Genesis 2
Biblia Sacra Vulgata
2 Igitur perfecti sunt caeli et terra, et omnis ornatus eorum.
2 Complevitque Deus die septimo opus suum quod fecerat: et requievit die septimo ab universo opere quod patrarat.
3 Et benedixit diei septimo, et sanctificavit illum, quia in ipso cessaverat ab omni opere suo quod creavit Deus ut faceret.
4 Istae sunt generationes caeli et terrae, quando creata sunt, in die quo fecit Dominus Deus caelum et terram,
5 et omne virgultum agri antequam oriretur in terra, omnemque herbam regionis priusquam germinaret: non enim pluerat Dominus Deus super terram, et homo non erat qui operaretur terram:
6 sed fons ascendebat e terra, irrigans universam superficiem terrae.
7 Formavit igitur Dominus Deus hominem de limo terrae, et inspiravit in faciem ejus spiraculum vitae, et factus est homo in animam viventem.
8 Plantaverat autem Dominus Deus paradisum voluptatis a principio, in quo posuit hominem quem formaverat.
9 Produxitque Dominus Deus de humo omne lignum pulchrum visu, et ad vescendum suave lignum etiam vitae in medio paradisi, lignumque scientiae boni et mali.
10 Et fluvius egrediebatur de loco voluptatis ad irrigandum paradisum, qui inde dividitur in quatuor capita.
11 Nomen uni Phison: ipse est qui circuit omnem terram Hevilath, ubi nascitur aurum:
12 et aurum terrae illius optimum est; ibi invenitur bdellium, et lapis onychinus.
13 Et nomen fluvii secundi Gehon; ipse est qui circumit omnem terram AEthiopiae.
14 Nomen vero fluminis tertii, Tigris: ipse vadit contra Assyrios. Fluvius autem quartus, ipse est Euphrates.
15 Tulit ergo Dominus Deus hominem, et posuit eum in paradiso voluptatis, ut operaretur, et custodiret illum:
16 praecepitque ei, dicens: Ex omni ligno paradisi comede;
17 de ligno autem scientiae boni et mali ne comedas: in quocumque enim die comederis ex eo, morte morieris.
18 Dixit quoque Dominus Deus: Non est bonum esse hominem solum: faciamus ei adjutorium simile sibi.
19 Formatis igitur Dominus Deus de humo cunctis animantibus terrae, et universis volatilibus caeli, adduxit ea ad Adam, ut videret quid vocaret ea: omne enim quod vocavit Adam animae viventis, ipsum est nomen ejus.
20 Appellavitque Adam nominibus suis cuncta animantia, et universa volatilia caeli, et omnes bestias terrae: Adae vero non inveniebatur adjutor similis ejus.
21 Immisit ergo Dominus Deus soporem in Adam: cumque obdormisset, tulit unam de costis ejus, et replevit carnem pro ea.
22 Et aedificavit Dominus Deus costam, quam tulerat de Adam, in mulierem: et adduxit eam ad Adam.
23 Dixitque Adam: Hoc nunc os ex ossibus meis, et caro de carne mea: haec vocabitur Virago, quoniam de viro sumpta est.
24 Quam ob rem relinquet homo patrem suum, et matrem, et adhaerebit uxori suae: et erunt duo in carne una.
25 Erat autem uterque nudus, Adam scilicet et uxor ejus: et non erubescebant.
Geneza 2
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
Ziua de odihnă
2 Astfel au fost sfârşite cerurile şi pământul şi toată(A) oştirea lor. 2 În ziua(B) a şaptea, Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea pe care o făcuse şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse. 3 Dumnezeu a binecuvântat(C) ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o zidise şi o făcuse.
Facerea omului
4 Iată(D) istoria cerurilor şi a pământului, când au fost făcute. 5 În ziua când a făcut Domnul Dumnezeu un pământ şi ceruri, nu era încă pe pământ niciun copăcel(E) de câmp şi nicio iarbă de pe câmp nu încolţea încă, fiindcă Domnul Dumnezeu nu dăduse încă ploaie(F) pe pământ şi nu era niciun om ca să lucreze(G) pământul. 6 Ci un abur se ridica de pe pământ şi uda toată faţa pământului. 7 Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna(H) pământului, i-a(I) suflat în nări(J) suflare de viaţă, şi omul s-a făcut(K) astfel un suflet viu.
