Passage Resources Hebrew/Greek Your Content
Next
Add parallel Print Page Options
Close RMNN

Geneza 1-2
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

DE LA FACEREA LUMII PÂNĂ LA AVRAAM

Capitolele 1—11:9.

Facerea lumii

1 La început(A), Dumnezeu a făcut(B) cerurile şi pământul.

Lumina

2 Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric, şi(C) Duhul lui Dumnezeu Se mişca pe deasupra apelor. 3 Dumnezeu(D) a zis: „Să fie(E) lumină!” Şi a fost lumină. 4 Dumnezeu a văzut că lumina era bună şi Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric. 5 Dumnezeu a numit lumina zi(F), iar întunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi.

Cerul

6 Dumnezeu a zis: „Să fie(G) o întindere între ape şi ea să despartă apele de ape.” 7 Şi Dumnezeu a făcut întinderea, şi ea a despărţit(H) apele care sunt dedesubtul întinderii de apele care sunt deasupra(I) întinderii. Şi aşa a fost. 8 Dumnezeu a numit întinderea cer. Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a doua.

Pământul

9 Dumnezeu a zis: „Să(J) se strângă la un loc apele care sunt dedesubtul cerului şi să se arate uscatul!” Şi aşa a fost. 10 Dumnezeu a numit uscatul pământ, iar grămada de ape a numit-o mări. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. 11 Apoi Dumnezeu a zis: „Să dea(K) pământul verdeaţă, iarbă cu sămânţă, pomi roditori(L), care să facă rod după soiul lor şi care să aibă în ei sămânţa lor pe pământ.” Şi aşa a fost. 12 Pământul a dat verdeaţă, iarbă cu sămânţă după soiul ei şi pomi care fac rod şi care îşi au sămânţa în ei, după soiul lor. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. 13 Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a treia.

Soarele, Luna şi stelele

14 Dumnezeu a zis: „Să fie nişte luminători(M) în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne(N) care să arate vremurile, zilele şi anii 15 şi să slujească de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pământul.” Şi aşa a fost. 16 Dumnezeu(O) a făcut cei doi mari luminători, şi anume: luminătorul cel mai mare, ca să stăpânească ziua, şi(P) luminătorul cel mai mic, ca să stăpânească noaptea; a făcut şi stelele. 17 Dumnezeu i-a aşezat în întinderea cerului, ca să lumineze pământul, 18 să stăpânească(Q) ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. 19 Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a patra.

Vieţuitoarele mării

20 Dumnezeu a zis: „Să mişune apele de vieţuitoare şi să zboare păsări deasupra pământului pe întinderea cerului.” 21 Dumnezeu(R) a făcut peştii cei mari şi toate vieţuitoarele care se mişcă şi de care mişună apele, după soiurile lor; a făcut şi orice pasăre înaripată după soiul ei. Dumnezeu a văzut că erau bune. 22 Dumnezeu le-a binecuvântat şi a zis: „Creşteţi(S), înmulţiţi-vă şi umpleţi apele mărilor; să se înmulţească şi păsările pe pământ.” 23 Astfel a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a cincea.

Vieţuitoarele pământului

24 Dumnezeu a zis: „Să dea pământul vieţuitoare după soiul lor; vite, târâtoare şi fiare pământeşti după soiul lor”. Şi aşa a fost. 25 Dumnezeu a făcut fiarele pământului după soiul lor, vitele după soiul lor şi toate târâtoarele pământului după soiul lor. Dumnezeu a văzut că erau bune. 26 Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem(T) om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească(U) peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.” 27 Dumnezeu a făcut pe om după(V) chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească(W) şi parte femeiască i-a făcut. 28 Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: „Creşteţi(X), înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ.” 29 Şi Dumnezeu a zis: „Iată că v-am dat orice iarbă care face sămânţă şi care este pe faţa întregului pământ şi orice pom care are în el rod cu sămânţă: aceasta să fie hrana(Y) voastră. 30 Iar tuturor(Z) fiarelor pământului, tuturor păsărilor(AA) cerului şi tuturor vietăţilor care se mişcă pe pământ, care au în ele o suflare de viaţă, le-am dat ca hrană toată iarba verde”. Şi aşa a fost. 31 Dumnezeu S-a uitat(AB) la tot ce făcuse şi iată că erau foarte bune. Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a şasea.

Ziua de odihnă

2 Astfel au fost sfârşite cerurile şi pământul şi toată(AC) oştirea lor. 2 În ziua(AD) a şaptea, Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea pe care o făcuse şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse. 3 Dumnezeu a binecuvântat(AE) ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o zidise şi o făcuse.

