Cuvânt-înainte

1 Fiindcă mulţi s-au apucat să alcătuiască o istorisire amănunţită despre lucrurile care s-au petrecut printre noi, ² după cum^(A) ni le-au încredinţat cei ce le-au văzut cu ochii lor de la^(B) început şi au ajuns slujitori ai cuvântului, ³ am găsit^(C) şi eu cu cale, preaalesule^(D) Teofile, după ce am făcut cercetări cu de-amănuntul asupra tuturor acestor lucruri de la obârşia lor, să ţi le scriu în şir^(E) unele după altele, ⁴ ca^(F) să poţi cunoaşte astfel temeinicia învăţăturilor, pe care le-ai primit prin viu grai.

Vestirea naşterii lui Ioan Botezătorul

⁵ În^(G) zilele lui Irod, împăratul Iudeii, era un preot, numit Zaharia, din^(H) ceata lui Abia. Nevasta lui era din fetele lui Aaron, şi se chema Elisabeta. ⁶ Amândoi erau neprihăniţi^(I) înaintea lui Dumnezeu, şi păzeau fără pată toate poruncile şi toate rânduielile Domnului. ⁷ N-aveau copii, pentru că Elisabeta era stearpă; şi amândoi erau înaintaţi în vârstă. ⁸ Dar, pe când slujea Zaharia înaintea lui Dumnezeu, la rândul cetei lui, ⁹ după obiceiul preoţiei, a ieşit la^(J) sorţi să intre să tămâieze^(K) în Templul Domnului. ¹⁰ În^(L) ceasul tămâierii, toată mulţimea norodului se ruga afară. ¹¹ Atunci, un înger al Domnului s-a arătat lui Zaharia, şi a stat în picioare la dreapta altarului^(M) pentru tămâiere. ¹² Zaharia s-a^(N) înspăimântat, când l-a văzut, şi l-a apucat frica. ¹³ Dar îngerul i-a zis: „Nu te teme Zahario; fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Nevastă-ta, Elisabeta, îţi va naşte un fiu, căruia îi vei^(O) pune numele Ioan. ¹⁴ El va fi pentru tine o pricină de bucurie şi veselie, şi mulţi^(P) se vor bucura de naşterea lui. ¹⁵ Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu^(Q) va bea nici vin, nici băutură ameţitoare, şi se va umple de Duhul Sfânt încă^(R) din pântecele maicii sale. ¹⁶ El^(S) va întoarce pe mulţi din fiii lui Israel la Domnul, Dumnezeul lor. ¹⁷ Va^(T) merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor la copii, şi pe cei neascultători la umblarea în înţelepciunea celor neprihăniţi, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El.” ¹⁸ Zaharia a zis îngerului: „Din^(U) ce voi cunoaşte lucrul acesta? Fiindcă eu sunt bătrân, şi nevastă-mea este înaintată în vârstă.” ¹⁹ Drept răspuns, îngerul i-a zis: „Eu sunt Gavril^(V), care stau înaintea lui Dumnezeu; am fost trimis să-ţi vorbesc, şi să-ţi aduc această veste bună. ²⁰ Iată că vei^(W) fi mut şi nu vei putea vorbi, până în ziua când se vor întâmpla aceste lucruri, pentru că n-ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la vremea lor.” ²¹ Norodul însă aştepta pe Zaharia şi se mira de zăbovirea lui în Templu. ²² Când a ieşit afară, nu putea să le vorbească; şi au înţeles că avusese o vedenie în Templu. El le făcea semne într-una, şi a rămas mut. ²³ După ce i s-au împlinit zilele^(X) de slujbă, Zaharia s-a dus acasă. ²⁴ Peste câtva timp, Elisabeta, nevasta lui, a rămas însărcinată, şi s-a ţinut ascunsă de tot cinci luni. „Căci”, zicea ea, ²⁵ „iată ce mi-a făcut Domnul, când Şi-a aruncat ochii spre mine, ca să-mi^(Y) ia ocara dintre oameni”.

Vestirea naşterii lui Isus Hristos

²⁶ În luna a şasea, îngerul Gavril a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret, ²⁷ la o fecioară logodită^(Z) cu un bărbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria. ²⁸ Îngerul a intrat la ea, şi a zis: „Plecăciune^(AA), ţie, căreia ţi s-a făcut mare har; Domnul^(AB) este cu tine, binecuvântată eşti tu între femei!” ²⁹ Tulburată^(AC) foarte mult de cuvintele acestea, Maria se întreba singură ce putea să însemne urarea aceasta. ³⁰ Îngerul i-a zis: „Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu. ³¹ Şi^(AD) iată că vei rămâne însărcinată şi vei naşte un fiu, căruia îi vei pune^(AE) numele Isus. ³² El va fi mare, şi^(AF) va fi chemat Fiul Celui Preaînalt; şi^(AG) Domnul Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David. ³³ Va^(AH) împărăţi peste casa lui Iacov în veci, şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit.” ³⁴ Maria a zis îngerului: „Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu ştiu de bărbat?” ³⁵ Îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfânt^(AI) Se va pogorî peste tine, şi puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea, Sfântul care Se va naşte din tine, va fi chemat Fiul^(AJ) lui Dumnezeu. ³⁶ Iată că Elisabeta, rudenia ta, a zămislit, şi ea, un fiu la bătrâneţe; şi ea, căreia i se zicea stearpă, este acum în a şasea lună. ³⁷ Căci^(AK) niciun cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere.” ³⁸ Maria a zis: „Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!” Şi îngerul a plecat de la ea.

Cântarea Mariei

³⁹ Maria s-a sculat chiar în^(AL) zilele acelea şi a plecat în grabă spre munţi, într-o cetate a lui Iuda. ⁴⁰ A intrat în casa lui Zaharia şi a urat de bine Elisabetei. ⁴¹ Cum a auzit Elisabeta urarea Mariei, i-a săltat pruncul în pântece, şi Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt. ⁴² Ea a strigat cu glas tare: „Binecuvântată^(AM) eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău. ⁴³ Cum mi-a fost dat mie să vină la mine maica Domnului meu? ⁴⁴ Fiindcă iată, cum mi-a ajuns la urechi glasul urării tale, mi-a săltat pruncul în pântece de bucurie. ⁴⁵ Ferice de aceea care a crezut; pentru că lucrurile, care i-au fost spuse din partea Domnului, se vor împlini.” ⁴⁶ Şi Maria a zis: „Sufletul meu măreşte^(AN) pe Domnul ⁴⁷ şi mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu, ⁴⁸ pentru că a privit^(AO) spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată că, de acum încolo, toate neamurile îmi^(AP) vor zice fericită, ⁴⁹ pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine^(AQ). Numele Lui este sfânt^(AR), ⁵⁰ şi îndurarea^(AS) Lui se întinde din neam în neam peste cei ce se tem de El. ⁵¹ El a arătat putere^(AT) cu braţul Lui; a risipit^(AU) gândurile pe care le aveau cei mândri în inima lor. ⁵² A răsturnat^(AV) pe cei puternici, de pe scaunele lor de domnie, şi a înălţat pe cei smeriţi. ⁵³ Pe^(AW) cei flămânzi i-a săturat de bunătăţi, şi pe cei bogaţi i-a scos afară cu mâinile goale. ⁵⁴ A venit în ajutorul robului său Israel, căci Şi-a adus aminte^(AX) de îndurarea Sa – ⁵⁵ cum^(AY) făgăduise părinţilor noştri – faţă de Avraam şi sămânţa lui în veac.” ⁵⁶ Maria a rămas împreună cu Elisabeta cam trei luni. Apoi, s-a întors acasă.

Naşterea lui Ioan Botezătorul

⁵⁷ Elisabetei i s-a împlinit vremea să nască; şi a născut un fiu. ⁵⁸ Vecinii şi rudele ei au auzit că Domnul a arătat mare îndurare faţă de ea, şi se^(AZ) bucurau împreună cu ea. ⁵⁹ În^(BA) ziua a opta, au venit să taie pruncul împrejur, şi voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său. ⁶⁰ Dar mama lui a luat cuvântul, şi a zis: „Nu^(BB). Ci are să se cheme Ioan.” ⁶¹ Ei i-au zis: „Nimeni din rudeniile tale nu poartă numele acesta”, ⁶² şi au început să facă semne tatălui său, ca să ştie cum ar vrea să-i pună numele. ⁶³ Zaharia a cerut o tăbliţă de scris şi a scris, zicând: „Numele lui este Ioan^(BC)”. Şi toţi s-au minunat. ⁶⁴ În clipa aceea^(BD), i s-a deschis gura, i s-a dezlegat limba, şi el vorbea şi binecuvânta pe Dumnezeu. ⁶⁵ Pe toţi vecinii i-a apucat frica, şi în tot ţinutul acela muntos^(BE) al Iudeii, se vorbea despre toate aceste lucruri. ⁶⁶ Toţi cei ce le auzeau le păstrau^(BF) în inima lor şi ziceau: „Oare ce va fi pruncul acesta?” Şi mâna^(BG) Domnului era într-adevăr cu el.

Cântarea lui Zaharia

⁶⁷ Zaharia, tatăl lui, s-a^(BH) umplut de Duhul Sfânt, a prorocit şi a zis: ⁶⁸ „Binecuvântat^(BI) este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru că^(BJ) a cercetat şi a răscumpărat pe poporul Său. ⁶⁹ Şi^(BK) ne-a ridicat o mântuire puternică^[a] în casa robului Său David, ⁷⁰ cum^(BL) vestise prin gura sfinţilor Săi proroci, care au fost din vechime; ⁷¹ mântuire de vrăjmaşii noştri şi din mâna tuturor celor ce ne urăsc! ⁷² Astfel^(BM) Îşi arată El îndurarea faţă de părinţii noştri şi Îşi aduce aminte de legământul Lui cel sfânt, ⁷³ potrivit jurământului^(BN) prin care Se jurase părintelui nostru Avraam, ⁷⁴ că, după ce ne va izbăvi din mâna vrăjmaşilor noştri, ne va îngădui să-I slujim^(BO) fără frică, ⁷⁵ trăind înaintea Lui în^(BP) sfinţenie şi neprihănire, în toate zilele vieţii noastre. ⁷⁶ Şi tu, pruncule, vei fi chemat proroc al Celui Preaînalt. Căci^(BQ) vei merge înaintea Domnului, ca să pregăteşti căile Lui ⁷⁷ şi să dai poporului Său cunoştinţa mântuirii, care stă în^(BR) iertarea păcatelor lui; ⁷⁸ datorită marii îndurări a Dumnezeului nostru, în urma căreia ne-a cercetat Soarele care răsare din înălţime, ⁷⁹ ca să^(BS) lumineze pe cei ce zac în întunericul şi în umbra morţii şi să ne îndrepte picioarele pe calea păcii!” ⁸⁰ Iar pruncul^(BT) creştea şi se întărea în duh. Şi a^(BU) stat în locuri pustii până în ziua arătării lui înaintea lui Israel.

Naşterea lui Isus Hristos

2 În vremea aceea, a ieşit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea. ² Înscrierea aceasta^(BV) s-a făcut întâia dată pe când era dregător în Siria Quirinius. ³ Toţi se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui. ⁴ Iosif s-a suit şi el din Galileea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudeea, în cetatea^(BW) lui David, numită Betleem, pentru că^(BX) era din casa şi din seminţia lui David, ⁵ să se înscrie împreună cu Maria, logodnica^(BY) lui, care era însărcinată. ⁶ Pe când erau ei acolo, s-a împlinit vremea când trebuia să nască Maria. ⁷ Şi a^(BZ) născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei.

Păstorii din Betleem

⁸ În ţinutul acela, erau nişte păstori care stăteau afară, în câmp, şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor. ⁹ Şi iată că un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea lor, şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei^(CA) s-au înfricoşat foarte tare. ¹⁰ Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeţi, căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru^(CB) tot norodul: ¹¹ astăzi^(CC), în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor^(CD), care^(CE) este Hristos, Domnul. ¹² Iată semnul după care-L veţi cunoaşte: veţi găsi un Prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle.” ¹³ Şi^(CF) deodată, împreună cu îngerul s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând: ¹⁴ „Slavă^(CG) lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace^(CH) pe pământ între oamenii plăcuţi^(CI) Lui”. ¹⁵ După ce au plecat îngerii de la ei, ca să se întoarcă în cer, păstorii au zis unii către alţii: „Haidem să mergem până la Betleem şi să vedem ce ni s-a spus şi ce ne-a făcut cunoscut Domnul”. ¹⁶ S-au dus în grabă şi au găsit pe Maria, pe Iosif şi Pruncul culcat în iesle. ¹⁷ După ce L-au văzut, au istorisit ce li se spusese despre Prunc. ¹⁸ Toţi cei ce i-au auzit s-au mirat de cele ce le spuneau păstorii. ¹⁹ Maria^(CJ) păstra toate cuvintele acelea şi se gândea la ele în inima ei. ²⁰ Şi păstorii s-au întors, slăvind şi lăudând pe Dumnezeu pentru toate cele ce auziseră şi văzuseră şi care erau întocmai cum li se spusese.

