Ieremia 2-20

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Mustrarea poporului

2 „Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ² ‘Du-te şi strigă la urechile cetăţii Ierusalimului: Aşa vorbeşte Domnul: «Mi-aduc aminte încă de dragostea pe care o aveai când erai tânără^(A), de iubirea ta când erai logodită, când Mă urmai^(B) în pustie, într-un pământ nesemănat. ³ Atunci, Israel^(C) era închinat Domnului, era cele dintâi roade^(D) ale lui; toţi cei ce mâncau^(E) din ele se făceau vinovaţi şi venea nenorocirea peste ei, zice Domnul».’ ⁴ Ascultaţi Cuvântul Domnului, casa lui Iacov şi voi, toate familiile casei lui Israel! ⁵ Aşa vorbeşte Domnul: ‘Ce nelegiuire^(F) au găsit părinţii voştri în Mine, de s-au depărtat de Mine şi au mers după nimicuri^(G) şi au ajuns ei înşişi de nimic? ⁶ Ei n-au întrebat: «Unde este Domnul care ne-a scos^(H) din ţara Egiptului, care ne-a povăţuit prin pustie^(I), printr-un pământ uscat şi plin de gropi, printr-un pământ unde domnesc seceta şi umbra morţii, printr-un pământ pe unde nimeni nu trece şi unde nu locuieşte niciun om?» ⁷ V-am adus într-o ţară ca o livadă de pomi^(J), ca să-i mâncaţi roadele şi bunătăţile, dar voi aţi venit, Mi-aţi spurcat^(K) ţara şi Mi-aţi prefăcut moştenirea într-o urâciune. ⁸ Preoţii n-au întrebat: «Unde este Domnul?» Păzitorii Legii^(L) nu M-au cunoscut, păstorii sufleteşti Mi-au fost necredincioşi, prorocii^(M) au prorocit prin Baal şi au alergat după cei ce nu sunt de niciun^(N) ajutor. ⁹ De aceea, Mă voi mai certa^(O) cu voi, zice Domnul, şi Mă voi certa cu copiii^(P) copiilor voştri. ¹⁰ Treceţi în ostroavele Chitim şi priviţi! Trimiteţi la Chedar, uitaţi-vă bine şi vedeţi dacă s-a întâmplat acolo aşa ceva: ¹¹ şi-a schimbat^(Q) vreodată un popor dumnezeii, măcar că ei nu sunt^(R) dumnezei? Dar poporul Meu şi-a^(S) schimbat Slava cu ceva^(T) care nu este de niciun ajutor! ¹² Miraţi-vă^(U) de aşa ceva, ceruri, înfioraţi-vă de spaimă şi groază, zice Domnul. ¹³ Căci poporul Meu a săvârşit un îndoit păcat: M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii^(V), şi şi-au săpat puţuri, puţuri crăpate, care nu ţin apă. ¹⁴ Este Israel un rob^(W) cumpărat sau fiu de rob născut în casă? Atunci pentru ce a ajuns de pradă? ¹⁵ Nişte pui^(X) de lei mugesc şi strigă împotriva lui şi-i pustiesc ţara; cetăţile îi sunt arse şi fără locuitori. ¹⁶ Chiar şi cei din Nof şi Tahpanes^(Y) îţi vor zdrobi creştetul capului. ¹⁷ Nu ţi-ai făcut^(Z) tu singur lucrul acesta pentru că ai părăsit pe Domnul, Dumnezeul tău, când te îndrepta^(AA) pe calea cea bună? ¹⁸ Şi acum, ce cauţi să te duci^(AB) în Egipt să bei apa^(AC) Nilului? Ce cauţi să te duci în Asiria să bei apa râului? ¹⁹ Tu singur te pedepseşti cu răutatea^(AD) ta şi tu singur te loveşti cu necredincioşia ta şi vei şti şi vei vedea ce rău şi amar este să părăseşti pe Domnul, Dumnezeul tău, şi să n-ai nicio frică de Mine, zice Domnul, Dumnezeul oştirilor. ²⁰ De mult ţi-ai sfărâmat jugul, ţi-ai rupt legăturile şi ai^(AE) zis: «Nu mai vreau să slujesc ca un rob!» Căci, pe orice deal^(AF) înalt şi sub orice copac verde, te-ai întins ca o^(AG) curvă. ²¹ Te sădisem ca o vie minunată^(AH) şi de cel mai bun soi. Cum te-ai schimbat şi te-ai prefăcut într-o coardă^(AI) de viţă sălbatică?! ²² Chiar dacă te-ai spăla cu silitră^(AJ), chiar dacă ai da cu multă sodă, nelegiuirea^(AK) ta tot ar rămâne scrisă înaintea Mea, zice Domnul Dumnezeu. ²³ Cum^(AL) poţi să zici: «Nu m-am spurcat şi nu m-am dus după Baali?» Priveşte-ţi urma paşilor în vale^(AM) şi vezi ce ai făcut, dromaderă^(AN) iute la mers şi care baţi drumurile şi le încrucişezi! ²⁴ Măgăriţă sălbatică, deprinsă cu pustia, care gâfâie în aprinderea patimii ei, cine o va împiedica să-şi facă pofta? Toţi cei ce o caută n-au nevoie să se ostenească: o găsesc în luna ei. ²⁵ Nu te lăsa cu picioarele goale, nu-ţi usca gâtlejul de sete! Dar^(AO) tu zici: «Degeaba, nu! Căci iubesc dumnezeii^(AP) străini şi vreau să merg după ei.» ²⁶ Cum rămâne uluit un hoţ când este prins, aşa de uluiţi vor rămâne cei din casa lui Israel, ei, împăraţii lor, căpeteniile lor, preoţii lor şi prorocii lor. ²⁷ Ei zic lemnului: «Tu eşti tatăl meu!» Şi pietrei: «Tu mi-ai dat viaţa!» Căci ei Îmi întorc spatele şi nu se uită la Mine. Dar, când sunt în nenorocire^(AQ), zic: «Scoală-Te şi scapă-ne!» ²⁸ Unde sunt^(AR) dumnezeii tăi, pe care ţi i-ai făcut? Să se scoale ei, dacă pot să te scape^(AS) în vremea nenorocirii! Căci câte^(AT) cetăţi ai, atâţia dumnezei ai, Iuda! ²⁹ Pentru ce^(AU) vă certaţi cu Mine? Toţi Mi-aţi fost necredincioşi, zice Domnul. ³⁰ Degeaba v-am lovit^(AV) copiii; n-au luat seama la certare; sabia voastră a mâncat^(AW) pe prorocii voştri ca un leu nimicitor. ³¹ O, neam rău de oameni, uitaţi-vă bine la Cuvântul Domnului, care zice: «Am fost Eu o pustie^(AX) pentru Israel sau o ţară plină de întuneric beznă?» Pentru ce zice atunci poporul Meu: «Suntem slobozi^(AY), nu voim^(AZ) să ne întoarcem la Tine?» ³² Îşi uită fata podoabele sau mireasa brâul? Dar poporul Meu M-a uitat^(BA) de zile fără număr. ³³ Ce bine ştii să-ţi întocmeşti căile când este vorba să cauţi ce iubeşti! Chiar şi la nelegiuire te deprinzi. ³⁴ Până şi pe poalele hainei tale se află sângele sărmanilor^(BB) nevinovaţi, pe care nu i-ai prins făcând nicio spargere. ³⁵ Şi, cu toate acestea^(BC), tu zici: «Da, sunt nevinovat! Să se întoarcă acum mânia Lui de la mine!» Iată^(BD), Mă voi certa cu tine, pentru că^(BE) zici: «N-am păcătuit!» ³⁶ Pentru ce^(BF) atâta grabă ca să-ţi schimbi drumul? Din Egipt îţi va veni ruşinea^(BG), cum^(BH) ţi-a venit şi din Asiria! ³⁷ Tot de-acolo vei ieşi cu mâinile^(BI) pe cap, căci Domnul leapădă pe aceia în care te încrezi şi nu vei izbuti cu ei.’ ”

3 „El zice: ‘Când se desparte un bărbat de nevastă-sa, pe care o părăseşte, şi ea ajunge nevasta altuia, se mai întoarce^(BJ) bărbatul acesta la ea? N-ar fi chiar şi ţara^(BK) aceea spurcată? Şi tu ai curvit^(BL) cu mulţi ibovnici, şi să^(BM) te întorci iarăşi la Mine?’ zice Domnul. ² ‘Ridică-ţi ochii spre înălţimi^(BN) şi priveşte. Unde n-ai curvit? Te ţineai^(BO) la drumuri, ca arabul în pustie, şi ai spurcat^(BP) ţara prin curviile tale şi cu răutatea ta! ³ Măcar că ploile au fost oprite^(BQ) şi ploaia de primăvară a lipsit, totuşi tu ţi-ai păstrat fruntea de curvă^(BR) şi n-ai vrut să ai ruşine! ⁴ Acum – nu-i aşa? – strigi la Mine: «Tată! Tu ai fost^(BS) Prietenul tinereţii^(BT) mele!» ⁵ Îşi va ţine El mânia^(BU) pe vecie? O va păstra El totdeauna? Iată, aşa ai vorbit, şi totuşi ai făcut lucruri nelegiuite cât ai putut!’

Îndemnuri la pocăinţă

⁶ Domnul mi-a zis pe vremea împăratului Iosia: ‘Ai văzut ce a făcut necredincioasa^(BV) Israel? S-a dus^(BW) pe orice munte înalt şi sub orice copac verde şi a curvit acolo. ⁷ Eu ziceam că, după ce a făcut^(BX) toate aceste lucruri, se va întoarce la Mine. Dar nu s-a întors. Şi sora^(BY) ei, vicleana Iuda, a fost martoră la aceasta. ⁸ Şi, cu toate că a^(BZ) văzut că M-am despărţit^(CA) de necredincioasa Israel din pricina tuturor preacurviilor ei şi i-am dat cartea ei de despărţire, totuşi soră-sa, vicleana^(CB) Iuda, nu s-a temut, ci s-a dus să curvească la fel. ⁹ Şi astfel, prin necurăţia ei strigătoare, Israel a spurcat^(CC) ţara, a preacurvit cu piatra^(CD) şi lemnul. ¹⁰ Cu toate acestea, vicleana Iuda, sora ei, nu s-a întors la Mine din toată inima^(CE) ei, ci cu prefăcătorie’, zice Domnul. ¹¹ Domnul mi-a zis: ‘Necredincioasa Israel pare nevinovată faţă de vicleana^(CF) Iuda. ¹² Du-te de strigă aceste cuvinte spre miazănoapte^(CG) şi zi: «Întoarce-te, necredincioasa Israel», zice Domnul. Nu voi arunca o privire întunecoasă împotriva voastră, căci sunt^(CH) milostiv, zice Domnul şi nu ţin mânie pe vecie. ¹³ Recunoaşte-ţi^(CI) numai nelegiuirea, recunoaşte că ai fost necredincioasă Domnului, Dumnezeului tău, că ai alergat^(CJ) încoace şi încolo la dumnezei străini^(CK), sub orice copac^(CL) verde, şi că n-ai ascultat glasul Meu, zice Domnul. ¹⁴ Întoarceţi-vă, copii răzvrătiţi, zice Domnul, căci^(CM) Eu sunt Stăpânul vostru, Eu vă voi lua pe unul^(CN) dintr-o cetate, pe doi dintr-o familie şi vă voi aduce înapoi, în Sion. ¹⁵ Vă voi da păstori^(CO) după inima Mea şi vă vor paşte^(CP) cu pricepere şi cu înţelepciune. ¹⁶ Când vă veţi înmulţi şi veţi creşte în ţară, în zilele acelea, zice Domnul, nu se va mai vorbi de chivotul legământului Domnului şi nu-i va mai veni nimănui^(CQ) în gând, nu-şi vor mai aduce aminte de el, nu-i vor mai simţi lipsa şi nici nu vor mai face altul. ¹⁷ În vremea aceea, Ierusalimul se va numi scaunul de domnie al Domnului; toate neamurile se vor strânge la Ierusalim în^(CR) Numele Domnului şi nu vor mai urma pornirile inimii lor rele. ¹⁸ În zilele acelea, casa^(CS) lui Iuda va umbla cu casa lui Israel şi vor veni împreună din ţara de la miazănoapte^(CT) în ţara^(CU) pe care am dat-o în stăpânire părinţilor voştri. ¹⁹ Eu ziceam: «Cum să te pun printre copiii Mei şi să-ţi dau o ţară plăcută^(CV), o moştenire, podoabă între podoabele neamurilor?» Mă gândeam că Mă vei chema: «Tată^(CW)!» şi nu te vei mai abate de la Mine. ²⁰ Dar, cum este necredincioasă iubitului său o femeie, aşa Mi-aţi fost necredincioşi^(CX) voi, casa lui Israel, zice Domnul! ²¹ Un vuiet se aude pe înălţimi^(CY): sunt plânsetele şi rugăminţile de iertare ale copiilor lui Israel, căci şi-au sucit calea şi au uitat pe Domnul, Dumnezeul lor. ²² Întoarceţi-vă^(CZ), copii răzvrătiţi, şi vă voi ierta^(DA) abaterile’. ‘Iată-ne, venim la Tine, căci Tu eşti Domnul, Dumnezeul nostru. ²³ În adevăr^(DB), zadarnic se aşteaptă mântuire de la dealuri şi de la mulţimea munţilor; în adevăr, în^(DC) Domnul, Dumnezeul nostru, este mântuirea lui Israel. ²⁴ Idolii, dimpotrivă^(DD), au mâncat rodul muncii părinţilor noştri din tinereţea noastră: oile şi boii lor, fiii şi fiicele lor. ²⁵ Să ne culcăm în ruşinea noastră şi să ne învelim cu ocara noastră, căci am păcătuit^(DE) împotriva Domnului, Dumnezeului nostru, noi şi părinţii noştri, din tinereţea noastră şi până în ziua de azi, şi n-am ascultat^(DF) glasul Domnului, Dumnezeului nostru.’