Facerea omului

4 Iată(AF) istoria cerurilor şi a pământului, când au fost făcute. 5 În ziua când a făcut Domnul Dumnezeu un pământ şi ceruri, nu era încă pe pământ niciun copăcel(AG) de câmp şi nicio iarbă de pe câmp nu încolţea încă, fiindcă Domnul Dumnezeu nu dăduse încă ploaie(AH) pe pământ şi nu era niciun om ca să lucreze(AI) pământul. 6 Ci un abur se ridica de pe pământ şi uda toată faţa pământului. 7 Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna(AJ) pământului, i-a(AK) suflat în nări(AL) suflare de viaţă, şi omul s-a făcut(AM) astfel un suflet viu.

Raiul

8 Apoi, Domnul Dumnezeu a sădit o grădină(AN) în Eden(AO), spre răsărit(AP), şi a pus(AQ) acolo pe omul pe care-l întocmise. 9 Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul(AR) de pomi, plăcuţi la vedere şi buni la mâncare, şi pomul(AS) vieţii în mijlocul grădinii, şi pomul(AT) cunoştinţei binelui şi răului. 10 Un râu ieşea din Eden şi uda grădina, şi de acolo se împărţea şi se făcea patru braţe. 11 Numele celui dintâi este Pison; el înconjoară toată(AU) ţara Havila, unde se găseşte aur. 12 Aurul din ţara aceasta este bun; acolo se găseşte şi bedelion(AV), şi piatră de onix. 13 Numele râului al doilea este Ghihon; el înconjoară toată ţara Cuş. 14 Numele celui de al treilea este(AW) Hidechel[a]. El curge la răsăritul Asiriei. Al patrulea râu este Eufratul. 15 Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat(AX) în grădina Edenului ca s-o lucreze şi s-o păzească. 16 Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănânci, după plăcere, din orice pom din grădină, 17 dar(AY) din pomul cunoştinţei binelui şi răului să(AZ) nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri(BA) negreşit.”

Facerea femeii

18 Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am(BB) să-i fac un ajutor potrivit pentru el.” 19 Domnul Dumnezeu(BC) a făcut din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului şi le-a adus(BD) la om, ca să vadă cum are să le numească, şi orice nume pe care-l dădea omul fiecărei vieţuitoare acela-i era numele. 20 Şi omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi tuturor fiarelor câmpului, dar, pentru om, nu s-a găsit niciun ajutor care să i se potrivească. 21 Atunci, Domnul Dumnezeu a trimis un somn(BE) adânc peste om, şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei. 22 Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la(BF) om. 23 Şi omul a zis: „Iată în sfârşit aceea care este os(BG) din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi ‘femeie’[b], pentru că a fost luată din(BH) om.” 24 De aceea(BI) va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup.

Ispitirea femeii

25 Omul şi nevasta lui erau amândoi(BJ) goi şi nu le era(BK) ruşine.

Footnotes

  1. Geneza 2:14 Adică Tigru.
  2. Geneza 2:23 În evreieşte femeie (işa) vine de la un cuvânt care înseamnă bărbat (iş).
Listen to Geneza 1-2
Close NTLR

Geneza 1-2
Nouă Traducere În Limba Română

Istoria creării cerurilor şi a pământului

1 La început, Dumnezeu[a] a creat cerurile şi pământul. 2 Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului era întuneric, iar Duhul lui Dumnezeu plutea peste întinderea apelor.

3 Atunci Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!“; şi a fost lumină. 4 Dumnezeu a văzut că lumina era bună şi a despărţit lumina de întuneric. 5 Dumnezeu a numit lumina „zi“, iar întunericul l-a numit „noapte“. A fost o seară şi a fost o dimineaţă: ziua întâi.

6 Dumnezeu a zis: „Să fie o boltă cerească[b] în mijlocul apelor, care să despartă apele de ape!“ 7 Astfel, Dumnezeu a făcut bolta şi a despărţit apele care sunt sub boltă de apele care sunt deasupra ei. Şi aşa a şi fost. 8 Dumnezeu a numit bolta „cer“. A fost o seară şi a fost o dimineaţă: ziua a doua.

9 Dumnezeu a zis: „Să se adune la un loc apele care sunt sub cer şi să apară uscatul!“ Şi aşa a şi fost. 10 Dumnezeu a numit uscatul „pământ“, iar apele care au fost adunate la un loc, le-a numit „mări“. Dumnezeu a văzut că acest lucru era bun. 11 Atunci Dumnezeu a zis: „Să dea pământul vegetaţie: plante care să facă sămânţă şi pomi fructiferi care să dea rod cu sămânţă în el, potrivit soiului lor!“ Şi aşa a şi fost. 12 Pământul a dat vegetaţie: plante care fac sămânţă potrivit soiului lor şi pomi care dau rod cu sămânţă în el, potrivit soiului lor. Dumnezeu a văzut că acest lucru era bun. 13 A fost o seară şi a fost o dimineaţă: ziua a treia.

