Ioan 1:1-6:37

Nouă Traducere În Limba Română

Cuvântul a devenit trup

1 La început era Cuvântul^[a], şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. ² El era la început cu Dumnezeu. ³ Toate au fost făcute prin El şi nici un lucru care a fost făcut n-a fost făcut fără El. ⁴ În El era viaţa^[b], şi viaţa era lumina oamenilor.^{[c] 5} Lumina luminează în întuneric şi întunericul n-a învins-o^[d].

⁶ Era un om trimis de Dumnezeu, al cărui nume era Ioan. ⁷ El a venit ca martor ca să depună mărturie despre Lumină, pentru ca toţi să creadă prin el. ⁸ Nu el era Lumina, ci el a venit ca să depună mărturie despre Lumină. ⁹ Lumina adevărată, Care îl luminează pe orice om, venea în lume.^{[e] 10} El era în lume şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. ¹¹ A venit la ceea ce era a Lui, dar ai Săi nu L-au primit. ¹² Însă tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul^[f] să devină copii ai lui Dumnezeu, ¹³ născuţi nu din sânge^[g], nici din voia firii, nici din voia vreunui om,^[h] ci din Dumnezeu.

¹⁴ Şi Cuvântul a devenit trup şi a locuit^[i] printre noi, iar noi am privit slava Lui, o slavă ca a Singurului născut din Tatăl^[j], plin de har şi de adevăr.

¹⁵ Ioan depunea mărturie despre El şi striga: „Acesta este Cel despre Care spuneam: «Cel Ce vine după mine este înaintea mea, pentru că era înainte de mine!»“ ¹⁶ Fiindcă noi toţi am primit din plinătatea Lui şi^[k] har după har. ¹⁷ Căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Cristos. ¹⁸ Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu. Singurul născut, El Însuşi Dumnezeu^[l], Cel Care este în sânul^[m] Tatălui, El L-a făcut cunoscut.

Mărturia lui Ioan Botezătorul

¹⁹ Iată mărturia lui Ioan când iudeii din Ierusalim au trimis (la el)^[n] nişte preoţi şi leviţi ca să-l întrebe:

– Tu cine eşti?

²⁰ El a mărturisit; n-a refuzat să răspundă, ci a mărturisit:

– Nu eu sunt Cristosul^[o]!

²¹ Ei l-au întrebat:

– Atunci cine eşti? Eşti Ilie?

– Nu sunt! a răspuns el.

– Eşti Profetul^[p]?

– Nu! a răspuns el.

²² Atunci i-au zis:

– Dar cine eşti? – ca să le dăm un răspuns celor ce ne-au trimis! Ce spui tu despre tine însuţi?

²³ El a zis:

aşa cum a spus profetul Isaia^[q].

²⁴ Ei fuseseră trimişi de către farisei^[r], ²⁵ aşa că l-au întrebat:

– Atunci, dacă nu eşti nici Cristosul, nici Ilie, nici Profetul, de ce botezi?

²⁶ Ioan le-a răspuns:

– Eu botez cu^[s] apă, dar în mijlocul vostru stă Unul pe Care voi nu-L cunoaşteţi, ²⁷ Cel Ce vine după mine, Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua sandalei!“

²⁸ Acestea s-au întâmplat în Betania, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan.

Isus, Mielul lui Dumnezeu

²⁹ În ziua următoare, Ioan L-a văzut pe Isus venind la el şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Care îndepărtează păcatul lumii! ³⁰ El este Cel despre Care spuneam: «După mine vine un om Care este înaintea mea, pentru că era înainte de mine. ³¹ Nici eu nu-L cunoşteam, dar tocmai pentru aceasta am venit să botez cu apă, ca El să fie făcut cunoscut Israelului.»“ ³² Ioan a depus următoarea mărturie: „L-am văzut pe Duhul coborând din cer ca un porumbel şi rămânând peste El. ³³ Nici eu nu-L cunoşteam, dar Cel Ce m-a trimis să botez cu apă mi-a zis: «Cel peste Care vei vedea Duhul coborând şi rămânând, Acela este Cel Care botează cu Duhul Sfânt!» ³⁴ Iar eu am văzut şi am depus mărturie că Acesta este Fiul lui Dumnezeu^[t].“

Primii ucenici

³⁵ În ziua următoare, Ioan stătea iarăşi cu doi dintre ucenicii lui ³⁶ şi, văzându-L pe Isus trecând, a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu!“ ³⁷ Cei doi ucenici ai lui au auzit ce a spus şi L-au urmat pe Isus. ³⁸ Isus S-a întors şi, văzând că aceştia Îl urmează, i-a întrebat:

– Ce căutaţi?

