sale, ca să le dea partea lor de hrană la vremea potrivită? ⁴³ Ferice de robul acela pe care stăpânul, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa! ⁴⁴ Adevărat^(BM) vă spun că îl va pune peste toată avuţia sa. ⁴⁵ Dar^(BN), dacă robul acela zice în inima lui: Stăpânul meu zăboveşte să vină, dacă va începe să bată pe slugi şi pe slujnice, să mănânce, să bea şi să se îmbete, ⁴⁶ stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă şi în ceasul în care nu ştie şi-l va tăia în bucăţi; şi soarta lui va fi soarta celor necredincioşi în lucrul încredinţat lor. ⁴⁷ Robul^(BO) acela, care a ştiut voia stăpânului său şi nu s-a pregătit deloc şi n-a lucrat după voia lui, va fi bătut cu multe lovituri. ⁴⁸ Dar^(BP) cine n-a ştiut-o şi a făcut lucruri vrednice de lovituri va fi bătut cu puţine lovituri. Cui i s-a dat mult, i se va cere mult şi cui i s-a încredinţat mult, i se va cere mai mult.

Foc pe pământ

⁴⁹ Eu am venit să arunc un foc^(BQ) pe pământ. Şi ce vreau decât să fie aprins chiar acum! ⁵⁰ Am un botez cu^(BR) care trebuie să fiu botezat, şi cât de mult doresc să se îndeplinească! ⁵¹ Credeţi^(BS) că am venit să aduc pace pe pământ? Eu vă spun: nu, ci^(BT) mai degrabă dezbinare. ⁵² Căci^(BU), de acum înainte, din cinci, care vor fi într-o casă, trei vor fi dezbinaţi împotriva a doi şi doi, împotriva a trei. ⁵³ Tatăl va fi dezbinat împotriva fiului şi fiul, împotriva tatălui; mama, împotriva fiicei şi fiica, împotriva mamei; soacra, împotriva nurorii şi nora, împotriva soacrei.”

Semnele vremurilor

⁵⁴ El a mai zis noroadelor: „Când^(BV) vedeţi un nor ridicându-se la apus, îndată ziceţi: ‘Vine ploaia’. Şi aşa se întâmplă. ⁵⁵ Şi când vedeţi suflând vântul de la miazăzi, ziceţi: ‘Are să fie zăduf’. Şi aşa se întâmplă. ⁵⁶ Făţarnicilor, faţa pământului şi a cerului ştiţi s-o deosebiţi, vremea aceasta cum de n-o deosebiţi? ⁵⁷ Şi pentru ce nu judecaţi şi voi singuri ce este drept? ⁵⁸ Când^(BW) te duci cu pârâşul tău înaintea judecătorului, pe drum^(BX) caută să scapi de el, ca nu cumva să te târască înaintea judecătorului, judecătorul să te dea pe mâna temnicerului, şi temnicerul să te arunce în temniţă. ⁵⁹ Îţi spun că nu vei ieşi de acolo până nu vei plăti şi cel mai de pe urmă bănuţ.”

Galileenii măcelăriţi de Pilat

13 În vremea aceea, au venit unii şi au istorisit lui Isus ce se întâmplase unor galileeni, al căror sânge îl amestecase Pilat cu jertfele lor. ² „Credeţi voi”, le-a răspuns Isus, „că aceşti galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi galileeni pentru că au păţit astfel? ³ Eu vă spun: nu, ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel. ⁴ Sau acei optsprezece inşi peste care a căzut turnul din Siloam şi i-a omorât, credeţi că au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi oameni care locuiau în Ierusalim? ⁵ Eu vă spun: nu, ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.”

Pilda smochinului neroditor

⁶ El a spus şi pilda aceasta: „Un^(BY) om avea un smochin sădit în via sa. A venit să caute rod în el, şi n-a găsit. ⁷ Atunci a zis vierului: ‘Iată că sunt trei ani de când vin şi caut rod în smochinul acesta, şi nu găsesc. Taie-l. La ce să mai cuprindă şi pământul degeaba?’ ⁸ ‘Doamne,’ i-a răspuns vierul, ‘mai lasă-l şi anul acesta; am să-l sap de jur împrejur şi am să-i pun gunoi la rădăcină. ⁹ Poate că de acum înainte va face rod; dacă nu, îl vei tăia.’ ”