4 ‘Israele, de te vei întoarce, dacă te vei întoarce^(DG) la Mine, zice Domnul, dacă vei scoate urâciunile tale dinaintea Mea, nu vei mai rătăci. ² Dacă^(DH) vei jura: «Viu este Domnul!» cu adevăr^(DI), cu neprihănire şi cu dreptate, atunci neamurile^(DJ) vor fi binecuvântate în El şi se vor făli^(DK) cu El ³ Căci aşa vorbeşte Domnul către oamenii din Iuda şi din Ierusalim: «Desţeleniţi-vă^(DL) un ogor nou şi nu semănaţi între^(DM) spini! ⁴ Tăiaţi-vă împrejur^(DN) pentru Domnul, tăiaţi-vă împrejur inimile, oamenii lui Iuda şi locuitori ai Ierusalimului, ca nu cumva să izbucnească mânia Mea ca un foc şi să se aprindă fără să se poată stinge din pricina răutăţii faptelor voastre!»

O năvălire străină

⁵ Daţi de ştire în Iuda, vestiţi la Ierusalim şi spuneţi: «Sunaţi din trâmbiţă în ţară!» Strigaţi în gura mare şi ziceţi: «Strângeţi-vă^(DO) şi haidem în cetăţile întărite!» ⁶ Înălţaţi un steag spre Sion, fugiţi şi nu vă opriţi! Căci de la miazănoapte^(DP) aduc nenorocirea şi un mare prăpăd. ⁷ Leul se aruncă^(DQ) din tufarul său, nimicitorul^(DR) neamurilor a pornit, şi-a părăsit locul, ca să-ţi pustiască^(DS) ţara, să-ţi dărâme cetăţile şi nimeni să nu mai locuiască în ele.’ ⁸ De aceea, acoperiţi-vă^(DT) cu saci, plângeţi şi gemeţi, căci mânia aprinsă a Domnului nu se abate de la noi. ⁹ ‘În ziua aceea, zice Domnul, împăratul şi căpeteniile îşi vor pierde inima, preoţii vor rămâne încremeniţi şi prorocii uimiţi.’ ¹⁰ Eu am zis: ‘Ah, Doamne, Dumnezeule! Ai înşelat^(DU) în adevăr pe poporul acesta şi Ierusalimul când^(DV) ai zis: «Veţi avea pace!» Şi totuşi sabia le ameninţă viaţa.’ ¹¹ În vremea aceea, se va zice poporului acestuia şi Ierusalimului: ‘Un vânt^(DW) arzător suflă din locurile înalte ale pustiei pe drumul fiicei poporului Meu, nu ca să vânture, nici ca să cureţe grâul. ¹² Ci un vânt năpraznic vine de acolo până la Mine! Acum le voi^(DX) rosti hotărârea!’ ¹³ ‘Iată, nimicitorul înaintează ca norii; carele lui^(DY) sunt ca un vârtej, caii^(DZ) lui sunt mai uşori decât vulturii. Vai de noi, căci suntem prăpădiţi! – ¹⁴ Curăţeşte-ţi inima^(EA) de rău, Ierusalime, ca să fii mântuit! Până când vei păstra gânduri nelegiuite în inima ta? ¹⁵ Căci un glas care porneşte de la Dan^(EB) şi vesteşte nenorocirea o vesteşte de la muntele lui Efraim.’ ¹⁶ ‘Spuneţi lucrul acesta neamurilor, faceţi-l cunoscut Ierusalimului. Vin nişte împresurători dintr-o ţară^(EC) depărtată şi strigă împotriva cetăţilor lui Iuda. ¹⁷ Ca cei ce păzesc un ogor^(ED), ei înconjoară Ierusalimul, căci s-a răzvrătit împotriva Mea’, zice Domnul. ¹⁸ ‘Acesta este rodul căilor şi faptelor tale^(EE), este vina răutăţii tale, dacă este aşa de amar şi te pătrunde până la inimă. ¹⁹ Măruntaiele^(EF) mele! Măruntaiele mele! Cum mă doare înăuntrul inimii mele! Îmi bate inima, nu pot să tac! Căci auzi, suflete, sunetul trâmbiţei şi strigătul de război. ²⁰ Se vesteşte dărâmare^(EG) peste dărâmare, căci toată ţara este pustiită; colibele^(EH) îmi sunt pustiite deodată şi corturile, într-o clipă! ²¹ Până când voi vedea steagul fâlfăind şi voi auzi sunetul trâmbiţei?’ ²² ‘Căci poporul Meu este nebun, nu Mă cunoaşte; sunt nişte copii fără minte şi lipsiţi de pricepere; sunt meşteri^(EI) să facă răul, dar nu ştiu să facă binele.’ ²³ ‘Mă uit la pământ^(EJ), şi iată că este pustiu^(EK) şi gol; mă uit la ceruri, şi lumina lor a pierit! ²⁴ Mă uit^(EL) la munţi, şi iată că sunt zguduiţi şi toate dealurile se clatină! ²⁵ Mă uit, şi iată că nu este niciun om şi toate păsările cerurilor^(EM) au fugit! ²⁶ Mă uit, şi, iată, Carmelul este un pustiu şi toate cetăţile sale sunt nimicite înaintea Domnului şi înaintea mâniei Lui aprinse!’ ²⁷ Căci aşa vorbeşte Domnul: ‘Toată ţara va fi pustiită, dar nu o voi nimici^(EN) de tot. ²⁸ Din pricina aceasta ţara^(EO) este în jale şi cerurile^(EP) sus sunt întunecate, căci Eu am zis, am hotărât lucrul acesta, şi nu-Mi pare rău^(EQ) de el, nu Mă voi întoarce. ²⁹ La vuietul călăreţilor şi arcaşilor, toate cetăţile fug; se ascund în păduri şi se suie pe stânci; toate cetăţile sunt părăsite, nu mai au locuitori. ³⁰ Şi tu, pustiito, ce vei face? Te vei îmbrăca în cârmâz, te vei împodobi cu podoabe de aur, îţi vei sulimeni^(ER) ochii, dar degeaba te vei înfrumuseţa: ibovnicii tăi^(ES) te dispreţuiesc şi vor să-ţi ia viaţa. ³¹ Căci Eu aud nişte ţipete ca ale unei femei în chinurile naşterii, ţipete de durere ca la cea dintâi facere. Este glasul fiicei Sionului, care suspină şi întinde^(ET) mâinile zicând: «Nenorocita de mine! Mor din pricina ucigaşilor!»’

5 ‘Cutreieraţi uliţele Ierusalimului, uitaţi-vă, întrebaţi şi căutaţi^(EU) în pieţe, dacă se găseşte un om, dacă^(EV) este vreunul care să înfăptuiască ce este drept, care să se ţină de adevăr, şi voi ierta^(EW) Ierusalimul. ² Chiar când^(EX) zic: «Viu^(EY) este Domnul!» ei jură^(EZ) strâmb.’ ³ Doamne, nu văd ochii Tăi^(FA) adevărul? Tu-i loveşti^(FB), şi ei nu simt nimic; îi nimiceşti, şi nu vor să ia învăţătură; iau o înfăţişare mai tare decât stânca, nu vor^(FC) să se întoarcă la Tine. ⁴ Eu ziceam: ‘Numai cei mici sunt aşa; ei lucrează fără minte, pentru că nu cunosc^(FD) calea Domnului, Legea Dumnezeului lor!’ ⁵ Mă voi duce deci la cei mari şi le voi vorbi, căci ei^(FE) cunosc calea Domnului, Legea Dumnezeului lor! Dar toţi au sfărâmat^(FF) jugul şi au rupt legăturile. ⁶ De aceea îi omoară leul^(FG) din pădure şi-i nimiceşte lupul^(FH) din pustie. Stă la pândă pardosul^(FI) înaintea cetăţilor lor; toţi cei ce vor ieşi din ele vor fi sfâşiaţi, căci fărădelegile lor sunt multe, abaterile lor s-au înmulţit! ⁷ ‘Cum să te iert? zice Domnul. Copiii tăi M-au părăsit şi jură^(FJ) pe dumnezei care^(FK) n-au fiinţă. Şi, după ce le-am primit^(FL) jurămintele, se dedau la preacurvie şi aleargă cu grămada în casa curvei! ⁸ Ca nişte cai^(FM) bine hrăniţi, care aleargă încoace şi încolo, fiecare nechează^(FN) după nevasta aproapelui său. ⁹ Să^(FO) nu pedepsesc Eu aceste lucruri, zice Domnul, să nu Mă răzbun Eu^(FP) pe un asemenea popor? ¹⁰ Suiţi-vă^(FQ) pe zidurile ei şi dărâmaţi, dar^(FR) nu nimiciţi de tot! Luaţi-i butucii aceştia, căci nu sunt ai Domnului! ¹¹ Căci casa^(FS) lui Israel şi casa lui Iuda Mi-au fost necredincioase, zice Domnul. ¹² Ei tăgăduiesc^(FT) pe Domnul şi zic: «Nu^(FU) este El! Şi nu^(FV) va veni nenorocirea peste noi; nu vom vedea nici sabia, nici foametea. ¹³ Prorocii sunt vânt, şi nu Dumnezeu vorbeşte în ei.» Aşa să li se facă şi lor!’ ¹⁴ De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul oştirilor: ‘Pentru că aţi zis lucrul acesta, iată^(FW), Cuvântul Meu îl fac foc în gura ta şi poporul acesta lemne, ca să-i ardă focul acesta. ¹⁵ Iată, aduc de departe un neam împotriva voastră, casă a lui Israel, zice Domnul, un neam^(FX) tare, un neam^(FY) străvechi, un neam a cărui limbă n-o cunoşti şi ale cărui vorbe nu le pricepi. ¹⁶ Tolba lui cu săgeţi este ca un mormânt deschis; toţi sunt nişte viteji. ¹⁷ El îţi va mânca secerişul^(FZ) şi pâinea, îţi va mânca fiii şi fiicele, îţi va mânca oile şi boii, îţi va mânca via şi smochinul şi îţi va trece prin sabie cetăţile întărite, în care te încrezi. ¹⁸ Dar, şi în zilele acelea, zice Domnul, nu vă voi nimici^(GA) de tot. ¹⁹ Dacă veţi întreba atunci: «Pentru ce^(GB) ne-a făcut toate acestea Domnul, Dumnezeul nostru?» Aşa le vei răspunde: «După cum voi M-aţi părăsit^(GC) şi aţi slujit unor dumnezei străini în ţara voastră, tot aşa acum veţi sluji^(GD) unor străini într-o ţară care nu este a voastră!» ²⁰ Spuneţi lucrul acesta casei lui Iacov, vestiţi-l în Iuda şi ziceţi: ²¹ «Ascultaţi lucrul acesta, popor^(GE) fără minte şi fără inimă, care are ochi, şi nu vede, urechi, şi n-aude!» ²² Nu voiţi să vă temeţi^(GF) de Mine, zice Domnul, nu voiţi să tremuraţi înaintea Mea? Eu am pus mării^(GG) ca hotar nisipul, hotar veşnic, pe care nu trebuie să-l treacă. Şi chiar dacă valurile ei se înfurie, totuşi sunt neputincioase; urlă, dar nu-l trec. ²³ Poporul acesta însă are o inimă dârză şi răzvrătită; se răscoală şi pleacă ²⁴ şi nu zic în inima lor: «Să ne temem de Domnul, Dumnezeul nostru, care dă ploaie^(GH) la vreme, ploaie timpurie^(GI) şi târzie, şi ne păstrează^(GJ) săptămânile hotărâte pentru seceriş.» ²⁵ Din pricina nelegiuirilor voastre^(GK) n-au loc aceste orânduiri, păcatele voastre vă lipsesc de aceste bunătăţi. ²⁶ Căci în poporul Meu sunt oameni răi; ei pândesc^(GL) ca păsărarul care întinde laţuri, întind curse şi prind oameni. ²⁷ Cum se umple o colivie de păsări, aşa se umplu casele lor prin vicleşug; aşa ajung ei puternici şi bogaţi. ²⁸ Se îngraşă^(GM), lucesc de grăsime; întrec orice măsură în rău, nu apără pricina^(GN), pricina orfanului, ca să le meargă bine^(GO), nu fac dreptate celor lipsiţi. ²⁹ Să nu pedepsesc^(GP) Eu aceste lucruri, zice Domnul, să nu-Mi răzbun Eu pe un asemenea popor? ³⁰ Grozave lucruri, urâcioase^(GQ) lucruri se fac în ţară. ³¹ Prorocii prorocesc neadevăruri^(GR), preoţii stăpânesc cu ajutorul lor, şi poporului Meu îi plac^(GS) aceste lucruri. Dar ce veţi face la urmă?’