Ei I-au răspuns:

– Rabbi^[u] – care tradus, înseamnă „Învăţătorule“ – unde stai?

³⁹ El le-a zis:

– Veniţi şi veţi vedea!

Ei s-au dus şi au văzut unde stătea; şi în ziua aceea au rămas cu El. Era cam pe la ceasul al zecelea^[v]. ⁴⁰ Unul din cei doi, care auziseră cuvintele lui Ioan şi-L urmaseră pe Isus, era Andrei, fratele lui Simon Petru. ⁴¹ El l-a găsit mai întâi pe fratele său, Simon, şi i-a zis: „Noi L-am găsit pe Mesia!“ – care este tradus „Cristos“. ⁴² Şi l-a dus la Isus. Când l-a văzut, Isus i-a zis: „Tu eşti Simon, fiul lui Ioan^[w]; tu vei fi numit «Chifa»“ – care este tradus „Petru“^[x].

⁴³ A doua zi Isus a vrut să se ducă în Galileea. L-a găsit pe Filip şi i-a zis: „Urmează-Mă!“ ⁴⁴ Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei şi a lui Petru.

⁴⁵ Filip l-a găsit pe Natanael^[y] şi i-a zis:

– Noi L-am găsit pe Cel despre Care a scris Moise în Lege, precum şi profeţii, pe Isus, fiul lui Iosif din Nazaret!

⁴⁶ Natanael i-a zis:

– Poate ieşi ceva bun din Nazaret?!

Filip i-a răspuns:

– Vino şi vezi!

⁴⁷ Isus l-a văzut pe Natanael venind la El şi a zis despre el: „Iată, într-adevăr, un israelit în care nu este viclenie!“

⁴⁸ Natanael L-a întrebat:

– De unde mă cunoşti?

Isus i-a răspuns:

– Te-am văzut când stăteai sub smochin^[z], înainte ca Filip să te cheme.

⁴⁹ Natanael a zis:

– Rabbi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel!^[aa]

⁵⁰ Isus i-a răspuns:

– Crezi pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin? Vei vedea lucruri mai mari decât acestea! ⁵¹ Apoi i-a zis:

– Adevărat, adevărat vă spun că veţi vedea cerul deschis şi pe îngerii lui Dumnezeu înălţându-se şi coborându-se peste Fiul Omului^[ab]!

Apa preschimbată în vin

2 A treia zi a fost o nuntă în Cana Galileii. Mama lui Isus era acolo. ² La nuntă au fost invitaţi şi Isus cu ucenicii Săi. ³ Când s-a terminat vinul, mama lui Isus I-a zis:

– Nu mai au vin!

⁴ Isus i-a răspuns:

– Femeie^[ac], ce am Eu de-a face cu tine?^[ad] Nu mi-a sosit încă ceasul!

⁵ Mama Lui le-a zis slujitorilor: „Faceţi orice vă va spune!“ ⁶ Erau acolo şase vase de piatră, puse după obiceiul de curăţire al iudeilor, în fiecare încăpând două sau trei măsuri^[ae]. ⁷ Isus le-a zis: „Umpleţi vasele cu apă!“ Şi ei le-au umplut până sus. ⁸ El le-a mai zis: „Acum scoateţi din ele şi duceţi-i mai-marelui ospăţului!“ Şi ei i-au dus. ⁹ Mai-marele ospăţului a gustat apa care fusese făcută vin – el nu ştia de unde este, însă slujitorii care scoseseră apa ştiau – l-a chemat pe mire şi i-a zis: ¹⁰ „Orice om pune la masă mai întâi vinul cel bun, iar după ce oaspeţii au băut mult, îl pune pe cel mai puţin bun. Tu însă ai ţinut vinul cel bun până acum!“

¹¹ Isus a făcut acest început al semnelor^[af] Lui în Cana Galileii şi Şi-a arătat slava, iar ucenicii Lui au crezut în El.

Isus curăţă Templul

¹² După aceea S-a coborât la Capernaum împreună cu mama, fraţii şi ucenicii Lui, şi acolo n-au rămas decât câteva zile.