14 Dumnezeu a zis: „Să fie nişte luminători pe bolta cerului, care să despartă ziua de noapte; ei să fie semne care să arate anotimpurile, zilele şi anii 15 şi să slujească drept luminători pe bolta cerului, ca să dea lumină pământului!“ Şi aşa a şi fost. 16 Dumnezeu a făcut cei doi luminători mari: luminătorul cel mare, care să stăpânească ziua, şi luminătorul cel mic, care să stăpânească noaptea; a făcut, de asemenea, şi stelele. 17 Dumnezeu i-a aşezat pe bolta cerului, ca să dea lumină pământului, 18 să stăpânească ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Dumnezeu a văzut că acest lucru era bun. 19 A fost o seară şi a fost o dimineaţă: ziua a patra.

20 Dumnezeu a zis: „Să mişune apele de vieţuitoare şi să zboare păsări pe bolta cerului, deasupra pământului!“ 21 Astfel, Dumnezeu a făcut creaturile cele mari din ape, toate vieţuitoarele care se mişcă şi de care mişună apele, potrivit felurilor lor şi toate păsările înaripate, potrivit felurilor lor. Dumnezeu a văzut că acest lucru era bun. 22 Dumnezeu le-a binecuvântat zicând: „Fiţi roditoare, înmulţiţi-vă şi umpleţi apele mărilor; să se înmulţească şi păsările pe pământ!“ 23 A fost o seară şi a fost o dimineaţă: ziua a cincea.

24 Dumnezeu a zis: „Să dea pământul vieţuitoare, potrivit felurilor lor: vite,[c] animale mici[d] şi animale sălbatice[e], fiecare potrivit felurilor lor!“ Şi aşa a şi fost. 25 Dumnezeu a făcut animalele sălbatice, potrivit felurilor lor, vitele, potrivit felurilor lor şi toate animalele mici care mişună pe pământ, potrivit felurilor lor. Dumnezeu a văzut că acest lucru era bun.

26 Atunci Dumnezeu a zis: „Să facem om[f] după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; ei să domnească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul[g] şi peste toate animalele mici care mişună pe pământ!“

27 Astfel, Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Său,
    după chipul lui Dumnezeu l-a creat;
        bărbat şi femeie i-a creat.

28 Dumnezeu i-a binecuvântat şi le-a zis: „Fiţi roditori şi înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; domniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste toate vieţuitoarele care mişună pe pământ!“ 29 Apoi Dumnezeu a zis: „V-am dat toate plantele care fac sămânţă şi care se află pe tot pământul şi toţi pomii care fac fructe cu sămânţă în ele, ca să le aveţi pentru hrană. 30 Tuturor animalelor pământului, tuturor păsărilor cerului şi tuturor animalelor mici care mişună pe pământ, care au suflare de viaţă în ele, le-am dat ca hrană toate plantele verzi.“ Şi aşa a şi fost.

31 Dumnezeu s-a uitat la tot ce a făcut şi toate erau foarte bune. A fost o seară şi a fost o dimineaţă: ziua a şasea.

2 Astfel a fost încheiată crearea cerurilor, a pământului şi a întregii lor oştiri. 2 În ziua a şaptea, Dumnezeu Îşi terminase lucrarea pe care a făcut-o; El s-a odihnit în ziua a şaptea de toată lucrarea pe care a făcut-o. 3 Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ea s-a odihnit[h] de toată lucrarea pe care a făcut-o în creaţie.

Adam şi Eva

4 Aceasta este relatarea[i] creării cerurilor şi a pământului.

Când Domnul Dumnezeu[j] a făcut pământul şi cerurile, 5 pe pământ nu era încă nici o plantă verde, iar iarba câmpului încă nu încolţise pentru că Domnul Dumnezeu încă nu dăduse ploaie pe pământ şi nu era nici un om ca să lucreze pământul, 6 ci doar un abur se ridica de pe pământ şi uda toată suprafaţa pământului. 7 Atunci Domnul Dumnezeu l-a modelat pe Adam[k] din ţărâna pământului şi a suflat în nările lui suflare de viaţă, iar Adam a devenit un suflet viu. 8 Domnul Dumnezeu a plantat o grădină în Eden, în răsărit. Acolo l-a pus pe Adam, omul pe care l-a modelat. 9 Domnul Dumnezeu a făcut să crească din ţărâna pământului tot felul de pomi care sunt plăcuţi la vedere şi buni de mâncat; de asemenea, în mijlocul grădinii se aflau pomul vieţii şi pomul cunoaşterii binelui şi răului. 10 Un râu curgea din Eden ca să ude grădina, iar de acolo se despărţea în patru braţe. 11 Numele primului braţ era Pişon; el curgea împrejurul[l] ţării Havila, unde era aur. 12 Aurul acelei ţări era bun; de asemenea, acolo se găseau bedelion[m] şi piatră de onix. 13 Numele celui de-al doilea braţ era Ghihon. El curgea împrejurul ţării Cuş[n]. 14 Numele celui de-al treilea braţ era Tigru; el curgea la răsăritul Asurului. Numele celui de-al patrulea braţ era Eufrat.

