Levitic 6

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

6 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: ² „Când va păcătui cineva şi va^(A) săvârşi o nelegiuire faţă de Domnul, tăgăduind^(B) aproapelui său un lucru încredinţat lui sau dat^(C) în păstrarea lui, sau luat cu sila, sau va înşela^(D) pe aproapele lui, ³ tăgăduind că a găsit^(E) un lucru pierdut, sau făcând^(F) un jurământ strâmb cu privire la un lucru oarecare pe care-l face omul şi păcătuieşte, ⁴ când va păcătui astfel şi se va face vinovat, să dea înapoi lucrul luat cu sila sau luat prin înşelăciune, sau încredinţat lui, sau lucrul pierdut pe care l-a găsit, ⁵ sau lucrul pentru care a făcut un jurământ strâmb – oricare ar fi – să-l dea înapoi^(G) întreg, să mai adauge a cincea parte din preţul lui şi să-l dea în mâna stăpânului lui, chiar în ziua când îşi va aduce jertfa lui pentru vină. ⁶ Iar ca jertfă pentru vină, să aducă Domnului pentru păcatul lui un berbec^(H) fără cusur, luat din turmă, după preţuirea ta, şi să-l dea preotului. ⁷ Şi preotul^(I) va face pentru el ispăşirea înaintea Domnului, şi i se va ierta, oricare ar fi greşeala de care se va fi făcut vinovat.”

Legea arderii-de-tot

⁸ Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: ⁹ „Dă următoarea poruncă lui Aaron şi fiilor săi şi zi:

‘Iată legea arderii-de-tot. Arderea-de-tot să rămână pe vatra altarului toată noaptea, până dimineaţa, şi în felul acesta focul să ardă pe altar. ¹⁰ Preotul^(J) să se îmbrace cu tunica de in, să-şi acopere goliciunea cu izmenele, să ia cenuşa făcută de focul care va mistui arderea-de-tot de pe altar şi s-o verse lângă^(K) altar. ¹¹ Apoi să se dezbrace^(L) de veşmintele lui şi să se îmbrace cu altele, ca să scoată cenuşa afară din tabără, într-un loc^(M) curat. ¹² Focul să ardă pe altar şi să nu se stingă deloc: în fiecare dimineaţă, preotul să aprindă lemne pe altar, să aşeze arderea-de-tot pe ele şi să ardă deasupra grăsimea^(N) jertfelor de mulţumire. ¹³ Focul să ardă necurmat pe altar şi să nu se stingă deloc.

Legea darului de mâncare

¹⁴ Iată legea^(O) darului adus ca jertfă de mâncare. Fiii lui Aaron s-o aducă înaintea Domnului, înaintea altarului. ¹⁵ Preotul să ia un pumn din floarea făinii şi din untdelemn, cu toată tămâia adăugată la darul de mâncare, şi s-o ardă pe altar ca aducere-aminte^(P) de un miros plăcut Domnului. ¹⁶ Aaron şi fiii lui să mănânce ce va mai rămâne^(Q) din darul de mâncare; s-o mănânce fără aluat^(R), într-un loc sfânt, în curtea cortului întâlnirii. ¹⁷ Să^(S) n-o coacă cu aluat. Aceasta este partea pe care le-am^(T) dat-o Eu din darurile Mele de mâncare mistuite de foc. Ea este un lucru preasfânt^(U), ca şi jertfa de ispăşire şi ca şi jertfa pentru vină. ¹⁸ Toată^(V) partea bărbătească dintre copiii lui Aaron să mănânce din ea. Aceasta este o lege^(W) veşnică pentru urmaşii voştri, cu privire la darurile de mâncare mistuite de foc înaintea Domnului: oricine^(X) se va atinge de ele va fi sfinţit.”

Darul de mâncare al preotului

¹⁹ Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: ²⁰ „Iată^(Y) darul pe care îl vor face Domnului Aaron şi fiii lui în ziua când vor primi ungerea: a zecea parte dintr-o efă^(Z) de floarea făinii, ca dar de mâncare veşnic, jumătate dimineaţa şi jumătate seara, ²¹ să fie pregătită în tigaie cu untdelemn şi s-o aduci prăjită; s-o aduci coaptă şi tăiată în bucăţi, ca un dar de mâncare de un miros plăcut Domnului. ²² Preotul dintre fiii lui Aaron^(AA), care va fi uns în locul lui, să aducă darul acesta ca jertfă de mâncare. Aceasta este o lege veşnică înaintea Domnului: să fie arsă^(AB) întreagă. ²³ Orice dar de mâncare al unui preot să fie ars în întregime: să nu se mănânce.”

Legea jertfei de ispăşire

²⁴ Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: ²⁵ „Vorbeşte lui Aaron şi fiilor lui şi zi-le:

‘Iată^(AC) legea jertfei de ispăşire. Vita pentru jertfa de ispăşire să fie junghiată înaintea Domnului în locul^(AD) unde se junghie arderea-de-tot: ea este un lucru preasfânt^(AE). ²⁶ Preotul^(AF) care va aduce jertfa de ispăşire, acela s-o mănânce, şi anume să fie mâncată într-un^(AG) loc sfânt, în curtea cortului întâlnirii. ²⁷ Oricine^(AH) se va atinge de carnea ei va fi sfinţit. Dacă va sări sânge din ea pe vreun veşmânt, locul stropit cu sânge să fie spălat într-un loc sfânt. ²⁸ Vasul de pământ în care se va fierbe să se^(AI) spargă; dacă s-a fiert într-un vas de aramă, vasul să fie frecat şi spălat cu apă. ²⁹ Toată partea^(AJ) bărbătească dintre preoţi să mănânce din ea: ea este un lucru^(AK) preasfânt. ³⁰ Dar să nu se mănânce nicio jertfă^(AL) de ispăşire din al cărei sânge se va aduce în cortul întâlnirii pentru facerea ispăşirii în Sfântul Locaş, ci aceea să fie arsă în foc.