¹³ Paştele iudeilor era aproape şi Isus S-a suit la Ierusalim. ¹⁴ I-a găsit în Templu^[ag] pe cei care vindeau boi, oi şi porumbei şi pe schimbătorii de bani^[ah] stând la mesele lor. ¹⁵ A făcut un bici din frânghii şi i-a scos pe toţi afară din Templu, împreună cu oile şi boii lor. A împrăştiat monedele schimbătorilor de bani şi le-a răsturnat mesele, ¹⁶ iar celor ce vindeau porumbei le-a zis: „Ridicaţi acestea de aici! Nu faceţi din Casa Tatălui Meu o casă de negoţ!“ ¹⁷ Ucenicii Lui şi-au adus aminte că este scris: „Râvna pentru Casa Ta Mă mistuie!“^{[ai] 18} Atunci iudeii I-au zis:

– Prin ce semn ne arăţi că ai dreptul să faci acestea?

¹⁹ Isus le-a răspuns:

– Dărâmaţi acest Templu, şi în trei zile îl voi ridica!

²⁰ Iudeii I-au zis:

– Au trebuit patruzeci şi şase de ani ca să fie construit Templul^[aj] acesta, şi Tu-l vei ridica în trei zile?!

²¹ El însă vorbea despre Templul trupului Său. ²² Atunci când El a fost înviat dintre cei morţi, ucenicii Lui şi-au amintit că spusese aceste vorbe şi au crezut Scripturile şi cuvântul pe care-l spusese Isus.

²³ Pe când Isus era în Ierusalim, în timpul Sărbătorii Paştelui, mulţi au crezut în Numele Lui, văzând semnele pe care le făcea. ²⁴ Dar Isus nu se încredea în ei, pentru că îi cunoştea pe toţi ²⁵ şi nu avea nevoie ca cineva să facă mărturisiri despre vreun om, fiindcă El Însuşi ştia ce era în om.

Isus şi Nicodim

3 Între farisei era un om pe nume Nicodim, un conducător al iudeilor. ² Acesta a venit la Isus noaptea şi I-a zis:

– Rabbi^[ak], ştim că eşti un învăţător Care a venit de la Dumnezeu. Căci nimeni nu poate face aceste semne pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.

³ Isus i-a răspuns:

– Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă cineva nu este născut din nou^[al] nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu^[am]!

⁴ Nicodim L-a întrebat:

– Cum poate fi născut un om bătrân? Poate el oare să intre a doua oară în pântecele mamei lui şi să fie născut?

⁵ Isus i-a răspuns:

– Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă cineva nu este născut din apă şi din Duh nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu! ⁶ Ce este născut din carne este carne, iar ce este născut din Duh este duh. ⁷ Să nu te miri că ţi-am spus: „Trebuie să fiţi născuţi din nou!“ ⁸ Vântul^[an] suflă încotro vrea şi-i auzi vuietul, dar nu ştii de unde vine şi unde se duce. Tot aşa se întâmplă cu oricine este născut din Duhul.

⁹ Nicodim L-a întrebat:

– Cum se pot întâmpla aceste lucruri?

¹⁰ Isus i-a răspuns:

– Tu eşti învăţătorul lui Israel şi nu înţelegi aceste lucruri?! ¹¹ Adevărat, adevărat îţi spun că noi vorbim ceea ce ştim şi depunem mărturie despre ceea ce am văzut, dar voi nu primiţi mărturia noastră. ¹² Dacă v-am vorbit despre lucrurile pământeşti şi nu credeţi, cum veţi crede dacă vă voi vorbi despre lucrurile cereşti?! ¹³ Nimeni nu s-a suit în cer în afară de Cel Care a coborât din cer, adică de Fiul Omului (Care este în cer)^{[ao] 14} Şi, aşa cum Moise a înălţat şarpele în pustie,^[ap] tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul Omului, ¹⁵ pentru ca oricine crede în El să aibă viaţă veşnică.^[aq]

¹⁶ Fiindcă^[ar] atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Lui Fiu^[as], pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. ¹⁷ Căci Dumnezeu nu L-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. ¹⁸ Cel ce crede în El nu este judecat; însă cel ce nu crede a şi fost judecat, pentru că nu a crezut în Numele singurului Fiu^[at] al lui Dumnezeu. ¹⁹ Şi judecata este aceasta: lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. ²⁰ Căci oricine face răul urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se expună faptele. ²¹ Dar cel ce lucrează potrivit cu adevărul vine la lumină, ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu.