6 ‘Fugiţi, copii ai lui Beniamin, fugiţi din mijlocul Ierusalimului, sunaţi din trâmbiţă la Tecoa, ridicaţi un semn la Bet-Hacherem^(GT)! Căci de la miazănoapte se vede venind o nenorocire^(GU) şi un mare prăpăd. ² Pe frumoasa şi subţirica fiică a Sionului o nimicesc! ³ La ea vin păstorii cu turmele lor, îşi întind corturile^(GV) în jurul ei şi îşi paşte fiecare partea lui.’ ⁴ ‘Pregătiţi-vă^(GW) s-o bateţi! Haidem! Să ne suim ziua nămiaza^(GX) mare!… Vai de noi, căci ziua scade şi umbrele de seară se lungesc. ⁵ Haidem să ne suim noaptea! Şi să-i dărâmăm casele împărăteşti!’ ⁶ Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ‘Tăiaţi copaci şi ridicaţi şanţuri împotriva Ierusalimului! Aceasta este cetatea care trebuie pedepsită, căci în mijlocul ei este numai apăsare. ⁷ Cum ţâşnesc apele dintr-o fântână^(GY), aşa ţâşneşte răutatea ei din ea; nu se aude în ea decât silnicie^(GZ) şi prăpăd; durerea şi rănile Îmi izbesc fără curmare privirile. ⁸ Ia învăţătură, Ierusalime, ca nu cumva să Mă depărtez^(HA) de tine şi să fac din tine un pustiu, o ţară nelocuită!’ ⁹ Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ‘Vor culege rămăşiţele lui Israel cum se culeg ciorchinii rămaşi dintr-o vie. Puneţi din nou mâna pe ea, ca şi culegătorul pe mlădiţe.’ ¹⁰ Cui să vorbesc şi pe cine să iau martor ca să m-asculte? Urechea lor^(HB) este netăiată împrejur şi nu sunt în stare să ia aminte. Iată^(HC), Cuvântul Domnului este o ocară pentru ei şi nu le place de el. ¹¹ Eu sunt aşa de plin^(HD) de mânia Domnului, că n-o pot opri. ‘Toarnă-o peste^(HE) copilul de pe uliţă şi peste adunările tinerilor. Căci şi bărbatul, şi nevasta vor fi prinşi, şi bătrânul, şi cel încărcat de zile. ¹² Casele^(HF) lor vor trece în stăpânirea altora, ogoarele şi nevestele lor, de asemenea, când Îmi voi întinde mâna asupra locuitorilor ţării, zice Domnul. ¹³ Căci de la cel mai mic până la cel mai mare, toţi sunt lacomi de^(HG) câştig; de la proroc până la preot, toţi înşală. ¹⁴ Leagă în chip uşuratic^(HH) rana fiicei poporului Meu, zicând^(HI): «Pace! Pace!» Şi totuşi nu este pace! ¹⁵ Sunt daţi de ruşine^(HJ), căci săvârşesc urâciuni, şi totuşi nu roşesc şi nu ştiu de ruşine. De aceea vor cădea împreună cu cei ce cad, vor fi răsturnaţi, când îi voi pedepsi’, zice Domnul. ¹⁶ Aşa vorbeşte Domnul: ‘Staţi în drumuri, uitaţi-vă şi întrebaţi care sunt cărările cele vechi^(HK), care este calea cea bună: umblaţi pe ea, şi veţi găsi^(HL) odihnă pentru sufletele voastre!’ Dar ei răspund: ‘Nu vrem să umblăm pe ele!’ ¹⁷ Am pus nişte străjeri peste voi: Fiţi cu luare aminte la sunetul trâmbiţei! Dar ei răspund: ‘Nu vrem să fim cu luare aminte^(HM)!’ ¹⁸ ‘De aceea, ascultaţi, neamuri, şi luaţi seama la ce li se va întâmpla, adunare a popoarelor! ¹⁹ Ascultă^(HN) şi tu, pământule! Iată, voi aduce peste poporul acesta o nenorocire, care va fi rodul^(HO) gândurilor lui, căci n-au luat aminte la Cuvintele Mele şi au nesocotit Legea Mea. ²⁰ Ce nevoie am^(HP) Eu de tămâia care vine din Seba^(HQ), de trestia mirositoare dintr-o ţară depărtată? Arderile^(HR) voastre de tot nu-Mi plac şi jertfele voastre nu-Mi sunt plăcute.’ ²¹ De aceea, aşa vorbeşte Domnul: ‘Iată, voi pune înaintea poporului acestuia nişte pietre de poticnire, de care se vor lovi împreună părinţi şi fii, vecini şi prieteni, şi vor pieri.’ ²² Aşa vorbeşte Domnul: ‘Iată că vine un popor din ţara de la miazănoapte^(HS), un neam mare se ridică de la marginile pământului. ²³ Ei poartă arc şi suliţă; sunt cumpliţi şi fără milă; glasul lor urlă ca^(HT) marea; sunt călare pe cai şi gata de luptă, ca un om pregătit de război, împotriva ta, fiică a Sionului! ²⁴ La vuietul apropierii lor, mâinile ni se slăbesc, ne apucă groaza^(HU), ca durerea unei femei care naşte.’ ²⁵ Nu ieşiţi în ogoare şi nu mergeţi pe drumuri! Căci acolo este sabia vrăjmaşului, răspândind spaima de jur împrejur! ²⁶ Fiica poporului meu, acoperă-te cu un sac^(HV) şi tăvăleşte-te^(HW) în cenuşă, jeleşte-te^(HX) ca după singurul tău fiu, varsă lacrimi, lacrimi amare! Căci pe neaşteptate vine pustiitorul peste noi. ²⁷ ‘Te pusesem de pază^(HY) peste poporul Meu, ca o cetăţuie, ca să le cunoşti şi să le cercetezi calea. ²⁸ Toţi sunt nişte^(HZ) răzvrătiţi, nişte bârfitori^(IA), aramă^(IB) şi fier, toţi sunt nişte stricaţi. ²⁹ Foalele ard, plumbul este topit de foc; degeaba curăţă, căci zgura nu se dezlipeşte.’ ³⁰ De aceea se vor numi argint^(IC) lepădat, căci Domnul i-a lepădat.”

Mustrări şi ameninţări

7 Iată cuvântul vorbit lui Ieremia din partea^(ID) Domnului: ² „Şezi la poarta Casei Domnului, vesteşte acolo cuvântul acesta şi spune: ‘Ascultaţi Cuvântul Domnului, toţi bărbaţii lui Iuda care intraţi pe aceste porţi ca să vă închinaţi înaintea Domnului!’ ³ Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Îndreptaţi-vă căile^(IE) şi faptele, şi vă voi lăsa să locuiţi în locul acesta. ⁴ Nu vă hrăniţi^(IF) cu nădejdi înşelătoare, zicând: «Acesta este Templul Domnului, Templul Domnului, Templul Domnului!» ⁵ Căci numai dacă vă veţi îndrepta căile şi faptele, dacă veţi înfăptui dreptatea^(IG) unii faţă de alţii, ⁶ dacă nu veţi asupri pe străin, pe orfan şi pe văduvă, dacă nu veţi vărsa sânge nevinovat în locul acesta şi dacă nu veţi merge^(IH) după alţi dumnezei, spre nenorocirea voastră, ⁷ numai aşa^(II) vă voi lăsa să locuiţi în locul acesta, în ţara^(IJ) pe care am dat-o părinţilor voştri, din veşnicie în veşnicie. ⁸ Dar iată că voi vă hrăniţi^(IK) cu nădejdi înşelătoare^(IL), care nu slujesc la nimic. ⁹ Cum? Furaţi^(IM), ucideţi, preacurviţi, juraţi strâmb, aduceţi tămâie lui Baal, mergeţi după alţi dumnezei^(IN) pe care nu-i cunoaşteţi… ¹⁰ Şi apoi veniţi^(IO) să vă înfăţişaţi înaintea Mea, în Casa aceasta peste care este chemat Numele Meu^(IP), şi ziceţi: «Suntem izbăviţi!», ca iarăşi să faceţi toate aceste urâciuni! ¹¹ Este Casa aceasta^(IQ), peste care este chemat Numele Meu, o peşteră^(IR) de tâlhari înaintea voastră? Eu Însumi văd lucrul acesta, zice Domnul! ¹² Duceţi-vă dar la locul^(IS) care-Mi fusese închinat la Silo, unde^(IT) pusesem să locuiască odinioară Numele Meu, şi vedeţi ce i-am făcut^(IU) din pricina răutăţii poporului Meu Israel! ¹³ Şi acum, fiindcă aţi făcut toate aceste fapte, zice Domnul, fiindcă v-am vorbit dis-de-dimineaţă^(IV), şi n-aţi ascultat, fiindcă v-am chemat^(IW), şi n-aţi răspuns, ¹⁴ voi face Casei peste care este chemat Numele Meu, în care vă puneţi încrederea, şi locului pe care vi l-am dat vouă şi părinţilor voştri, le voi face întocmai cum am făcut lui Silo^(IX). ¹⁵ Şi vă voi lepăda de la Faţa Mea, cum^(IY) am lepădat pe toţi fraţii voştri, pe toată sămânţa^(IZ) lui Efraim!’ ¹⁶ Tu însă nu mijloci^(JA) pentru poporul acesta, nu înălţa nici cereri, nici rugăciuni pentru ei şi nu stărui pe lângă Mine; căci^(JB) nu te voi asculta! ¹⁷ Nu vezi ce fac ei în cetăţile lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului? ¹⁸ Copiii^(JC) strâng lemne, părinţii aprind focul şi femeile frământă plămădeala ca să pregătească turte împărătesei cerului şi să toarne jertfe de băutură altor dumnezei^(JD), ca să Mă mânie. ¹⁹ Pe Mine Mă mânie ei^(JE) oare? zice Domnul. Nu, pe ei înşişi, spre ruşinea lor?’ ²⁰ De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ‘Iată, mânia şi urgia Mea se vor vărsa peste locul acesta, peste oameni şi dobitoace, peste copacii de pe câmp şi peste roadele pământului, şi va arde, şi nu se va stinge.’ ²¹ Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Adăugaţi^(JF) arderile voastre de tot la jertfele voastre şi mâncaţi-le carnea! ²² Căci n-am vorbit^(JG) nimic cu părinţii voştri şi nu le-am dat nicio poruncă cu privire la arderi-de-tot şi jertfe în ziua când i-am scos din ţara Egiptului. ²³ Ci iată porunca pe care le-am dat-o: «Ascultaţi glasul^(JH) Meu, şi Eu voi fi^(JI) Dumnezeul vostru, iar voi veţi fi poporul Meu; umblaţi pe toate căile pe care vi le-am poruncit, ca să fiţi fericiţi!» ²⁴ Dar^(JJ) ei n-au ascultat şi n-au luat aminte, ci au urmat^(JK) sfaturile şi pornirile inimii lor rele, au dat înapoi^(JL) şi n-au mers înainte. ²⁵ Din ziua când au ieşit părinţii voştri din Egipt până în ziua de azi, v-am trimis^(JM) pe toţi slujitorii Mei, prorocii, i-am trimis în fiecare zi, de^(JN) dimineaţă. ²⁶ Dar ei nu M-au ascultat^(JO), n-au luat aminte, şi-au înţepenit^(JP) gâtul şi au făcut^(JQ) mai rău decât părinţii lor. ²⁷ Şi, chiar dacă le vei spune^(JR) toate aceste lucruri, tot nu te vor asculta şi, dacă vei striga la ei, nu-ţi vor răspunde. ²⁸ De aceea, spune-le: «Acesta este poporul care n-ascultă glasul Domnului, Dumnezeului său, şi care nu^(JS) vrea să ia învăţătură; s-a dus adevărul^(JT), a fugit din gura lor.» ²⁹ Acum, tunde-ţi^(JU) părul, Ierusalime, şi aruncă-l departe; suie-te pe înălţimi şi fă o cântare de jale! Căci Domnul leapădă şi îndepărtează neamul de oameni care I-a aţâţat urgia. ³⁰ Căci copiii lui Iuda au făcut ce este rău înaintea Mea, zice Domnul, şi-au aşezat urâciunile^(JV) lor în Casa peste care este chemat Numele Meu, ca s-o spurce. ³¹ Au zidit şi locuri înalte la Tofet^(JW), în valea Ben-Hinom, ca să-şi ardă^(JX) în foc fiii şi fiicele – lucru pe care Eu nu-l poruncisem^(JY) şi nici nu-Mi trecuse prin minte. ³² De aceea, iată^(JZ), vin zile, zice Domnul, când nu se va mai zice Tofet şi valea Ben-Hinom, ci se va zice Valea Măcelului şi se vor îngropa^(KA) morţii la Tofet, din lipsă de loc. ³³ Trupurile moarte^(KB) ale acestui popor vor fi hrana păsărilor cerului şi a fiarelor pământului, şi nimeni nu le va speria. ³⁴ Voi face astfel să înceteze^(KC) în cetăţile lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului strigătele de bucurie şi strigătele de veselie, cântecele mirelui şi cântecele miresei, căci ţara^(KD) va ajunge un pustiu!’

