Add parallel Print Page Options

DE LA FACEREA LUMII PÂNĂ LA AVRAAM

Capitolele 1—11:9.

Facerea lumii

La început(A), Dumnezeu a făcut(B) cerurile şi pământul.

Lumina

Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric, şi(C) Duhul lui Dumnezeu Se mişca pe deasupra apelor. Dumnezeu(D) a zis: „Să fie(E) lumină!” Şi a fost lumină. Dumnezeu a văzut că lumina era bună şi Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric. Dumnezeu a numit lumina zi(F), iar întunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi.

Cerul

Dumnezeu a zis: „Să fie(G) o întindere între ape şi ea să despartă apele de ape.” Şi Dumnezeu a făcut întinderea, şi ea a despărţit(H) apele care sunt dedesubtul întinderii de apele care sunt deasupra(I) întinderii. Şi aşa a fost. Dumnezeu a numit întinderea cer. Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a doua.

Pământul

Dumnezeu a zis: „Să(J) se strângă la un loc apele care sunt dedesubtul cerului şi să se arate uscatul!” Şi aşa a fost. 10 Dumnezeu a numit uscatul pământ, iar grămada de ape a numit-o mări. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. 11 Apoi Dumnezeu a zis: „Să dea(K) pământul verdeaţă, iarbă cu sămânţă, pomi roditori(L), care să facă rod după soiul lor şi care să aibă în ei sămânţa lor pe pământ.” Şi aşa a fost. 12 Pământul a dat verdeaţă, iarbă cu sămânţă după soiul ei şi pomi care fac rod şi care îşi au sămânţa în ei, după soiul lor. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. 13 Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a treia.

Soarele, Luna şi stelele

14 Dumnezeu a zis: „Să fie nişte luminători(M) în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne(N) care să arate vremurile, zilele şi anii 15 şi să slujească de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pământul.” Şi aşa a fost. 16 Dumnezeu(O) a făcut cei doi mari luminători, şi anume: luminătorul cel mai mare, ca să stăpânească ziua, şi(P) luminătorul cel mai mic, ca să stăpânească noaptea; a făcut şi stelele. 17 Dumnezeu i-a aşezat în întinderea cerului, ca să lumineze pământul, 18 să stăpânească(Q) ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. 19 Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a patra.

Vieţuitoarele mării

20 Dumnezeu a zis: „Să mişune apele de vieţuitoare şi să zboare păsări deasupra pământului pe întinderea cerului.” 21 Dumnezeu(R) a făcut peştii cei mari şi toate vieţuitoarele care se mişcă şi de care mişună apele, după soiurile lor; a făcut şi orice pasăre înaripată după soiul ei. Dumnezeu a văzut că erau bune. 22 Dumnezeu le-a binecuvântat şi a zis: „Creşteţi(S), înmulţiţi-vă şi umpleţi apele mărilor; să se înmulţească şi păsările pe pământ.” 23 Astfel a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a cincea.

Vieţuitoarele pământului

24 Dumnezeu a zis: „Să dea pământul vieţuitoare după soiul lor; vite, târâtoare şi fiare pământeşti după soiul lor”. Şi aşa a fost. 25 Dumnezeu a făcut fiarele pământului după soiul lor, vitele după soiul lor şi toate târâtoarele pământului după soiul lor. Dumnezeu a văzut că erau bune. 26 Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem(T) om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească(U) peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.” 27 Dumnezeu a făcut pe om după(V) chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească(W) şi parte femeiască i-a făcut. 28 Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: „Creşteţi(X), înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ.” 29 Şi Dumnezeu a zis: „Iată că v-am dat orice iarbă care face sămânţă şi care este pe faţa întregului pământ şi orice pom care are în el rod cu sămânţă: aceasta să fie hrana(Y) voastră. 30 Iar tuturor(Z) fiarelor pământului, tuturor păsărilor(AA) cerului şi tuturor vietăţilor care se mişcă pe pământ, care au în ele o suflare de viaţă, le-am dat ca hrană toată iarba verde”. Şi aşa a fost. 31 Dumnezeu S-a uitat(AB) la tot ce făcuse şi iată că erau foarte bune. Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a şasea.