Mărturia lui Ioan Botezătorul despre Isus

²² După aceea, Isus şi ucenicii Lui au venit în ţinutul Iudeii. Şi stătea acolo cu ei şi boteza^[au]. ²³ Ioan boteza şi el în Aenon, aproape de Salim, pentru că acolo erau multe ape, şi oamenii continuau să vină şi să fie botezaţi. ²⁴ Căci Ioan încă nu fusese aruncat în închisoare. ²⁵ Între unii din ucenicii lui Ioan şi un iudeu^[av] s-a iscat o controversă cu privire la curăţire. ²⁶ Au venit la Ioan şi i-au zis:

– Rabbi, iată că Cel Ce era cu tine dincolo de Iordan, Cel despre Care tu ai depus mărturie, botează şi toţi se duc la El!

²⁷ Ioan a răspuns:

– Omul nu poate primi decât ceea ce i-a fost dat din cer. ²⁸ Voi înşivă îmi sunteţi martori că am zis: „Nu sunt eu Cristosul, ci eu sunt trimis înaintea Lui.“ ²⁹ Cel ce are mireasă este mire. Însă prietenul mirelui, cel care stă şi-l aude, se bucură foarte mult de glasul mirelui. Prin urmare această bucurie a mea este deplină. ³⁰ El trebuie să crească, iar eu să mă micşorez.^[aw]

³¹ Cel Ce vine de sus este deasupra tuturor. Cel ce vine de pe pământ este pământesc şi vorbeşte lucruri de pe pământ^[ax]. Cel Ce vine din cer este deasupra tuturor. ³² El depune mărturie despre ceea ce a văzut şi a auzit, dar nimeni nu primeşte mărturia Lui. ³³ Cel ce primeşte mărturia Lui confirmă că Dumnezeu este adevărat^[ay]. ³⁴ Căci Cel pe Care L-a trimis Dumnezeu vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu^[az] nu-I dă Duhul cu măsură. ³⁵ Tatăl Îl iubeşte pe Fiul şi a dat toate lucrurile în mâna Lui. ³⁶ Cel ce crede în Fiul are viaţa veşnică, dar cel ce nu crede în Fiul^[ba] nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.

Isus şi femeia samariteancă

4 Când Isus^[bb] a aflat că fariseii au auzit că El face şi botează mai mulţi ucenici decât Ioan – ² cu toate că nu Isus Însuşi boteza, ci ucenicii Lui – ³ a părăsit Iudeea şi S-a întors iarăşi în Galileea. ⁴ Trebuia să treacă prin Samaria^[bc], ⁵ prin urmare, a ajuns într-o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe care Iacov i-l dăduse fiului său Iosif. ⁶ Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, obosit de călătorie, S-a aşezat lângă fântână. Era cam pe la ceasul al şaselea^[bd].

⁷ O femeie din Samaria a venit să scoată apă. Isus i-a zis:

– Dă-Mi să beau!

⁸ Ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de mâncare.

⁹ Femeia samariteancă I-a zis:

– Cum de Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteancă?!

Iudeii, într-adevăr, nu au legături cu samaritenii^[be].

¹⁰ Isus i-a răspuns:

– Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel Ce-ţi zice: „Dă-Mi să beau!“, tu însăţi I-ai fi cerut, şi El ţi-ar fi dat apă vie!

¹¹ Femeia I-a zis:

– Domnule, n-ai găleată, iar fântâna este adâncă. De unde ai deci această apă vie?! ¹² Eşti Tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna şi care a băut el însuşi din ea, atât el, cât şi fiii şi turmele lui?

¹³ Isus i-a răspuns:

– Oricui bea din apa aceasta, îi va fi iarăşi sete. ¹⁴ Dar celui ce bea din apa pe care i-o voi da Eu, nu-i va mai fi sete în veac, ci apa pe care i-o voi da Eu va deveni în el un izvor de apă, ţâşnind spre viaţa veşnică.

¹⁵ Femeia I-a zis:

– Domnule, dă-mi şi mie această apă, ca să nu-mi mai fie sete şi să nu mai vin până aici să scot!

¹⁶ El i-a zis:

– Du-te, cheamă-l pe soţul tău şi vino aici!

¹⁷ Femeia I-a răspuns:

– N-am soţ!

Isus i-a zis:

– Ai spus bine: „N-am soţ!“, ¹⁸ pentru că cinci soţi ai avut, iar cel pe care-l ai acum nu-ţi este soţ. Este adevărat ceea ce ai spus.

