Pedepse pentru încălcarea reglementărilor

20 Domnul i-a zis din nou lui Moise: ² „Să le mai spui israeliţilor: «Dacă vreunul dintre israeliţi sau dintre străinii care locuiesc în Israel îşi vor da copiii lui Moleh^[a], omul acela să fie pedepsit cu moartea; poporul din ţară să-l ucidă cu pietre. ³ Eu Îmi voi întoarce faţa împotriva acelui om şi-l voi nimici din poporul său, pentru că şi-a dat fiii lui Moleh, Mi-a spurcat Lăcaşul şi a profanat Numele Meu cel sfânt. ⁴ Dacă poporul din ţară îl va ierta atunci când îşi va da copiii lui Moleh şi nu-l va omorî, ⁵ Eu Însumi Îmi voi întoarce faţa împotriva acelui om şi împotriva clanului lui şi-l voi nimici din poporul lui, împreună cu toţi cei ce îl urmează prostituându-se înaintea lui Moleh.

⁶ Dacă se va duce cineva la cei ce cheamă duhurile morţilor^[b] sau la descântători^[c], ca să se prostitueze luându-se după ei, Îmi voi întoarce faţa împotriva lui şi îl voi nimici din poporul său.

⁷ De aceea sfinţiţi-vă şi fiţi sfinţi, căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. ⁸ Să păziţi poruncile Mele şi să le împliniţi; Eu sunt Domnul Care vă sfinţesc.

⁹ Cine îşi va blestema tatăl sau mama să fie pedepsit cu moartea; şi-a blestemat tatăl sau mama, prin urmare, trebuie să se facă ispăşire cu propriul lui sânge.

¹⁰ Dacă un bărbat a comis adulter cu soţia semenului său, cei doi adulteri să fie omorâţi.

¹¹ Dacă un om se va culca^[d] cu soţia tatălui său, descoperind astfel goliciunea tatălui său, cei doi să fie omorâţi; să se facă ispăşire cu propriul lor sânge.

¹² Dacă un om se va culca cu nora sa, amândoi să fie omorâţi; ei au săvârşit o perversitate, prin urmare, sângele lor să cadă asupra lor.

¹³ Dacă un bărbat se va culca cu un alt bărbat la fel cum se culcă cu o femeie, amândoi au săvârşit o urâciune; să fie nimiciţi şi să se facă ispăşire cu propriul lor sânge.

¹⁴ Dacă un bărbat va lua de soţie atât pe fată, cât şi pe mama ei, lucrul acesta este o nelegiuire. Să fie arşi în foc atât el, cât şi ele, pentru ca nelegiuirea să nu-şi mai găsească loc printre voi.

¹⁵ Dacă un bărbat se va împreuna cu un animal, atunci atât bărbatul, cât şi animalul să fie nimiciţi.

¹⁶ Dacă o femeie se va apropia de un animal ca să se împerecheze cu el, să nimiciţi atât femeia, cât şi animalul. Să fie nimiciţi şi astfel sângele lor să cadă asupra lor.

¹⁷ Dacă un om o va lua pe sora sa, fiica tatălui său sau fiica mamei sale, şi-i va vedea goliciunea, iar ea îi va vedea goliciunea lui, fapta aceasta este o urâciune; să fie nimiciţi amândoi sub privirea poporului lor. El a descoperit goliciunea surorii lui şi, prin urmare, trebuie să-şi poarte pedeapsa.

¹⁸ Dacă un bărbat se culcă cu o femeie care este în perioada necurăţiei ei, descoperindu-i astfel goliciunea, dacă el îi descoperă scurgerea şi ea îşi descoperă scurgerea de sânge, amândoi să fie nimiciţi din poporul lor. ¹⁹ Să nu descoperiţi goliciunea surorii mamei voastre, nici a surorii tatălui vostru, pentru că aceasta ar însemna să descoperiţi goliciunea unei rude apropiate. Cei vinovaţi de acest păcat îşi vor purta pedeapsa.

