Leviticul 11-13

Nouă Traducere În Limba Română

Animale curate şi animale necurate

11 Domnul le-a zis lui Moise şi lui Aaron: ² „Spuneţi-le israeliţilor: «Dintre toate animalele ţării, acestea sunt cele pe care puteţi să le mâncaţi: ³ să mâncaţi din orice animal care rumegă şi are copita sau unghia despicată, adică despărţită în două.

⁴ Dar dintre cele care doar rumegă sau au doar copita despicată să nu mâncaţi următoarele: cămila (deşi rumegă, nu are copita despicată; s-o consideraţi necurată), ⁵ viezurele^[a] (deşi rumegă, nu are unghia despicată; să-l consideraţi necurat), ⁶ iepurele sălbatic (deşi rumegă, nu are unghia despicată; să-l consideraţi necurat) ⁷ şi porcul (deşi are copita despicată, nu rumegă; să-l consideraţi necurat). ⁸ Să nu mâncaţi din carnea lor şi să nu vă atingeţi de hoiturile lor, ci să le consideraţi necurate.

⁹ Dintre cele care sunt în apă veţi putea mânca din următoarele: să mâncaţi din tot ce trăieşte în apă – fie în mări, fie în râuri – cu condiţia să aibă aripioare şi solzi. ¹⁰ Tot ce trăieşte în mări sau în râuri, tot ce se mişcă în apă sau orice făptură care este în apă, dar nu are aripioare şi solzi, să fie considerate necurate. ¹¹ Să le consideraţi necurate; să nu le mâncaţi carnea şi să le consideraţi hoiturile ca fiind necurate. ¹² Să consideraţi o urâciune orice trăieşte în apă şi nu are aripioare şi solzi.

¹³ Dintre păsări să le consideraţi necurate, adică să nu le consumaţi ca hrană pentru că sunt o urâciune, pe următoarele: vulturul, vulturul pleşuv, acvila, ¹⁴ gaia roşie, şorecarul şi toate speciile lui, ¹⁵ corbul şi toate speciile lui, ¹⁶ struţul, striga, pescăruşul, şoimul şi toate speciile lui, ¹⁷ cucuveaua, cormoranul, bufniţa, ¹⁸ ciuful de pădure, ciuşul, uliganul pescar, ¹⁹ barza, bâtlanul şi toate speciile lui, pupăza şi liliacul.^[b]

²⁰ De asemenea, să consideraţi o urâciune orice insectă care zboară şi umblă pe patru picioare. ²¹ Dintre creaturile care zboară şi umblă pe patru picioare, le veţi putea mânca pe acelea care au fluierul picioarelor din spate mai mare, ca să poată sări pe pământ. ²² Astfel, veţi putea mânca: lăcusta Arbe^[c], lăcusta Solam^[d], lăcusta Hargol^[e] şi lăcusta Hagab^[f], după speciile lor. ²³ Însă toate celelalte insecte înaripate care au patru picioare, să le consideraţi o urâciune. ²⁴ Ele vă vor face necuraţi; oricine se va atinge de hoiturile lor va fi necurat până seara ²⁵ şi oricine va căra părţi ale hoiturilor lor, va trebui să-şi spele hainele şi va fi necurat până seara.

²⁶ Orice animal care are unghia despicată, dar nu are copita despărţită sau nu rumegă, să-l consideraţi necurat; oricine îl va atinge va fi necurat. ²⁷ Să consideraţi necurate animalele cu patru picioare care umblă pe labele lor;^[g] oricine se va atinge de hoiturile lor va fi necurat până seara, ²⁸ iar cine le va căra hoiturile va trebui să-şi spele hainele şi va fi necurat până seara. Să le consideraţi necurate.

²⁹ Dintre creaturile care mişună pe pământ, iată care sunt acelea pe care să le consideraţi necurate: nevăstuica, şoarecele^[h], şopârla mare după speciile ei, ³⁰ şopârla cenuşie, şopârla ocelată, şopârla de ziduri, şopârla de nisip şi cameleonul. ³¹ Dintre toate creaturile care mişună, pe acestea să le consideraţi necurate; oricine le va atinge când sunt moarte va fi necurat până seara. ³² Orice lucru peste care va cădea vreuna din ele, când sunt moarte, va fi considerat necurat, fie vreun lucru din lemn, fie o haină sau piele sau sac, orice lucru întrebuinţat la ceva; acesta să fie pus în apă, căci va fi considerat necurat până seara; apoi va fi curat. ³³ Dacă vreuna din ele va cădea într-un vas de pământ, tot ce este în el să fie considerat necurat, iar vasul să fie spart. ³⁴ Orice lucru bun de mâncat peste care a căzut apă dintr-un astfel de vas să fie considerat necurat şi orice băutură care se află într-un astfel de vas să fie considerată necurată. ³⁵ Orice lucru peste care va cădea ceva din hoitul vreunei astfel de creaturi, să fie considerat necurat. Dacă este vorba despre un cuptor sau o vatră, acestea să fie dărâmate; ele vor fi necurate şi va trebui să le consideraţi necurate. ³⁶ Numai izvoarele sau fântânile în care este apă din belşug, vor rămâne curate; însă cine se va atinge de hoiturile lor să fie considerat necurat. ³⁷ Dacă va cădea ceva din hoiturile lor pe sămânţa folosită la semănat, aceasta va rămâne curată, ³⁸ însă dacă se pusese apă pe sămânţă, va trebui considerată necurată.