¹⁹ Femeia I-a zis:

– Domnule, văd că Tu eşti profet! ²⁰ Strămoşii noştri s-au închinat pe muntele acesta^[bf], iar voi spuneţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.

²¹ Isus i-a răspuns:

– Crede-Mă, femeie, că vine ceasul când nu vă veţi mai închina Tatălui nici pe muntele acesta şi nici în Ierusalim. ²² Voi vă închinaţi la ceea ce nu cunoaşteţi; noi ne închinăm la ceea ce cunoaştem, căci mântuirea este de la iudei. ²³ Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când adevăraţii închinători I se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; căci astfel de închinători caută Tatăl. ²⁴ Dumnezeu este Duh, iar cei ce I se închină trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.

²⁵ Femeia I-a zis:

– Ştiu că urmează să vină Mesia – Căruia I se zice Cristos. Când va veni El, ne va spune toate lucrurile.

²⁶ Isus i-a zis:

– Eu, Cel Care-ţi vorbeşte, sunt Acela.

²⁷ Chiar atunci au venit ucenicii Lui şi se mirau că vorbea cu o femeie. Totuşi nici unul n-a întrebat: „Ce cauţi^[bg]?“ sau „De ce vorbeşti cu ea?“ ²⁸ Femeia a lăsat urciorul, a plecat în cetate şi le-a zis oamenilor: ²⁹ „Veniţi să vedeţi un Om care mi-a spus tot ce am făcut! Ar putea să fie Acesta Cristosul?“ ³⁰ Ei au ieşit din cetate şi veneau spre El. ³¹ Între timp, ucenicii Îl rugau:

– Rabbi^[bh], mănâncă!

³² Dar El le-a răspuns:

– Eu am de mâncat o mâncare despre care voi nu ştiţi.

³³ Ca urmare, ucenicii şi-au zis unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva de mâncare?“

³⁴ Isus le-a mai zis:

– Mâncarea Mea este să fac voia Celui Ce M-a trimis şi să împlinesc lucrarea Lui. ³⁵ Nu ziceţi voi că mai sunt încă patru luni şi vine secerişul? Iată, Eu vă spun, ridicaţi-vă ochii şi priviţi ogoarele; ele sunt albe, gata pentru seceriş! Chiar acum, ³⁶ cel^[bi] ce seceră primeşte răsplată şi strânge rod pentru viaţa veşnică, pentru ca şi cel ce seamănă şi cel ce seceră să se bucure împreună. ³⁷ Căci în această privinţă este adevărată zicala: „Unul seamănă, iar altul seceră!“ ³⁸ Eu v-am trimis să seceraţi acolo unde nu voi v-aţi străduit; alţii s-au străduit, iar voi aţi intrat în strădania lor.

³⁹ Mulţi samariteni din cetatea aceea au crezut în El din pricina mărturiei femeii care zicea: „Mi-a spus tot ce-am făcut!“ ⁴⁰ Aşadar, când samaritenii au venit la El, L-au rugat să rămână la ei. Şi El a rămas acolo două zile. ⁴¹ Mult mai mulţi au crezut apoi din pricina cuvintelor Lui ⁴² şi-i ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, căci am auzit noi înşine şi ştim că, într-adevăr, Acesta este Mântuitorul lumii!“

Vindecarea fiului unui slujbaş al regelui

⁴³ După cele două zile, Isus a plecat de acolo spre Galileea. ⁴⁴ Căci El Însuşi spusese că un profet nu are parte de onoare în patria lui. ⁴⁵ Când a ajuns în Galileea, galileenii L-au primit bine. Ei văzuseră tot ce făcuse în Ierusalim la sărbătoare, căci şi ei fuseseră la sărbătoare.

⁴⁶ A venit din nou în Cana Galileii, unde prefăcuse apa în vin. Era acolo un slujbaş al regelui^[bj], al cărui fiu era bolnav în Capernaum. ⁴⁷ Când acesta a auzit că Isus a venit din Iudeea în Galileea, s-a dus la El şi L-a rugat să vină să-i vindece fiul, căci era pe moarte.

⁴⁸ Isus i-a zis:

– Dacă nu vedeţi semne şi minuni, nicidecum nu veţi crede!

⁴⁹ Slujbaşul regelui I-a zis:

– Doamne, vino până nu moare copilaşul meu!