Raiul
8 Apoi, Domnul Dumnezeu a sădit o grădină(L) în Eden(M), spre răsărit(N), şi a pus(O) acolo pe omul pe care-l întocmise. 9 Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul(P) de pomi, plăcuţi la vedere şi buni la mâncare, şi pomul(Q) vieţii în mijlocul grădinii, şi pomul(R) cunoştinţei binelui şi răului. 10 Un râu ieşea din Eden şi uda grădina, şi de acolo se împărţea şi se făcea patru braţe. 11 Numele celui dintâi este Pison; el înconjoară toată(S) ţara Havila, unde se găseşte aur. 12 Aurul din ţara aceasta este bun; acolo se găseşte şi bedelion(T), şi piatră de onix. 13 Numele râului al doilea este Ghihon; el înconjoară toată ţara Cuş. 14 Numele celui de al treilea este(U) Hidechel[a]. El curge la răsăritul Asiriei. Al patrulea râu este Eufratul. 15 Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat(V) în grădina Edenului ca s-o lucreze şi s-o păzească. 16 Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănânci, după plăcere, din orice pom din grădină, 17 dar(W) din pomul cunoştinţei binelui şi răului să(X) nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri(Y) negreşit.”
Facerea femeii
18 Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am(Z) să-i fac un ajutor potrivit pentru el.” 19 Domnul Dumnezeu(AA) a făcut din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului şi le-a adus(AB) la om, ca să vadă cum are să le numească, şi orice nume pe care-l dădea omul fiecărei vieţuitoare acela-i era numele. 20 Şi omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi tuturor fiarelor câmpului, dar, pentru om, nu s-a găsit niciun ajutor care să i se potrivească. 21 Atunci, Domnul Dumnezeu a trimis un somn(AC) adânc peste om, şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei. 22 Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la(AD) om. 23 Şi omul a zis: „Iată în sfârşit aceea care este os(AE) din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi ‘femeie’[b], pentru că a fost luată din(AF) om.” 24 De aceea(AG) va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup.
Ispitirea femeii
25 Omul şi nevasta lui erau amândoi(AH) goi şi nu le era(AI) ruşine.
Footnotes
- Geneza 2:14 Adică Tigru.
- Geneza 2:23 În evreieşte femeie (işa) vine de la un cuvânt care înseamnă bărbat (iş).
Geneza 2
Nouă Traducere În Limba Română
2 Astfel a fost încheiată crearea cerurilor, a pământului şi a întregii lor oştiri. 2 În ziua a şaptea, Dumnezeu Îşi terminase lucrarea pe care a făcut-o; El s-a odihnit în ziua a şaptea de toată lucrarea pe care a făcut-o. 3 Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ea s-a odihnit[a] de toată lucrarea pe care a făcut-o în creaţie.
Adam şi Eva
4 Aceasta este relatarea[b] creării cerurilor şi a pământului.
Când Domnul Dumnezeu[c] a făcut pământul şi cerurile, 5 pe pământ nu era încă nici o plantă verde, iar iarba câmpului încă nu încolţise pentru că Domnul Dumnezeu încă nu dăduse ploaie pe pământ şi nu era nici un om ca să lucreze pământul, 6 ci doar un abur se ridica de pe pământ şi uda toată suprafaţa pământului. 7 Atunci Domnul Dumnezeu l-a modelat pe Adam[d] din ţărâna pământului şi a suflat în nările lui suflare de viaţă, iar Adam a devenit un suflet viu. 8 Domnul Dumnezeu a plantat o grădină în Eden, în răsărit. Acolo l-a pus pe Adam, omul pe care l-a modelat. 9 Domnul Dumnezeu a făcut să crească din ţărâna pământului tot felul de pomi care sunt plăcuţi la vedere şi buni de mâncat; de asemenea, în mijlocul grădinii se aflau pomul vieţii şi pomul cunoaşterii binelui şi răului. 10 Un râu curgea din Eden ca să ude grădina, iar de acolo se despărţea în patru braţe. 11 Numele primului braţ era Pişon; el curgea împrejurul[e] ţării Havila, unde era aur. 12 Aurul acelei ţări era bun; de asemenea, acolo se găseau bedelion[f] şi piatră de onix. 13 Numele celui de-al doilea braţ era Ghihon. El curgea împrejurul ţării Cuş[g]. 14 Numele celui de-al treilea braţ era Tigru; el curgea la răsăritul Asurului. Numele celui de-al patrulea braţ era Eufrat.