³⁹ Dacă moare vreunul din animalele pe care le puteţi mânca şi cineva se atinge de hoitul acestuia, el va fi necurat până seara. ⁴⁰ Cine va mânca din hoitul lui să-şi spele hainele şi va fi necurat până seara; cei care îi vor căra hoitul vor trebui să-şi spele hainele şi vor fi necuraţi până seara.

⁴¹ Toate creaturile care mişună pe pământ sunt o urâciune; să nu fie mâncate. ⁴² Din orice creatură care se târăşte pe pântece sau umblă pe patru picioare sau are mai multe picioare, din toate aceste creaturi care mişună pe pământ, să nu mâncaţi, ci să le consideraţi o urâciune. ⁴³ Să nu deveniţi voi înşivă o urâciune, mâncând vreuna din aceste creaturi care mişună; să nu vă pângăriţi şi să nu vă spurcaţi cu ele. ⁴⁴ Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru! Sfinţiţi-vă şi fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt. Să nu vă pângăriţi cu vreo creatură care mişună pe pământ, ⁴⁵ căci Eu sunt Domnul Care v-am scos din ţara Egiptului ca să fiu Dumnezeul vostru. Deci fiţi sfinţi, după cum Eu sunt sfânt!»

⁴⁶ Aceasta este legea cu privire la animalele, păsările, făpturile care trăiesc în ape şi la creaturile care mişună pe pământ, ⁴⁷ ca să puteţi face deosebire între ce este curat şi ce este necurat, între animalele care pot fi mâncate şi animalele care nu pot fi mâncate.“

Reglementarea curăţiei în lăuzie

12 Domnul i-a zis lui Moise: ² „Spune-le israeliţilor: «Când o femeie rămâne însărcinată şi naşte un băiat, să fie considerată necurată timp de şapte zile; să fie necurată, la fel ca în zilele necurăţiei ei. ³ În cea de-a opta zi băiatul să fie circumcis. ⁴ Femeia va mai rămâne încă treizeci şi trei de zile, ca să se cureţe de sângele ei; să nu atingă vreun lucru sfânt, nici să nu vină în Lăcaş până nu se împlinesc zilele curăţirii ei. ⁵ Dacă naşte o fetiţă, femeia să fie considerată necurată timp de două săptămâni, ca în zilele necurăţiei ei; ea va mai rămâne încă şaizeci şi şase de zile, ca să se cureţe de sângele ei.

⁶ Când se vor împlini zilele curăţirii ei, pentru un băiat sau o fată, va trebui să aducă preotului, la intrarea în Cortul Întâlnirii, un miel de un an pentru arderea de tot şi un pui de porumbel sau o turturea pentru jertfa pentru păcat. ⁷ Preotul să-l jertfească înaintea Domnului şi să facă ispăşire pentru ea; astfel ea va fi curăţită de curgerea sângelui ei.

Aceasta este legea pentru femeia care va da naştere unui băiat sau unei fetiţe. ⁸ Dacă nu poate aduce un miel, să aducă două turturele sau doi pui de porumbei ca jertfă pentru păcat, iar preotul să facă ispăşire pentru ea; astfel ea va fi curată.»“