²⁰ Dacă un bărbat se va culca cu mătuşa sa, aceasta înseamnă că el a descoperit goliciunea unchiului său; amândoi să fie pedepsiţi; ei vor muri fără să aibă copii.

²¹ Dacă un bărbat va lua pe soţia fratelui său^[e], lucrul acesta este o necurăţie, căci el a descoperit goliciunea fratelui său; nu vor avea copii.

²² Să ascultaţi de toate poruncile Mele şi să le împliniţi, pentru ca ţara în care vă voi aşeza să nu vă verse din gura ei. ²³ Să nu vă luaţi după obiceiurile neamurilor pe care le voi izgoni dinaintea voastră, căci ele au făcut toate aceste lucruri şi Mi-e scârbă de ele. ²⁴ Vouă însă v-am promis că veţi moşteni ţara; Eu Însumi vă voi da în stăpânire o ţară în care curge lapte şi miere. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, Care v-a ales dintre popoare.

²⁵ De aceea să faceţi deosebire între un animal curat şi unul necurat, între o pasăre necurată şi una curată, ca să nu vă pângăriţi prin animalele, păsările sau prin orice fel de creatură care mişună pe pământ, despre care v-am spus să le consideraţi necurate. ²⁶ Voi să-Mi fiţi sfinţi, pentru că Eu, Domnul, sunt sfânt; Eu v-am ales dintre popoare ca să fiţi ai Mei.

²⁷ Dacă este printre voi vreun bărbat sau vreo femeie care cheamă duhurile morţilor sau se ocupă cu descântecele, să fie pedepsiţi cu moartea; să fie omorâţi cu pietre şi să se facă astfel ispăşire cu propriul lor sânge.»“

Reglementări speciale pentru preoţi

21 Domnul i-a zis lui Moise: „Spune-le preoţilor, fiii lui Aaron, următoarele: «Nici un preot să nu se pângărească atingându-se de un mort din poporul său, ² decât dacă este vorba de rudele lui cele mai apropiate: mama, tatăl, fiul, fiica, fratele ³ şi sora lui, care, fecioară fiind, încă mai locuieşte în casa părintească şi n-a avut soţ; pentru ea se poate pângări, ⁴ dar ca fruntaş în poporul său^[f] să nu se pângărească.

⁵ Preoţii să nu se radă pe cap, să nu-şi taie perciunii şi să nu-şi facă tăieturi în piele. ⁶ Să fie sfinţi pentru Dumnezeul lor şi să nu profaneze Numele Dumnezeului lor, căci ei aduc Domnului jertfele mistuite de foc, mâncarea Dumnezeului lor; de aceea să fie sfinţi.

⁷ Să nu ia în căsătorie o prostituată sau o femeie care s-a pângărit, nici o femeie divorţată de soţul ei, căci ei sunt sfinţi pentru Dumnezeul lor. ⁸ Prin urmare, să-i priveşti ca sfinţi, pentru că ei aduc mâncarea Dumnezeului vostru; preotul să fie considerat sfânt de către tine, căci Eu sunt sfânt, Eu, Domnul, Care vă sfinţesc.

⁹ Dacă fiica unui preot se pângăreşte prostituându-se, ea îşi necinsteşte tatăl; să fie arsă în foc.

¹⁰ Cel care a fost ales mare preot dintre fraţii săi, adică acela pe capul căruia a fost turnat untdelemnul pentru ungere, care a fost pus deoparte ca să poarte veşmintele, să nu-şi descopere capul^[g] şi să nu-şi sfâşie veşmintele în nici o împrejurare. ¹¹ Să nu se apropie de nici un mort; să nu se pângărească nici chiar pentru tatăl său sau mama sa. ¹² Să nu iasă din Lăcaş şi să nu profaneze Lăcaşul Dumnezeului său, căci el a fost învestit în vederea slujirii prin untdelemnul pentru ungere, care este peste el, untdelemnul Dumnezeului său. Eu sunt Domnul.