Ziua de odihnă

Astfel au fost sfârşite cerurile şi pământul şi toată(AC) oştirea lor. În ziua(AD) a şaptea, Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea pe care o făcuse şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse. Dumnezeu a binecuvântat(AE) ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o zidise şi o făcuse.

Facerea omului

Iată(AF) istoria cerurilor şi a pământului, când au fost făcute. În ziua când a făcut Domnul Dumnezeu un pământ şi ceruri, nu era încă pe pământ niciun copăcel(AG) de câmp şi nicio iarbă de pe câmp nu încolţea încă, fiindcă Domnul Dumnezeu nu dăduse încă ploaie(AH) pe pământ şi nu era niciun om ca să lucreze(AI) pământul. Ci un abur se ridica de pe pământ şi uda toată faţa pământului. Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna(AJ) pământului, i-a(AK) suflat în nări(AL) suflare de viaţă, şi omul s-a făcut(AM) astfel un suflet viu.

Raiul

Apoi, Domnul Dumnezeu a sădit o grădină(AN) în Eden(AO), spre răsărit(AP), şi a pus(AQ) acolo pe omul pe care-l întocmise. Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul(AR) de pomi, plăcuţi la vedere şi buni la mâncare, şi pomul(AS) vieţii în mijlocul grădinii, şi pomul(AT) cunoştinţei binelui şi răului. 10 Un râu ieşea din Eden şi uda grădina, şi de acolo se împărţea şi se făcea patru braţe. 11 Numele celui dintâi este Pison; el înconjoară toată(AU) ţara Havila, unde se găseşte aur. 12 Aurul din ţara aceasta este bun; acolo se găseşte şi bedelion(AV), şi piatră de onix. 13 Numele râului al doilea este Ghihon; el înconjoară toată ţara Cuş. 14 Numele celui de al treilea este(AW) Hidechel[a]. El curge la răsăritul Asiriei. Al patrulea râu este Eufratul. 15 Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat(AX) în grădina Edenului ca s-o lucreze şi s-o păzească. 16 Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănânci, după plăcere, din orice pom din grădină, 17 dar(AY) din pomul cunoştinţei binelui şi răului să(AZ) nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri(BA) negreşit.”

Facerea femeii

18 Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am(BB) să-i fac un ajutor potrivit pentru el.” 19 Domnul Dumnezeu(BC) a făcut din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului şi le-a adus(BD) la om, ca să vadă cum are să le numească, şi orice nume pe care-l dădea omul fiecărei vieţuitoare acela-i era numele. 20 Şi omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi tuturor fiarelor câmpului, dar, pentru om, nu s-a găsit niciun ajutor care să i se potrivească. 21 Atunci, Domnul Dumnezeu a trimis un somn(BE) adânc peste om, şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei. 22 Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la(BF) om. 23 Şi omul a zis: „Iată în sfârşit aceea care este os(BG) din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi ‘femeie’[b], pentru că a fost luată din(BH) om.” 24 De aceea(BI) va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup.

Ispitirea femeii

25 Omul şi nevasta lui erau amândoi(BJ) goi şi nu le era(BK) ruşine.

Şarpele(BL) era mai(BM) şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu.

El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: ‘Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină?’ ” Femeia a răspuns şarpelui: „Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină. Dar(BN), despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: ‘Să nu mâncaţi din el şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi’.” Atunci, şarpele(BO) a zis femeii: „Hotărât că nu veţi muri, dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi(BP) se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul”. Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui şi a mâncat(BQ); a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul(BR) a mâncat şi el.