Isus adus în Templu

²¹ Când^(CK) a venit ziua a opta, în care trebuia tăiat împrejur Pruncul, I-au pus numele ISUS^(CL), nume care fusese spus de înger înainte ca să fi fost El zămislit în pântece. ²² Şi, când s-au împlinit zilele^(CM) pentru curăţirea lor, după Legea lui Moise, Iosif şi Maria au adus Pruncul la Ierusalim, ca să-L înfăţişeze înaintea Domnului, ²³ după cum este scris în Legea Domnului: „Orice^(CN) întâi născut de parte bărbătească va fi închinat Domnului”, ²⁴ şi ca să aducă jertfă: o pereche de turturele sau doi pui de porumbei, după cum^(CO) este poruncit în Legea Domnului.

Cântarea lui Simeon

²⁵ Şi iată că în Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o viaţă sfântă şi era cu frica lui Dumnezeu. El aştepta^(CP) mângâierea lui Israel, şi Duhul Sfânt era peste el. ²⁶ Duhul Sfânt îl înştiinţase că nu va muri înainte ca să vadă^(CQ) pe Hristosul Domnului. ²⁷ El a venit în Templu mânat de^(CR) Duhul. Şi, când au adus părinţii înăuntru pe Pruncul Isus, ca să împlinească cu privire la El ce poruncea Legea, ²⁸ Simeon L-a luat în braţe, a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis: ²⁹ „Acum^(CS), sloboade în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău. ³⁰ Căci au văzut^(CT) ochii mei mântuirea Ta, ³¹ pe care ai pregătit-o să fie, înaintea tuturor popoarelor, ³² lumina^(CU) care să lumineze neamurile şi slava poporului Tău Israel.” ³³ Tatăl şi mama Lui se mirau de lucrurile care se spuneau despre El. ³⁴ Simeon i-a binecuvântat şi a zis Mariei, mama Lui: „Iată, Copilul acesta este rânduit spre prăbuşirea^(CV) şi ridicarea multora în Israel, şi să fie un semn^(CW), care va stârni împotrivire. ³⁵ Chiar^(CX) sufletul tău va fi străpuns de o sabie, ca să se descopere gândurile multor inimi.” ³⁶ Mai era acolo şi o prorociţă, Ana, fata lui Fanuel, din seminţia lui Aşer. Ea era foarte înaintată în vârstă şi trăise cu bărbatul ei şapte ani după fecioria ei. ³⁷ Rămasă văduvă şi fiind în vârstă de optzeci şi patru de ani, Ana nu se depărta de Templu şi zi^(CY) şi noapte slujea lui Dumnezeu cu post şi cu rugăciuni. ³⁸ A venit şi ea în acelaşi ceas şi a început să laude pe Dumnezeu şi să vorbească despre Isus tuturor celor ce aşteptau^(CZ) mântuirea Ierusalimului.

Întoarcerea la Nazaret

³⁹ După ce au împlinit tot ce poruncea Legea Domnului, Iosif şi Maria s-au întors în Galileea, în cetatea lor Nazaret. ⁴⁰ Iar^(DA) Pruncul creştea şi se întărea; era plin de înţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era peste El.

Isus în Templu la vârsta de doisprezece ani

⁴¹ Părinţii lui Isus se duceau la Ierusalim în^(DB) fiecare an, la Praznicul Paştelor. ⁴² Când a fost El de doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim, după obiceiul Praznicului. ⁴³ Apoi, după ce au trecut zilele Praznicului, pe când se întorceau acasă, băiatul Isus a rămas în Ierusalim. Părinţii Lui n-au băgat de seamă lucrul acesta. ⁴⁴ Au crezut că este cu tovarăşii lor de călătorie şi au mers cale de o zi şi L-au căutat printre rudele şi cunoscuţii lor. ⁴⁵ Dar nu L-au găsit şi s-au întors la Ierusalim să-L caute. ⁴⁶ După trei zile, L-au găsit în Templu, şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări. ⁴⁷ Toţi care-L auzeau rămâneau uimiţi^(DC) de priceperea şi răspunsurile Lui. ⁴⁸ Când L-au văzut părinţii Lui, au rămas înmărmuriţi; şi mama Lui I-a zis: „Fiule, pentru ce Te-ai purtat aşa cu noi? Iată că tatăl Tău şi eu Te-am căutat cu îngrijorare.” ⁴⁹ El le-a zis: „De ce M-aţi căutat? Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în^(DD) casa Tatălui Meu?” ⁵⁰ Dar ei^(DE) n-au înţeles spusele Lui. ⁵¹ Apoi, S-a pogorât împreună cu ei, a venit la Nazaret şi le era supus. Mamă-Sa păstra^(DF) toate cuvintele acestea în inima ei. ⁵² Şi Isus creştea^(DG) în înţelepciune, în statură şi era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.

Propovăduirea lui Ioan Botezătorul

3 În anul al cincisprezecelea al domniei lui Tiberiu Cezar – pe când Pilat din Pont era dregător în Iudeea; Irod, cârmuitor al Galileii; Filip, fratele lui, cârmuitor al Ituriei şi al Trahonitei; Lisania, cârmuitor al Abilenei; ² şi în^(DH) zilele marilor preoţi Ana şi Caiafa –, Cuvântul lui Dumnezeu a vorbit lui Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie. ³ Şi^(DI) Ioan a venit prin tot ţinutul din împrejurimile Iordanului şi propovăduia botezul pocăinţei, pentru^(DJ) iertarea păcatelor, ⁴ după cum este scris în cartea cuvintelor prorocului Isaia: „Iată glasul^(DK) celui ce strigă în pustie: ‘Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările. ⁵ Orice vale va fi astupată, orice munte şi orice deal vor fi prefăcute în loc neted; căile strâmbe vor fi îndreptate şi drumurile zgrunţuroase vor fi netezite. ⁶ Şi orice^(DL) făptură va vedea mântuirea lui Dumnezeu’.” ⁷ Ioan zicea dar noroadelor care veneau să fie botezate de el: „Pui^(DM) de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare? ⁸ Faceţi dar roade vrednice de pocăinţa voastră şi nu vă apucaţi să ziceţi în voi înşivă: ‘Avem pe Avraam ca tată!’ Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam. ⁹ Securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci^(DN) orice pom care nu face roadă bună este tăiat şi aruncat în foc.” ¹⁰ Noroadele îl întrebau şi ziceau: „Atunci^(DO) ce trebuie să facem?” ¹¹ Drept răspuns, el le zicea: „Cine^(DP) are două haine să împartă cu cine n-are niciuna; şi cine are de mâncare să facă la fel”. ¹² Au^(DQ) venit şi nişte vameşi să fie botezaţi şi i-au zis: „Învăţătorule, noi ce trebuie să facem?” ¹³ El le-a răspuns: „Să nu^(DR) cereţi nimic mai mult peste ce v-a fost poruncit să luaţi”. ¹⁴ Nişte ostaşi îl întrebau şi ei şi ziceau: „Dar noi ce trebuie să facem?” El le-a răspuns: „Să nu stoarceţi nimic de la nimeni prin ameninţări, nici^(DS) să nu învinuiţi pe nimeni pe nedrept, ci să vă mulţumiţi cu lefurile voastre”. ¹⁵ Fiindcă norodul era în aşteptare şi toţi se gândeau în inimile lor cu privire la Ioan dacă nu cumva este el Hristosul, ¹⁶ Ioan, drept răspuns, a zis tuturor: „Cât despre mine, eu^(DT) vă botez cu apă; dar vine Acela care este mai puternic decât mine şi Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintelor. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc. ¹⁷ Acela are lopata în mână; Îşi va curăţi aria cu desăvârşire şi^(DU) Îşi va strânge grâul în grânar, iar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge.”

Închiderea lui Ioan

¹⁸ Astfel propovăduia Ioan norodului Evanghelia şi-i dădea încă multe alte îndemnuri. ¹⁹ Dar^(DV) cârmuitorul Irod, care era mustrat de Ioan pentru Irodiada, nevasta fratelui său Filip, şi pentru toate relele pe care le făcuse, ²⁰ a mai adăugat la toate celelalte rele şi pe acela că a închis pe Ioan în temniţă.

Botezul lui Isus

²¹ După ce a fost botezat tot norodul, a fost botezat şi Isus^(DW); şi pe când Se ruga, s-a deschis cerul, ²² şi Duhul Sfânt S-a pogorât peste El în chip trupesc, ca un porumbel. Şi din cer s-a auzit un glas, care zicea: „Tu eşti Fiul Meu preaiubit, în Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea!”

Cartea neamului lui Isus Hristos

²³ Isus avea aproape^(DX) treizeci de ani când a început să înveţe pe norod; şi era, cum se credea, fiul lui Iosif, fiul lui Eli, ²⁴ fiul lui Matat, fiul lui Levi, fiul lui Melhi, fiul lui Ianai, fiul lui Iosif, ²⁵ fiul lui Matatia, fiul lui Amos, fiul lui Naum, fiul lui Esli, fiul lui Nagai, ²⁶ fiul lui Maat, fiul lui Matatia, fiul lui Semei, fiul lui Ioseh, fiul lui Ioda, ²⁷ fiul lui Ioanan, fiul lui Resa, fiul lui Zorobabel, fiul lui Salatiel, fiul lui Neri, ²⁸ fiul lui Melhi, fiul lui Adi, fiul lui Cosam, fiul lui Elmadam, fiul lui Er, ²⁹ fiul lui Isus, fiul lui Eliezer, fiul lui Iorim, fiul lui Matat, fiul lui Levi, ³⁰ fiul lui Simeon, fiul lui Iuda, fiul lui Iosif, fiul lui Ionam, fiul lui Eliachim, ³¹ fiul lui Melea, fiul lui Mena, fiul lui Matata, fiul lui Natan^(DY), fiul lui^(DZ) David, ³² fiul^(EA) lui Iese, fiul lui Iobed, fiul lui Boaz, fiul lui Salmon, fiul lui Naason, ³³ fiul lui Aminadab, fiul lui Admin, fiul lui Arni, fiul lui Esrom, fiul lui Fares, fiul lui Iuda, ³⁴ fiul lui Iacov, fiul lui Isaac, fiul lui Avraam, fiul^(EB) lui Terah, fiul lui Nahor, ³⁵ fiul lui Seruh, fiul lui Ragau, fiul lui Falec, fiul lui Eber, fiul lui Sala, ³⁶ fiul^(EC) lui Cainam, fiul lui Arfaxad, fiul^(ED) lui Sem, fiul lui Noe, fiul lui Lameh, ³⁷ fiul lui Metusala, fiul lui Enoh, fiul lui Iared, fiul lui Maleleel, fiul lui Cainan, ³⁸ fiul lui Enos, fiul lui Set, fiul lui Adam, fiul^(EE) lui Dumnezeu.

Ispitirea lui Isus Hristos

4 Isus^(EF), plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan şi a fost dus^(EG) de Duhul în pustie, ² unde a fost ispitit de diavolul timp de patruzeci de zile. N-a mâncat nimic^(EH) în zilele acelea; şi, după ce au trecut acele zile, a flămânzit. ³ Diavolul I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte pietrei acesteia să se facă pâine”. ⁴ Isus i-a răspuns: „Este scris^(EI): ‘Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu’.” ⁵ Diavolul L-a suit pe un munte înalt, i-a arătat într-o clipă, toate împărăţiile pământului, ⁶ şi I-a zis: „Ţie Îţi voi da toată stăpânirea şi slava acestor împărăţii; căci mie îmi este dată^(EJ) şi o dau oricui voiesc. ⁷ Dacă, dar, Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta.” ⁸ Drept răspuns, Isus i-a zis: „Înapoia Mea, Satano! Este scris^(EK): ‘Să te închini Domnului, Dumnezeului tău, şi numai Lui să-I slujeşti’.” ⁹ Diavolul^(EL) L-a dus apoi în Ierusalim, L-a aşezat pe streaşina acoperişului Templului şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos de aici; ¹⁰ căci este scris^(EM): ‘El va porunci îngerilor Lui să Te păzească;’ ¹¹ şi ‘ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră.’ ” ¹² Isus i-a răspuns: „S-a^(EN) spus: ‘Să nu ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău’.” ¹³ După ce L-a ispitit în toate felurile, diavolul a plecat de la El, până^(EO) la o vreme.

Isus în Galileea

¹⁴ Isus^(EP), plin de^(EQ) puterea Duhului, S-a întors în Galileea^(ER) şi I s-a dus vestea în tot ţinutul dimprejur. ¹⁵ El învăţa pe oameni în sinagogile lor şi era slăvit de toţi.

