Isaia 22:4-6

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

⁴ De aceea zic: ‘Întoarceţi-vă privirile de la mine, lăsaţi-mă să plâng^(A) cu amar; nu stăruiţi să mă mângâiaţi pentru nenorocirea fiicei poporului meu!’ ⁵ Căci^(B) este o zi de necaz, de zdrobire şi de învălmăşeală, trimisă de^(C) Domnul, Dumnezeul oştirilor, în valea vedeniilor. Se dărâmă zidurile şi răsună ţipete de durere spre munte. ⁶ Elamul^(D) poartă tolba cu săgeţi; care de luptători, de călăreţi înaintează; Chirul^(E) dezveleşte scutul.