¹³ Să se căsătorească doar cu o fecioară. ¹⁴ Să nu se căsătorească cu o văduvă sau cu o femeie divorţată, nici cu o femeie care s-a pângărit sau cu o prostituată. Femeia pe care o va lua de soţie din poporul său, va trebui să fie fecioară, ¹⁵ ca astfel să nu-şi facă de ruşine urmaşii în poporul său; căci Eu sunt Domnul Care-l sfinţesc.»“

¹⁶ Domnul i-a zis din nou lui Moise: ¹⁷ „Spune-i lui Aaron: «Nici un bărbat dintre urmaşii tăi din generaţiile viitoare care va avea o meteahnă să nu se apropie să aducă mâncarea Dumnezeului său. ¹⁸ Nici unul care va avea vreo meteahnă să nu se apropie, nici unul care va fi orb, şchiop, care va avea faţa mutilată sau un mădular mai lung, ¹⁹ nici unul care va avea piciorul rupt sau mâna ruptă, ²⁰ care va fi cocoşat sau pitic, care va avea un defect la ochi, care va avea râie sau răni pe piele sau ale cărui boaşe nu vor fi întregi^[h]. ²¹ Nici unul dintre urmaşii preotului Aaron, care va avea vreo meteahnă nu va putea să se apropie ca să aducă Domnului jertfe mistuite de foc; cine are o meteahnă nu se poate apropia ca să aducă mâncarea Dumnezeului său. ²² El va putea totuşi mânca din pâinea Dumnezeului său, atât din cea preasfântă, cât şi din cea sfântă. ²³ Însă nu va avea voie să se apropie de draperia despărţitoare^[i] sau de altar, fiindcă are o meteahnă; să nu-Mi profaneze locurile Mele sfinte, pentru că Eu sunt Domnul Care le sfinţesc.»“

²⁴ Astfel, Moise a spus toate aceste cuvinte lui Aaron, fiilor acestuia şi tuturor israeliţilor.

22 Domnul i-a zis lui Moise: ² „Spune-le lui Aaron şi fiilor săi să aibă respect faţă de lucrurile sfinte care-Mi sunt închinate de către israeliţi şi să nu profaneze Numele Meu cel sfânt. Eu sunt Domnul.

³ Să le spui: «Dacă vreunul dintre urmaşii voştri din generaţiile viitoare se va apropia, în timp ce va fi necurat, de lucrurile sfinte, pe care israeliţii le dau Domnului, atunci omul acela să fie nimicit din prezenţa Mea. Eu sunt Domnul.

⁴ Nici unul dintre urmaşii lui Aaron care va avea o rană de lepră^[j] sau care va suferi de vreo scurgere, să nu mănânce din lucrurile sfinte până nu va fi curat. Oricine va atinge vreun lucru care a devenit necurat din cauza unui trup mort sau a unui bărbat care a avut o scurgere de sămânţă, ⁵ oricine va atinge vreun animal care mişună, prin care poate ajunge necurat sau vreun om prin care poate ajunge necurat, oricare ar fi necurăţia lui, ⁶ acela care va atinge un astfel de lucru va fi necurat până seara. El nu va putea mânca din lucrurile sfinte până nu-şi va spăla trupul cu apă. ⁷ La asfinţitul soarelui va fi curat; după aceea va putea mânca din lucrurile sfinte, căci acestea sunt hrana sa. ⁸ Să nu mănânce din ceva mort sau din ceea ce a fost sfâşiat de animalele sălbatice, ca să nu ajungă necurat. Eu sunt Domnul.

⁹ Preoţii să păzească poruncile Mele ca să nu se încarce cu păcat şi să moară din cauză că le-au necinstit. Eu sunt Domnul; Eu îi sfinţesc.