Isus propovăduieşte la Nazaret

¹⁶ A venit în Nazaret^(ES), unde fusese crescut, şi^(ET), după obiceiul Său, în ziua Sabatului, a intrat în sinagogă. S-a sculat să citească ¹⁷ şi I s-a dat cartea prorocului Isaia. Când a deschis-o, a dat peste locul unde era scris: ¹⁸ „Duhul^(EU) Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia, M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea şi orbilor, căpătarea vederii, să dau drumul celor apăsaţi ¹⁹ şi să vestesc anul de îndurare al Domnului.” ²⁰ În urmă, a închis cartea, a dat-o înapoi îngrijitorului şi a şezut jos. Toţi cei ce se aflau în sinagogă aveau privirile pironite spre El. ²¹ Atunci, a început să le spună: „Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură, pe care le-aţi auzit”. ²² Şi toţi Îl vorbeau de bine, se^(EV) mirau de cuvintele pline de har care ieşeau din gura Lui şi ziceau: „Oare^(EW) nu este acesta feciorul lui Iosif?” ²³ Isus le-a zis: „Fără îndoială, Îmi veţi spune zicala aceea: ‘Doctore, vindecă-te pe tine însuţi’ şi Îmi veţi zice: ‘Fă şi aici, în patria^(EX) Ta, tot ce am auzit că ai făcut în Capernaum’^(EY).” ²⁴ „Dar”, a adăugat El, „adevărat vă spun că niciun proroc^(EZ) nu este primit bine în patria lui. ²⁵ Ba încă, adevărat vă spun că, pe vremea lui Ilie, când a fost încuiat cerul să nu dea ploaie trei ani şi şase luni şi când a venit o foamete mare peste toată ţara, erau multe^(FA) văduve în Israel, ²⁶ şi totuşi Ilie n-a fost trimis la niciuna din ele, afară de o văduvă din Sarepta Sidonului. ²⁷ Şi^(FB) mulţi leproşi erau în Israel pe vremea prorocului Elisei, şi totuşi niciunul din ei n-a fost curăţit, afară de Naaman, Sirianul.” ²⁸ Toţi cei din sinagogă, când au auzit aceste lucruri, s-au umplut de mânie. ²⁹ Şi s-au sculat, L-au scos din cetate şi L-au dus până în sprânceana muntelui, pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce în prăpastie. ³⁰ Dar Isus a trecut^(FC) prin mijlocul lor şi a plecat de acolo.

Vindecarea unui îndrăcit în Capernaum

³¹ S-a^(FD) pogorât în Capernaum, cetate din Galileea, şi acolo învăţa pe oameni în ziua Sabatului. ³² Ei erau uimiţi de învăţătura Lui, pentru că^(FE) vorbea cu putere. ³³ În^(FF) sinagogă se afla un om care avea un duh de drac necurat şi care a strigat cu glas tare: ³⁴ „Ah! Ce avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne prăpădeşti? Te^(FG) ştiu cine eşti: Sfântul^(FH) lui Dumnezeu.” ³⁵ Isus l-a certat şi i-a zis: „Taci şi ieşi din omul acesta!”Şi dracul, după ce l-a trântit jos, în mijlocul adunării, a ieşit din el, fără să-i facă vreun rău. ³⁶ Toţi au fost cuprinşi de spaimă şi ziceau unii către alţii: „Ce înseamnă lucrul acesta? El porunceşte cu stăpânire şi cu putere duhurilor necurate, şi ele ies afară!” ³⁷ Şi I s-a dus vestea în toate împrejurimile.

Vindecarea soacrei lui Simon

³⁸ După ce^(FI) a ieşit din sinagogă, a intrat în casa lui Simon. Soacra lui Simon era prinsă de friguri mari şi L-au rugat pentru ea. ³⁹ El S-a plecat spre ea, a certat frigurile, şi au lăsat-o frigurile. Ea s-a sculat îndată şi a început să le slujească.

Vindecarea mai multor bolnavi

⁴⁰ La^(FJ) asfinţitul soarelui, toţi cei ce aveau bolnavi atinşi de felurite boli îi aduceau la El. El Îşi punea mâinile peste fiecare din ei şi-i vindeca. ⁴¹ Din^(FK) mulţi ieşeau şi draci, care strigau şi ziceau: „Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu”. Dar El^(FL) îi mustra şi nu-i lăsa să vorbească, pentru că ştiau că El este Hristosul. ⁴² Când^(FM) s-a crăpat de ziuă, Isus a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu. Noroadele au început să-L caute în toate părţile şi au ajuns până la El: voiau să-L oprească să nu plece de la ei. ⁴³ Dar El le-a zis: „Trebuie să vestesc Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu şi în alte cetăţi, fiindcă pentru aceasta am fost trimis”. ⁴⁴ Şi^(FN) propovăduia în sinagogile Galileii.

Pescuirea minunată

5 Pe când^(FO) Se afla lângă lacul Ghenezaret şi Îl îmbulzea norodul ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu, ² Isus a văzut două corăbii la marginea lacului; pescarii ieşiseră din ele să-şi spele mrejele. ³ S-a suit într-una din aceste corăbii, care era a lui Simon, şi l-a rugat s-o depărteze puţin de la ţărm. Apoi, a şezut jos şi învăţa pe noroade din corabie. ⁴ Când a încetat să vorbească, a zis lui Simon: „Depărteaz-o^(FP) la adânc şi aruncaţi-vă mrejele pentru pescuire”. ⁵ Drept răspuns, Simon I-a zis: „Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi n-am prins nimic, dar, la cuvântul Tău, voi arunca mrejele!” ⁶ După ce le-au aruncat, au prins o aşa de mare mulţime de peşti că începeau să li se rupă mrejele. ⁷ Au făcut semn tovarăşilor lor, care erau în cealaltă corabie, să vină să le ajute. Aceia au venit şi au umplut amândouă corăbiile, aşa că au început să se afunde corăbiile. ⁸ Când a văzut Simon Petru lucrul acesta, s-a aruncat la genunchii lui Isus şi I-a zis: „Doamne, pleacă^(FQ) de la mine, căci sunt un om păcătos”. ⁹ Fiindcă îl apucase spaima pe el şi pe toţi cei ce erau cu el din pricina pescuirii pe care o făcuseră. ¹⁰ Tot aşa şi pe Iacov şi pe Ioan, fiii lui Zebedei, tovarăşii lui Simon. Atunci, Isus a zis lui Simon: „Nu te teme; de acum^(FR) încolo vei fi pescar de oameni”. ¹¹ Ei au scos corăbiile la mal, au lăsat^(FS) totul şi au mers după El.

Vindecarea unui lepros

¹² Isus^(FT) era într-una din cetăţi. Şi iată că un om plin de lepră, cum L-a văzut, s-a aruncat cu faţa la pământ, L-a rugat şi I-a zis: „Doamne, dacă vrei, poţi să mă curăţeşti”. ¹³ Isus a întins mâna, S-a atins de el şi i-a zis: „Da, voiesc, fii curăţit!”Îndată l-a lăsat lepra. ¹⁴ Apoi^(FU), i-a poruncit să nu spună nimănui. „Ci du-te”, i-a zis El, „de te arată preotului şi adu, pentru curăţirea ta, ce^(FV) a rânduit Moise, ca mărturie pentru ei”. ¹⁵ Se răspândea tot mai mult vestea despre El, şi oamenii se^(FW) strângeau cu grămada ca să-L asculte şi să fie vindecaţi de bolile lor. ¹⁶ Iar^(FX) El se ducea în locuri pustii şi Se ruga.

Vindecarea unui slăbănog

¹⁷ Într-una din zile, Isus învăţa pe noroade. Nişte farisei şi învăţători ai Legii, care veniseră din toate satele Galileii şi Iudeii şi din Ierusalim, stăteau acolo; iar puterea Domnului era cu El, ca să vindece. ¹⁸ Şi^(FY) iată că nişte oameni purtau într-un pat pe un slăbănog şi căutau să-l ducă înăuntru, ca să-l pună înaintea Lui. ¹⁹ Fiindcă n-aveau pe unde să-l ducă înăuntru, din pricina norodului, s-au suit pe acoperişul casei şi l-au coborât cu patul printre cărămizi, în mijlocul adunării, înaintea lui Isus. ²⁰ Când le-a văzut credinţa, Isus a zis: „Omule, păcatele îţi sunt iertate!” ²¹ Cărturarii şi fariseii au^(FZ) început să cârtească şi să zică în ei înşişi: „Cine^(GA) este acesta de rosteşte hule? Cine poate să ierte păcatele decât singur Dumnezeu?” ²² Isus, care le-a cunoscut gândurile, a luat cuvântul şi le-a zis: „Pentru ce cârtiţi în inimile voastre? ²³ Ce este mai lesne: a zice: ‘Păcatele îţi sunt iertate’ sau a zice: ‘Scoală-te şi umblă?’ ²⁴ Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele: ţie îţi poruncesc”, a zis El slăbănogului, „scoală-te, ridică-ţi patul şi du-te acasă.” ²⁵ Şi numaidecât, slăbănogul s-a sculat în faţa lor, a ridicat patul pe care zăcea şi s-a dus acasă, slăvind pe Dumnezeu. ²⁶ Toţi au rămas uimiţi şi slăveau pe Dumnezeu; plini de frică ziceau: „Azi am văzut lucruri nemaipomenite”.

Chemarea lui Levi

²⁷ După^(GB) aceea, Isus a ieşit afară şi a văzut pe un vameş, numit Levi, şezând la vamă. Şi i-a zis: „Vino după Mine!” ²⁸ Vameşul a lăsat totul, s-a sculat şi a mers după El. ²⁹ Levi I-a făcut^(GC) un ospăţ mare la el în casă, şi o mulţime de vameşi şi de alţi oaspeţi şedeau la masă cu ei. ³⁰ Fariseii şi cărturarii cârteau şi ziceau ucenicilor Lui: „Pentru ce mâncaţi şi beţi împreună cu vameşii şi cu păcătoşii?” ³¹ Isus a luat cuvântul şi le-a zis: „Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi. ³² N-am^(GD) venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.”

Întrebarea despre post

³³ Ei I-au zis: „Ucenicii^(GE) lui Ioan, ca şi ai fariseilor, postesc des şi fac rugăciuni, pe când ai Tăi mănâncă şi beau”. ³⁴ El le-a răspuns: „Oare puteţi face pe nuntaşi să postească în timpul când mirele este cu ei? ³⁵ Vor veni zile când va fi luat mirele de la ei; atunci vor posti în acele zile.” ³⁶ Le-a spus^(GF) şi o pildă: „Nimeni nu rupe dintr-o haină nouă un petic ca să-l pună la o haină veche; altminteri, rupe şi haina cea nouă şi nici peticul luat de la ea nu se potriveşte la cea veche. ³⁷ Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altminteri, vinul cel nou sparge burdufurile, se varsă, şi burdufurile se prăpădesc; ³⁸ ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi şi amândouă se păstrează. ³⁹ Şi nimeni, după ce a băut vin vechi, nu voieşte vin nou, căci zice: ‘Este mai bun cel vechi’ ”.

Spicele de grâu şi Sabatul

6 Într-o^(GG) zi de Sabat, s-a întâmplat că Isus trecea prin lanurile de grâu. Ucenicii Lui smulgeau spice de grâu, le frecau cu mâinile şi le mâncau. ² Unii dintre farisei le-au zis: „Pentru ce faceţi ce^(GH) nu este îngăduit să faceţi în ziua Sabatului?” ³ Isus le-a răspuns: „Oare n-aţi citit ce^(GI) a făcut David când a flămânzit, el şi cei ce erau împreună cu el? ⁴ Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu, a luat pâinile pentru punerea înaintea Domnului, a mâncat din ele şi a dat şi celor ce erau cu el, măcar că^(GJ) nu era îngăduit să le mănânce decât preoţii?” ⁵ Şi le zicea: „Fiul omului este Domn chiar şi al Sabatului”.

Omul cu mâna uscată

⁶ În^(GK) altă zi de Sabat, s-a întâmplat că Isus a intrat în sinagogă şi învăţa pe norod. Acolo era un om care avea mâna dreaptă uscată. ⁷ Cărturarii şi fariseii pândeau pe Isus, să vadă dacă-l va vindeca în ziua Sabatului, ca să aibă de ce să-L învinuiască. ⁸ Dar El le ştia gândurile şi a zis omului care avea mâna uscată: „Scoală-te şi stai în mijloc”. El s-a sculat şi a stat în picioare. ⁹ Şi Isus le-a zis: „Vă întreb: Este îngăduit în ziua Sabatului a face bine ori a face rău? A scăpa o viaţă sau a o pierde?” ¹⁰ Atunci, Şi-a rotit privirile peste toţi şi a zis omului: „Întinde-ţi mâna!” El a întins-o, şi mâna i s-a făcut sănătoasă ca şi cealaltă. ¹¹ Ei turbau de mânie şi s-au sfătuit ce ar putea să facă lui Isus.

Alegerea celor doisprezece

¹² În^(GL) zilele acelea, Isus S-a dus în munte să Se roage şi a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu. ¹³ Când s-a făcut ziuă, a chemat pe ucenicii Săi şi^(GM) a ales dintre ei doisprezece pe care i-a numit apostoli, şi anume: ¹⁴ pe Simon, pe^(GN) care l-a numit şi Petru, pe Andrei, fratele lui, pe Iacov, pe Ioan, pe Filip, pe Bartolomeu, ¹⁵ pe Matei, pe Toma, pe Iacov, fiul lui Alfeu, pe Simon, numit Zelotul, ¹⁶ pe Iuda, fiul^(GO) lui Iacov, şi pe Iuda Iscarioteanul, care s-a făcut vânzător.

Felurite vindecări

¹⁷ S-a pogorât împreună cu ei şi S-a oprit într-un podiş, unde se aflau mulţi ucenici de-ai Lui, şi^(GP) o mare mulţime de oameni, care veniseră din toată Iudeea, din Ierusalim şi de pe lângă marea Tirului şi a Sidonului, ca să-L asculte şi să fie vindecaţi de bolile lor. ¹⁸ Cei chinuiţi de duhuri necurate erau vindecaţi. ¹⁹ Şi tot norodul căuta^(GQ) să se atingă de El, pentru că din El ieşea^(GR) o putere, care-i vindeca pe toţi.

