¹⁰ El a însemnat o boltă deasupra apelor,
    la marginea dintre lumină şi întuneric.

⁷ El strânge apele mării într-o grămadă,
    pune adâncurile^[a] în cămări.

⁵ A Lui este marea, – El a făcut-o –
    iar uscatul, mâinile Lui l-au întocmit.

⁹ Le-ai pus un hotar peste care nu au voie să treacă,
    ca să nu se întoarcă şi să acopere pământul.

⁶ – ...Celui Ce a întins pământul pe ape,...
    – Căci în veac ţine îndurarea Lui!

²⁹ când a dat mării porunca Lui,
    ca apele să nu treacă peste hotărârea^[a] Sa,
când a trasat temeliile pământului,

²² ‘Nu vă e frică de Mine? zice Domnul.
    Nu tremuraţi înaintea Mea?
Eu am pus nisipul ca hotar al mării,
    hotar veşnic pe care nu trebuie să-l treacă.
Chiar dacă valurile ei se agită, ele nu pot răzbi
    şi chiar dacă urlă, ele nu-l pot trece.’»