8 ‘În vremea aceea, zice Domnul, se vor scoate din mormintele lor oasele împăraţilor lui Iuda, oasele căpeteniilor lui, oasele preoţilor, oasele prorocilor şi oasele locuitorilor Ierusalimului. ² Le vor întinde în faţa Soarelui, în faţa Lunii şi în faţa întregii oştiri a cerurilor, pe care i-au iubit ei, cărora le-au slujit^(KE), pe care i-au urmat, pe care i-au căutat şi înaintea cărora s-au închinat. Nu le vor mai strânge^(KF), nici nu le vor mai îngropa, şi se vor face gunoi^(KG) pe pământ. ³ Toţi cei ce vor rămâne din acest neam rău vor dori mai degrabă moartea^(KH) decât viaţa, în toate locurile unde îi voi izgoni’, zice Domnul oştirilor. ⁴ Spune-le: ‘Aşa vorbeşte Domnul: «Cine cade şi nu se mai scoală? Sau cine se abate fără să se întoarcă iarăşi?» ⁵ Pentru ce dar poporul acesta al Ierusalimului se lasă dus în necurmate rătăciri^(KI), stăruie în înşelătorie^(KJ) şi nu vrea să se întoarcă^(KK) la Dumnezeu? ⁶ Căci Eu^(KL) sunt cu luare-aminte şi aud că ei nu vorbesc cum ar trebui; niciunul nu se căieşte de răutatea lui şi nu zice: «Ce am făcut?» Ci toţi îşi încep din nou alergarea, ca un cal care se aruncă la luptă. ⁷ Chiar şi cocostârcul^(KM) îşi cunoaşte vremea pe ceruri; turtureaua^(KN), rândunica şi cocorul îşi păzesc vremea venirii lor, dar poporul Meu^(KO) nu cunoaşte Legea Domnului! ⁸ Cum puteţi voi să ziceţi: «Suntem înţelepţi şi Legea^(KP) Domnului este cu noi?» Cu adevărat, degeaba s-a pus la lucru pana mincinoasă a cărturarilor. ⁹ Înţelepţii^(KQ) sunt daţi de ruşine, sunt uimiţi, sunt prinşi, căci au nesocotit Cuvântul Domnului, şi ce înţelepciune au ei? ¹⁰ De aceea, pe nevestele^(KR) lor le voi da altora şi ogoarele lor, altor stăpâni. Căci, de la cel mai mic până la cel mai mare, toţi sunt lacomi de câştig^(KS) mârşav, de la proroc până la preot, toţi înşală! ¹¹ Leagă în chip uşuratic^(KT) rana fiicei poporului Meu, zicând: «Pace^(KU)! Pace!» Şi totuşi pace nu este. ¹² Vor fi daţi de ruşine^(KV), căci săvârşesc astfel de urâciuni; nu roşesc şi nu ştiu de ruşine, de aceea vor cădea împreună cu cei ce cad şi vor fi răsturnaţi când îi voi pedepsi, zice Domnul. ¹³ Vreau să isprăvesc cu ei, zice Domnul. Nu vor mai fi struguri în vie^(KW), nici smochine în smochin^(KX) şi frunzele se vor vesteji. Le voi da celor ce vor trece peste ele’.” ¹⁴ „Pentru ce şedem jos? Strângeţi-vă^(KY) şi haidem în cetăţile întărite, ca să pierim acolo! Căci Domnul, Dumnezeul nostru, ne sorteşte la moarte, ne dă să bem ape otrăvite^(KZ), pentru că am păcătuit împotriva Domnului. ¹⁵ Aşteptam^(LA) pacea, şi nu vine nimic mai bun; o vreme de vindecare, şi iată groaza!” ¹⁶ „Sforăitul cailor săi se aude dinspre Dan^(LB) şi de vuietul nechezatului lor^(LC) se cutremură toată ţara; vin, mănâncă ţara şi ce cuprinde ea, cetatea şi pe cei ce o locuiesc. ¹⁷ ‘Căci iată că trimit între voi nişte şerpi, nişte basilici, împotriva cărora nu^(LD) este niciun descântec, şi vă vor muşca’ ”, zice Domnul. ¹⁸ „Aş vrea să-mi alin durerea, dar mă doare inima în mine. ¹⁹ Iată, strigătele fiicei poporului meu răsună dintr-o ţară^(LE) depărtată.” „Nu mai este Domnul în Sion? Nu mai este în ea împăratul ei?” „Pentru ce M-au mâniat^(LF) ei cu chipurile lor cioplite, cu idoli străini?” ²⁰ „Secerişul a trecut, vara s-a isprăvit, şi noi tot nu suntem mântuiţi!” ²¹ „Sunt zdrobit^(LG) de durerea fiicei poporului meu, mă doare^(LH), m-apucă groaza. ²² Nu este niciun leac alinător^(LI) în Galaad? Nu este niciun doctor acolo? Pentru ce nu se face dar vindecarea fiicei poporului meu?”

9 „O, de mi-ar fi capul plin^(LJ) cu apă, de mi-ar fi ochii un izvor de lacrimi, aş plânge zi şi noapte pe morţii fiicei poporului meu! ² O, dac-aş avea un han de călători în pustie, aş părăsi pe poporul meu şi m-aş depărta de el! Căci toţi sunt nişte preacurvari^(LK) şi o ceată de mişei.” ³ „Au limba întinsă^(LL) ca un arc şi aruncă minciuna, şi nu prin adevăr sunt ei puternici în ţară, căci merg din răutate în răutate şi nu^(LM) Mă cunosc, zice Domnul. ⁴ Fiecare să se păzească^(LN) de prietenul lui şi să nu se încreadă în niciunul din fraţii săi, căci orice frate caută să înşele şi orice prieten umblă cu^(LO) bârfeli. ⁵ Se trag pe sfoară unii pe alţii şi nu spun adevărul; îşi deprind limba să mintă şi se trudesc să facă rău. ⁶ Locuinţa ta este în mijlocul făţărniciei şi, de făţarnici ce sunt, nu vor să Mă cunoască, zice Domnul. ⁷ De aceea, aşa vorbeşte Domnul oştirilor: Iată, îi voi topi^(LP) în cuptor şi îi voi încerca. Căci cum aş putea^(LQ) să mă port altfel cu fiica poporului Meu? ⁸ Limba lor este o săgeată ucigătoare, nu spun decât^(LR) minciuni; cu gura vorbesc^(LS) aproapelui lor de pace, şi în fundul inimii îi întind curse. ⁹ Să nu-i pedepsesc^(LT) Eu pentru aceste lucruri, zice Domnul, să nu Mă răzbun Eu pe un asemenea popor?” ¹⁰ „Munţii vreau să-i plâng şi să gem pentru ei, pentru câmpiile pustiite^(LU) vreau să fac o jelanie, căci sunt arse de tot şi nimeni nu mai trece prin ele; nu se mai aude în ele behăitul turmelor; păsările cerului şi dobitoacele^(LV) au fugit şi au pierit.” ¹¹ „Voi face şi Ierusalimul un morman^(LW) de pietre, o vizuină de şacali^(LX), şi cetăţile lui Iuda le voi preface într-un pustiu fără locuitori. ¹² Unde^(LY) este omul înţelept care să înţeleagă aceste lucruri? Să spună acela căruia i-a vorbit gura Domnului, pentru ce este nimicită ţara, arsă ca un pustiu pe unde nu mai trece nimeni?” ¹³ Domnul zice: „Pentru că au părăsit Legea Mea pe care le-o pusesem înainte; pentru că n-au ascultat glasul Meu şi nu l-au urmat, ¹⁴ ci au umblat^(LZ) după aplecările inimii lor şi au mers după Baali, cum i-au^(MA) învăţat părinţii lor.” ¹⁵ De aceea, aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Iată, voi hrăni^(MB) poporul acesta cu pelin^(MC) şi-i voi da să bea ape otrăvite. ¹⁶ Îi voi risipi^(MD) printre nişte neamuri pe care nu le-au cunoscut nici ei, nici părinţii lor şi voi trimite^(ME) sabia în urma lor până-i voi nimici.” ¹⁷ Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Căutaţi şi chemaţi plângătoarele^(MF) să vină! Trimiteţi la femeile iscusite ca să vină! ¹⁸ Să se grăbească să facă o cântare de jale asupra noastră, ca să ne curgă lacrimile din^(MG) ochi şi să curgă apa din pleoapele noastre! ¹⁹ Căci strigăte de jale se aud din Sion: ‘Cât suntem de prăpădiţi! Cât de jalnic^(MH) suntem acoperiţi de ruşine! Trebuie să părăsim ţara, căci ne-au surpat locuinţele!’ ” ²⁰ „Ascultaţi, femeilor, Cuvântul Domnului şi să prindă urechea voastră ce spune gura Lui! Învăţaţi pe copiii voştri cântece de jale, învăţaţi-vă plângeri unele pe altele! ²¹ Căci moartea s-a suit pe ferestrele noastre, a pătruns în casele noastre împărăteşti; a nimicit pe copii^(MI) pe uliţă şi pe tineri în pieţe.” ²² Spune: „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Trupurile moarte ale oamenilor vor cădea ca gunoiul^(MJ) pe câmpii, cum cade înapoia secerătorului un snop pe care nu-l strânge nimeni!’ ²³ Aşa vorbeşte Domnul: ‘Înţeleptul^(MK) să nu se laude cu înţelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăţia lui. ²⁴ Ci^(ML) cel ce se laudă să se laude că are pricepere şi că Mă cunoaşte, că ştie că Eu sunt Domnul, care fac milă, judecată şi dreptate pe pământ! Căci^(MM) în acestea găsesc plăcere Eu, zice Domnul. ²⁵ Iată, vin zilele, zice Domnul, când^(MN) voi pedepsi pe toţi cei tăiaţi împrejur, care nu sunt tăiaţi împrejur cu inima, ²⁶ pe egipteni, pe iudei, pe edomiţi, pe amoniţi, pe moabiţi, pe toţi cei ce îşi rad^(MO) colţurile bărbii, pe cei ce locuiesc în pustie, căci toate neamurile sunt netăiate împrejur şi toată casa lui Israel are inima^(MP) netăiată împrejur’.”

