19 Nici unul nu stă să cugete;
    nu are cunoaştere sau discernământ ca să-şi zică:
«Jumătate l-am pus pe foc;
    pe cărbunii lui mi-am copt pâine,
        mi-am prăjit carne şi am mâncat.
Voi face oare din ce a rămas o asemenea urâciune?
    Să mă prostern eu înaintea unei bucăţi de lemn?»
20 El se hrăneşte cu cenuşă şi o minte înşelătoare îl conduce greşit.
    Nu se poate salva singur,
        nu poate spune: «Ceea ce ţin în mână nu este oare o minciună?»

21 «Ţine minte aceste lucruri, Iacove,
    căci tu eşti robul Meu, Israele!
Eu te-am modelat; eşti robul Meu.
    O, Israele, nu te voi uita!

Read full chapter