Reglementarea curăţiei în bolile infecţioase de piele

13 Domnul le-a zis lui Moise şi lui Aaron: ² „Dacă un om are pe pielea trupului său o umflătură, o erupţie sau o pată albă, care se aseamănă cu rana de lepră^[i] pe pielea trupului său, el trebuie să fie adus la preotul Aaron sau la unul din fiii săi, preoţii. ³ Preotul să-i cerceteze rana de pe pielea trupului, iar dacă părul din rană s-a albit şi rana este mai adâncă decât pielea trupului său, atunci este lepră; după ce preotul l-a cercetat, să-l declare necurat. ⁴ Dar dacă pata este albă pe pielea trupului său şi nu este mai adâncă decât pielea, iar părul nu s-a albit, atunci preotul să-l închidă pe cel cu rana şapte zile. ⁵ În a şaptea zi preotul va trebui să-l cerceteze; dacă i se va părea că rana a rămas aşa cum a fost şi nu s-a împrăştiat pe piele, atunci preotul să-l închidă încă şapte zile. ⁶ În ziua a şaptea preotul să-l cerceteze din nou, iar dacă rana a mai scăzut şi nu s-a întins pe piele, atunci preotul să-l declare curat, căci este doar o erupţie; el să-şi spele hainele şi va fi curat. ⁷ Dacă erupţia se întinde pe piele după ce omul s-a arătat preotului pentru a fi declarat curat, el va trebui să vină din nou înaintea preotului. ⁸ Preotul să-l cerceteze şi dacă erupţia s-a întins pe piele, preotul să-l declare necurat, căci are lepră.

⁹ Dacă cineva are o rană de lepră, să fie adus la preot. ¹⁰ Preotul să-l cerceteze şi dacă pe piele este o umflătură albă care a făcut ca şi părul să se albească, iar în umflătură este şi o urmă de carne vie, ¹¹ atunci pe pielea trupului acelui om se află o lepră veche. Preotul să-l declare necurat; să nu-l închidă, pentru că este necurat.

¹² Dar dacă lepra erupe pe piele şi acoperă toată pielea, din creştet până în tălpi, pretutindeni pe unde se uită preotul, ¹³ preotul să-l cerceteze şi dacă lepra i-a acoperit tot trupul, atunci va trebui să-l declare curat pe cel cu rana; el este curat deoarece toată rana s-a albit. ¹⁴ Dacă însă mai apare vreo urmă de carne vie pe el, va fi necurat. ¹⁵ Preotul să cerceteze carnea vie şi să-l declare necurat. Carnea vie este necurată, pentru că este lepră. ¹⁶ Dar dacă carnea vie se face albă, el trebuie să vină la preot. ¹⁷ Preotul să-l cerceteze, iar dacă rana s-a albit, atunci preotul să-l declare curat pe cel cu rana. El este curat.

¹⁸ Dacă cineva are pe pielea trupului său o bubă care s-a vindecat, ¹⁹ iar pe locul unde era buba apare o umflătură albă sau o pată de un alb-roşiatic, omul acela să se înfăţişeze înaintea preotului. ²⁰ Preotul să-l cerceteze, iar dacă pata este mai adâncă decât pielea şi dacă părul s-a albit, preotul să-l declare necurat; este o rană de lepră care a erupt în bubă. ²¹ Însă dacă preotul o cercetează şi părul nu este alb, iar pata nu este mai adâncă decât pielea, ci a scăzut, preotul să-l închidă şapte zile. ²² Dacă, în cele din urmă, se împrăştie pe piele, preotul să-l declare necurat; este o rană de lepră. ²³ Dar dacă pata rămâne într-un loc şi nu se împrăştie, atunci este vorba de cicatricea bubei; preotul să-l declare curat.

²⁴ Dacă un om are o arsură pe piele şi carnea vie a arsurii devine o pată alb-roşiatică sau albă, ²⁵ preotul s-o cerceteze, iar dacă părul de pe pată s-a albit şi pata este mai adâncă decât pielea, atunci este o rană de lepră care a erupt în arsură; preotul să-l declare necurat pe omul acela, căci are o rană de lepră. ²⁶ Dar dacă preotul cercetează pata şi vede că părul de pe ea nu s-a albit, şi ea nu este mai adâncă decât pielea, ci a scăzut, atunci preotul să-l închidă şapte zile. ²⁷ În a şaptea zi preotul va trebui să-l cerceteze şi dacă pata s-a împrăştiat pe piele, atunci preotul să-l declare necurat. Este o rană de lepră. ²⁸ Dar dacă pata a rămas într-un loc şi nu s-a întins pe piele, ci a scăzut, înseamnă că este o umflătură de la arsură; preotul să-l declare curat, căci este vorba de cicatricea arsurii.

²⁹ Dacă un bărbat sau o femeie au o rană pe cap sau la barbă, ³⁰ preotul să cerceteze rana. Dacă este mai adâncă decât pielea, iar părul de pe ea este gălbui şi subţire, preotul să-l declare necurat; rana este o râie de cap sau de barbă. ³¹ Dacă preotul vede că rana râiei nu este mai adâncă decât pielea şi nu este păr negru pe ea, atunci preotul să-l închidă pe cel cu rana timp de şapte zile. ³² În cea de-a şaptea zi preotul să cerceteze râia; dacă râia nu s-a întins, nu are păr gălbui pe ea şi nu este mai adâncă decât pielea, ³³ atunci omul acela trebuie să se radă, dar nu şi acolo unde este râia. Preotul să-l închidă pe cel cu râia încă şapte zile. ³⁴ În cea de-a şaptea zi preotul să cerceteze din nou râia; dacă râia nu s-a întins pe piele şi nu este mai adâncă decât pielea, atunci preotul poate să-l declare curat. El să-şi spele hainele şi va fi curat. ³⁵ Dar dacă se pare că râia s-a întins pe piele după ce a fost declarat curat, ³⁶ preotul să-l cerceteze din nou. Dacă într-adevăr râia s-a întins pe piele, preotul nu va mai trebui să se uite după păr gălbui; omul acela este necurat. ³⁷ Dacă vede că râia a stat totuşi pe loc şi a crescut păr negru pe ea, înseamnă că râia s-a vindecat; omul acela este curat şi preotul să-l declare curat.

