10 Vai de cei ce rostesc^(A) hotărâri nelegiuite şi de cei ce scriu porunci nedrepte, ² ca să nu facă dreptate săracilor şi să răpească dreptul nenorociţilor poporului Meu, ca să facă pe văduve prada lor şi să jefuiască pe orfani! ³ „Ce^(B) veţi face voi în ziua pedepsei^(C), şi a pieirii, care va veni din depărtare peste voi? La cine veţi fugi după ajutor, şi unde vă veţi lăsa bogăţia?” ⁴ Unii vor fi îngenuncheaţi între cei prinşi în război, iar alţii vor cădea între cei morţi. Cu^(D) toate acestea, mânia Lui nu se potoleşte şi mâna Lui tot întinsă este.

Asirianul smerit. Vremurile lui Mesia

⁵ „Vai de asirian – zice Domnul – nuiaua mâniei Mele, care poartă în mână toiagul urgiei Mele! ⁶ I-am dat drumul împotriva unui neam^(E) nelegiuit, l-am trimis^(F) împotriva unui popor pe care sunt mâniat, ca să-l prădeze şi să-l jefuiască, să-l calce în picioare ca noroiul de pe uliţe. ⁷ Dar^(G) el nu judecă aşa şi nu acesta este gândul inimii lui, ci el nu se gândeşte decât să nimicească, decât să prăpădească neamurile cu grămada. ⁸ Căci^(H) el zice: ‘Nu sunt voievozii mei tot atâţia împăraţi? ⁹ Nu s-a întâmplat cu Calno^(I) la fel ca^(J) şi cu Carchemişul? Nu s-a întâmplat cu Hamatul ca şi cu Arpadul? Nu s-a întâmplat Samariei la fel ca^(K) Damascului? ¹⁰ După cum mâna mea a pus stăpânire pe împărăţiile idolilor (unde erau mai multe icoane decât la Ierusalim şi în Samaria), ¹¹ cum am făcut Samariei şi idolilor ei, nu voi face şi Ierusalimului şi icoanelor lui?’ ¹² Dar, după ce Domnul Îşi va împlini toată lucrarea pe^(L) Muntele Sionului şi la Ierusalim, voi^(M) pedepsi – zice Domnul – pe împăratul Asiriei pentru rodul inimii lui îngâmfate şi pentru trufia privirilor lui semeţe, ¹³ căci^(N) el a zis: ‘Prin puterea mâinii mele am făcut aceste lucruri şi prin înţelepciunea mea, căci sunt priceput; am împins înapoi hotarele popoarelor şi le-am jefuit vistieriile şi, ca un viteaz, am dat jos pe cei ce şedeau pe scaunele lor de domnie; ¹⁴ am pus mâna^(O) pe bogăţiile popoarelor, ca pe un cuib, şi, cum se strâng nişte ouă părăsite, aşa am strâns eu tot pământul: niciunul n-a mişcat vreo aripă, nici n-a deschis ciocul ca să ciripească.’ – ¹⁵ ‘Se făleşte^(P) oare securea împotriva celui ce se slujeşte de ea? Sau se mândreşte fierăstrăul faţă de cel ce-l mânuieşte? Ca şi cum nuiaua ar mişca pe cel ce o ridică, parcă toiagul ar ridica pe cel ce nu este de lemn!’ ” ¹⁶ De aceea Domnul, Dumnezeul oştirilor, va trimite ofilirea prin războinicii^(Q) lui cei voinici şi între aleşii lui va izbucni un pârjol, ca pârjolul unui foc. ¹⁷ Lumina lui Israel se va preface în foc şi Sfântul lui, într-o flacără care^(R) va mistui şi va arde spinii şi mărăcinii lui, într-o zi. ¹⁸ Va arde, trup şi suflet, strălucirea pădurii şi a câmpiilor^(S) lui, de va fi ca un bolnav care cade în leşin. ¹⁹ Ceilalţi copaci din pădurea lui vor putea fi număraţi, şi un copil le-ar putea scrie numărul. ²⁰ În ziua aceea, rămăşiţa lui Israel şi cei scăpaţi din casa lui Iacov nu^(T) se vor mai sprijini pe cel ce îi lovea, ci se vor sprijini cu încredere pe Domnul, Sfântul lui Israel. ²¹ O rămăşiţă^(U), rămăşiţa lui Iacov, se va întoarce la Dumnezeul cel puternic. ²² Chiar^(V) dacă poporul tău, Israele, ar fi ca nisipul mării, totuşi numai^(W) o rămăşiţă se va întoarce, căci nimicirea^(X) este hotărâtă, făcând să se reverse dreptatea. ²³ Şi^(Y) nimicirea aceasta, care a fost hotărâtă, Domnul, Dumnezeul oştirilor, o va aduce la îndeplinire în toată ţara. ²⁴ Totuşi, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul oştirilor: „Poporul Meu, care locuieşti în Sion, nu^(Z) te teme de asirian; da, el te loveşte cu nuiaua şi îşi ridică toiagul asupra ta, cum făceau egiptenii^(AA). ²⁵ Dar^(AB), peste puţină vreme, pedeapsa^(AC) va înceta şi mânia Mea se va întoarce împotriva lui, ca să-l nimicescă.” ²⁶ Domnul oştirilor va învârti biciul^(AD) împotriva lui, cum a lovit pe Madian^(AE) la stânca Oreb, şi Îşi va mai ridica toiagul^(AF) odată asupra mării, ca odinioară în Egipt. ²⁷ În ziua aceea, se^(AG) va lua povara lui de pe umărul tău şi jugul lui de pe gâtul tău, ba încă jugul va crăpa de grăsime^(AH). ²⁸ El vine asupra Aiatului, străbate Migronul, îşi lasă calabalâcul la Micmaş. ²⁹ Trec trecătoarea^(AI), se culcă la Gheba^(AJ); Rama tremură, Ghibea lui Saul o ia la fugă. ³⁰ Ridică-ţi glasul, fiica^(AK) Galimului! Ia seama, Lais^(AL)! „Vai^(AM) de tine, Anatot!” ³¹ Madmena^(AN) se împrăştie, locuitorii din Ghebim fug. ³² Încă o zi de oprire la^(AO) Nob, şi ameninţă^(AP) cu mâna lui muntele fiicei^(AQ) Sionului, dealul Ierusalimului. ³³ Iată, Domnul, Dumnezeul oştirilor, taie crăcile cu putere; cei^(AR) mai mari sunt tăiaţi, cei mai înalţi sunt doborâţi. ³⁴ Dă jos cu fierul crângul pădurii şi Libanul cade sub mâna Celui Puternic.