Fericirile

²⁰ Atunci, Isus Şi-a ridicat ochii spre ucenicii Săi şi a zis:

Ferice^(GU) de voi, care plângeţi acum, pentru că voi veţi râde! ²² Ferice^(GV) de voi, când oamenii vă vor urî, vă^(GW) vor izgoni dintre ei, vă vor ocărî şi vor lepăda numele vostru, ca ceva rău, din pricina Fiului omului! ²³ Bucuraţi-vă^(GX) în ziua aceea şi săltaţi de veselie, pentru că răsplata voastră este mare în cer; căci tot aşa^(GY) făceau părinţii lor cu prorocii. ²⁴ Dar^(GZ) vai de voi, bogaţilor^(HA), pentru că voi v-aţi^(HB) primit aici mângâierea!

²⁵ Vai^(HC) de voi, care sunteţi sătui acum! Pentru că voi veţi flămânzi!

Iubirea vrăjmaşilor

²⁷ Dar^(HF) Eu vă spun vouă, care Mă ascultaţi: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc, ²⁸ binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, rugaţi-vă^(HG) pentru cei ce se poartă rău cu voi. ²⁹ Dacă^(HH) te bate cineva peste o falcă, întoarce-i şi pe cealaltă. Dacă^(HI) îţi ia cineva haina cu sila, nu-l opri să-ţi ia şi cămaşa. ³⁰ Oricui^(HJ) îţi cere, dă-i; şi celui ce-ţi ia cu sila ale tale, nu i le cere înapoi. ³¹ Ce^(HK) voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel. ³² Dacă^(HL) iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii iubesc pe cei ce-i iubesc pe ei. ³³ Dacă faceţi bine celor ce vă fac bine, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii fac aşa. ³⁴ Şi^(HM)dacă daţi cu împrumut acelora de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să ia înapoi întocmai. ³⁵ Voi, însă, iubiţi^(HN) pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine şi daţi^(HO) cu împrumut, fără să nădăjduiţi ceva în schimb. Şi răsplata voastră va fi mare şi veţi^(HP) fi fiii Celui Preaînalt; căci El este bun şi cu cei nemulţumitori, şi cu cei răi. ³⁶ Fiţi^(HQ) dar milostivi, cum şi Tatăl vostru este milostiv.

Paiul şi bârna, pomul şi roada

³⁷ Nu^(HR) judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi, şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi, şi vi se va ierta. ³⁸ Daţi^(HS), şi vi se va da; ba încă vi se va turna în sân^(HT) o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu^(HU) ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.” ³⁹ Le-a spus şi pilda următoare: „Oare^(HV) poate un orb să călăuzească pe un alt orb? Nu vor cădea amândoi în groapă? ⁴⁰ Ucenicul nu^(HW) este mai presus de învăţătorul lui, dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul lui. ⁴¹ De^(HX) ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău? ⁴² Sau cum poţi să zici fratelui tău: ‘Frate, lasă-mă să-ţi scot paiul din ochi’ şi, când colo, tu nu vezi bârna din ochiul tău? Făţarnicule, scoate^(HY) întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău. ⁴³ Nu^(HZ) este nici un pom bun care să facă roadă rea şi nici un pom rău care să facă roadă bună. ⁴⁴ Căci orice^(IA) pom se cunoaşte după roada lui. Nu se strâng smochine din spini, nici nu se culeg struguri din mărăcini. ⁴⁵ Omul^(IB) bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; căci din^(IC) prisosul inimii vorbeşte gura.

Casa zidită pe stâncă

⁴⁶ De^(ID) ce-Mi ziceţi: ‘Doamne, Doamne!’ şi nu faceţi ce spun Eu? ⁴⁷ Vă voi arăta cu cine se aseamănă orice^(IE) om care vine la Mine, aude cuvintele Mele şi le face. ⁴⁸ Se aseamănă cu un om care, când a zidit o casă, a săpat adânc înainte şi a aşezat temelia pe stâncă. A venit o vărsare de ape şi s-a năpustit şuvoiul peste casa aceea, dar n-a putut s-o clatine, pentru că era zidită pe stâncă. ⁴⁹ Dar cine aude şi nu face se aseamănă cu un om care a zidit o casă pe pământ, fără temelie. Şi s-a năpustit şuvoiul asupra ei, ea s-a prăbuşit îndată, şi prăbuşirea acestei case a fost mare.”

Vindecarea robului unui sutaş

7 După ce a sfârşit de rostit toate aceste cuvântări înaintea norodului care-L asculta, Isus a^(IF) intrat în Capernaum. ² Un sutaş avea un rob la care ţinea foarte mult şi care era bolnav pe moarte. ³ Fiindcă auzise vorbindu-se despre Isus, sutaşul a trimis la El pe nişte bătrâni ai iudeilor, ca să-L roage să vină să vindece pe robul lui. ⁴ Aceştia au venit la Isus, L-au rugat cu tot dinadinsul şi au zis: „Face să-i faci acest bine, ⁵ căci iubeşte neamul nostru şi el ne-a zidit sinagoga”. ⁶ Isus a plecat cu ei, dar nu era departe de casă când sutaşul a trimis la El pe nişte prieteni să-I spună: „Doamne, nu Te mai osteni atâta, pentru că nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu. ⁷ De aceea nici nu m-am socotit vrednic să vin eu însumi la Tine. Ci zi o vorbă, şi robul meu va fi tămăduit. ⁸ Căci şi eu, care sunt sub stăpânirea altuia, am sub mine ostaşi. Şi zic unuia: ‘Du-te!’ şi se duce; altuia: ‘Vino!’ şi vine; şi robului meu: ‘Fă cutare lucru!’ şi-l face.” ⁹ Când a auzit Isus aceste vorbe, S-a minunat de sutaş, S-a întors spre norodul care mergea după El şi a zis: „Vă spun că nici chiar în Israel n-am găsit o credinţă atât de mare”. ¹⁰ Când s-au întors acasă, trimişii au găsit sănătos pe robul care fusese bolnav.

Învierea fiului văduvei din Nain

¹¹ În ziua următoare, Isus Se ducea într-o cetate numită Nain. Împreună cu El mergeau ucenicii Lui şi norod mult. ¹² Când S-a apropiat de poarta cetăţii, iată că duceau la groapă pe un mort, singurul fiu al maicii lui, care era văduvă; şi cu ea erau o mulţime de oameni din cetate. ¹³ Domnului, când a văzut-o, I s-a făcut milă de ea şi i-a zis: „Nu plânge!” ¹⁴ Apoi, S-a apropiat şi S-a atins de raclă. Cei ce o duceau s-au oprit. El a zis: „Tinerelule, scoală-te^(IG), îţi spun!” ¹⁵ Mortul a şezut în capul oaselor şi a început să vorbească. Isus l-a dat înapoi maicii lui. ¹⁶ Toţi^(IH) au fost cuprinşi de frică, slăveau pe Dumnezeu şi ziceau: „Un mare proroc s-a^(II) ridicat între noi; şi Dumnezeu^(IJ) a cercetat pe poporul Său”. ¹⁷ Vestea aceasta despre Isus s-a răspândit în toată Iudeea şi prin toate împrejurimile.

Trimişii lui Ioan Botezătorul

¹⁸ Ucenicii^(IK) lui Ioan au dat de ştire învăţătorului lor despre toate aceste lucruri. ¹⁹ Ioan a chemat pe doi dintre ucenicii săi şi i-a trimis la Isus să-L întrebe: „Tu eşti Acela care are să vină sau să aşteptăm pe altul?” ²⁰ Aceştia, când s-au înfăţişat înaintea lui Isus, I-au zis: „Ioan Botezătorul ne-a trimis la Tine să Te întrebăm: ‘Tu eşti Acela care are să vină sau să aşteptăm pe altul?’ ” ²¹ Chiar în clipa aceea, Isus a vindecat pe mulţi de boli, de chinuri, de duhuri rele şi multor orbi le-a dăruit vederea. ²² Şi^(IL), drept răspuns, le-a zis: „Duceţi-vă de spuneţi lui Ioan ce aţi văzut şi auzit: orbii^(IM) văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţiţi, surzii aud, morţii învie şi săracilor^(IN) li se propovăduieşte Evanghelia. ²³ Ferice de acela pentru care nu voi fi un prilej de poticnire.”

Mărturia lui Isus despre Ioan

²⁴ După ce^(IO) au plecat trimişii lui Ioan, Isus a început să spună noroadelor despre Ioan: „Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie? O trestie clătinată de vânt? ²⁵ Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei ce poartă haine moi şi cei ce trăiesc în desfătări sunt în casele împăraţilor. ²⁶ Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un proroc? Da, vă spun, şi mai mult decât un proroc. ²⁷ El^(IP) este acela despre care este scris: ‘Iată, trimit pe solul Meu înaintea Feţei Tale, care Îţi va pregăti calea înaintea Ta’. ²⁸ Vă spun că, dintre cei născuţi din femei, nu este niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi cel mai mic în Împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât el. ²⁹ Şi tot norodul care l-a auzit şi chiar vameşii au dat dreptate lui Dumnezeu, primind^(IQ) botezul lui Ioan, ³⁰ dar fariseii şi învăţătorii Legii au zădărnicit planul^(IR) lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui. ³¹ Cu^(IS) cine voi asemăna dar pe oamenii din neamul acesta? Şi cu cine seamănă ei? ³² Seamănă cu nişte copii care stau în piaţă şi strigă unii către alţii: ‘V-am cântat din fluier, şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale, şi n-aţi plâns’. ³³ În adevăr, a venit Ioan^(IT) Botezătorul, nici mâncând pâine, nici bând vin, şi ziceţi: ‘Are drac’. ³⁴ A venit Fiul omului, mâncând şi bând, şi ziceţi: ‘Iată un om mâncăcios şi băutor de vin, un prieten al vameşilor şi al păcătoşilor’. ³⁵ Totuşi^(IU) Înţelepciunea a fost găsită dreaptă de toţi copiii ei.”

Femeia păcătoasă

³⁶ Un^(IV) fariseu a rugat pe Isus să mănânce la el. Isus a intrat în casa fariseului şi a şezut la masă. ³⁷ Şi iată că o femeie păcătoasă din cetate a aflat că El era la masă în casa fariseului. A adus un vas de alabastru cu mir mirositor ³⁸ şi stătea înapoi lângă picioarele lui Isus şi plângea. Apoi a început să-I stropească picioarele cu lacrimile ei şi să le şteargă cu părul capului ei; le săruta mult şi le ungea cu mir. ³⁹ Când a văzut lucrul acesta, fariseul care-L poftise şi-a zis: „Omul acesta^(IW), dacă ar fi un proroc, ar şti cine şi ce fel de femeie este cea care se atinge de El: că este o păcătoasă”. ⁴⁰ Isus a luat cuvântul şi i-a zis: „Simone, am să-ţi spun ceva”. „Spune, Învăţătorule”, I-a răspuns el. ⁴¹ „Un cămătar avea doi datornici: unul îi era dator cu cinci sute de lei, iar celălalt, cu cincizeci. ⁴² Fiindcă n-aveau cu ce plăti, i-a iertat pe amândoi. Spune-Mi dar, care din ei îl va iubi mai mult?” ⁴³ Simon I-a răspuns: „Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult”. Isus i-a zis: „Drept ai judecat”. ⁴⁴ Apoi S-a întors spre femeie şi a zis lui Simon: „Vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta şi nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele, dar ea Mi-a stropit picioarele cu lacrimile ei şi Mi le-a şters cu părul capului ei. ⁴⁵ Tu nu Mi-ai dat sărutare, dar ea, de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele. ⁴⁶ Capul nu Mi l-ai uns cu^(IX) untdelemn; dar ea Mi-a uns picioarele cu mir. ⁴⁷ De aceea^(IY) îţi spun: ‘Păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate, căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puţin iubeşte puţin’.” ⁴⁸ Apoi a zis femeii: „Iertate^(IZ) îţi sunt păcatele!” ⁴⁹ Cei ce şedeau cu El la masă au început să zică între ei: „Cine^(JA) este acesta de iartă chiar şi păcatele?” ⁵⁰ Dar Isus a zis femeii: „Credinţa^(JB) ta te-a mântuit; du-te în pace”.

Isus propovăduieşte Evanghelia

8 Curând după aceea, Isus umbla din cetate în cetate şi din sat în sat şi propovăduia şi vestea Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu. Cei doisprezece erau cu El ² şi mai erau şi nişte^(JC) femei care fuseseră tămăduite de duhuri rele şi de boli: Maria, zisă Magdalena, din^(JD) care ieşiseră şapte draci, ³ Ioana, nevasta lui Cuza, ispravnicul lui Irod, Susana şi multe altele, care-L ajutau cu ce aveau.