Vindecarea unei femei gârbove

¹⁰ Isus învăţa pe norod într-o sinagogă în ziua Sabatului. ¹¹ Şi acolo era o femeie stăpânită de optsprezece ani de un duh de neputinţă; era gârbovă şi nu putea nicidecum să-şi îndrepte spatele. ¹² Când a văzut-o Isus, a chemat-o şi i-a zis: „Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta”. ¹³ Şi-a^(BZ) întins mâinile peste ea: îndată s-a îndreptat şi slăvea pe Dumnezeu. ¹⁴ Dar fruntaşul sinagogii, mâniat că Isus săvârşise vindecarea aceasta în ziua Sabatului, a luat cuvântul şi a zis norodului: „Sunt şase^(CA) zile în care trebuie să lucreze omul; veniţi dar în aceste zile să vă vindecaţi, şi nu^(CB) în ziua Sabatului!” ¹⁵ „Făţarnicilor”, i-a răspuns Domnul; „oare în ziua Sabatului nu-şi dezleagă fiecare^(CC) din voi boul sau măgarul de la iesle şi-l duce de-l adapă? ¹⁶ Dar femeia aceasta, care^(CD) este o fiică a lui Avraam şi pe care Satana o ţinea legată de optsprezece ani, nu trebuia oare să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua Sabatului?” ¹⁷ Pe când vorbea El astfel, toţi potrivnicii Lui au rămas ruşinaţi; şi norodul se bucura de toate lucrurile minunate pe care le făcea El.

Pilda grăuntelui de muştar şi a aluatului

¹⁸ El^(CE) a mai zis: „Cu ce se aseamănă Împărăţia lui Dumnezeu şi cu ce o voi asemăna? ¹⁹ Se aseamănă cu un grăunte de muştar, pe care l-a luat un om şi l-a aruncat în grădina sa; el a crescut, s-a făcut copac mare, şi păsările cerului şi-au făcut cuiburi în ramurile lui.” ²⁰ El a zis iarăşi: „Cu ce voi asemăna Împărăţia lui Dumnezeu? ²¹ Se aseamănă cu aluatul pe care l-a luat o femeie şi l-a pus în trei măsuri de făină, până s-a dospit toată.”

Uşa cea strâmtă

²² Isus^(CF) umbla prin cetăţi şi prin sate, învăţând pe norod şi călătorind spre Ierusalim. ²³ Cineva I-a zis: „Doamne, oare puţini sunt cei ce sunt pe calea mântuirii?” El le-a răspuns: ²⁴ „Nevoiţi-vă^(CG) să intraţi pe uşa cea strâmtă. Căci vă spun că mulţi^(CH) vor căuta să intre, şi nu vor putea. ²⁵ Odată^(CI) ce Stăpânul casei Se va scula şi va^(CJ) încuia uşa, şi voi veţi fi afară şi veţi începe să bateţi la uşă şi să ziceţi: ‘Doamne^(CK), Doamne, deschide-ne!’ drept răspuns, El vă va zice: ‘Nu^(CL) ştiu de unde sunteţi’. ²⁶ Atunci veţi începe să ziceţi: ‘Noi am mâncat şi am băut în faţa Ta şi în uliţele noastre ai învăţat pe norod’. ²⁷ Şi^(CM) El va răspunde: ‘Vă spun că nu ştiu de unde sunteţi; depărtaţi-vă^(CN) de la Mine, voi toţi lucrătorii fărădelegii. ²⁸ Vor^(CO) fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor când^(CP) veţi vedea pe Avraam, pe Isaac şi pe Iacov şi pe toţi prorocii în Împărăţia lui Dumnezeu, iar pe voi, scoşi afară. ²⁹ Vor veni de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la miazăzi şi vor şedea la masă în Împărăţia lui Dumnezeu. ³⁰ Şi iată^(CQ) că sunt unii din cei de pe urmă care vor fi cei dintâi şi sunt unii din cei dintâi care vor fi cei de pe urmă.’ ”

Nelegiuirile şi pedeapsa Ierusalimului

³¹ În aceeaşi zi, au venit câţiva farisei şi I-au zis: „Pleacă şi du-Te de aici, căci Irod vrea să Te omoare”. ³² „Duceţi-vă”, le-a răspuns El, „şi spuneţi vulpii aceleia: Iată că scot dracii şi săvârşesc vindecări astăzi şi mâine, iar a treia zi voi^(CR) isprăvi. ³³ Dar trebuie să umblu astăzi, mâine şi poimâine, fiindcă nu se poate ca un proroc să piară afară din Ierusalim. ³⁴ Ierusalime^(CS), Ierusalime, care omori pe proroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine; de câte ori am vrut să strâng pe fiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut! ³⁵ Iată că vi^(CT) se va lăsa casa pustie, dar vă spun că nu Mă veţi mai vedea până veţi zice: ‘Binecuvântat^(CU) este Cel ce vine în Numele Domnului!’ ”

Vindecarea unui bolnav de dropică

14 Într-o zi de Sabat, Isus a intrat în casa unuia din fruntaşii fariseilor ca să prânzească. Fariseii Îl pândeau de aproape. ² Şi înaintea Lui era un om bolnav de dropică. ³ Isus a luat cuvântul şi a zis învăţătorilor Legii şi fariseilor: „Oare^(CV) este îngăduit a vindeca în ziua Sabatului sau nu?” ⁴ Ei tăceau. Atunci, Isus a luat de mână pe omul acela, l-a vindecat şi i-a dat drumul. ⁵ Pe urmă, le-a zis: „Cine^(CW) dintre voi, dacă-i cade copilul sau boul în fântână, nu-l va scoate îndată afară, în ziua Sabatului?” ⁶ Şi n-au putut să-I răspundă nimic la aceste vorbe.