³⁸ Dacă un bărbat sau o femeie au pete pe pielea trupului, pete albe, ³⁹ preotul să le cerceteze. Dacă petele de pe pielea trupului sunt de un alb gălbui, acestea nu sunt decât nişte pete care au erupt pe piele; el este curat.

⁴⁰ Dacă unui om îi cade părul de pe cap, el devine pleşuv, dar este curat. ⁴¹ Dacă părul îi cade de pe frunte, el devine pleşuv pe frunte, dar este curat. ⁴² Însă dacă pe capul sau pe fruntea pleşuvă va avea o pată de culoare alb-roşiatică, atunci aceasta este lepră; ea a erupt pe partea pleşuvă sau pe fruntea pleşuvă. ⁴³ Va trebui ca preotul să-l cerceteze; dacă pe partea pleşuvă sau pe fruntea pleşuvă umflătura rănii este de un alb-roşiatic care seamănă cu lepra de pe pielea trupului, ⁴⁴ atunci el este lepros, este necurat. Preotul să-l declare necurat, căci are o rană pe cap. ⁴⁵ Leprosul care are acea rană trebuie să poarte haine sfâşiate, să umble cu capul gol^[j], să-şi acopere barba şi să strige: «Necurat! Necurat!» ⁴⁶ El va fi necurat atâta timp cât are rana; este necurat. Să trăiască singur şi locuinţa sa să fie în afara taberei.

Reglementarea curăţiei în cazul mucegaiului

⁴⁷ Dacă va apărea o pată ca de lepră^[k] pe îmbrăcăminte, pe o haină de lână sau de in, ⁴⁸ pe o ţesătură sau pe o bătătură de in ori de lână, pe o piele sau pe un lucru din piele, ⁴⁹ dacă pata de pe haină, de pe piele sau de pe vreun lucru din piele, de pe ţesătură sau de pe bătătură, va fi de culoare verzuie sau roşiatică, atunci aceasta este o pată de lepră şi trebuie arătată preotului. ⁵⁰ Preotul să cerceteze pata şi să închidă şapte zile materialul pe care este pata. ⁵¹ În ziua a şaptea să cerceteze din nou pata şi dacă aceasta s-a întins pe haină sau în ţesătură sau în bătătură, pe piele sau pe ceva din piele, atunci este o pată de lepră care se întinde; lucrul acela este necurat. ⁵² El trebuie să ardă haina, ţesătura sau bătătura de lână ori de in sau orice altceva din piele, pentru că este o lepră care se întinde; materialul să fie ars în foc.

⁵³ Dar dacă preotul o cercetează şi pata nu s-a întins pe haină sau în ţesătură sau în bătătură sau pe vreun lucru din piele, ⁵⁴ atunci preotul să poruncească să se spele materialul pe care este pata şi să-l închidă încă şapte zile. ⁵⁵ Preotul să cerceteze materialul cu pata după ce a fost spălat. Dacă pata nu şi-a schimbat culoarea, chiar dacă nu s-a întins, materialul este necurat; să-l ardeţi în foc, căci pata continuă să roadă, fie înăuntru, fie în afară. ⁵⁶ Însă dacă preotul o cercetează şi vede că pata s-a micşorat după ce a fost spălată, atunci va trebui să o rupă din haină, din ţesătură, din bătătură sau din piele. ⁵⁷ Dacă apare din nou pe haină sau pe ţesătură sau pe bătătură sau pe vreun lucru din piele, înseamnă că se întinde; să ardeţi în foc lucrul pe care este pata. ⁵⁸ Dar haina, ţesătura, bătătura sau orice altceva din piele, de pe care rana dispare atunci când o spălaţi, va trebui să fie spălată încă o dată şi apoi va fi curată.

⁵⁹ Aceasta este legea pentru pata de lepră de pe o haină de lână sau in, de pe ţesătură, de pe bătătură sau de pe vreun lucru din piele, pentru a hotărî dacă sunt curate sau necurate.“