Păcatul lui Adam

Atunci li s-au deschis(BS) ochii la amândoi; au cunoscut(BT) că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri[c] din ele. Atunci au auzit glasul(BU) Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei[d], şi omul şi nevasta lui s-au ascuns(BV) de Faţa Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină. Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om şi i-a zis: „Unde eşti?” 10 El a răspuns: „Ţi-am auzit glasul în grădină şi mi-a fost frică(BW), pentru că eram gol, şi m-am ascuns.” 11 Şi Domnul Dumnezeu a zis: „Cine ţi-a spus că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci?” 12 Omul a răspuns: „Femeia(BX) pe care mi-ai dat-o ca să fie lângă mine, ea mi-a dat din pom şi am mâncat.” 13 Şi Domnul Dumnezeu a zis femeii: „Ce ai făcut?” Femeia a răspuns: „Şarpele(BY) m-a amăgit şi am mâncat din pom.” 14 Domnul Dumnezeu a zis şarpelui: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat eşti între toate vitele şi între toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vieţii tale, să te târăşti pe pântece şi să mănânci ţărână(BZ). 15 Vrăjmăşie(CA) voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa(CB) ei(CC). Aceasta(CD) îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.” 16 Femeii i-a zis: „Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu(CE) durere vei naşte copii, şi dorinţele(CF) tale se vor ţine după bărbatul tău, iar el va stăpâni(CG) peste tine.” 17 Omului i-a zis: „Fiindcă(CH) ai ascultat de glasul nevestei tale şi ai mâncat(CI) din pomul despre care(CJ) îţi poruncisem: ‘Să nu mănânci deloc din el’, blestemat(CK) este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă(CL) să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale; 18 spini(CM) şi pălămidă să-ţi dea şi să mănânci(CN) iarbă de pe câmp. 19 În sudoarea(CO) feţei tale să-ţi mănânci pâinea până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat, căci ţărână(CP) eşti şi în(CQ) ţărână te vei întoarce.” 20 Adam a pus nevestei sale numele Eva[e], căci ea a fost mama tuturor celor vii. 21 Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam şi nevestei lui haine de piele şi i-a îmbrăcat cu ele. 22 Domnul Dumnezeu a zis: „Iată(CR) că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul. Să-l împiedicăm dar acum ca nu cumva să-şi întindă mâna, să(CS) ia şi din pomul vieţii, să mănânce din el şi să trăiască în veci.” 23 De aceea, Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului ca(CT) să lucreze pământul, din care fusese luat. 24 Astfel a izgonit El pe Adam, şi, la răsăritul(CU) grădinii Edenului, a pus nişte heruvimi(CV), care să învârtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieţii.

Cain şi Abel

Adam s-a împreunat cu nevastă-sa Eva; ea a rămas însărcinată şi a născut pe Cain. Şi a zis: „Am căpătat un om cu ajutorul Domnului!” A mai născut şi pe fratele său Abel. Abel era cioban, iar Cain era plugar(CW). După o bucată de vreme, Cain a adus Domnului o jertfă de mâncare[f] din roadele(CX) pământului. Abel a adus şi el o jertfă de mâncare din oile întâi(CY) născute ale turmei lui şi din grăsimea lor. Domnul a privit cu plăcere(CZ) spre Abel şi spre jertfa lui, dar spre Cain şi spre jertfa lui n-a privit cu plăcere. Cain s-a mâniat foarte tare şi(DA) i s-a posomorât faţa. Şi Domnul a zis lui Cain: „Pentru ce te-ai mâniat şi pentru ce ţi s-a posomorât faţa? Nu-i aşa? Dacă faci bine, vei fi bine primit, dar, dacă faci rău, păcatul pândeşte(DB) la uşă; dorinţa lui se ţine după tine, dar tu să-l stăpâneşti.” Însă Cain a zis fratelui său Abel: „Haidem să ieşim la câmp.” Dar, pe când erau la câmp, Cain s-a ridicat împotriva fratelui său Abel şi l-a omorât(DC).

