Ioan 20:1-30

Nouă Traducere În Limba Română

Învierea lui Isus

20 În prima zi a săptămânii, Maria Magdalena a venit la mormânt dis-de-dimineaţă, când încă era întuneric, şi a văzut că piatra fusese luată de pe mormânt. ² A alergat şi a venit la Simon Petru şi la celălalt ucenic, cel pe care-l iubea Isus^[a], şi le-a zis: „L-au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştim unde L-au pus!“ ³ Atunci Petru şi celălalt ucenic au ieşit şi s-au dus la mormânt. ⁴ Cei doi au început să alerge împreună, dar celălalt ucenic a alergat mai repede decât Petru şi a ajuns primul la mormânt. ⁵ Când s-a aplecat să se uite înăuntru, a văzut fâşiile de pânză întinse pe jos, dar n-a intrat. ⁶ Simon Petru, care îl urma, a ajuns şi el; a intrat în mormânt şi a văzut fâşiile de pânză întinse pe jos, ⁷ dar ştergarul care fusese pe capul lui Isus nu era pus împreună cu fâşiile de pânză, ci era împăturit şi aşezat într-un loc separat. ⁸ Atunci celălalt ucenic, care ajunsese primul la mormânt, a intrat şi el, a văzut şi a crezut. ⁹ Căci tot nu înţeleseseră Scriptura, potrivit căreia El trebuia să învie dintre cei morţi^[b]. ¹⁰ Apoi ucenicii s-au întors acasă.

Isus i Se arată Mariei Magdalena

¹¹ Maria însă stătea afară, lângă mormânt, şi plângea. În timp ce plângea, s-a aplecat să se uite în mormânt ¹² şi a văzut doi îngeri îmbrăcaţi în alb, şezând unul la cap şi unul la picioare în locul unde fusese pus trupul lui Isus. ¹³ Ei au întrebat-o:

– Femeie, de ce plângi?

Ea le-a răspuns:

– Pentru că L-au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde L-au pus!

¹⁴ După ce a spus acestea, s-a întors şi L-a văzut pe Isus stând acolo, dar nu ştia că este Isus. ¹⁵ Isus a întrebat-o:

– Femeie, de ce plângi? Pe Cine cauţi?

Crezând că este grădinarul, ea I-a zis:

– Domnule, dacă Tu L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus şi eu Îl voi lua!

¹⁶ – Maria! i-a zis Isus.

Ea s-a întors şi I-a zis în aramaică:

– Rabbuni^[c]! – care înseamnă: „Învăţătorule!“.

¹⁷ Isus i-a zis:

– Nu Mă ţine, pentru că încă nu M-am suit la Tatăl! Du-te însă la fraţii Mei şi spune-le: „Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru!“

¹⁸ Maria Magdalena s-a dus şi i-a anunţat pe ucenici: „L-am văzut pe Domnul!“ şi că El i-a spus aceste lucruri.

Isus li Se arată ucenicilor

¹⁹ În seara acelei zile, prima zi a săptămânii, în timp ce acolo unde se aflau ucenicii uşile erau încuiate de frica iudeilor, Isus a venit, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!“ ²⁰ Şi spunând aceasta, le-a arătat mâinile şi coasta Lui. Ucenicii s-au bucurat când L-au văzut pe Domnul. ²¹ Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Aşa cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi!“ ²² Şi spunând aceasta, a suflat peste ei şi le-a zis: „Luaţi Duh Sfânt! ²³ Celor ce le veţi ierta păcatele, vor fi iertate, iar celor ce le veţi ţine, vor fi ţinute.“

²⁴ Însă Toma, unul dintre cei doisprezece, cel numit „Didimus“^[d], nu era cu ei când a venit Isus. ²⁵ Ceilalţi ucenici i-au zis:

– L-am văzut pe Domnul!

Dar el le-a zis:

– Dacă nu văd semnul cuielor în mâinile Lui, dacă nu pun degetul meu în semnul cuielor şi dacă nu pun mâna mea în coasta Lui, nu voi crede!

Isus i Se arată lui Toma

²⁶ După opt zile, ucenicii erau din nou înăuntru, iar Toma era cu ei. Pe când uşile erau încuiate, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!“

²⁷ Apoi i-a zis lui Toma:

– Adu-ţi degetul aici şi priveşte-Mi mâinile! Adu-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea! Şi nu fi necredincios, ci credincios!

²⁸ Toma I-a răspuns:

– Domnul meu şi Dumnezeul meu!

²⁹ Isus i-a zis:

– Ai crezut pentru că M-ai văzut? Ferice de cei ce n-au văzut şi au crezut!

Scopul scrierii acestei cărţi

³⁰ Isus a mai făcut multe alte semne înaintea ucenicilor Săi, semne care nu sunt scrise în această carte.