Idolii şi Domnul

10 „Ascultaţi Cuvântul pe care vi-l vorbeşte Domnul, casa lui Israel! ² Aşa vorbeşte Domnul: ‘Nu^(MQ) vă luaţi după felul de vieţuire al neamurilor şi nu vă temeţi de semnele cerului, pentru că neamurile se tem de ele. ³ Căci obiceiurile popoarelor sunt deşarte. Taie^(MR) un lemn din pădure; mâna meşterului îl lucrează cu securea; ⁴ îl împodobeşte cu argint şi aur, şi ei îl ţintuiesc^(MS) cu cuie şi ciocane, ca să nu se clatine. ⁵ Dumnezeii aceştia sunt ca o sperietoare de păsări într-un ogor de castraveţi^[a](MT) şi nu^(MU) vorbesc; sunt duşi^(MV) de alţii, pentru că nu pot să meargă. Nu vă temeţi de ei, căci nu pot să facă niciun^(MW) rău şi nu sunt în stare să facă niciun bine.’ ” ⁶ „Niciunul nu este ca Tine^(MX), Doamne! Mare eşti Tu şi mare este Numele Tău prin puterea Ta. ⁷ Cine^(MY) să nu se teamă de Tine, Împărate al neamurilor? Ţie Ţi se cuvine teama, căci între^(MZ) toţi înţelepţii neamurilor şi în toate împărăţiile lor, niciunul nu este ca Tine. ⁸ Toţi, laolaltă, sunt proşti^(NA) şi fără minte, ştiinţa idolilor nu este decât deşertăciune, e lemn! ⁹ Ei aduc din Tarsis foiţe de argint şi aur^(NB) din Ufaz; meşterul şi mâna argintarului le pun în lucru; hainele acestor dumnezei sunt de materii vopsite în albastru şi în purpură, toate sunt lucrate^(NC) de meşteri iscusiţi. ¹⁰ Dar Domnul este Dumnezeu cu adevărat, este un Dumnezeu^(ND) viu şi un Împărat^(NE) veşnic. Pământul tremură de mânia Lui şi neamurile nu pot să sufere urgia lui.” ¹¹ „Aşa să le vorbiţi: ‘Dumnezeii^(NF) care n-au făcut nici cerurile, nici pământul vor pieri^(NG) de pe pământ şi de sub ceruri. ¹² Dar El a făcut^(NH) pământul prin puterea Lui, a întemeiat^(NI) lumea prin înţelepciunea Lui, a întins^(NJ) cerurile prin priceperea Lui. ¹³ La tunetul^(NK) Lui, urlă apele în ceruri; El ridică^(NL) norii de la marginile pământului, dă naştere fulgerelor şi ploii şi scoate vântul din cămările Lui. ¹⁴ Atunci^(NM) se arată omul cât este de prost^(NN) cu ştiinţa lui şi orice argintar^(NO) rămâne de ruşine cu chipul lui cioplit, căci idolii^(NP) lui nu sunt decât minciună şi nu este nicio suflare în ei; ¹⁵ sunt un lucru de nimic, o lucrare înşelătoare, şi vor pieri^(NQ) când va veni pedeapsa. ¹⁶ Dar Cel ce este partea^(NR) lui Iacov nu este ca ei, căci El a întocmit totul, şi Israel^(NS) este seminţia moştenirii Lui –, Domnul oştirilor este Numele^(NT) Lui’.”

Apropierea pedepsei

¹⁷ „Ia din ţară legătura^(NU) cu ce este al tău, tu, care eşti în strâmtorare! ¹⁸ Căci aşa vorbeşte Domnul: ‘Iată, de data aceasta voi arunca^(NV) departe pe locuitorii ţării. Îi voi strânge de aproape, ca^(NW) să simtă.’ ¹⁹ ‘Vai de^(NX) mine! Sunt zdrobită! Mă doare rana!’ Dar eu zic: ‘O nenorocire^(NY) a dat peste mine^(NZ) şi o voi suferi! ²⁰ Cortul^(OA) îmi este dărâmat, toate funiile îmi sunt rupte, fiii mei m-au părăsit, nu mai sunt; n-am pe nimeni care să-mi întindă cortul din nou sau să-mi ridice pânzele! ²¹ Păstorii s-au prostit, n-au căutat pe Domnul, pentru aceea n-au propăşit şi li se risipesc toate turmele. ²² Iată, se aude un vuiet! O mare zarvă vine de la miazănoapte^(OB) să prefacă cetăţile lui Iuda într-un pustiu, într-o vizuină^(OC) de şacali. ²³ Ştiu, Doamne, că soarta omului^(OD) nu este în puterea lui; nici nu stă în puterea omului când umblă să-şi îndrepte paşii spre ţintă. ²⁴ Pedepseşte-mă, Doamne^(OE), dar cu măsură, şi nu în mânia Ta, ca să nu mă nimiceşti! ²⁵ Varsă-Ţi^(OF) urgia peste neamurile care^(OG) nu Te cunosc şi peste popoarele care nu cheamă Numele Tău! Căci mănâncă^(OH) pe Iacov, îl înghit, îl topesc şi-i pustiesc locuinţa’.”

Legământul călcat

11 Iată Cuvântul Domnului care a vorbit lui Ieremia din partea Domnului astfel: ² „Ascultaţi cuvintele acestui legământ şi spuneţi-le oamenilor lui Iuda şi locuitorilor Ierusalimului! ³ Zi-le: Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Blestemat^(OI) să fie omul care n-ascultă cuvintele legământului acestuia ⁴ pe care l-am poruncit părinţilor voştri în ziua când i-am scos din ţara Egiptului, din^(OJ) cuptorul de fier, zicând: «Ascultaţi^(OK) glasul Meu şi faceţi tot ce vă voi porunci, şi veţi fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul vostru», ⁵ atunci voi împlini jurământul^(OL) pe care l-am făcut părinţilor voştri că le voi da o ţară în care curge lapte şi miere, cum vedeţi astăzi’.” Şi eu am răspuns: „Amin, Doamne!” ⁶ Domnul mi-a zis iarăşi: „Vesteşte toate cuvintele acestea în cetăţile lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului şi zi: ‘Ascultaţi cuvintele legământului acestuia şi^(OM) împliniţi-le! ⁷ Căci am înştiinţat pe părinţii voştri din ziua când i-am scos din ţara Egiptului şi până în ziua de azi; i-am înştiinţat în toate^(ON) dimineţile zicând: «Ascultaţi glasul Meu!» ⁸ Dar ei n-au^(OO) ascultat, n-au luat aminte, ci au urmat^(OP) fiecare pornirile inimii lor rele. De aceea am împlinit asupra lor toate cuvintele legământului acestuia pe care le poruncisem să-l păzească, şi pe care nu l-au păzit’.” ⁹ Domnul mi-a zis: „Este o uneltire între bărbaţii lui Iuda şi între locuitorii Ierusalimului. ¹⁰ S-au întors la^(OQ) nelegiuirile celor dintâi părinţi ai lor, care n-au vrut să asculte cuvintele Mele şi s-au dus şi ei după alţi dumnezei ca să le slujească. Casa lui Israel şi casa lui Iuda au călcat legământul Meu pe care-l făcusem cu părinţii lor. ¹¹ De aceea, aşa vorbeşte Domnul: ‘Iată, voi aduce peste ei nişte nenorociri din care nu vor putea să scape. Vor striga^(OR) la Mine, dar nu-i voi asculta! ¹² Cetăţile lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului se vor duce să cheme^(OS) pe dumnezeii cărora le aduc tămâie, dar nu-i vor scăpa la vremea nenorocirii lor. ¹³ Căci câte cetăţi^(OT) ai, atâţia dumnezei ai, Iuda! Şi câte uliţi are Ierusalimul, atâtea altare aţi ridicat idolilor, altare ca să aduceţi tămâie lui Baal!… ¹⁴ Tu însă nu mijloci^(OU) pentru poporul acesta, nu înălţa nici cereri, nici rugăciuni pentru ei, căci nu-i voi asculta nicidecum când Mă vor chema din pricina nenorocirii lor. ¹⁵ Ce ar putea^(OV) să facă preaiubitul Meu popor în Casa Mea? Să facă o mulţime de nelegiuiri^(OW) în ea? Vor îndepărta juruinţele şi carnea sfântă^(OX) răutatea dinaintea ta? Atunci ai putea să te^(OY) bucuri! ¹⁶ Măslin^(OZ) verde, gras şi cu roade frumoase şi plăcute este numele pe care ţi-l dăduse Domnul, dar cu vuietul unei mari trosnituri îl arde cu foc şi ramurile lui sunt sfărâmate. ¹⁷ Căci Domnul oştirilor, care te-a sădit^(PA), cheamă nenorocirea peste tine din pricina răutăţii casei lui Israel şi a casei lui Iuda, pe care au făcut-o ca să Mă mânie, aducând tămâie lui Baal’.” ¹⁸ „Domnul mi-a dat de ştire şi am ştiut; atunci Tu mi-ai arătat faptele lor. ¹⁹ Dar eu eram ca un miel blând pe care-l duci la măcelărie şi nu ştiam planurile rele^(PB) pe care le urzeau ei împotriva mea, zicând: ‘Să nimicim pomul cu rodul lui, să-l stârpim^(PC) din pământul^(PD) celor vii, ca să nu i se mai pomenească numele.’ ²⁰ ‘O, Doamne, Dumnezeul oştirilor, Tu, care eşti un judecător drept, care cercetezi^(PE) rărunchii şi inimile, fă-mă să văd răzbunarea Ta împotriva lor, căci Ţie îţi încredinţez pricina mea!’ ²¹ De aceea, aşa vorbeşte Domnul împotriva oamenilor din Anatot, care vor să-ţi ia viaţa^(PF) şi zic: ‘Nu proroci^(PG) în Numele Domnului, căci vei muri ucis de mâna noastră!’ ²² De aceea, aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ‘Iată, îi voi pedepsi; tinerii vor muri ucişi de sabie, iar fiii şi fiicele lor vor muri de foamete. ²³ Şi niciunul din ei nu va scăpa, căci voi aduce nenorocirea peste oamenii din Anatot în anul când îi voi^(PH) pedepsi’.”

12 „Tu eşti prea drept^(PI), Doamne, ca să mă cert cu Tine; vreau totuşi să Te întreb asupra orânduirilor Tale. Pentru ce propăşeşte^(PJ) calea celor răi şi toţi mişeii trăiesc în pace? ² I-ai sădit, au prins rădăcină, cresc, fac rod. Ce-i drept, eşti aproape^(PK) de gura lor, dar departe de inima lor! ³ Totuşi Tu, Doamne, mă^(PL) cunoşti, mă vezi, îmi cercetezi^(PM) inima şi vezi că este cu Tine. Ia-i ca pe nişte oi care trebuie tăiate şi pregăteşte-i pentru ziua^(PN) măcelului! ⁴ Până când să se jelească^(PO) ţara şi să se usuce iarba de pe toate câmpiile? Pier vitele^(PP) şi păsările din pricina răutăţii^(PQ) locuitorilor. Căci ei zic: ‘El (Ieremia) n-are să ne vadă sfârşitul!’ ⁵ Dacă, alergând cu cei ce aleargă pe picioare, ei te obosesc, cum vei putea să te iei la întrecere cu nişte cai? Şi dacă nu te crezi la adăpost decât într-o ţară liniştită, ce vei face pe malurile îngâmfate ale^(PR) Iordanului? ⁶ Căci chiar fraţii^(PS) tăi şi casa tatălui tău te vând, ei înşişi strigă în gura mare după tine. Nu-i crede^(PT) când îţi vor spune vorbe prietenoase.”

Ţara pustiită. Asupra pustiitorilor

⁷ „Mi-am părăsit casa şi Mi-am lăsat moştenirea, Mi-am dat pe iubita Mea în mâinile vrăjmaşilor ei. ⁸ Moştenirea Mea a ajuns pentru Mine ca un leu în pădure, a mugit împotriva Mea, şi de aceea o urăsc. ⁹ A ajuns oare moştenirea Mea pentru Mine o pasăre de pradă pestriţă, în jurul căreia se strâng păsările de pradă? Duceţi-vă^(PU) şi strângeţi toate fiarele câmpului, şi aduceţi-le ca s-o mănânce!” ¹⁰ „Un mare^(PV) număr de păstori îmi pustiesc via^(PW), îmi calcă^(PX) ogorul în picioare; ogorul meu cel plăcut îl prefac într-un pustiu părăsit. ¹¹ Îl pustiesc, şi el stă^(PY) trist şi pustiit înaintea mea. Toată ţara este pustiită, căci nimeni^(PZ) nu ia seama la ea. ¹² Peste toate înălţimile pustiei vin pustiitori, căci sabia Domnului mănâncă ţara de la un capăt la altul, şi nimeni nu-i lăsat în pace. ¹³ Au semănat^(QA) grâu, şi seceră spini, s-au ostenit fără folos. Să vă fie ruşine de ce culegeţi în urma mâniei aprinse a Domnului!” ¹⁴ „Aşa vorbeşte Domnul despre toţi vecinii mei cei răi, care se ating^(QB) de moştenirea pe care am dat-o poporului Meu Israel: ‘Iată, îi voi smulge^(QC) din ţara lor şi voi smulge casa lui Iuda din mijlocul lor. ¹⁵ Dar^(QD), după ce-i voi smulge, voi avea iarăşi milă de ei şi-i voi aduce înapoi^(QE) pe fiecare în moştenirea lui şi pe fiecare în ţara lui. ¹⁶ Şi, dacă vor învăţa căile poporului Meu, dacă vor jura^(QF) pe Numele Meu zicând: «Viu este Domnul!» cum au învăţat pe poporul Meu să jure pe Baal, atunci vor fi fericiţi^(QG) în mijlocul poporului Meu. ¹⁷ Dar, dacă nu vor asculta^(QH) nimic, voi nimici cu desăvârşire pe un astfel de popor, îl voi nimici şi îl voi pierde’, zice Domnul.”