Pilda semănătorului

⁴ Când^(JE) s-a strâns o gloată mare şi a venit la El norod din felurite cetăţi, Isus a spus pilda aceasta: ⁵ „Semănătorul a ieşit să-şi semene sămânţa. Pe când semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum: a fost călcată în picioare şi au mâncat-o păsările cerului. ⁶ O altă parte a căzut pe stâncă şi, cum a răsărit, s-a uscat, pentru că n-avea umezeală. ⁷ O altă parte a căzut în mijlocul spinilor: spinii au crescut împreună cu ea şi au înecat-o. ⁸ O altă parte a căzut pe pământ bun şi a crescut şi a făcut rod însutit.” După ce a spus aceste lucruri, Isus a strigat: „Cine are urechi de auzit să audă”. ⁹ Ucenicii^(JF) Lui L-au întrebat ce înţeles are pilda aceasta. ¹⁰ El le-a răspuns: „Vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei lui Dumnezeu, dar celorlalţi li se vorbeşte în pilde, ca, măcar că^(JG) văd, să nu vadă, şi, măcar că aud, să nu înţeleagă. ¹¹ Iată ce înţeles are pilda^(JH) aceasta: Sămânţa este Cuvântul lui Dumnezeu. ¹² Cei închipuiţi în sămânţa căzută lângă drum sunt cei ce aud; apoi vine diavolul şi ia Cuvântul din inima lor, ca nu cumva să creadă şi să fie mântuiţi. ¹³ Cei închipuiţi în sămânţa căzută pe stâncă sunt aceia care, când aud Cuvântul, Îl primesc cu bucurie, dar n-au rădăcină, ci cred până la o vreme, iar când vine ispita, cad. ¹⁴ Sămânţa care a căzut între spini îi închipuie pe aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îşi văd de drum şi-L lasă să fie înăbuşit de grijile, bogăţiile şi plăcerile vieţii acesteia şi n-aduc rod care să ajungă la coacere. ¹⁵ Sămânţa care a căzut pe pământ bun sunt aceia care, după ce au auzit Cuvântul, Îl ţin într-o inimă bună şi curată şi fac rod în răbdare. ¹⁶ Nimeni^(JI), după ce a aprins o lumină, n-o acoperă cu un vas, nici n-o pune sub pat, ci o pune într-un sfeşnic, pentru ca cei ce intră să vadă lumina. ¹⁷ Fiindcă^(JJ) nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, nimic tăinuit, care nu va fi cunoscut şi nu va veni la lumină. ¹⁸ Luaţi seama dar la felul cum ascultaţi; căci^(JK) celui ce are, i se va da, dar celui ce n-are, i se va lua şi ce i se pare că are.”

Mama şi fraţii lui Isus

¹⁹ Mama^(JL) şi fraţii lui Isus au venit la El, dar nu puteau să-I vorbească din pricina norodului. ²⁰ Cineva I-a spus: „Mama Ta şi fraţii Tăi stau afară şi vor să Te vadă”. ²¹ Dar El, drept răspuns, a zis: „Mama Mea şi fraţii Mei sunt cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi-L împlinesc”.

Potolirea furtunii

²² Într-una^(JM) din zile, Isus S-a suit într-o corabie împreună cu ucenicii Lui. El le-a zis: „Haidem să trecem dincolo de lac”. Şi au plecat. ²³ Pe când vâsleau ei, Isus a adormit. Pe lac s-a stârnit un aşa vârtej de vânt, că se umplea corabia cu apă şi erau în primejdie. ²⁴ Au^(JN) venit la El, L-au deşteptat şi au zis: „Învăţătorule, Învăţătorule, pierim”. Isus S-a sculat, a certat vântul şi valurile înfuriate, care s-au potolit, şi s-a făcut linişte. ²⁵ Apoi a zis ucenicilor Săi: „Unde vă este credinţa?” Plini de spaimă şi de mirare, ei au zis unii către alţii: „Cine este acesta de porunceşte chiar şi vânturilor şi apei şi-L ascultă?”

Vindecarea unui îndrăcit

²⁶ Au venit cu corabia în ţinutul gherghesenilor, care este în dreptul Galileii. ²⁷ Când a ieşit Isus la ţărm, L-a întâmpinat un om din cetate, stăpânit de mai mulţi draci. De multă vreme nu se îmbrăca în haină şi nu-şi avea locuinţa într-o casă, ci în morminte. ²⁸ Când a văzut pe Isus, a scos un strigăt ascuţit, a căzut jos înaintea Lui şi a zis cu glas tare: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Preaînalt? Te rog nu mă chinui.” ²⁹ Căci Isus poruncise duhului necurat să iasă din omul acela, pe care pusese stăpânire de multă vreme; era păzit, legat cu cătuşe la mâini şi cu obezi la picioare, dar rupea legăturile şi era gonit de dracul prin pustii. ³⁰ Isus l-a întrebat: „Cum îţi este numele?” „Legiune”, a răspuns el; pentru că intraseră mulţi draci în el. ³¹ Şi dracii rugau stăruitor pe Isus să nu le poruncească să se ducă în^(JO) Adânc. ³² Acolo, pe munte, era o turmă mare de porci, care păşteau. Şi dracii au rugat pe Isus să le dea voie să intre în ei. El le-a dat voie. ³³ Dracii au ieşit din omul acela, au intrat în porci, şi turma s-a repezit de pe râpă în lac şi s-a înecat. ³⁴ Porcarii, când au văzut ce se întâmplase, au fugit şi au dat de veste în cetate şi prin sate. ³⁵ Oamenii au ieşit să vadă cele întâmplate. Au venit la Isus şi au găsit pe omul din care ieşiseră dracii şezând la picioarele lui Isus, îmbrăcat şi în toate minţile; şi i-a apucat frica. ³⁶ Cei ce văzuseră cele petrecute le-au povestit cum fusese vindecat cel stăpânit de draci. ³⁷ Tot^(JP) norodul din ţinutul gherghesenilor a^(JQ) rugat pe Isus să plece de la ei, pentru că îi apucase o mare frică. Isus S-a suit într-o corabie şi S-a întors. ³⁸ Omul^(JR) din care ieşiseră dracii Îl ruga să-i dea voie să rămână cu El. Dar Isus l-a trimis acasă şi i-a zis: ³⁹ „Întoarce-te acasă şi povesteşte tot ce ţi-a făcut Dumnezeu”. El a plecat şi a vestit prin toată cetatea tot ce-i făcuse Isus.

Învierea fiicei lui Iair. Femeia cu scurgere de sânge

⁴⁰ La întoarcere, Isus a fost primit cu bucurie de mulţime, căci toţi Îl aşteptau. ⁴¹ Şi^(JS) iată că a venit un om, numit Iair, care era fruntaş al sinagogii. El s-a aruncat la picioarele lui Isus şi L-a rugat să vină până la el acasă; ⁴² pentru că avea o singură copilă de vreo doisprezece ani, care trăgea să moară. Pe drum, Isus era îmbulzit de noroade. ⁴³ Şi^(JT) era o femeie care, de doisprezece ani, avea o scurgere de sânge; ea îşi cheltuise toată averea cu doctorii, fără s-o fi putut vindeca vreunul. ⁴⁴ Ea s-a apropiat pe dinapoi şi s-a atins de poala hainei lui Isus. Îndată, scurgerea de sânge s-a oprit. ⁴⁵ Şi Isus a zis: „Cine s-a atins de Mine?” Fiindcă toţi tăgăduiau, Petru şi cei ce erau cu El au zis: „Învăţătorule, noroadele Te împresoară şi Te îmbulzesc, şi mai întrebi: ‘Cine s-a atins de Mine?’” ⁴⁶ Dar Isus a răspuns: „S-a atins cineva de Mine, căci am simţit că a ieşit din Mine o putere^(JU) ”. ⁴⁷ Femeia, când s-a văzut dată de gol, a venit tremurând, s-a aruncat jos, înaintea Lui, şi a spus în faţa întregului norod din ce pricină se atinsese de El şi cum fusese vindecată numaidecât. ⁴⁸ Isus i-a zis: „Îndrăzneşte, fiică; credinţa ta te-a mântuit. Du-te în pace.” ⁴⁹ Pe^(JV) când vorbea El încă, vine unul din casa fruntaşului sinagogii şi-i spune: „Fiica ta a murit, nu mai supăra pe Învăţătorul”. ⁵⁰ Dar Isus, când a auzit lucrul acesta, a zis fruntaşului sinagogii: „Nu te teme; crede numai şi va fi tămăduită”. ⁵¹ Când a ajuns la casa fruntaşului, n-a lăsat pe niciunul să intre împreună cu El, decât pe Petru, pe Iacov, pe Ioan, pe tatăl şi pe mama fetei. ⁵² Toţi plângeau şi o boceau. Atunci, Isus a zis: „Nu plângeţi; fetiţa n-a murit, ci^(JW) doarme”. ⁵³ Ei îşi băteau joc de El, căci ştiau că murise. ⁵⁴ Dar El, după ce i-a scos pe toţi afară, a apucat-o de mână şi a strigat cu glas tare: „Fetiţo, scoală-te^(JX)!” ⁵⁵ Şi duhul ei s-a întors în ea, iar fata s-a sculat numaidecât. Isus a poruncit să-i dea să mănânce. ⁵⁶ Părinţii ei au rămas uimiţi. Isus^(JY) le-a poruncit să nu spună nimănui cele întâmplate.

Trimiterea celor doisprezece

9 Isus^(JZ) a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere şi stăpânire peste toţi dracii şi să vindece bolile. ² Apoi, i-a^(KA) trimis să propovăduiască Împărăţia lui Dumnezeu şi să tămăduiască pe cei bolnavi. ³ „Să nu luaţi nimic cu voi pe drum,” le-a^(KB) zis El; „nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici bani, nici două haine. ⁴ În^(KC) orice casă veţi intra, să rămâneţi acolo, până veţi pleca din locul acela. ⁵ Şi^(KD) dacă nu vă vor primi oamenii, să ieşiţi din cetatea aceea şi să scuturaţi^(KE) praful de pe picioarele voastre, ca mărturie împotriva lor.” ⁶ Ei^(KF) au plecat şi au mers din sat în sat, propovăduind Evanghelia şi săvârşind pretutindeni tămăduiri.

Irod nu ştie ce să creadă despre Isus

⁷ Cârmuitorul^(KG) Irod a auzit vorbindu-se despre toate lucrurile săvârşite de Isus şi stătea în cumpănă, neştiind ce să creadă. Căci unii ziceau că a înviat Ioan din morţi, ⁸ alţii ziceau că s-a arătat Ilie şi alţii ziceau că a înviat vreun proroc din cei din vechime. ⁹ Dar Irod zicea: „Lui Ioan i-am tăiat capul; cine este oare acesta, despre care aud astfel de lucruri?” Şi^(KH) căuta să-L vadă.

Înmulţirea pâinilor

¹⁰ Apostolii, când^(KI) s-au întors, au istorisit lui Isus tot ce făcuseră. El^(KJ) i-a luat cu Sine şi S-a dus la o parte, lângă o cetate numită Betsaida. ¹¹ Noroadele au priceput lucrul acesta şi au mers după El. Isus le-a primit bine, le vorbea despre Împărăţia lui Dumnezeu şi vindeca pe cei ce aveau trebuinţă de vindecare. ¹² Fiindcă^(KK) ziua se pleca spre seară, cei doisprezece s-au apropiat şi I-au zis: „Dă drumul noroadelor, ca să se ducă în satele şi cătunele de primprejur să găzduiască şi să-şi caute de ale mâncării, pentru că aici suntem într-un loc pustiu”. ¹³ Isus le-a zis: „Daţi-le voi să mănânce!” Dar ei au răspuns: „N-avem decât cinci pâini şi doi peşti, afară numai dacă ne vom duce noi înşine să cumpărăm merinde pentru tot norodul acesta”. ¹⁴ Şi erau aproape cinci mii de bărbaţi. Isus a zis ucenicilor Săi: „Puneţi-i să şadă jos în cete de câte cincizeci”. ¹⁵ Aşa au şi făcut: i-au pus pe toţi să şadă jos. ¹⁶ Isus a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, Şi-a ridicat ochii spre cer şi le-a binecuvântat. Apoi, le-a frânt şi le-a dat ucenicilor să le împartă norodului. ¹⁷ Au mâncat toţi şi s-au săturat şi au ridicat douăsprezece coşuri pline cu firimiturile rămase.

Mărturisirea lui Petru

¹⁸ Într-o^(KL) zi, pe când Se ruga Isus singur deoparte, având cu El pe ucenicii Lui, le-a pus întrebarea următoare: „Cine zic oamenii că sunt Eu?” ¹⁹ Ei I-au răspuns: „Unii zic că eşti Ioan^(KM) Botezătorul; alţii zic că eşti Ilie; alţii zic că a înviat un proroc din cei din vechime”. ²⁰ „Dar voi”, i-a întrebat El, „cine ziceţi că sunt?” „Hristosul lui Dumnezeu!” I-a răspuns Petru^(KN). ²¹ Isus^(KO) le-a poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrul acesta. ²² Apoi, a adăugat că Fiul^(KP) omului trebuie să pătimească multe, să fie tăgăduit de bătrâni, de preoţii cei mai de seamă şi de cărturari, să fie omorât şi a treia zi să învieze.

Cum să urmăm pe Isus

²³ Apoi^(KQ) a zis tuturor: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze. ²⁴ Fiindcă oricine va voi să-şi scape viaţa o va pierde, dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va mântui. ²⁵ Şi^(KR) ce ar folosi un om să câştige toată lumea, dacă s-ar prăpădi sau s-ar pierde pe sine însuşi? ²⁶ Căci^(KS) de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, se va ruşina şi Fiul omului de el, când va veni în slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri. ²⁷ Adevărat^(KT) vă spun, că sunt unii din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, până nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu.”

