Ieremia 12

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

12 „Tu eşti prea drept^(A), Doamne, ca să mă cert cu Tine; vreau totuşi să Te întreb asupra orânduirilor Tale. Pentru ce propăşeşte^(B) calea celor răi şi toţi mişeii trăiesc în pace? ² I-ai sădit, au prins rădăcină, cresc, fac rod. Ce-i drept, eşti aproape^(C) de gura lor, dar departe de inima lor! ³ Totuşi Tu, Doamne, mă^(D) cunoşti, mă vezi, îmi cercetezi^(E) inima şi vezi că este cu Tine. Ia-i ca pe nişte oi care trebuie tăiate şi pregăteşte-i pentru ziua^(F) măcelului! ⁴ Până când să se jelească^(G) ţara şi să se usuce iarba de pe toate câmpiile? Pier vitele^(H) şi păsările din pricina răutăţii^(I) locuitorilor. Căci ei zic: ‘El (Ieremia) n-are să ne vadă sfârşitul!’ ⁵ Dacă, alergând cu cei ce aleargă pe picioare, ei te obosesc, cum vei putea să te iei la întrecere cu nişte cai? Şi dacă nu te crezi la adăpost decât într-o ţară liniştită, ce vei face pe malurile îngâmfate ale^(J) Iordanului? ⁶ Căci chiar fraţii^(K) tăi şi casa tatălui tău te vând, ei înşişi strigă în gura mare după tine. Nu-i crede^(L) când îţi vor spune vorbe prietenoase.”

Ţara pustiită. Asupra pustiitorilor

⁷ „Mi-am părăsit casa şi Mi-am lăsat moştenirea, Mi-am dat pe iubita Mea în mâinile vrăjmaşilor ei. ⁸ Moştenirea Mea a ajuns pentru Mine ca un leu în pădure, a mugit împotriva Mea, şi de aceea o urăsc. ⁹ A ajuns oare moştenirea Mea pentru Mine o pasăre de pradă pestriţă, în jurul căreia se strâng păsările de pradă? Duceţi-vă^(M) şi strângeţi toate fiarele câmpului, şi aduceţi-le ca s-o mănânce!” ¹⁰ „Un mare^(N) număr de păstori îmi pustiesc via^(O), îmi calcă^(P) ogorul în picioare; ogorul meu cel plăcut îl prefac într-un pustiu părăsit. ¹¹ Îl pustiesc, şi el stă^(Q) trist şi pustiit înaintea mea. Toată ţara este pustiită, căci nimeni^(R) nu ia seama la ea. ¹² Peste toate înălţimile pustiei vin pustiitori, căci sabia Domnului mănâncă ţara de la un capăt la altul, şi nimeni nu-i lăsat în pace. ¹³ Au semănat^(S) grâu, şi seceră spini, s-au ostenit fără folos. Să vă fie ruşine de ce culegeţi în urma mâniei aprinse a Domnului!” ¹⁴ „Aşa vorbeşte Domnul despre toţi vecinii mei cei răi, care se ating^(T) de moştenirea pe care am dat-o poporului Meu Israel: ‘Iată, îi voi smulge^(U) din ţara lor şi voi smulge casa lui Iuda din mijlocul lor. ¹⁵ Dar^(V), după ce-i voi smulge, voi avea iarăşi milă de ei şi-i voi aduce înapoi^(W) pe fiecare în moştenirea lui şi pe fiecare în ţara lui. ¹⁶ Şi, dacă vor învăţa căile poporului Meu, dacă vor jura^(X) pe Numele Meu zicând: «Viu este Domnul!» cum au învăţat pe poporul Meu să jure pe Baal, atunci vor fi fericiţi^(Y) în mijlocul poporului Meu. ¹⁷ Dar, dacă nu vor asculta^(Z) nimic, voi nimici cu desăvârşire pe un astfel de popor, îl voi nimici şi îl voi pierde’, zice Domnul.”