Despre smerenia la ospeţe

⁷ Apoi, când a văzut că cei poftiţi la masă alegeau locurile dintâi, le-a spus o pildă. Şi le-a zis: ⁸ „Când eşti poftit de cineva la nuntă, să nu te aşezi la masă în locul dintâi, ca nu cumva, printre cei poftiţi de el, să fie altul mai cu vază decât tine, ⁹ şi cel ce te-a poftit şi pe tine, şi pe el să vină să-ţi zică: ‘Dă locul tău omului acestuia’. Atunci, cu ruşine, va trebui să iei locul de pe urmă. ¹⁰ Ci^(CX), când eşti poftit, du-te şi aşază-te în locul cel mai de pe urmă, pentru ca, atunci când va veni cel ce te-a poftit, să-ţi zică: ‘Prietene, mută-te mai sus’. Lucrul acesta îţi va face cinste înaintea tuturor celor ce vor fi la masă împreună cu tine. ¹¹ Căci^(CY) oricine se înalţă va fi smerit şi cine se smereşte va fi înălţat.”

Despre binefacere

¹² A zis şi celui ce-L poftise: „Când dai un prânz sau o cină, să nu chemi pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe neamurile tale, nici pe vecinii bogaţi, ca nu cumva să te cheme şi ei la rândul lor pe tine şi să iei astfel o răsplată pentru ce ai făcut. ¹³ Ci, când dai o masă, cheamă pe săraci^(CZ), pe schilozi, pe şchiopi, pe orbi. ¹⁴ Şi va fi ferice de tine, pentru că ei n-au cu ce să-ţi răsplătească, dar ţi se va răsplăti la învierea celor neprihăniţi.”

Pilda celor poftiţi la cină

¹⁵ Unul din cei ce şedeau la masă cu El, când a auzit aceste vorbe, I-a zis; „Ferice^(DA) de acela care va prânzi în Împărăţia lui Dumnezeu!” ¹⁶ Şi^(DB) Isus i-a răspuns: „Un om a dat o cină mare şi a poftit pe mulţi. ¹⁷ La ceasul cinei, a^(DC) trimis pe robul său să spună celor poftiţi: ‘Veniţi, căci iată că toate sunt gata’. ¹⁸ Dar toţi, parcă fuseseră vorbiţi, au început să se dezvinovăţească. Cel dintâi i-a zis: ‘Am cumpărat un ogor şi trebuie să mă duc să-l văd; rogu-te să mă ierţi’. ¹⁹ Un altul a zis: ‘Am cumpărat cinci perechi de boi şi mă duc să-i încerc: iartă-mă, te rog’. ²⁰ Un altul a zis: ‘Tocmai acum m-am însurat şi de aceea nu pot veni’. ²¹ Când s-a întors robul, a spus stăpânului său aceste lucruri. Atunci, stăpânul casei s-a mâniat şi a zis robului său: ‘Du-te degrabă în pieţele şi uliţele cetăţii şi adu aici pe cei săraci, ciungi, orbi şi şchiopi’. ²² La urmă, robul a zis: ‘Stăpâne, s-a făcut cum ai poruncit şi tot mai este loc’. ²³ Şi stăpânul a zis robului: ‘Ieşi la drumuri şi la garduri şi, pe cei ce-i vei găsi, sileşte-i să intre, ca să mi se umple casa. ²⁴ Căci vă spun că niciunul^(DD) din cei poftiţi nu va gusta din cina mea.’ ”

Cum să fie ucenicul lui Isus

²⁵ Împreună cu Isus mergeau multe noroade. El S-a întors şi le-a zis: ²⁶ „Dacă^(DE) vine cineva la Mine şi^(DF) nu urăşte pe tatăl său, pe mamă-sa, pe nevastă-sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba^(DG) chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu. ²⁷ Şi oricine^(DH) nu-şi poartă crucea şi nu vine după Mine nu poate fi ucenicul Meu. ²⁸ Căci cine^(DI) dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întâi să-şi facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să-l sfârşească? ²⁹ Pentru ca nu cumva, după ce i-a pus temelia, să nu-l poată sfârşi, şi toţi cei ce-l vor vedea să înceapă să râdă de el ³⁰ şi să zică: ‘Omul acesta a început să zidească şi n-a putut isprăvi’. ³¹ Sau care împărat, când merge să se bată în război cu un alt împărat, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă va putea merge cu zece mii de oameni înaintea celui ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii? ³² Altfel, pe când celălalt împărat este încă departe, îi trimite o solie să ceară pace. ³³ Tot aşa, oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are nu poate fi ucenicul Meu. ³⁴ Sarea este bună^(DJ), dar, dacă sarea îşi pierde gustul ei de sare, prin ce i se va da înapoi gustul acesta? ³⁵ Atunci nu mai este bună nici pentru pământ, nici pentru gunoi, ci este aruncată afară. Cine are urechi de auzit să audă.”