Schimbarea la faţă

²⁸ Cam^(KU) la opt zile după cuvintele acestea, Isus a luat cu El pe Petru, pe Ioan şi pe Iacov şi S-a suit pe munte să Se roage. ²⁹ Pe când Se ruga, I s-a schimbat înfăţişarea feţei, şi îmbrăcămintea I s-a făcut albă strălucitoare. ³⁰ Şi iată că stăteau de vorbă cu El doi bărbaţi: erau Moise şi Ilie, ³¹ care se arătaseră în slavă, şi vorbeau despre sfârşitul Lui, pe care avea să-l aibă în Ierusalim. ³² Petru şi tovarăşii lui erau^(KV) îngreuiaţi de somn, dar, când s-au deşteptat bine, au văzut slava lui Isus şi pe cei doi bărbaţi care stăteau împreună cu El. ³³ În clipa când se despărţeau bărbaţii aceştia de Isus, Petru a zis lui Isus: „Învăţătorule, este bine să fim aici; să facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie”. Nu ştia ce spune. ³⁴ Pe când vorbea el astfel, a venit un nor şi i-a acoperit cu umbra lui; ucenicii s-au înspăimântat când i-au văzut intrând în nor. ³⁵ Şi din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta^(KW) este Fiul Meu preaiubit: de El să ascultaţi^(KX)”. ³⁶ Când s-a auzit glasul acela, Isus a rămas singur. Ucenicii^(KY) au tăcut şi n-au spus, în zilele acelea, nimănui nimic din cele ce văzuseră.

Vindecarea unui îndrăcit

³⁷ A^(KZ) doua zi, când s-au pogorât de pe munte, o gloată mare a întâmpinat pe Isus. ³⁸ Şi un om din mijlocul mulţimii a strigat: „Învăţătorule, rogu-Te, uită-Te cu îndurare la fiul meu, fiindcă îl am numai pe el. ³⁹ Îl apucă un duh şi, deodată, răcneşte; şi duhul îl scutură cu putere, aşa că băiatul face spumă la gură şi cu anevoie se duce duhul de la el, după ce l-a stropşit de tot. ⁴⁰ Am rugat pe ucenicii Tăi să-l scoată şi n-au putut.” ⁴¹ „O neam necredincios şi pornit la rău”, a răspuns Isus, „până când voi fi cu voi şi vă voi suferi? Adu aici pe fiul tău.” ⁴² Pe când venea băiatul, dracul l-a trântit la pământ şi l-a scuturat cu putere. Dar Isus a certat duhul necurat, a vindecat pe băiat şi l-a dat înapoi tatălui său. ⁴³ Şi toţi au rămas uimiţi de mărirea lui Dumnezeu. ⁴⁴ Pe când toţi se minunau de tot ce făcea Isus, El a zis ucenicilor Săi: „Voi ascultaţi^(LA) bine ce vă spun: Fiul omului va fi dat în mâinile oamenilor!” ⁴⁵ Dar^(LB) ucenicii nu înţelegeau cuvintele acestea, căci erau acoperite pentru ei, ca să nu le priceapă, şi se temeau să-L întrebe în privinţa aceasta.

Cine este cel mai mare?

⁴⁶ Apoi^(LC), le-a venit în gând să ştie cine dintre ei ar fi cel mai mare. ⁴⁷ Isus le-a cunoscut gândul inimii, a luat un copilaş, l-a pus lângă El ⁴⁸ şi le-a zis: „Oricine^(LD) primeşte pe acest copilaş în Numele Meu pe Mine Mă primeşte şi oricine Mă primeşte pe Mine primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Fiindcă^(LE) cine este cel mai mic între voi toţi, acela este mare”. ⁴⁹ Ioan^(LF) a luat cuvântul şi a zis: „Învăţătorule, noi am văzut pe un om scoţând draci în Numele Tău şi l-am oprit, pentru că nu merge după noi”. ⁵⁰ „Nu-l opriţi”, i-a răspuns Isus, „fiindcă cine^(LG) nu este împotriva voastră este pentru voi”.

Cuvânt-înainte

1 Fiindcă mulţi s-au apucat să alcătuiască o istorisire amănunţită despre lucrurile care s-au petrecut printre noi, ² după cum^(A) ni le-au încredinţat cei ce le-au văzut cu ochii lor de la^(B) început şi au ajuns slujitori ai cuvântului, ³ am găsit^(C) şi eu cu cale, preaalesule^(D) Teofile, după ce am făcut cercetări cu de-amănuntul asupra tuturor acestor lucruri de la obârşia lor, să ţi le scriu în şir^(E) unele după altele, ⁴ ca^(F) să poţi cunoaşte astfel temeinicia învăţăturilor, pe care le-ai primit prin viu grai.

Vestirea naşterii lui Ioan Botezătorul

⁵ În^(G) zilele lui Irod, împăratul Iudeii, era un preot, numit Zaharia, din^(H) ceata lui Abia. Nevasta lui era din fetele lui Aaron, şi se chema Elisabeta. ⁶ Amândoi erau neprihăniţi^(I) înaintea lui Dumnezeu, şi păzeau fără pată toate poruncile şi toate rânduielile Domnului. ⁷ N-aveau copii, pentru că Elisabeta era stearpă; şi amândoi erau înaintaţi în vârstă. ⁸ Dar, pe când slujea Zaharia înaintea lui Dumnezeu, la rândul cetei lui, ⁹ după obiceiul preoţiei, a ieşit la^(J) sorţi să intre să tămâieze^(K) în Templul Domnului. ¹⁰ În^(L) ceasul tămâierii, toată mulţimea norodului se ruga afară. ¹¹ Atunci, un înger al Domnului s-a arătat lui Zaharia, şi a stat în picioare la dreapta altarului^(M) pentru tămâiere. ¹² Zaharia s-a^(N) înspăimântat, când l-a văzut, şi l-a apucat frica. ¹³ Dar îngerul i-a zis: „Nu te teme Zahario; fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Nevastă-ta, Elisabeta, îţi va naşte un fiu, căruia îi vei^(O) pune numele Ioan. ¹⁴ El va fi pentru tine o pricină de bucurie şi veselie, şi mulţi^(P) se vor bucura de naşterea lui. ¹⁵ Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu^(Q) va bea nici vin, nici băutură ameţitoare, şi se va umple de Duhul Sfânt încă^(R) din pântecele maicii sale. ¹⁶ El^(S) va întoarce pe mulţi din fiii lui Israel la Domnul, Dumnezeul lor. ¹⁷ Va^(T) merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor la copii, şi pe cei neascultători la umblarea în înţelepciunea celor neprihăniţi, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El.” ¹⁸ Zaharia a zis îngerului: „Din^(U) ce voi cunoaşte lucrul acesta? Fiindcă eu sunt bătrân, şi nevastă-mea este înaintată în vârstă.” ¹⁹ Drept răspuns, îngerul i-a zis: „Eu sunt Gavril^(V), care stau înaintea lui Dumnezeu; am fost trimis să-ţi vorbesc, şi să-ţi aduc această veste bună. ²⁰ Iată că vei^(W) fi mut şi nu vei putea vorbi, până în ziua când se vor întâmpla aceste lucruri, pentru că n-ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la vremea lor.” ²¹ Norodul însă aştepta pe Zaharia şi se mira de zăbovirea lui în Templu. ²² Când a ieşit afară, nu putea să le vorbească; şi au înţeles că avusese o vedenie în Templu. El le făcea semne într-una, şi a rămas mut. ²³ După ce i s-au împlinit zilele^(X) de slujbă, Zaharia s-a dus acasă. ²⁴ Peste câtva timp, Elisabeta, nevasta lui, a rămas însărcinată, şi s-a ţinut ascunsă de tot cinci luni. „Căci”, zicea ea, ²⁵ „iată ce mi-a făcut Domnul, când Şi-a aruncat ochii spre mine, ca să-mi^(Y) ia ocara dintre oameni”.

Vestirea naşterii lui Isus Hristos

²⁶ În luna a şasea, îngerul Gavril a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret, ²⁷ la o fecioară logodită^(Z) cu un bărbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria. ²⁸ Îngerul a intrat la ea, şi a zis: „Plecăciune^(AA), ţie, căreia ţi s-a făcut mare har; Domnul^(AB) este cu tine, binecuvântată eşti tu între femei!” ²⁹ Tulburată^(AC) foarte mult de cuvintele acestea, Maria se întreba singură ce putea să însemne urarea aceasta. ³⁰ Îngerul i-a zis: „Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu. ³¹ Şi^(AD) iată că vei rămâne însărcinată şi vei naşte un fiu, căruia îi vei pune^(AE) numele Isus. ³² El va fi mare, şi^(AF) va fi chemat Fiul Celui Preaînalt; şi^(AG) Domnul Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David. ³³ Va^(AH) împărăţi peste casa lui Iacov în veci, şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit.” ³⁴ Maria a zis îngerului: „Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu ştiu de bărbat?” ³⁵ Îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfânt^(AI) Se va pogorî peste tine, şi puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea, Sfântul care Se va naşte din tine, va fi chemat Fiul^(AJ) lui Dumnezeu. ³⁶ Iată că Elisabeta, rudenia ta, a zămislit, şi ea, un fiu la bătrâneţe; şi ea, căreia i se zicea stearpă, este acum în a şasea lună. ³⁷ Căci^(AK) niciun cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere.” ³⁸ Maria a zis: „Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!” Şi îngerul a plecat de la ea.

Cântarea Mariei

³⁹ Maria s-a sculat chiar în^(AL) zilele acelea şi a plecat în grabă spre munţi, într-o cetate a lui Iuda. ⁴⁰ A intrat în casa lui Zaharia şi a urat de bine Elisabetei. ⁴¹ Cum a auzit Elisabeta urarea Mariei, i-a săltat pruncul în pântece, şi Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt. ⁴² Ea a strigat cu glas tare: „Binecuvântată^(AM) eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău. ⁴³ Cum mi-a fost dat mie să vină la mine maica Domnului meu? ⁴⁴ Fiindcă iată, cum mi-a ajuns la urechi glasul urării tale, mi-a săltat pruncul în pântece de bucurie. ⁴⁵ Ferice de aceea care a crezut; pentru că lucrurile, care i-au fost spuse din partea Domnului, se vor împlini.” ⁴⁶ Şi Maria a zis: „Sufletul meu măreşte^(AN) pe Domnul ⁴⁷ şi mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu, ⁴⁸ pentru că a privit^(AO) spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată că, de acum încolo, toate neamurile îmi^(AP) vor zice fericită, ⁴⁹ pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine^(AQ). Numele Lui este sfânt^(AR), ⁵⁰ şi îndurarea^(AS) Lui se întinde din neam în neam peste cei ce se tem de El. ⁵¹ El a arătat putere^(AT) cu braţul Lui; a risipit^(AU) gândurile pe care le aveau cei mândri în inima lor. ⁵² A răsturnat^(AV) pe cei puternici, de pe scaunele lor de domnie, şi a înălţat pe cei smeriţi. ⁵³ Pe^(AW) cei flămânzi i-a săturat de bunătăţi, şi pe cei bogaţi i-a scos afară cu mâinile goale. ⁵⁴ A venit în ajutorul robului său Israel, căci Şi-a adus aminte^(AX) de îndurarea Sa – ⁵⁵ cum^(AY) făgăduise părinţilor noştri – faţă de Avraam şi sămânţa lui în veac.” ⁵⁶ Maria a rămas împreună cu Elisabeta cam trei luni. Apoi, s-a întors acasă.

Naşterea lui Ioan Botezătorul

⁵⁷ Elisabetei i s-a împlinit vremea să nască; şi a născut un fiu. ⁵⁸ Vecinii şi rudele ei au auzit că Domnul a arătat mare îndurare faţă de ea, şi se^(AZ) bucurau împreună cu ea. ⁵⁹ În^(BA) ziua a opta, au venit să taie pruncul împrejur, şi voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său. ⁶⁰ Dar mama lui a luat cuvântul, şi a zis: „Nu^(BB). Ci are să se cheme Ioan.” ⁶¹ Ei i-au zis: „Nimeni din rudeniile tale nu poartă numele acesta”, ⁶² şi au început să facă semne tatălui său, ca să ştie cum ar vrea să-i pună numele. ⁶³ Zaharia a cerut o tăbliţă de scris şi a scris, zicând: „Numele lui este Ioan^(BC)”. Şi toţi s-au minunat. ⁶⁴ În clipa aceea^(BD), i s-a deschis gura, i s-a dezlegat limba, şi el vorbea şi binecuvânta pe Dumnezeu. ⁶⁵ Pe toţi vecinii i-a apucat frica, şi în tot ţinutul acela muntos^(BE) al Iudeii, se vorbea despre toate aceste lucruri. ⁶⁶ Toţi cei ce le auzeau le păstrau^(BF) în inima lor şi ziceau: „Oare ce va fi pruncul acesta?” Şi mâna^(BG) Domnului era într-adevăr cu el.