15 Domnul Dumnezeu l-a luat pe Adam şi l-a aşezat în grădina Eden, ca să o lucreze şi să o păzească. 16 Domnul Dumnezeu i-a poruncit lui Adam: „Poţi să mănânci din orice pom din grădină, 17 dar din pomul cunoaşterii binelui şi răului să nu mănânci, pentru că în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit!“

18 Apoi Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca Adam să fie singur; îi voi face un ajutor potrivit.“ 19 Astfel, Domnul Dumnezeu a modelat din ţărână toate animalele câmpului şi toate păsările cerului şi le-a adus la Adam, ca să vadă ce nume le va da. Şi numele pe care Adam i l-a dat fiecărei vieţuitoare, acela a rămas. 20 Adam le-a dat nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi fiarelor câmpului; însă pentru el nu s-a găsit nici un ajutor potrivit. 21 Aşa că Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste Adam, iar acesta a adormit. Atunci Domnul a luat una dintre coastele lui şi a închis carnea la locul ei. 22 Şi, din coasta pe care a luat-o din Adam, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi i-a adus-o lui Adam. 23 Atunci Adam a exclamat:

„În sfârşit, aceasta este os din oasele mele
    şi carne din carnea mea;
ea se va numi «femeie[o]»,
    pentru că a fost luată din bărbat.“

24 De aceea bărbatul îşi va lăsa tatăl şi mama şi se va uni cu soţia lui, iar ei vor deveni un singur trup.

25 Omul şi soţia lui erau goi, dar nu le era ruşine.

Footnotes

  1. Geneza 1:1 Ebr.: Elohim, numele divin cel mai frecvent folosit în VT; deşi în ebraică este un plural, termenul funcţionează gramatical ca un singular; este un plural care exprimă măreţia lui Dumnezeu
  2. Geneza 1:6 Sau: firmament; tărie
  3. Geneza 1:24 Cu referire la toate animalele care mai târziu vor fi domesticite
  4. Geneza 1:24 Sau: animale care mişună; sau: animale care se târăsc; termenul ebraic face referire la toate celelalte animalele mai mărunte, distincte de vite şi de animalele sălbatice mari; de asemenea, termenul poate include şi insectele; şi în vs. 25, 26
  5. Geneza 1:24 Lit.: vietăţi ale pământului
  6. Geneza 1:26 Termenul ebraic se referă la fiinţele umane în general, şi nu la o singură persoană; şi în v. 27
  7. Geneza 1:26 TM; Siriacă: peste toate animalele sălbatice
  8. Geneza 2:3 Poate avea şi sensul de a încheia
  9. Geneza 2:4 Ebr.: toledot (istorie, relatare, genealogie), un cuvânt care marchează începutul unei noi secţiuni principale. Cartea Geneza este structurată pe 10 toledoturi (2:4; 5:1; 6:9; 10:1; 11:10; 11:27; 25:12; 25:19; 36:1; 37:2)
  10. Geneza 2:4 Ebr.: YHWH Elohim; YHWH este un nume personal al lui Dumnezeu, care-L prezintă ca Dumnezeul legământului cu Israel, Dumnezeul Răscumpărător (vezi Ex. 3:14-15; 6:2-6), pe când Elohim este un termen general, care-L prezintă ca Dumnezeul Creator şi Suveran peste întregul univers. Cele două nume apar de multe ori împreună, arătând că este vorba despre unul şi acelaşi Dumnezeu
  11. Geneza 2:7 Termenul ebraic pentru om este Adam, înrudit cu adamah (ţărână)
  12. Geneza 2:11 Sau: străbătea
  13. Geneza 2:12 Răşină gălbui-transparentă şi aromată, uşor confundabilă cu o piatră preţioasă
  14. Geneza 2:13 Cel mai probabil identificată cu SE Mesopotamiei, patria cassiţilor, şi nu cu Etiopia
  15. Geneza 2:23 Ebr.: işa, femeie şi iş, bărbat, joc de cuvinte specific ebraicii biblice
Geneza 3
Next
dropdown
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014 (RMNN)

Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.

Bible Society
Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)

Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.