⁵⁰ Isus i-a răspuns:

– Du-te; fiul tău trăieşte!

Omul a crezut cuvintele pe care i le-a spus Isus şi a plecat. ⁵¹ În timp ce se cobora el spre casă, sclavii lui l-au întâmpinat şi i-au zis că fiul lui trăieşte! ⁵² Atunci el i-a întrebat de ceasul în care începuse să-i fie mai bine. Ei i-au răspuns: „Ieri la ceasul al şaptelea^[bk] l-a lăsat febra.“ ⁵³ Tatăl a recunoscut că tocmai în ceasul acela Isus îi spusese: „Fiul tău trăieşte!“ Şi a crezut el şi toată casa lui.

⁵⁴ Acesta a fost al doilea semn pe care l-a făcut Isus după ce a venit din Iudeea în Galileea.

Isus vindecă un infirm la bazinul Betesda

5 După aceea, a avut loc o sărbătoare a iudeilor^[bl] şi Isus S-a dus la Ierusalim. ² În Ierusalim, lângă Poarta Oilor, este un bazin numit în evreieşte^[bm] „Betesda“^[bn], care are cinci porticuri. ³ În acestea zăceau o mulţime de bolnavi, orbi, ologi şi paralizaţi, (care aşteptau mişcarea apei. ⁴ Căci un înger al Domnului cobora din când în când în bazin şi tulbura apa. Şi primul care păşea în el, după tulburarea apei, era făcut sănătos, orice boală ar fi avut.)^{[bo] 5} Se afla acolo un om care era infirm de treizeci şi opt de ani. ⁶ Isus l-a văzut zăcând şi, ştiind că este infirm de multă vreme, l-a întrebat:

– Vrei să te faci bine?

⁷ Bolnavul I-a răspuns:

– Domnule, nu am pe nimeni care să mă arunce în bazin atunci când este tulburată apa şi, până mă duc eu, coboară altul înaintea mea!

⁸ Isus i-a zis:

– Ridică-te, ia-ţi targa şi umblă!

⁹ Dintr-odată omul s-a făcut bine, şi-a luat targa şi a început să umble.

Ziua aceea era o zi de Sabat. ¹⁰ Prin urmare, iudeii îi ziceau celui ce fusese vindecat:

– Este zi de Sabat! Nu ţi se dă voie să-ţi iei targa!

¹¹ Însă el le-a răspuns:

– Cel Ce m-a făcut bine mi-a zis: „Ia-ţi targa şi umblă!“

¹² Ei l-au întrebat:

– Cine este Omul Care ţi-a zis: „Ia-ţi targa şi umblă!“?

¹³ Dar cel vindecat nu ştia cine este, pentru că Isus dispăruse din mulţimea care era în locul acela. ¹⁴ După aceea, Isus l-a găsit în Templu şi i-a zis: „Iată că te-ai făcut bine! Să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple ceva şi mai rău!“ ¹⁵ Omul a plecat şi le-a spus iudeilor^[bp] că Isus este Cel Care l-a făcut bine.

Lucrarea Fiului

¹⁶ De aceea iudeii Îl persecutau pe Isus, fiindcă făcea aceste lucruri în ziua de Sabat. ¹⁷ Însă Isus le-a zis: „Tatăl Meu lucrează până acum, iar Eu, de asemenea, lucrez!“ ¹⁸ Tocmai de aceea iudeii căutau şi mai mult să-L omoare, fiindcă nu numai că dezlega Sabatul, ci şi vorbea despre Dumnezeu ca despre Tatăl Său, făcându-Se astfel egal cu Dumnezeu.^[bq]

¹⁹ Prin urmare, Isus le-a mai zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Fiul nu poate face nimic de la Sine, ci doar ceea ce-L vede pe Tatăl făcând. Ceea ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai. ²⁰ Căci Tatăl Îl iubeşte pe Fiul şi-I arată tot ce face El; şi Îi va arăta lucrări mai mari decât acestea, pentru ca voi să vă minunaţi. ²¹ Într-adevăr, aşa cum Tatăl învie morţii şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă oricui doreşte El! ²² Căci Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata I-a dat-o Fiului, ²³ pentru ca toţi să-L onoreze pe Fiul aşa cum Îl onorează pe Tatăl. Cel ce nu-L onorează pe Fiul nu-L onorează nici pe Tatăl, Care L-a trimis.