Cântarea lui Zaharia

⁶⁷ Zaharia, tatăl lui, s-a^(BH) umplut de Duhul Sfânt, a prorocit şi a zis: ⁶⁸ „Binecuvântat^(BI) este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru că^(BJ) a cercetat şi a răscumpărat pe poporul Său. ⁶⁹ Şi^(BK) ne-a ridicat o mântuire puternică^[a] în casa robului Său David, ⁷⁰ cum^(BL) vestise prin gura sfinţilor Săi proroci, care au fost din vechime; ⁷¹ mântuire de vrăjmaşii noştri şi din mâna tuturor celor ce ne urăsc! ⁷² Astfel^(BM) Îşi arată El îndurarea faţă de părinţii noştri şi Îşi aduce aminte de legământul Lui cel sfânt, ⁷³ potrivit jurământului^(BN) prin care Se jurase părintelui nostru Avraam, ⁷⁴ că, după ce ne va izbăvi din mâna vrăjmaşilor noştri, ne va îngădui să-I slujim^(BO) fără frică, ⁷⁵ trăind înaintea Lui în^(BP) sfinţenie şi neprihănire, în toate zilele vieţii noastre. ⁷⁶ Şi tu, pruncule, vei fi chemat proroc al Celui Preaînalt. Căci^(BQ) vei merge înaintea Domnului, ca să pregăteşti căile Lui ⁷⁷ şi să dai poporului Său cunoştinţa mântuirii, care stă în^(BR) iertarea păcatelor lui; ⁷⁸ datorită marii îndurări a Dumnezeului nostru, în urma căreia ne-a cercetat Soarele care răsare din înălţime, ⁷⁹ ca să^(BS) lumineze pe cei ce zac în întunericul şi în umbra morţii şi să ne îndrepte picioarele pe calea păcii!” ⁸⁰ Iar pruncul^(BT) creştea şi se întărea în duh. Şi a^(BU) stat în locuri pustii până în ziua arătării lui înaintea lui Israel.

Naşterea lui Isus Hristos

2 În vremea aceea, a ieşit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea. ² Înscrierea aceasta^(BV) s-a făcut întâia dată pe când era dregător în Siria Quirinius. ³ Toţi se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui. ⁴ Iosif s-a suit şi el din Galileea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudeea, în cetatea^(BW) lui David, numită Betleem, pentru că^(BX) era din casa şi din seminţia lui David, ⁵ să se înscrie împreună cu Maria, logodnica^(BY) lui, care era însărcinată. ⁶ Pe când erau ei acolo, s-a împlinit vremea când trebuia să nască Maria. ⁷ Şi a^(BZ) născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei.

Păstorii din Betleem

⁸ În ţinutul acela, erau nişte păstori care stăteau afară, în câmp, şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor. ⁹ Şi iată că un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea lor, şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei^(CA) s-au înfricoşat foarte tare. ¹⁰ Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeţi, căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru^(CB) tot norodul: ¹¹ astăzi^(CC), în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor^(CD), care^(CE) este Hristos, Domnul. ¹² Iată semnul după care-L veţi cunoaşte: veţi găsi un Prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle.” ¹³ Şi^(CF) deodată, împreună cu îngerul s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând: ¹⁴ „Slavă^(CG) lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace^(CH) pe pământ între oamenii plăcuţi^(CI) Lui”. ¹⁵ După ce au plecat îngerii de la ei, ca să se întoarcă în cer, păstorii au zis unii către alţii: „Haidem să mergem până la Betleem şi să vedem ce ni s-a spus şi ce ne-a făcut cunoscut Domnul”. ¹⁶ S-au dus în grabă şi au găsit pe Maria, pe Iosif şi Pruncul culcat în iesle. ¹⁷ După ce L-au văzut, au istorisit ce li se spusese despre Prunc. ¹⁸ Toţi cei ce i-au auzit s-au mirat de cele ce le spuneau păstorii. ¹⁹ Maria^(CJ) păstra toate cuvintele acelea şi se gândea la ele în inima ei. ²⁰ Şi păstorii s-au întors, slăvind şi lăudând pe Dumnezeu pentru toate cele ce auziseră şi văzuseră şi care erau întocmai cum li se spusese.

Isus adus în Templu

²¹ Când^(CK) a venit ziua a opta, în care trebuia tăiat împrejur Pruncul, I-au pus numele ISUS^(CL), nume care fusese spus de înger înainte ca să fi fost El zămislit în pântece. ²² Şi, când s-au împlinit zilele^(CM) pentru curăţirea lor, după Legea lui Moise, Iosif şi Maria au adus Pruncul la Ierusalim, ca să-L înfăţişeze înaintea Domnului, ²³ după cum este scris în Legea Domnului: „Orice^(CN) întâi născut de parte bărbătească va fi închinat Domnului”, ²⁴ şi ca să aducă jertfă: o pereche de turturele sau doi pui de porumbei, după cum^(CO) este poruncit în Legea Domnului.

Cântarea lui Simeon

²⁵ Şi iată că în Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o viaţă sfântă şi era cu frica lui Dumnezeu. El aştepta^(CP) mângâierea lui Israel, şi Duhul Sfânt era peste el. ²⁶ Duhul Sfânt îl înştiinţase că nu va muri înainte ca să vadă^(CQ) pe Hristosul Domnului. ²⁷ El a venit în Templu mânat de^(CR) Duhul. Şi, când au adus părinţii înăuntru pe Pruncul Isus, ca să împlinească cu privire la El ce poruncea Legea, ²⁸ Simeon L-a luat în braţe, a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis: ²⁹ „Acum^(CS), sloboade în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău. ³⁰ Căci au văzut^(CT) ochii mei mântuirea Ta, ³¹ pe care ai pregătit-o să fie, înaintea tuturor popoarelor, ³² lumina^(CU) care să lumineze neamurile şi slava poporului Tău Israel.” ³³ Tatăl şi mama Lui se mirau de lucrurile care se spuneau despre El. ³⁴ Simeon i-a binecuvântat şi a zis Mariei, mama Lui: „Iată, Copilul acesta este rânduit spre prăbuşirea^(CV) şi ridicarea multora în Israel, şi să fie un semn^(CW), care va stârni împotrivire. ³⁵ Chiar^(CX) sufletul tău va fi străpuns de o sabie, ca să se descopere gândurile multor inimi.” ³⁶ Mai era acolo şi o prorociţă, Ana, fata lui Fanuel, din seminţia lui Aşer. Ea era foarte înaintată în vârstă şi trăise cu bărbatul ei şapte ani după fecioria ei. ³⁷ Rămasă văduvă şi fiind în vârstă de optzeci şi patru de ani, Ana nu se depărta de Templu şi zi^(CY) şi noapte slujea lui Dumnezeu cu post şi cu rugăciuni. ³⁸ A venit şi ea în acelaşi ceas şi a început să laude pe Dumnezeu şi să vorbească despre Isus tuturor celor ce aşteptau^(CZ) mântuirea Ierusalimului.

Întoarcerea la Nazaret

³⁹ După ce au împlinit tot ce poruncea Legea Domnului, Iosif şi Maria s-au întors în Galileea, în cetatea lor Nazaret. ⁴⁰ Iar^(DA) Pruncul creştea şi se întărea; era plin de înţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era peste El.

Isus în Templu la vârsta de doisprezece ani

⁴¹ Părinţii lui Isus se duceau la Ierusalim în^(DB) fiecare an, la Praznicul Paştelor. ⁴² Când a fost El de doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim, după obiceiul Praznicului. ⁴³ Apoi, după ce au trecut zilele Praznicului, pe când se întorceau acasă, băiatul Isus a rămas în Ierusalim. Părinţii Lui n-au băgat de seamă lucrul acesta. ⁴⁴ Au crezut că este cu tovarăşii lor de călătorie şi au mers cale de o zi şi L-au căutat printre rudele şi cunoscuţii lor. ⁴⁵ Dar nu L-au găsit şi s-au întors la Ierusalim să-L caute. ⁴⁶ După trei zile, L-au găsit în Templu, şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări. ⁴⁷ Toţi care-L auzeau rămâneau uimiţi^(DC) de priceperea şi răspunsurile Lui. ⁴⁸ Când L-au văzut părinţii Lui, au rămas înmărmuriţi; şi mama Lui I-a zis: „Fiule, pentru ce Te-ai purtat aşa cu noi? Iată că tatăl Tău şi eu Te-am căutat cu îngrijorare.” ⁴⁹ El le-a zis: „De ce M-aţi căutat? Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în^(DD) casa Tatălui Meu?” ⁵⁰ Dar ei^(DE) n-au înţeles spusele Lui. ⁵¹ Apoi, S-a pogorât împreună cu ei, a venit la Nazaret şi le era supus. Mamă-Sa păstra^(DF) toate cuvintele acestea în inima ei. ⁵² Şi Isus creştea^(DG) în înţelepciune, în statură şi era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.

Propovăduirea lui Ioan Botezătorul

3 În anul al cincisprezecelea al domniei lui Tiberiu Cezar – pe când Pilat din Pont era dregător în Iudeea; Irod, cârmuitor al Galileii; Filip, fratele lui, cârmuitor al Ituriei şi al Trahonitei; Lisania, cârmuitor al Abilenei; ² şi în^(DH) zilele marilor preoţi Ana şi Caiafa –, Cuvântul lui Dumnezeu a vorbit lui Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie. ³ Şi^(DI) Ioan a venit prin tot ţinutul din împrejurimile Iordanului şi propovăduia botezul pocăinţei, pentru^(DJ) iertarea păcatelor, ⁴ după cum este scris în cartea cuvintelor prorocului Isaia: „Iată glasul^(DK) celui ce strigă în pustie: ‘Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările. ⁵ Orice vale va fi astupată, orice munte şi orice deal vor fi prefăcute în loc neted; căile strâmbe vor fi îndreptate şi drumurile zgrunţuroase vor fi netezite. ⁶ Şi orice^(DL) făptură va vedea mântuirea lui Dumnezeu’.” ⁷ Ioan zicea dar noroadelor care veneau să fie botezate de el: „Pui^(DM) de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare? ⁸ Faceţi dar roade vrednice de pocăinţa voastră şi nu vă apucaţi să ziceţi în voi înşivă: ‘Avem pe Avraam ca tată!’ Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam. ⁹ Securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci^(DN) orice pom care nu face roadă bună este tăiat şi aruncat în foc.” ¹⁰ Noroadele îl întrebau şi ziceau: „Atunci^(DO) ce trebuie să facem?” ¹¹ Drept răspuns, el le zicea: „Cine^(DP) are două haine să împartă cu cine n-are niciuna; şi cine are de mâncare să facă la fel”. ¹² Au^(DQ) venit şi nişte vameşi să fie botezaţi şi i-au zis: „Învăţătorule, noi ce trebuie să facem?” ¹³ El le-a răspuns: „Să nu^(DR) cereţi nimic mai mult peste ce v-a fost poruncit să luaţi”. ¹⁴ Nişte ostaşi îl întrebau şi ei şi ziceau: „Dar noi ce trebuie să facem?” El le-a răspuns: „Să nu stoarceţi nimic de la nimeni prin ameninţări, nici^(DS) să nu învinuiţi pe nimeni pe nedrept, ci să vă mulţumiţi cu lefurile voastre”. ¹⁵ Fiindcă norodul era în aşteptare şi toţi se gândeau în inimile lor cu privire la Ioan dacă nu cumva este el Hristosul, ¹⁶ Ioan, drept răspuns, a zis tuturor: „Cât despre mine, eu^(DT) vă botez cu apă; dar vine Acela care este mai puternic decât mine şi Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintelor. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc. ¹⁷ Acela are lopata în mână; Îşi va curăţi aria cu desăvârşire şi^(DU) Îşi va strânge grâul în grânar, iar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge.”

Închiderea lui Ioan

¹⁸ Astfel propovăduia Ioan norodului Evanghelia şi-i dădea încă multe alte îndemnuri. ¹⁹ Dar^(DV) cârmuitorul Irod, care era mustrat de Ioan pentru Irodiada, nevasta fratelui său Filip, şi pentru toate relele pe care le făcuse, ²⁰ a mai adăugat la toate celelalte rele şi pe acela că a închis pe Ioan în temniţă.

Botezul lui Isus

²¹ După ce a fost botezat tot norodul, a fost botezat şi Isus^(DW); şi pe când Se ruga, s-a deschis cerul, ²² şi Duhul Sfânt S-a pogorât peste El în chip trupesc, ca un porumbel. Şi din cer s-a auzit un glas, care zicea: „Tu eşti Fiul Meu preaiubit, în Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea!”

Cartea neamului lui Isus Hristos

²³ Isus avea aproape^(DX) treizeci de ani când a început să înveţe pe norod; şi era, cum se credea, fiul lui Iosif, fiul lui Eli, ²⁴ fiul lui Matat, fiul lui Levi, fiul lui Melhi, fiul lui Ianai, fiul lui Iosif, ²⁵ fiul lui Matatia, fiul lui Amos, fiul lui Naum, fiul lui Esli, fiul lui Nagai, ²⁶ fiul lui Maat, fiul lui Matatia, fiul lui Semei, fiul lui Ioseh, fiul lui Ioda, ²⁷ fiul lui Ioanan, fiul lui Resa, fiul lui Zorobabel, fiul lui Salatiel, fiul lui Neri, ²⁸ fiul lui Melhi, fiul lui Adi, fiul lui Cosam, fiul lui Elmadam, fiul lui Er, ²⁹ fiul lui Isus, fiul lui Eliezer, fiul lui Iorim, fiul lui Matat, fiul lui Levi, ³⁰ fiul lui Simeon, fiul lui Iuda, fiul lui Iosif, fiul lui Ionam, fiul lui Eliachim, ³¹ fiul lui Melea, fiul lui Mena, fiul lui Matata, fiul lui Natan^(DY), fiul lui^(DZ) David, ³² fiul^(EA) lui Iese, fiul lui Iobed, fiul lui Boaz, fiul lui Salmon, fiul lui Naason, ³³ fiul lui Aminadab, fiul lui Admin, fiul lui Arni, fiul lui Esrom, fiul lui Fares, fiul lui Iuda, ³⁴ fiul lui Iacov, fiul lui Isaac, fiul lui Avraam, fiul^(EB) lui Terah, fiul lui Nahor, ³⁵ fiul lui Seruh, fiul lui Ragau, fiul lui Falec, fiul lui Eber, fiul lui Sala, ³⁶ fiul^(EC) lui Cainam, fiul lui Arfaxad, fiul^(ED) lui Sem, fiul lui Noe, fiul lui Lameh, ³⁷ fiul lui Metusala, fiul lui Enoh, fiul lui Iared, fiul lui Maleleel, fiul lui Cainan, ³⁸ fiul lui Enos, fiul lui Set, fiul lui Adam, fiul^(EE) lui Dumnezeu.