15 Domnul Dumnezeu l-a luat pe Adam şi l-a aşezat în grădina Eden, ca să o lucreze şi să o păzească. 16 Domnul Dumnezeu i-a poruncit lui Adam: „Poţi să mănânci din orice pom din grădină, 17 dar din pomul cunoaşterii binelui şi răului să nu mănânci, pentru că în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit!“
18 Apoi Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca Adam să fie singur; îi voi face un ajutor potrivit.“ 19 Astfel, Domnul Dumnezeu a modelat din ţărână toate animalele câmpului şi toate păsările cerului şi le-a adus la Adam, ca să vadă ce nume le va da. Şi numele pe care Adam i l-a dat fiecărei vieţuitoare, acela a rămas. 20 Adam le-a dat nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi fiarelor câmpului; însă pentru el nu s-a găsit nici un ajutor potrivit. 21 Aşa că Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste Adam, iar acesta a adormit. Atunci Domnul a luat una dintre coastele lui şi a închis carnea la locul ei. 22 Şi, din coasta pe care a luat-o din Adam, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi i-a adus-o lui Adam. 23 Atunci Adam a exclamat:
„În sfârşit, aceasta este os din oasele mele
şi carne din carnea mea;
ea se va numi «femeie[h]»,
pentru că a fost luată din bărbat.“
24 De aceea bărbatul îşi va lăsa tatăl şi mama şi se va uni cu soţia lui, iar ei vor deveni un singur trup.
25 Omul şi soţia lui erau goi, dar nu le era ruşine.
Footnotes
- Geneza 2:3 Poate avea şi sensul de a încheia
- Geneza 2:4 Ebr.: toledot (istorie, relatare, genealogie), un cuvânt care marchează începutul unei noi secţiuni principale. Cartea Geneza este structurată pe 10 toledoturi (2:4; 5:1; 6:9; 10:1; 11:10; 11:27; 25:12; 25:19; 36:1; 37:2)
- Geneza 2:4 Ebr.: YHWH Elohim; YHWH este un nume personal al lui Dumnezeu, care-L prezintă ca Dumnezeul legământului cu Israel, Dumnezeul Răscumpărător (vezi Ex. 3:14-15; 6:2-6), pe când Elohim este un termen general, care-L prezintă ca Dumnezeul Creator şi Suveran peste întregul univers. Cele două nume apar de multe ori împreună, arătând că este vorba despre unul şi acelaşi Dumnezeu
- Geneza 2:7 Termenul ebraic pentru om este Adam, înrudit cu adamah (ţărână)
- Geneza 2:11 Sau: străbătea
- Geneza 2:12 Răşină gălbui-transparentă şi aromată, uşor confundabilă cu o piatră preţioasă
- Geneza 2:13 Cel mai probabil identificată cu SE Mesopotamiei, patria cassiţilor, şi nu cu Etiopia
- Geneza 2:23 Ebr.: işa, femeie şi iş, bărbat, joc de cuvinte specific ebraicii biblice
Genesis 2
The Message
2 Heaven and Earth were finished,
down to the last detail.
2-4 By the seventh day
God had finished his work.
On the seventh day
he rested from all his work.
God blessed the seventh day.
He made it a Holy Day
Because on that day he rested from his work,
all the creating God had done.
This is the story of how it all started,
of Heaven and Earth when they were created.
Adam and Eve
5-7 At the time God made Earth and Heaven, before any grasses or shrubs had sprouted from the ground—God hadn’t yet sent rain on Earth, nor was there anyone around to work the ground (the whole Earth was watered by underground springs)—God formed Man out of dirt from the ground and blew into his nostrils the breath of life. The Man came alive—a living soul!
8-9 Then God planted a garden in Eden, in the east. He put the Man he had just made in it. God made all kinds of trees grow from the ground, trees beautiful to look at and good to eat. The Tree-of-Life was in the middle of the garden, also the Tree-of-Knowledge-of-Good-and-Evil.
10-14 A river flows out of Eden to water the garden and from there divides into four rivers. The first is named Pishon; it flows through Havilah where there is gold. The gold of this land is good. The land is also known for a sweet-scented resin and the onyx stone. The second river is named Gihon; it flows through the land of Cush. The third river is named Hiddekel and flows east of Assyria. The fourth river is the Euphrates.
15 God took the Man and set him down in the Garden of Eden to work the ground and keep it in order.
16-17 God commanded the Man, “You can eat from any tree in the garden, except from the Tree-of-Knowledge-of-Good-and-Evil. Don’t eat from it. The moment you eat from that tree, you’re dead.”
18-20 God said, “It’s not good for the Man to be alone; I’ll make him a helper, a companion.” So God formed from the dirt of the ground all the animals of the field and all the birds of the air. He brought them to the Man to see what he would name them. Whatever the Man called each living creature, that was its name. The Man named the cattle, named the birds of the air, named the wild animals; but he didn’t find a suitable companion.
21-22 God put the Man into a deep sleep. As he slept he removed one of his ribs and replaced it with flesh. God then used the rib that he had taken from the Man to make Woman and presented her to the Man.
23-25 The Man said,
“Finally! Bone of my bone,
flesh of my flesh!
Name her Woman
for she was made from Man.”
Therefore a man leaves his father and mother and embraces his wife. They become one flesh.
The two of them, the Man and his Wife, were naked, but they felt no shame.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.
Copyright © 1993, 2002, 2018 by Eugene H. Peterson