²⁴ Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă Cuvântul Meu şi crede în Cel Ce M-a trimis are viaţă veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut de la moarte la viaţă. ²⁵ Adevărat, adevărat vă spun că vine ceasul, şi acum a şi venit, când cei morţi vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi cei ce ascultă vor trăi. ²⁶ Căci aşa cum Tatăl are viaţa în Sine Însuşi, tot aşa I-a dat şi Fiului să aibă viaţa în Sine Însuşi ²⁷ şi I-a dat autoritate să facă judecată, pentru că este Fiul Omului. ²⁸ Nu vă miraţi de acest lucru, pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui ²⁹ şi vor ieşi afară – cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă, iar cei ce au înfăptuit răul vor învia pentru judecată.

³⁰ Eu nu pot face nimic de la Mine; Eu judec după cum aud, şi judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Celui Ce M-a trimis.

Mărturia despre Fiul

³¹ Dacă Eu depun mărturie despre Mine Însumi, atunci mărturia Mea nu este adevărată. ³² Este un Altul Care depune mărturie despre Mine şi ştiu că mărturia pe care o depune El despre Mine este adevărată. ³³ Voi aţi trimis la Ioan, şi el a depus mărturie pentru adevăr. ³⁴ Nu că Eu aş avea nevoie de mărturia unui om, ci spun aceasta pentru ca voi să fiţi mântuiţi. ³⁵ El era lampa aprinsă şi strălucitoare şi voi aţi vrut să vă veseliţi pentru un ceas la lumina lui. ³⁶ Eu însă am o mărturie mai mare decât cea a lui Ioan. Căci lucrările pe care Mi le-a dat Tatăl să le împlinesc, tocmai lucrările acestea, pe care Eu le fac, depun mărturie despre Mine că Tatăl M-a trimis. ³⁷ Şi Tatăl, Care M-a trimis, a depus El Însuşi mărturie despre Mine. Voi nu I-aţi auzit niciodată glasul şi nici nu I-aţi văzut înfăţişarea, ³⁸ iar Cuvântul Lui nu rămâne în voi, pentru că nu credeţi în Acela pe Care L-a trimis El. ³⁹ Voi cercetaţi Scripturile deoarece credeţi că în ele aveţi viaţă veşnică, dar tocmai^[br] acestea sunt cele care depun mărturie despre Mine! ⁴⁰ Şi totuşi nu vreţi să veniţi la Mine ca să aveţi viaţă!

⁴¹ Eu nu caut^[bs] slavă de la oameni, ⁴² dar vă ştiu: nu aveţi în voi dragoste de Dumnezeu^[bt]. ⁴³ Eu am venit în Numele Tatălui Meu şi nu Mă primiţi; dacă însă vine altul, în numele lui însuşi, pe acela îl veţi primi. ⁴⁴ Cum puteţi crede voi, care căutaţi^[bu] slavă unii de la alţii şi nu căutaţi slava care vine de la singurul Dumnezeu?! ⁴⁵ Să nu credeţi că Eu vă voi acuza înaintea Tatălui! Acuzatorul vostru este Moise, cel în care v-aţi pus nădejdea. ⁴⁶ Căci dacă l-aţi crede pe Moise, M-aţi crede şi pe Mine, pentru că el a scris despre Mine. ⁴⁷ Dar dacă nu credeţi scrierile lui, cum veţi crede cuvintele Mele?!“

Isus hrăneşte peste cinci mii de oameni

6 După aceea, Isus a plecat pe celălalt mal al Mării Galileii, adică Marea Tiberiadei^[bv]. ² O mare mulţime de oameni Îl urma, pentru că vedea semnele pe care le făcea cu cei bolnavi. ³ Isus S-a suit pe munte şi S-a aşezat acolo cu ucenicii Lui. ⁴ Paştele, sărbătoarea iudeilor, era aproape. ⁵ Când Isus Şi-a ridicat ochii şi a văzut că vine la El o mare mulţime, l-a întrebat pe Filip:

– De unde să cumpărăm pâini ca să mănânce oamenii aceştia?

⁶ Spunea lucrul acesta ca să-l încerce, însă El ştia ce urmează să facă. ⁷ Filip I-a răspuns:

– Pâinile pe care le-am putea cumpăra cu două sute de denari^[bw] n-ar fi de ajuns ca fiecare să primească măcar câte puţin!