¹⁰ Nici un om care nu este preot să nu mănânce din lucrurile sfinte. Nici oaspetele şi nici cel angajat de preot ca ziler să nu mănânce din lucrurile sfinte. ¹¹ Dar dacă preotul îşi va cumpăra un sclav cu argintul său, acesta va putea să mănânce; de asemenea, sclavii născuţi în familia sa vor putea să mănânce din hrana lui. ¹² Dacă fiica unui preot se va căsători cu un bărbat care nu este preot, ea nu va putea mânca din darurile sfinte. ¹³ Dar fiica unui preot care a rămas văduvă sau care este divorţată neavând copii şi care s-a întors în casa tatălui ei ca în tinereţe, va putea să mănânce din hrana tatălui ei. Însă nici un om care nu este preot să nu o mănânce.

¹⁴ Dacă un om va mânca din lucrurile sfinte fără să-şi dea seama, atunci el va trebui să dea preotului preţul lucrului sfânt şi să adauge încă o cincime la el. ¹⁵ Preoţii să nu profaneze lucrurile sfinte pe care israeliţii le aduc Domnului, ¹⁶ dându-le voie acestora să mănânce din ele, fiindcă ar aduce asupra lor un păcat de care s-ar face vinovaţi; căci Eu sunt Domnul Care îi sfinţesc.“

Jertfele să fie fără meteahnă

¹⁷ Domnul i-a zis lui Moise: ¹⁸ „Spune-le lui Aaron, fiilor săi şi tuturor israeliţilor: «Toţi bărbaţii din casa lui Israel şi toţi străinii din Israel care vor dori să aducă o ardere de tot Domnului, fie ca jertfă pentru împlinirea jurămintelor lor, fie ca daruri de bunăvoie, ¹⁹ să ia un mascul fără meteahnă dintre vite, oi sau capre, după cum doresc şi să-l jertfească. ²⁰ Să nu aduceţi nici o jertfă care are vreo meteahnă, pentru că nu va fi primită de la voi. ²¹ Când cineva va aduce Domnului o jertfă de pace^[k] pentru împlinirea unui jurământ deosebit sau ca dar de bunăvoie, din cireadă sau din turmă, va trebui ca aceasta să fie desăvârşită pentru a fi primită; să nu aibă nici o meteahnă. ²² Cele oarbe, lovite, mutilate, cele care au vreo scurgere, râie sau bube pe piele să nu le jertfiţi Domnului şi să nu le puneţi pe altar ca jertfe mistuite de foc pentru Domnul. ²³ Pentru un dar de bunăvoie veţi putea aduce un bou^[l] sau un miel care are un mădular mai lung sau mai scurt, însă ca jertfă pentru împlinirea unui jurământ el nu va fi primit. ²⁴ Orice animal care are vreo parte lovită, zdrobită, sfâşiată sau tăiată să nu-l jertfiţi Domnului; să nu aduceţi asemenea jertfe în ţara voastră ²⁵ şi să nu primiţi vreun astfel de animal de la un străin pentru a-l aduce ca hrană Dumnezeului vostru; fiindcă sunt mutilate şi au meteahnă, ele nu vor fi primite de la voi.»“

²⁶ Domnul i-a mai zis lui Moise: ²⁷ „Când se naşte un viţel, un miel sau un ied, acesta trebuie să rămână şapte zile cu mama lui, după care, începând cu ziua a opta, poate fi primit ca jertfă mistuită de foc pentru Domnul. ²⁸ Vaca, oaia sau capra să nu le înjunghiaţi în aceeaşi zi cu fătul lor.

²⁹ Când veţi aduce o jertfă de mulţumire pentru Domnul, să o jertfiţi în aşa fel încât să fie primită de la voi. ³⁰ Să fie mâncată în aceeaşi zi; să nu lăsaţi nimic din ea până dimineaţă. Eu sunt Domnul.