Prezicerea robiei

13 „Aşa mi-a vorbit Domnul: ‘Du-te de cumpără-ţi un brâu de in şi pune-l în jurul coapselor tale, dar să nu-l moi în apă!’ ² Am cumpărat brâul, după porunca Domnului, şi l-am pus în jurul coapselor mele. ³ Apoi Cuvântul Domnului mi-a vorbit a doua oară astfel: ⁴ ‘Ia brâul pe care l-ai cumpărat şi pe care l-ai pus în jurul coapselor tale, scoală-te, du-te la Eufrat şi ascunde-l acolo în crăpătura unei stânci.’ ⁵ M-am dus şi l-am ascuns la Eufrat, cum îmi poruncise Domnul. ⁶ După mai multe zile, Domnul mi-a zis: ‘Scoală-te, du-te la Eufrat şi ia de acolo brâul pe care-ţi poruncisem să-l ascunzi acolo!’ ⁷ M-am dus la Eufrat, am săpat şi am luat brâul din locul în care-l ascunsesem, dar iată că brâul era stricat şi nu mai era bun de nimic. ⁸ Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ⁹ ‘Aşa vorbeşte Domnul: «Aşa voi^(QI) nimici mândria lui Iuda şi mândria peste măsură de mare a Ierusalimului. ¹⁰ Poporul acesta este un popor rău, nu vrea să asculte cuvintele Mele, urmează^(QJ) pornirile inimii lui şi merge după alţi dumnezei, ca să le slujească şi să se închine înaintea lor, de aceea va ajunge întocmai ca brâul acesta, care nu mai este bun de nimic! ¹¹ Căci, cum se lipeşte brâul de coapsele unui om, aşa Îmi lipisem Eu toată casa lui Israel şi toată casa lui Iuda, zice Domnul, ca să fie^(QK) poporul Meu, Numele^(QL) Meu, lauda Mea şi slava Mea, dar nu M-au ascultat.» ¹² De aceea spune-le cuvintele acestea: Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Toate vasele se vor umple cu vin!» Şi ei îţi vor zice: «Crezi că noi nu ştim că toate vasele se vor umple cu vin?» ¹³ Atunci spune-le: Aşa vorbeşte Domnul: «Iată, voi umple pe toţi locuitorii ţării acesteia, pe împăraţii care stau pe scaunul de domnie al lui David, pe preoţi, pe proroci şi pe toţi locuitorii Ierusalimului, îi voi umple de^(QM) beţie. ¹⁴ Îi voi sfărâma^(QN) pe unii de alţii, pe părinţi şi pe fii laolaltă, zice Domnul. Nu-i voi cruţa, nu voi avea milă de ei, nu Mă voi îndura de ei, nimic nu Mă va împiedica să-i nimicesc»’.” ¹⁵ „Ascultaţi şi luaţi aminte! Nu fiţi mândri, căci Domnul vorbeşte! ¹⁶ Daţi slavă^(QO) Domnului, Dumnezeului vostru, până nu vine întunericul^(QP), până nu vi se lovesc picioarele de munţii nopţii! Veţi aştepta lumina^(QQ), dar El o va preface în umbra^(QR) morţii şi o va preface în negură adâncă. ¹⁷ Iar dacă nu vreţi să ascultaţi, voi plânge în ascuns pentru mândria voastră; mi se vor topi ochii în^(QS) lacrimi, pentru că turma Domnului va fi dusă în robie. ¹⁸ Spune împăratului^(QT) şi împărătesei: ‘Şedeţi pe pământ! Căci v-a căzut de pe cap cununa împărătească ce vă slujea ca podoabă.’ ¹⁹ Cetăţile de la miazăzi sunt închise, şi nu-i cine să deschidă. Tot Iuda este dus în robie, da, în întregime este dus în robie.” ²⁰ „Ridică-ţi ochii şi priveşte pe cei ce vin^(QU) de la miazănoapte. Unde este turma care-ţi fusese dată, turma de care erai aşa de mândru? ²¹ Ce vei zice când va pune mai-mari peste tine pe străinii aceia pe care i-ai obişnuit să-ţi fie prieteni de aproape? Nu te vor apuca durerile^(QV), cum apucă pe o femeie la naştere? ²² Şi, dacă vei zice în inima ta: ‘Pentru ce^(QW) mi se întâmplă lucrul acesta?’ – din pricina mulţimii nelegiuirilor tale, ţi s-au ridicat poalele^(QX) hainelor şi ţi se dezgolesc călcâiele cu sila. ²³ Poate un etiopian să-şi schimbe pielea sau un pardos să-şi schimbe petele? Tot aşa, aţi putea voi să faceţi binele, voi, care sunteţi deprinşi să faceţi răul? ²⁴ De aceea, îi voi risipi ca pleava^(QY) luată de vântul pustiei. ²⁵ Iată-ţi soarta^(QZ), partea pe care ţi-o măsor, zice Domnul, pentru că M-ai uitat şi ţi-ai pus încrederea în^(RA) minciună. ²⁶ De aceea îţi voi ridica^(RB) poalele şi ţi le voi da peste cap, ca să ţi se vadă ruşinea. ²⁷ Am văzut preacurviile şi nechezăturile^(RC) tale, curviile nelegiuite pe dealuri^(RD) şi în ogoare, ţi-am văzut urâciunile! Vai de tine, Ierusalime! Nu vrei să te cureţi? Cât vei mai zăbovi?”

14 Cuvântul Domnului spus lui Ieremia cu prilejul secetei: ² „Iuda jeleşte, cetăţile^(RE) lui sunt pustiite, triste, posomorâte^(RF) şi strigătele Ierusalimului se^(RG) înalţă. ³ Cei mari trimit pe cei mici să aducă apă, dar cei mici, când se duc la fântâni, nu găsesc apă şi se întorc cu vasele goale: ruşinaţi^(RH) şi roşiţi, îşi^(RI) acoperă capul. ⁴ Pământul crapă, pentru că nu cade ploaie în ţară, şi plugarii, înşelaţi în nădejdea lor, îşi acoperă capul. ⁵ Chiar şi cerboaica de pe câmp naşte şi îşi părăseşte puii, pentru că nu găseşte verdeaţă. ⁶ Măgarii sălbatici^(RJ) stau pe locuri înalte şi pleşuve, trăgând aer ca nişte şerpi; li se topesc ochii, pentru că nu este iarbă.” ⁷ „Dacă nelegiuirile noastre mărturisesc împotriva noastră, lucrează pentru^(RK) Numele Tău, Doamne! Căci abaterile noastre sunt multe, am păcătuit împotriva Ta. ⁸ Tu, care eşti nădejdea^(RL) lui Israel, Mântuitorul lui la vreme de nevoie, pentru ce să fii ca un străin în ţară, ca un călător care intră doar să petreacă noaptea în ea? ⁹ De ce să fii ca un om încremenit, ca un viteaz care^(RM) nu ne poate ajuta? Şi totuşi Tu eşti în mijlocul^(RN) nostru, Doamne, şi Numele Tău este chemat peste noi. De aceea nu ne părăsi!” ¹⁰ Iată ce spune Domnul despre poporul acesta: „Le place^(RO) să alerge încoace şi încolo. Nu-şi cruţă picioarele, de aceea Domnul n-are plăcere de ei; acum Îşi aduce^(RP) aminte de nelegiuirile lor şi le pedepseşte păcatele!” ¹¹ Şi Domnul mi-a zis: „Nu mijloci^(RQ) pentru poporul acesta! ¹² Căci, chiar dacă vor^(RR) posti, tot nu le voi asculta rugăciunile şi chiar dacă vor aduce^(RS) arderi-de-tot şi jertfe de mâncare, nu le voi primi, ci vreau să-i nimicesc^(RT) cu sabia, cu foametea şi cu ciuma.” ¹³ Eu am^(RU) răspuns: „Ah, Doamne Dumnezeule! Iată că prorocii lor le zic: ‘Nu veţi vedea sabie şi nu veţi avea foamete, ci Domnul vă va da în locul acesta o pace trainică’.” ¹⁴ Dar Domnul mi-a răspuns: „Prorocii lor prorocesc^(RV) minciuni în Numele Meu; Eu nu i-am^(RW) trimis, nu le-am dat poruncă şi nu le-am vorbit, ci ei vă prorocesc nişte vedenii mincinoase, prorociri deşarte, înşelătorii şi închipuiri scoase din inima lor. ¹⁵ De aceea aşa vorbeşte Domnul despre prorocii care, măcar că nu i-am trimis Eu, prorocesc totuşi în Numele Meu şi^(RX) zic: ‘Nu va fi nici sabie, nici foamete în ţara aceasta’. Prorocii aceştia vor pieri ucişi de sabie şi de foamete! ¹⁶ Iar aceia cărora le prorocesc ei vor fi întinşi pe uliţele Ierusalimului de foamete şi sabie; nu va avea cine să-i îngroape^(RY), nici pe ei, nici pe nevestele lor, nici pe fiii lor, nici pe fiicele lor; voi turna astfel răutatea lor asupra lor.” ¹⁷ „Spune-le lucrul acesta: ‘Îmi varsă lacrimi^(RZ) ochii zi şi noapte şi nu se opresc. Căci fecioara^(SA), fiica poporului meu, este greu lovită cu o rană foarte usturătoare. ¹⁸ Dacă ies la câmp^(SB), dau peste oameni străpunşi de sabie. Dacă intru în cetate, dau peste nişte fiinţe sleite de foamete; chiar şi prorocul şi preotul cutreieră ţara, fără să ştie unde merg.’” ¹⁹ „Ai lepădat^(SC) Tu de tot pe Iuda şi a urât sufletul Tău atât de mult Sionul? Pentru ce ne loveşti aşa, că^(SD) nu mai este nicio vindecare pentru noi? Trăgeam^(SE) nădejde de pace, şi nu vine nimic bun; aşteptam o vreme de vindecare, şi nu-i decât groază! ²⁰ Doamne, ne recunoaştem răutatea noastră şi nelegiuirea părinţilor noştri, căci am păcătuit^(SF) împotriva Ta. ²¹ Pentru Numele Tău, nu nesocoti, nu necinsti scaunul de domnie al slavei Tale! Nu uita^(SG), nu rupe legământul Tău cu noi! ²² Este^(SH) oare printre idolii^(SI) neamurilor vreunul care să aducă ploaie? Sau poate cerul să dea ploaie? Nu dai^(SJ) Tu ploaie, Doamne, Dumnezeul nostru? Noi nădăjduim în Tine, căci Tu ai făcut toate aceste lucruri!”