⁸ Unul dintre ucenicii Lui, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis:

⁹ – Este aici un băieţel care are cinci pâini de orz şi doi peşti. Dar ce sunt acestea la atâţia?!

¹⁰ Isus a zis:

– Puneţi oamenii să se aşeze!

În locul acela era multă iarbă. Aşa că bărbaţii^[bx] s-au aşezat; ei erau în număr de aproape cinci mii. ¹¹ Isus a luat pâinile, a adus mulţumiri şi le-a împărţit celor ce se aşezaseră. De asemenea, le-a dat şi din peşti, cât au vrut. ¹² Când s-au săturat, le-a zis ucenicilor Săi:

– Adunaţi firimiturile rămase, ca să nu se piardă nimic!

¹³ Le-au adunat deci şi au umplut douăsprezece coşuri cu firimiturile de la cele cinci pâini de orz, firimituri pe care le lăsaseră cei ce mâncaseră.

¹⁴ Când au văzut oamenii acest semn pe care l-a făcut El, au zis: „Într-adevăr, Acesta este Profetul^[by] Care urma să vină în lume!“ ¹⁵ Atunci Isus, ştiind că au de gând să vină să-L ia cu forţa ca să-L facă rege, S-a retras din nou la munte, doar El singur.

Isus umblă pe apă

¹⁶ Când s-a lăsat seara, ucenicii Lui au coborât la mare, ¹⁷ s-au urcat într-o barcă şi s-au dus înspre partea cealaltă a mării, la Capernaum. Se făcuse deja întuneric şi Isus încă nu venise la ei, ¹⁸ iar marea devenea agitată, pentru că sufla un vânt puternic. ¹⁹ După ce au vâslit cam douăzeci şi cinci sau treizeci de stadii^[bz], L-au văzut pe Isus umblând pe mare şi apropiindu-Se de barcă şi li s-a făcut frică. ²⁰ El însă le-a zis: „Eu sunt! Nu vă temeţi!“ ²¹ Atunci ei au fost gata să-L ia în barcă. Şi barca a ajuns imediat la ţărmul spre care se îndreptau.

Isus, Pâinea vieţii

²² În ziua următoare, mulţimea care stătuse pe celălalt mal al mării a văzut că acolo nu era decât o singură barcă şi că Isus nu Se suise în barcă cu ucenicii Săi, ci că ucenicii plecaseră singuri. ²³ De asemenea, şi alte bărci din Tiberiada sosiseră aproape de locul unde mâncaseră pâinea, după ce Domnul adusese mulţumiri. ²⁴ Când mulţimea a văzut că nici Isus, nici ucenicii Lui nu sunt acolo, s-au urcat ei înşişi în bărci şi s-au dus la Capernaum, în căutarea lui Isus.

²⁵ Când L-au găsit, de cealaltă parte a mării, I-au zis:

– Rabbi^[ca], când ai venit aici?

²⁶ Isus le-a răspuns:

– Adevărat, adevărat vă spun că voi Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aţi săturat! ²⁷ Lucraţi nu pentru mâncarea care se strică, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viaţa veşnică şi pe care v-o va da Fiul Omului! Căci pe El Şi-a pus Dumnezeu Tatăl pecetea!

²⁸ Atunci ei L-au întrebat:

– Ce să facem ca să înfăptuim lucrările lui Dumnezeu?

²⁹ Isus le-a răspuns:

– Lucrarea lui Dumnezeu este aceasta: să credeţi în Acela pe Care L-a trimis El!

³⁰ Prin urmare, ei L-au întrebat:

– Şi ce semn faci Tu, ca să vedem şi să credem în Tine? Ce lucrare faci Tu? ³¹ Strămoşii noştri au mâncat mană în pustie, aşa cum este scris: „Le-a dat să mănânce pâine din cer.“^[cb]

³² Atunci Isus le-a zis:

– Adevărat, adevărat vă spun că nu Moise v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer! ³³ Căci pâinea lui Dumnezeu este Cel Care coboară din cer şi dă lumii viaţă.

³⁴ Ei I-au zis:

– Domnule, dă-ne întotdeauna această pâine!

³⁵ Isus le-a răspuns:

– Eu sunt pâinea vieţii. Cel ce vine la Mine nu va flămânzi niciodată şi cel ce crede în Mine nu va înseta niciodată! ³⁶ Dar v-am spus că M-aţi văzut, şi tot nu credeţi! ³⁷ Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine, iar pe cel ce vine la Mine nu-l voi izgoni niciodată afară.