³¹ Să păziţi poruncile Mele şi să le împliniţi. Eu sunt Domnul. ³² Să nu profanaţi Numele Meu cel sfânt, ca să fiu sfinţit în mijlocul israeliţilor. Eu sunt Domnul Care vă sfinţesc, ³³ Eu, Cel Care v-am scos din ţara Egiptului ca să fiu Dumnezeul vostru: Eu sunt Domnul.“

Prin Macedonia şi Grecia

20 Când a încetat zarva, Pavel i-a chemat pe ucenici şi, după ce i-a încurajat, şi-a luat rămas bun şi a plecat în Macedonia. ² A călătorit prin părţile acelea şi i-a încurajat pe credincioşi prin multe cuvinte. Apoi a venit în Grecia, ³ unde a stat timp de trei luni. Chiar când urma să plece pe mare în Siria, iudeii au pus la cale un complot împotriva lui, aşa că el s-a hotărât să se întoarcă prin Macedonia. ⁴ Îl însoţeau Sopater – fiul lui Pirus din Berea –, Aristarhus şi Secundus din Tesalonic, Gaius din Derbe precum şi Timotei, Tihicus şi Trofimus din Asia^[a]. ⁵ Aceştia au luat-o înainte şi ne-au^[b] aşteptat în Troa. ⁶ Iar noi, după zilele Sărbătorii Azimelor, am plecat pe mare din Filipi şi, în cinci zile, am ajuns la ei în Troa, unde am rămas timp de şapte zile.

Învierea lui Eutih

⁷ În prima zi a săptămânii, când ne adunaserăm să frângem pâinea^[c], Pavel, care urma să plece în ziua următoare, stătea de vorbă cu ucenicii şi şi-a prelungit vorbirea până la miezul nopţii. ⁸ În camera de sus, unde eram adunaţi, erau multe lămpi. ⁹ Pe un tânăr numit Eutih, care stătea la fereastră, l-a apucat un somn adânc în timpul lungii vorbiri a lui Pavel; biruit de somn, a căzut de la etajul al treilea şi a fost ridicat mort. ¹⁰ Pavel a coborât, s-a aplecat asupra lui şi l-a luat în braţe^[d], spunând: „Nu vă tulburaţi, căci sufletul lui este în el!“ ¹¹ Apoi a urcat scările, a frânt pâinea, a mâncat şi a mai vorbit cu ei mult timp, până în zori, după care a plecat. ¹² Tânărul a fost adus viu, şi ei au fost nespus de încurajaţi.

Pavel îşi ia rămas bun de la bătrânii din Efes

¹³ Noi ne-am dus înainte la corabie şi am mers pe mare la Assos, de unde urma să-l luăm şi pe Pavel. Căci aşa fusese învoiala, el urmând să meargă până acolo pe uscat. ¹⁴ Când s-a întâlnit cu noi în Assos, l-am luat în corabie şi ne-am dus în Mitilene. ¹⁵ De acolo am plecat mai departe pe mare, iar a doua zi am ajuns vizavi de Chios. O zi mai târziu am sosit în Samos, (apoi ne-am oprit în Troghilion,)^[e] iar în ziua următoare am ajuns în Milet. ¹⁶ Căci Pavel hotărâse să treacă pe lângă Efes, ca să nu mai piardă timpul în Asia^[f], pentru că se grăbea să fie în Ierusalim de Ziua Cincizecimii, dacă-i va fi posibil.

¹⁷ Din Milet el a trimis la Efes şi i-a chemat pe bătrânii^[g] bisericii. ¹⁸ Când aceştia au venit la el, le-a spus următoarele:

³⁶ După ce a spus acestea, s-a plecat pe genunchi împreună cu ei toţi şi s-a rugat. ³⁷ Toţi au început să plângă în hohote, au căzut la pieptul lui Pavel şi l-au sărutat mult. ³⁸ Căci erau îndureraţi mai ales din pricina cuvintelor pe care le spusese el, şi anume că nu-i vor mai vedea faţa. Apoi l-au însoţit până la corabie.