15 Domnul mi-a zis: „Chiar^(SK) dacă Moise^(SL) şi^(SM) Samuel s-ar înfăţişa înaintea Mea, tot n-aş fi binevoitor faţă de poporul acesta. Izgoneşte-l dinaintea Mea, ducă-se! ² Şi dacă-ţi vor zice: ‘Unde să ne ducem?’ să le răspunzi: Aşa vorbeşte Domnul: ‘La moarte^(SN) cei sortiţi la moarte, la sabie cei sortiţi sabiei, la foamete cei sortiţi foametei, la robie cei sortiţi robiei!’ ³ Căci voi trimite^(SO) împotriva lor patru feluri de nenorociri, zice Domnul: sabia ca să-i ucidă, câinii ca să-i sfâşie, păsările^(SP) cerului şi fiarele pământului ca să-i mănânce şi să-i nimicească. ⁴ Îi voi face de pomină^(SQ) pentru toate împărăţiile pământului din pricina lui Manase^(SR), fiul lui Ezechia, împăratul lui Iuda, şi pentru tot ce a făcut el în Ierusalim. ⁵ Căci cine^(SS) să aibă milă de tine, Ierusalime, cine să te plângă? Cine să meargă să te întrebe de sănătate?” ⁶ „M-ai^(ST) părăsit, zice Domnul, ai dat^(SU) înapoi, de aceea Îmi întind mâna împotriva ta şi te nimicesc: sunt sătul^(SV) de milă. ⁷ Îi vântur cu lopata la porţile ţării; îi lipsesc de copii, pierd pe poporul Meu, căci nu s-au^(SW) abătut de la căile lor. ⁸ Văduvele lor sunt mai multe decât boabele de nisip din mare; peste mama tânărului, aduc un pustiitor ziua nămiaza mare; fac să cadă deodată peste ea necazul şi groaza. ⁹ Cea^(SX) care născuse şapte fii tânjeşte, îşi dă sufletul; soarele ei apune^(SY) când este încă ziuă: este roşie, acoperită de ruşine. Pe cei ce mai rămân, îi dau pradă sabiei înaintea vrăjmaşilor lor”, zice Domnul. ¹⁰ „Vai de mine^(SZ), mamă, că m-ai născut pe mine, om de ceartă şi de pricină pentru toată ţara! Nu iau cu împrumut, nici nu dau cu împrumut, şi totuşi toţi mă blestemă!” ¹¹ Domnul a răspuns: „Da, vei avea un viitor fericit; da, voi sili pe vrăjmaş^(TA) să te roage la vreme de nenorocire şi la vreme de necaz! ¹² Poate fierul să frângă fierul de la miazănoapte şi arama? ¹³ Averile şi comorile tale le voi da pradă fără despăgubire^(TB) din pricina tuturor păcatelor tale, pe tot ţinutul tău. ¹⁴ Te voi duce rob la vrăjmaşul tău, într-o ţară^(TC) pe care n-o cunoşti, căci focul mâniei^(TD) Mele s-a aprins şi arde peste voi!” ¹⁵ „Tu ştii tot^(TE), Doamne! Adu-ţi aminte de mine, nu mă uita, răzbună-mă^(TF) pe prigonitorii mei! Nu mă lua, după îndelunga Ta răbdare. Gândeşte-Te că sufăr ocara^(TG) din pricina Ta! ¹⁶ Când am primit cuvintele Tale, le-am^(TH) înghiţit; cuvintele^(TI) Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele, căci după Numele Tău sunt numit, Doamne, Dumnezeul oştirilor! ¹⁷ N-am şezut în adunarea^(TJ) celor ce petrec, ca să mă veselesc cu ei: de frica puterii Tale, am stat singur la o parte, căci mă umpluseşi de mânie. ¹⁸ Pentru ce nu mai conteneşte suferinţa^(TK) mea? Pentru ce mă ustură rana şi nu vrea să se vindece? Să fii Tu pentru mine ca^(TL) un izvor înşelător, ca o apă^(TM) care seacă?” ¹⁹ De aceea aşa vorbeşte Domnul: „Dacă te vei lipi^(TN) iarăşi de Mine, îţi voi răspunde iarăşi şi vei sta înaintea^(TO) Mea; dacă vei despărţi^(TP) ce este de preţ de ce este fără preţ, vei fi ca gura Mea. Ei să se întoarcă la tine, nu tu să te întorci la ei! ²⁰ Te voi face pentru poporul acesta ca un zid tare^(TQ) de aramă; ei se vor război cu tine, dar nu^(TR) te vor birui; căci Eu voi fi cu tine, ca să te scap şi să te izbăvesc, zice Domnul. ²¹ Te voi izbăvi din mâna celor răi şi te voi scăpa din mâna asupritorilor.”

Urgii şi robie

16 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ² „Să nu-ţi iei nevastă şi să n-ai în locul acesta nici fii, nici fiice! ³ Căci aşa vorbeşte Domnul despre fiii şi fiicele care se vor naşte în locul acesta, despre mamele care-i vor naşte şi despre taţii lor care le vor da naştere în ţara aceasta: ⁴ vor muri doborâţi de boală^(TS) rea. Nimeni nu-i va plânge^(TT), nici nu-i va îngropa, ci vor fi ca un gunoi^(TU) pe pământ; vor pieri de sabie şi de foamete, şi trupurile^(TV) lor moarte vor sluji ca hrană păsărilor cerului şi fiarelor pământului. ⁵ Căci aşa vorbeşte Domnul: ‘Să nu intri în nicio casă^(TW) de jale, să nu plângi în ea şi nici să nu te boceşti cu ei, căci Mi-am luat înapoi de la poporul acesta pacea Mea, zice Domnul, bunătatea şi îndurarea Mea. ⁶ Şi mari, şi mici, toţi vor muri în ţara aceasta şi nu vor fi îngropaţi: nimeni nu-i va plânge^(TX), nimeni nu-şi va face tăieturi^(TY) din pricina lor şi nu se va^(TZ) rade pentru ei. ⁷ Nimeni nu le va pune masa în timpul jelirii ca să-i mângâie pentru cel mort şi nimeni nu le va întinde paharul^(UA) mângâierii pentru tatăl sau pentru mama lor. ⁸ Să nu intri nici într-o casă de petrecere, ca să te aşezi cu ei, să mănânci şi să bei. ⁹ Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Iată, voi face să înceteze^(UB) în locul acesta, sub ochii voştri şi în zilele voastre, strigătele de bucurie şi strigătele de veselie, cântecele mirelui şi cântecele miresei.’ ¹⁰ Când vei vesti poporului acestuia toate aceste lucruri, ei îţi vor zice: ‘Pentru ce^(UC) ne ameninţă Domnul cu toate aceste mari nenorociri? Ce nelegiuire şi ce păcat am făcut împotriva Domnului, Dumnezeului nostru?’ ¹¹ Atunci să le răspunzi: ‘Părinţii voştri^(UD) M-au părăsit, zice Domnul, s-au dus după alţi dumnezei, le-au slujit şi s-au închinat înaintea lor, iar pe Mine M-au părăsit şi n-au păzit Legea Mea! ¹² Şi voi aţi făcut şi mai rău^(UE) decât părinţii voştri, căci iată că fiecare^(UF) umblaţi după pornirile inimii voastre rele şi nu M-ascultaţi. ¹³ De aceea^(UG), vă voi muta din ţara aceasta într-o ţară^(UH) pe care n-aţi cunoscut-o nici voi, nici părinţii voştri şi acolo veţi sluji altor dumnezei, zi şi noapte, căci nu vă voi ierta! ¹⁴ De aceea, iată, vin^(UI) zile, zice Domnul, când nu se va mai zice: «Viu este Domnul, care a scos din ţara Egiptului pe copiii lui Israel!» ¹⁵ Ci se va zice: «Viu este Domnul, care a scos pe copiii lui Israel din ţara de la miazănoapte şi din toate ţările unde-i izgonise!» Căci^(UJ) îi voi aduce înapoi în ţara lor, pe care o dădusem părinţilor lor. ¹⁶ Iată, trimit o mulţime^(UK) de pescari, zice Domnul, şi-i vor pescui, şi, după aceea, voi trimite o mulţime de vânători şi-i vor vâna pe toţi munţii şi pe toate dealurile şi în crăpăturile stâncilor. ¹⁷ Căci ochii^(UL) Mei sunt cu luare-aminte la toate căile lor; ele nu sunt ascunse înaintea Feţei Mele şi nelegiuirea lor nu este ascunsă de privirile Mele. ¹⁸ De aceea le voi răsplăti mai întâi îndoit nelegiuirea^(UM) şi păcatul lor, pentru că Mi-au spurcat^(UN) ţara, pentru că Mi-au umplut moştenirea cu trupurile moarte ale jertfelor aduse idolilor lor şi cu urâciunile lor.’ ” ¹⁹ „Doamne, tăria^(UO), cetăţuia şi scăparea^(UP) mea în ziua necazului! Neamurile vor veni la Tine de la marginile pământului şi vor zice: ‘Părinţii noştri n-au moştenit decât minciună, idoli deşerţi, care nu sunt de niciun^(UQ) ajutor!’ ” ²⁰ „Cum poate omul să-şi facă dumnezei care nu sunt^(UR) dumnezei? ²¹ De aceea iată că le arăt de data aceasta şi-i fac să ştie puterea şi tăria Mea, şi vor cunoaşte că Numele Meu^(US) este Domnul.

17 Păcatul lui Iuda este scris cu un priboi^(UT) de fier, cu un vârf de diamant; este săpat^(UU) pe tabla inimii lor şi pe coarnele altarelor lor. ² Cum se gândesc la copiii lor, aşa se gândesc la altarele lor şi la idolii şi Astarteele^(UV) lor, lângă copacii verzi, pe dealurile înalte. ³ Eu dau la pradă^(UW) muntele Meu şi ogoarele lui, avuţiile tale, toate vistieriile şi înălţimile tale, din pricina păcatelor tale, pe tot ţinutul tău! ⁴ Din vina ta vei pierde moştenirea pe care ţi-o dădusem; te voi face să slujeşti vrăjmaşului tău într-o ţară^(UX) pe care n-o cunoşti, căci ai aprins focul^(UY) mâniei Mele, care va arde totdeauna.” ⁵ Aşa vorbeşte Domnul: „Blestemat^(UZ) să fie omul care se încrede în om, care se sprijină pe un muritor^(VA) şi îşi abate inima de la Domnul! ⁶ Căci este ca un nenorocit^(VB) în pustie şi nu^(VC) vede venind fericirea; locuieşte în locurile arse ale pustiei, într-un pământ^(VD) sărat şi fără locuitori. ⁷ Binecuvântat^(VE) să fie omul care se încrede în Domnul şi a cărui nădejde este Domnul! ⁸ Căci el este ca un pom^(VF) sădit lângă ape, care-şi întinde rădăcinile spre râu; nu se teme de căldură, când vine, şi frunzişul lui rămâne verde; în anul secetei, nu se teme şi nu încetează să aducă rod.” ⁹ „Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea. Cine poate s-o cunoască?” ¹⁰ „Eu, Domnul, cercetez^(VG) inima şi cerc rărunchii, ca să^(VH) răsplătesc fiecăruia după purtarea lui, după rodul faptelor lui.” ¹¹ „Ca o potârniche care cloceşte nişte ouă pe care nu le-a ouat ea, aşa este cel ce agoniseşte bogăţii pe nedrept; trebuie să le părăsească^(VI) în mijlocul zilelor sale, şi la urmă nu este decât un^(VJ) nebun. ¹² Scaun de domnie plin de slavă, înălţat de la început, loc al Sfântului nostru Locaş, ¹³ Doamne, nădejdea^(VK) lui Israel! Toţi cei ce^(VL) Te părăsesc vor fi acoperiţi de ruşine.” „Cei ce se abat de la Mine vor fi scrişi^(VM) pe pământ, căci părăsesc pe Domnul, izvorul^(VN) de apă vie.” ¹⁴ „Vindecă-mă Tu, Doamne, şi voi fi vindecat; mântuieşte-mă Tu, şi voi fi mântuit, căci Tu^(VO) eşti slava mea! ¹⁵ Iată, ei îmi zic: ‘Unde^(VP) este Cuvântul Domnului? Să se împlinească dar!’ ¹⁶ Şi eu, ca să Te ascult, n-am^(VQ) vrut să nu fiu păstor, nici n-am dorit ziua nenorocirii, ştii, şi ce a ieşit din buzele mele este descoperit înaintea Ta. ¹⁷ De aceea, nu fi o pricină de groază pentru mine, căci Tu eşti scăparea^(VR) mea în ziua nenorocirii! ¹⁸ Prigonitorii mei să fie acoperiţi de ruşine^(VS), dar să nu fiu ruşinat^(VT) eu; să tremure ei, dar să nu tremur eu! Adu peste ei ziua nenorocirii, loveşte-i^(VU) cu o îndoită urgie!”

Sfinţirea Sabatului

¹⁹ Aşa mi-a vorbit Domnul: „Du-te şi stai la poarta copiilor poporului, pe care intră şi ies împăraţii lui Iuda, şi la toate porţile Ierusalimului ²⁰ şi spune-le: ‘Ascultaţi^(VV) Cuvântul Domnului, împăraţi ai lui Iuda, tot Iuda, şi toţi locuitorii Ierusalimului, care intraţi pe aceste porţi! ²¹ Aşa vorbeşte Domnul: «Luaţi seama^(VW), în sufletele voastre, să nu purtaţi nicio povară în ziua Sabatului şi să n-o aduceţi înăuntru pe porţile Ierusalimului. ²² Să nu scoateţi din casele voastre nicio povară în ziua Sabatului şi să nu faceţi nicio lucrare, ci sfinţiţi ziua Sabatului, cum am poruncit^(VX) părinţilor voştri.» ²³ Dar^(VY) ei n-au ascultat şi n-au luat aminte, ci şi-au înţepenit gâtul, ca să n-asculte şi să nu ia învăţătură. ²⁴ «Dacă Mă veţi asculta în adevăr, zice Domnul, şi nu veţi aduce nicio sarcină înăuntru, pe porţile acestei cetăţi, în ziua Sabatului, ci veţi sfinţi ziua Sabatului şi nu veţi face nicio lucrare în ziua aceasta, ²⁵ atunci pe porţile acestei cetăţi vor^(VZ) intra împăraţi şi voievozi care vor şedea pe scaunul de domnie al lui David; ei vor veni în care şi călări pe cai, ei şi voievozii lor, oamenii lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului, şi cetatea aceasta va fi locuită în veci. ²⁶ Vor veni din cetăţile lui Iuda şi din împrejurimile^(WA) Ierusalimului, din ţara lui Beniamin, din vale, de pe munte şi de la miazăzi^(WB), ca să aducă arderi-de-tot şi jertfe^(WC), să aducă daruri de mâncare şi tămâie şi să aducă jertfe de mulţumire^(WD) în Casa Domnului. ²⁷ Dar, dacă nu veţi asculta când vă poruncesc să sfinţiţi ziua Sabatului, să nu duceţi nicio povară şi să n-o aduceţi înăuntru pe porţile Ierusalimului, în ziua Sabatului, atunci voi aprinde^(WE) un foc la porţile cetăţii, care^(WF) va arde casele cele mari ale Ierusalimului şi nu se va stinge»’.”