Ispitirea lui Isus Hristos

4 Isus^(EF), plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan şi a fost dus^(EG) de Duhul în pustie, ² unde a fost ispitit de diavolul timp de patruzeci de zile. N-a mâncat nimic^(EH) în zilele acelea; şi, după ce au trecut acele zile, a flămânzit. ³ Diavolul I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte pietrei acesteia să se facă pâine”. ⁴ Isus i-a răspuns: „Este scris^(EI): ‘Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu’.” ⁵ Diavolul L-a suit pe un munte înalt, i-a arătat într-o clipă, toate împărăţiile pământului, ⁶ şi I-a zis: „Ţie Îţi voi da toată stăpânirea şi slava acestor împărăţii; căci mie îmi este dată^(EJ) şi o dau oricui voiesc. ⁷ Dacă, dar, Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta.” ⁸ Drept răspuns, Isus i-a zis: „Înapoia Mea, Satano! Este scris^(EK): ‘Să te închini Domnului, Dumnezeului tău, şi numai Lui să-I slujeşti’.” ⁹ Diavolul^(EL) L-a dus apoi în Ierusalim, L-a aşezat pe streaşina acoperişului Templului şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos de aici; ¹⁰ căci este scris^(EM): ‘El va porunci îngerilor Lui să Te păzească;’ ¹¹ şi ‘ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră.’ ” ¹² Isus i-a răspuns: „S-a^(EN) spus: ‘Să nu ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău’.” ¹³ După ce L-a ispitit în toate felurile, diavolul a plecat de la El, până^(EO) la o vreme.

Isus în Galileea

¹⁴ Isus^(EP), plin de^(EQ) puterea Duhului, S-a întors în Galileea^(ER) şi I s-a dus vestea în tot ţinutul dimprejur. ¹⁵ El învăţa pe oameni în sinagogile lor şi era slăvit de toţi.

Isus propovăduieşte la Nazaret

¹⁶ A venit în Nazaret^(ES), unde fusese crescut, şi^(ET), după obiceiul Său, în ziua Sabatului, a intrat în sinagogă. S-a sculat să citească ¹⁷ şi I s-a dat cartea prorocului Isaia. Când a deschis-o, a dat peste locul unde era scris: ¹⁸ „Duhul^(EU) Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia, M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea şi orbilor, căpătarea vederii, să dau drumul celor apăsaţi ¹⁹ şi să vestesc anul de îndurare al Domnului.” ²⁰ În urmă, a închis cartea, a dat-o înapoi îngrijitorului şi a şezut jos. Toţi cei ce se aflau în sinagogă aveau privirile pironite spre El. ²¹ Atunci, a început să le spună: „Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură, pe care le-aţi auzit”. ²² Şi toţi Îl vorbeau de bine, se^(EV) mirau de cuvintele pline de har care ieşeau din gura Lui şi ziceau: „Oare^(EW) nu este acesta feciorul lui Iosif?” ²³ Isus le-a zis: „Fără îndoială, Îmi veţi spune zicala aceea: ‘Doctore, vindecă-te pe tine însuţi’ şi Îmi veţi zice: ‘Fă şi aici, în patria^(EX) Ta, tot ce am auzit că ai făcut în Capernaum’^(EY).” ²⁴ „Dar”, a adăugat El, „adevărat vă spun că niciun proroc^(EZ) nu este primit bine în patria lui. ²⁵ Ba încă, adevărat vă spun că, pe vremea lui Ilie, când a fost încuiat cerul să nu dea ploaie trei ani şi şase luni şi când a venit o foamete mare peste toată ţara, erau multe^(FA) văduve în Israel, ²⁶ şi totuşi Ilie n-a fost trimis la niciuna din ele, afară de o văduvă din Sarepta Sidonului. ²⁷ Şi^(FB) mulţi leproşi erau în Israel pe vremea prorocului Elisei, şi totuşi niciunul din ei n-a fost curăţit, afară de Naaman, Sirianul.” ²⁸ Toţi cei din sinagogă, când au auzit aceste lucruri, s-au umplut de mânie. ²⁹ Şi s-au sculat, L-au scos din cetate şi L-au dus până în sprânceana muntelui, pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce în prăpastie. ³⁰ Dar Isus a trecut^(FC) prin mijlocul lor şi a plecat de acolo.

Vindecarea unui îndrăcit în Capernaum

³¹ S-a^(FD) pogorât în Capernaum, cetate din Galileea, şi acolo învăţa pe oameni în ziua Sabatului. ³² Ei erau uimiţi de învăţătura Lui, pentru că^(FE) vorbea cu putere. ³³ În^(FF) sinagogă se afla un om care avea un duh de drac necurat şi care a strigat cu glas tare: ³⁴ „Ah! Ce avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne prăpădeşti? Te^(FG) ştiu cine eşti: Sfântul^(FH) lui Dumnezeu.” ³⁵ Isus l-a certat şi i-a zis: „Taci şi ieşi din omul acesta!”Şi dracul, după ce l-a trântit jos, în mijlocul adunării, a ieşit din el, fără să-i facă vreun rău. ³⁶ Toţi au fost cuprinşi de spaimă şi ziceau unii către alţii: „Ce înseamnă lucrul acesta? El porunceşte cu stăpânire şi cu putere duhurilor necurate, şi ele ies afară!” ³⁷ Şi I s-a dus vestea în toate împrejurimile.

Vindecarea soacrei lui Simon

³⁸ După ce^(FI) a ieşit din sinagogă, a intrat în casa lui Simon. Soacra lui Simon era prinsă de friguri mari şi L-au rugat pentru ea. ³⁹ El S-a plecat spre ea, a certat frigurile, şi au lăsat-o frigurile. Ea s-a sculat îndată şi a început să le slujească.

Vindecarea mai multor bolnavi

⁴⁰ La^(FJ) asfinţitul soarelui, toţi cei ce aveau bolnavi atinşi de felurite boli îi aduceau la El. El Îşi punea mâinile peste fiecare din ei şi-i vindeca. ⁴¹ Din^(FK) mulţi ieşeau şi draci, care strigau şi ziceau: „Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu”. Dar El^(FL) îi mustra şi nu-i lăsa să vorbească, pentru că ştiau că El este Hristosul. ⁴² Când^(FM) s-a crăpat de ziuă, Isus a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu. Noroadele au început să-L caute în toate părţile şi au ajuns până la El: voiau să-L oprească să nu plece de la ei. ⁴³ Dar El le-a zis: „Trebuie să vestesc Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu şi în alte cetăţi, fiindcă pentru aceasta am fost trimis”. ⁴⁴ Şi^(FN) propovăduia în sinagogile Galileii.

Pescuirea minunată

5 Pe când^(FO) Se afla lângă lacul Ghenezaret şi Îl îmbulzea norodul ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu, ² Isus a văzut două corăbii la marginea lacului; pescarii ieşiseră din ele să-şi spele mrejele. ³ S-a suit într-una din aceste corăbii, care era a lui Simon, şi l-a rugat s-o depărteze puţin de la ţărm. Apoi, a şezut jos şi învăţa pe noroade din corabie. ⁴ Când a încetat să vorbească, a zis lui Simon: „Depărteaz-o^(FP) la adânc şi aruncaţi-vă mrejele pentru pescuire”. ⁵ Drept răspuns, Simon I-a zis: „Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi n-am prins nimic, dar, la cuvântul Tău, voi arunca mrejele!” ⁶ După ce le-au aruncat, au prins o aşa de mare mulţime de peşti că începeau să li se rupă mrejele. ⁷ Au făcut semn tovarăşilor lor, care erau în cealaltă corabie, să vină să le ajute. Aceia au venit şi au umplut amândouă corăbiile, aşa că au început să se afunde corăbiile. ⁸ Când a văzut Simon Petru lucrul acesta, s-a aruncat la genunchii lui Isus şi I-a zis: „Doamne, pleacă^(FQ) de la mine, căci sunt un om păcătos”. ⁹ Fiindcă îl apucase spaima pe el şi pe toţi cei ce erau cu el din pricina pescuirii pe care o făcuseră. ¹⁰ Tot aşa şi pe Iacov şi pe Ioan, fiii lui Zebedei, tovarăşii lui Simon. Atunci, Isus a zis lui Simon: „Nu te teme; de acum^(FR) încolo vei fi pescar de oameni”. ¹¹ Ei au scos corăbiile la mal, au lăsat^(FS) totul şi au mers după El.

Vindecarea unui lepros

¹² Isus^(FT) era într-una din cetăţi. Şi iată că un om plin de lepră, cum L-a văzut, s-a aruncat cu faţa la pământ, L-a rugat şi I-a zis: „Doamne, dacă vrei, poţi să mă curăţeşti”. ¹³ Isus a întins mâna, S-a atins de el şi i-a zis: „Da, voiesc, fii curăţit!”Îndată l-a lăsat lepra. ¹⁴ Apoi^(FU), i-a poruncit să nu spună nimănui. „Ci du-te”, i-a zis El, „de te arată preotului şi adu, pentru curăţirea ta, ce^(FV) a rânduit Moise, ca mărturie pentru ei”. ¹⁵ Se răspândea tot mai mult vestea despre El, şi oamenii se^(FW) strângeau cu grămada ca să-L asculte şi să fie vindecaţi de bolile lor. ¹⁶ Iar^(FX) El se ducea în locuri pustii şi Se ruga.

Vindecarea unui slăbănog

¹⁷ Într-una din zile, Isus învăţa pe noroade. Nişte farisei şi învăţători ai Legii, care veniseră din toate satele Galileii şi Iudeii şi din Ierusalim, stăteau acolo; iar puterea Domnului era cu El, ca să vindece. ¹⁸ Şi^(FY) iată că nişte oameni purtau într-un pat pe un slăbănog şi căutau să-l ducă înăuntru, ca să-l pună înaintea Lui. ¹⁹ Fiindcă n-aveau pe unde să-l ducă înăuntru, din pricina norodului, s-au suit pe acoperişul casei şi l-au coborât cu patul printre cărămizi, în mijlocul adunării, înaintea lui Isus. ²⁰ Când le-a văzut credinţa, Isus a zis: „Omule, păcatele îţi sunt iertate!” ²¹ Cărturarii şi fariseii au^(FZ) început să cârtească şi să zică în ei înşişi: „Cine^(GA) este acesta de rosteşte hule? Cine poate să ierte păcatele decât singur Dumnezeu?” ²² Isus, care le-a cunoscut gândurile, a luat cuvântul şi le-a zis: „Pentru ce cârtiţi în inimile voastre? ²³ Ce este mai lesne: a zice: ‘Păcatele îţi sunt iertate’ sau a zice: ‘Scoală-te şi umblă?’ ²⁴ Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele: ţie îţi poruncesc”, a zis El slăbănogului, „scoală-te, ridică-ţi patul şi du-te acasă.” ²⁵ Şi numaidecât, slăbănogul s-a sculat în faţa lor, a ridicat patul pe care zăcea şi s-a dus acasă, slăvind pe Dumnezeu. ²⁶ Toţi au rămas uimiţi şi slăveau pe Dumnezeu; plini de frică ziceau: „Azi am văzut lucruri nemaipomenite”.

Chemarea lui Levi

²⁷ După^(GB) aceea, Isus a ieşit afară şi a văzut pe un vameş, numit Levi, şezând la vamă. Şi i-a zis: „Vino după Mine!” ²⁸ Vameşul a lăsat totul, s-a sculat şi a mers după El. ²⁹ Levi I-a făcut^(GC) un ospăţ mare la el în casă, şi o mulţime de vameşi şi de alţi oaspeţi şedeau la masă cu ei. ³⁰ Fariseii şi cărturarii cârteau şi ziceau ucenicilor Lui: „Pentru ce mâncaţi şi beţi împreună cu vameşii şi cu păcătoşii?” ³¹ Isus a luat cuvântul şi le-a zis: „Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi. ³² N-am^(GD) venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.”

Întrebarea despre post

³³ Ei I-au zis: „Ucenicii^(GE) lui Ioan, ca şi ai fariseilor, postesc des şi fac rugăciuni, pe când ai Tăi mănâncă şi beau”. ³⁴ El le-a răspuns: „Oare puteţi face pe nuntaşi să postească în timpul când mirele este cu ei? ³⁵ Vor veni zile când va fi luat mirele de la ei; atunci vor posti în acele zile.” ³⁶ Le-a spus^(GF) şi o pildă: „Nimeni nu rupe dintr-o haină nouă un petic ca să-l pună la o haină veche; altminteri, rupe şi haina cea nouă şi nici peticul luat de la ea nu se potriveşte la cea veche.