Vasul olarului şi nepocăinţa poporului

18 Cuvântul vorbit de Ieremia din partea Domnului şi care sună astfel: ² „Scoală-te şi pogoară-te în casa olarului; acolo te voi face să auzi cuvintele Mele!” ³ Când m-am pogorât în casa olarului, iată că el lucra pe roată. ⁴ Vasul pe care-l făcea n-a izbutit – cum se întâmplă cu lutul în mâna olarului. Atunci, el a făcut un alt vas, cum i-a plăcut lui să-l facă. ⁵ Şi Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ⁶ „Nu pot Eu să fac cu voi ca olarul acesta casă^(WG) a lui Israel?” zice Domnul. „Iată, cum^(WH) este lutul în mâna olarului, aşa sunteţi voi în mâna Mea, casă a lui Israel! ⁷ Deodată zic despre un neam, despre o împărăţie, că-l voi smulge^(WI), că-l voi surpa şi că-l voi nimici, ⁸ dar, dacă neamul acesta^(WJ) despre care am vorbit astfel se întoarce de la răutatea lui, atunci şi Mie Îmi pare rău^(WK) de răul pe care Îmi pusesem în gând să i-l fac. ⁹ Tot aşa însă, deodată zic despre un neam, sau despre o împărăţie, că-l voi zidi sau că-l voi sădi. ¹⁰ Dar, dacă neamul acesta face ce este rău înaintea Mea şi n-ascultă glasul Meu, atunci Îmi pare rău şi de binele pe care aveam de gând să i-l fac. ¹¹ De aceea, vorbeşte acum oamenilor lui Iuda şi locuitorilor Ierusalimului şi zi: ‘Aşa vorbeşte Domnul: «Iată, pregătesc o nenorocire împotriva voastră şi fac un plan împotriva voastră. De aceea, întoarceţi-vă^(WL) fiecare de la calea voastră cea rea, îndreptaţi-vă umbletele şi faptele!»’ ¹² Dar ei zic: ‘Degeaba^(WM)! Căci noi ne vom urma gândurile noastre şi vom lucra fiecare după pornirile inimii noastre rele!’ ” ¹³ De aceea, aşa vorbeşte Domnul: „Întrebaţi^(WN) pe neamuri! Cine a auzit vreodată asemenea lucruri? Fecioara lui Israel a făcut grozave^(WO) blestemăţii. ¹⁴ Părăseşte zăpada Libanului stânca ogoarelor? Sau se văd secând apele care vin de departe proaspete şi curgătoare? ¹⁵ Totuşi poporul Meu M-a uitat^(WP) şi aduce tămâie idolilor^(WQ); s-a abătut din căile lui, a părăsit vechile cărări^(WR) şi a apucat pe cărări şi drumuri nebătute, ¹⁶ făcând astfel din ţara lor o pustietate^(WS), o veşnică batjocură^(WT); toţi cei ce trec prin ea sunt uimiţi şi dau din cap. ¹⁷ Ca^(WU) vântul de la răsărit îi voi risipi^(WV) înaintea vrăjmaşului, iar în ziua necazului lor, le voi întoarce^(WW) spatele şi nu Mă voi uita la ei!” ¹⁸ Atunci ei au zis: „Veniţi^(WX) să urzim rele împotriva lui Ieremia! Căci^(WY) doar nu va pieri Legea din lipsă de preoţi, nici sfatul din lipsă de înţelepţi, nici cuvântul din lipsă de proroci. Haidem să-l ucidem cu vorba şi să nu luăm seama la toate vorbirile lui!” ¹⁹ Ascultă-mă, Doamne, şi auzi glasul potrivnicilor mei! ²⁰ Cu rău^(WZ) se răsplăteşte binele? Căci au săpat^(XA) o groapă ca să-mi ia viaţa. Adu-Ţi aminte că am stat înaintea Ta ca să vorbesc bine pentru ei şi să abat mânia Ta de la ei. ²¹ De aceea, dă^(XB) pe copiii lor pradă foametei şi doboară-i cu sabia! Nevestele lor să fie lipsite de copii şi să rămână văduve, şi bărbaţii lor să fie luaţi de ciumă; tinerii lor să fie ucişi de sabie în luptă! ²² Să se audă strigăte ieşind din casele lor când cetele aduse de Tine vor cădea deodată peste ei! Căci au săpat^(XC) o groapă ca să mă prindă şi mi-au întins laţuri sub picioare. ²³ Dar Tu, Doamne, cunoşti toate uneltirile lor făcute ca să mă omoare. Nu le ierta^(XD) nelegiuirea şi nu le şterge păcatul dinaintea Ta, ci să fie doborâţi în Faţa Ta! Lucrează împotriva lor la vremea mâniei Tale!

Vasul zdrobit şi dărâmarea Ierusalimului

19 Aşa a vorbit Domnul: „Du-te de cumpără de la un olar un vas de pământ şi ia cu tine pe câţiva din bătrânii poporului şi din bătrânii preoţilor. ² Du-te în valea^(XE) Ben-Hinom, care este la intrarea porţii olăriei, şi acolo să vesteşti cuvintele pe care ţi le voi spune. ³ Să spui^(XF): ‘Ascultaţi Cuvântul Domnului, împăraţi ai lui Iuda şi locuitori ai Ierusalimului!

Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iată, voi aduce peste locul acesta o nenorocire care va face să ţiuie urechile^(XG) oricui va auzi vorbindu-se de ea. ⁴ Pentru că M-au părăsit^(XH), au spurcat locul acesta, au adus în el tămâie altor dumnezei pe care nu-i cunoşteau nici ei, nici părinţii lor, nici împăraţii lui Iuda şi au umplut locul acesta cu sânge^(XI) nevinovat. ⁵ Au zidit^(XJ) şi înălţimi lui Baal, ca să ardă pe copiii lor în foc ca arderi-de-tot lui Baal – lucru pe care nici nu-l poruncisem^(XK), nici nu-l rânduisem şi nici nu-Mi trecuse prin minte. ⁶ De aceea, iată, vin zile, zice Domnul, când locul acesta nu se va mai numi Tofet, nici^(XL) Valea Ben-Hinom, ci se va numi Valea Măcelului! ⁷ În locul acesta voi zădărnici sfatul lui Iuda şi al Ierusalimului, îi voi face^(XM) să cadă ucişi de sabie înaintea vrăjmaşilor lor şi de mâna celor ce vor să le ia viaţa. Trupurile lor moarte^(XN) le voi da hrană păsărilor cerului şi fiarelor pământului. ⁸ Voi face din cetatea aceasta o groază şi o batjocură^(XO); aşa că toţi cei ce vor trece pe lângă ea se vor îngrozi şi vor şuiera când vor vedea toate rănile ei. ⁹ Îi voi face să mănânce carnea^(XP) fiilor şi fiicelor lor, aşa că îşi vor mânca unii carnea altora, în mijlocul necazului şi strâmtorării în care-i vor aduce vrăjmaşii lor şi cei ce vor să le ia viaţa».’ ¹⁰ Să spargi^(XQ) apoi vasul sub ochii oamenilor care vor merge cu tine. ¹¹ Şi să le spui: ‘Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Tocmai aşa voi zdrobi^(XR) pe poporul acesta şi cetatea aceasta cum se sparge vasul unui olar, fără să poată fi făcut la loc. Şi morţii vor fi îngropaţi^(XS) în Tofet din lipsă de loc pentru îngropare. ¹² Aşa voi face locului acestuia, zice Domnul, şi locuitorilor lui şi voi face cetatea aceasta ca Tofetul. ¹³ Casele Ierusalimului şi casele împăraţilor lui Iuda vor fi necurate ca^(XT) Tofetul, toate casele pe acoperişul^(XU) cărora se aducea tămâie întregii oştiri a cerurilor şi se turnau jertfe de băutură^(XV) altor dumnezei!»’ ”

Închiderea lui Ieremia

¹⁴ Ieremia s-a întors din Tofet, unde-l trimisese Domnul să prorocească. Apoi a stat în curtea^(XW) Casei Domnului şi a zis întregului popor: ¹⁵ „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Iată, voi aduce peste cetatea aceasta şi peste toate cetăţile care ţin de ea toate nenorocirile pe care i le-am vestit mai dinainte, pentru că şi-au înţepenit gâtul^(XX) ca să n-asculte cuvintele Mele’.”

20 Paşhur, fiul lui Imer^(XY), preot şi priveghetor de căpetenie în Casa Domnului, a auzit pe Ieremia prorocind aceste lucruri. ² Şi Paşhur a lovit pe prorocul Ieremia şi l-a aruncat în temniţa cu butuci, care era la poarta de sus a lui Beniamin, în Casa Domnului. ³ Dar a doua zi, Paşhur a scos pe Ieremia din temniţă. Şi Ieremia i-a zis: „Domnul nu te mai numeşte Paşhur (Noroc din toate părţile), ci Magor-Misabib (Spaimă din toate părţile). ⁴ Căci aşa vorbeşte Domnul: ‘Iată, te voi face de groază, pe tine şi pe toţi prietenii tăi; ei vor cădea ucişi de sabia vrăjmaşilor lor, şi ochii tăi vor vedea lucrul acesta. Voi da, de asemenea, pe tot Iuda în mâinile împăratului Babilonului, care-i va duce robi la Babilon şi-i va ucide cu sabia. ⁵ Toate bogăţiile cetăţii acesteia, tot rodul muncii ei, tot ce are ea mai scump şi toate vistieriile împăraţilor lui Iuda le voi da^(XZ) în mâinile vrăjmaşilor lor; aceştia le vor jefui, le vor lua şi le vor duce la Babilon. ⁶ Chiar şi tu, Paşhur, şi toţi cei ce locuiesc în casa ta veţi merge la Babilon în robie; acolo vei muri şi acolo vei fi îngropat, tu şi toţi prietenii tăi cărora le-ai prorocit^(YA) minciuni’.”

Plângerile prorocului

⁷ M-ai înduplecat, Doamne, şi m-am lăsat înduplecat; ai^(YB) fost mai tare decât mine şi m-ai biruit! În fiecare zi sunt o pricină de râs^(YC), toată lumea îşi bate joc de mine. ⁸ Căci ori de câte ori vorbesc, trebuie să^(YD) strig: „Silnicie şi apăsare!” Aşa încât Cuvântul Domnului îmi aduce numai ocară şi batjocură toată ziua. ⁹ Dacă zic: „Nu voi mai pomeni de El şi nu voi mai vorbi în Numele Lui!” iată că în inima mea este ca un foc^(YE) mistuitor, închis în oasele mele. Caut să-l opresc, dar nu^(YF) pot. ¹⁰ Căci aud^(YG) vorbele rele ale multora, spaima care domneşte împrejur. „Învinuiţi-l”, strigă ei. „Haidem să-l învinuim!” Toţi cei ce trăiau în pace^(YH) cu mine pândesc să vadă dacă mă clatin şi zic: „Poate că se va lăsa prins, vom pune mâna pe el şi ne vom răzbuna pe el!” ¹¹ Dar Domnul^(YI) este cu mine ca un viteaz puternic, de aceea prigonitorii mei se vor poticni şi nu vor^(YJ) birui. Se vor umple de ruşine că n-au lucrat cu chibzuinţă; de o veşnică ruşine^(YK), care nu se va uita! ¹² Şi acum, Doamne, Dumnezeul oştirilor, care încerci pe cel^(YL) neprihănit, care pătrunzi rărunchii şi inimile, fă-mă^(YM) să văd răzbunarea Ta împotriva lor! Căci Ţie îmi încredinţez pricina. ¹³ Cântaţi Domnului, lăudaţi pe Domnul! Căci El izbăveşte^(YN) sufletul celui nenorocit din mâna celor răi. ¹⁴ Blestemată^(YO) să fie ziua când m-am născut! Ziua în care m-a născut mama să nu fie binecuvântată! ¹⁵ Blestemat să fie omul care a adus vestea aceasta tatălui meu: „Ţi s-a născut un copil de parte bărbătească”, şi l-a umplut de bucurie cu ea! ¹⁶ Omul acela să ajungă precum cetăţile pe care le-a nimicit^(YP) Domnul fără milă! Să audă gemete dimineaţa^(YQ) şi strigăte de război la amiază! ¹⁷ De ce n-am fost^(YR) omorât în pântecele mamei, ca să-mi fi fost ea mormântul meu! De ce n-a rămas ea veşnic însărcinată cu mine? ¹⁸ Pentru ce am ieşit^(YS) din pântecele mamei ca să văd^(YT) numai suferinţă şi durere şi să-mi isprăvesc zilele în ruşine?