Pedeapsa lui Cain

Domnul a zis lui Cain: „Unde(DD) este fratele tău Abel?” El a răspuns: „Nu ştiu(DE). Sunt eu păzitorul fratelui meu?” 10 Şi Dumnezeu a zis: „Ce ai făcut? Glasul(DF) sângelui fratelui tău strigă din pământ la Mine. 11 Acum, blestemat eşti tu, izgonit din ogorul acesta, care şi-a deschis gura ca să primească din mâna ta sângele fratelui tău! 12 Când vei lucra pământul, să nu-ţi mai dea bogăţia lui. Pribeag şi fugar să fii pe pământ.” 13 Cain a zis Domnului: „Pedeapsa mea e prea mare ca s-o pot suferi. 14 Iată că Tu(DG) mă izgoneşti azi de pe faţa pământului; eu va trebui să mă ascund de Faţa(DH) Ta şi să fiu pribeag şi fugar pe pământ, şi oricine(DI) mă va găsi mă va omorî.” 15 Domnul i-a zis: „Nicidecum, ci, dacă va omorî cineva pe Cain, Cain să fie răzbunat de şapte(DJ) ori.” Şi Domnul a hotărât(DK) un semn pentru Cain, ca oricine îl va găsi să nu-l omoare. 16 Apoi, Cain a ieşit(DL) din Faţa Domnului şi a locuit în ţara Nod[g], la răsărit de Eden.

Cain şi urmaşii lui

17 Cain s-a împreunat cu nevastă-sa; ea a rămas însărcinată şi a născut pe Enoh. El a început apoi să zidească o cetate şi a pus(DM) acestei cetăţi numele fiului său Enoh. 18 Enoh a fost tatăl lui Irad; Irad a fost tatăl lui Mehuiael; Mehuiael a fost tatăl lui Metuşael şi Metuşael a fost tatăl lui Lameh. 19 Lameh şi-a luat două neveste: numele uneia era Ada şi numele celeilalte era Ţila. 20 Ada a născut pe Iabal: el a fost tatăl celor ce locuiesc în corturi şi păzesc vitele. 21 Numele fratelui său era Iubal: el a fost tatăl(DN) tuturor celor ce cântă cu alăuta şi cu cavalul. 22 Ţila, de partea ei, a născut şi ea pe Tubal-Cain, făuritorul tuturor uneltelor de aramă şi de fier. Sora lui Tubal-Cain era Naama.

23 Lameh a zis nevestelor sale:

„Ada şi Ţila, ascultaţi glasul meu!
Nevestele lui Lameh, ascultaţi cuvântul meu!
Am omorât un om pentru rana mea
Şi un tânăr pentru vânătăile mele.
24 Cain(DO) va fi răzbunat de şapte ori,
Iar Lameh de şaptezeci de ori câte şapte.”

Naşterea lui Set

25 Adam s-a împreunat iarăşi cu nevastă-sa; ea a născut un fiu şi i-a(DP) pus numele Set[h], „căci”, a zis ea, „Dumnezeu mi-a dat o altă sămânţă în locul lui Abel, pe care l-a ucis Cain.” 26 Lui Set i s-a născut(DQ) şi lui un fiu şi i-a pus numele Enos. Atunci au început oamenii să cheme(DR) Numele Domnului.

Urmaşii lui Adam prin Set până la Noe

Iată cartea(DS) neamurilor lui Adam. În ziua când a făcut Dumnezeu pe om, l-a făcut după asemănarea(DT) lui Dumnezeu. I-a făcut parte bărbătească(DU) şi parte femeiască, i-a binecuvântat şi le-a dat numele de „om” în ziua când au fost făcuţi. La vârsta de o sută treizeci de ani, Adam a născut un fiu după chipul şi asemănarea lui şi i-a pus(DV) numele Set. După naşterea lui Set, Adam(DW) a trăit opt sute de ani şi a născut(DX) fii şi fiice. Toate zilele pe care le-a trăit Adam au fost de nouă sute treizeci de ani, apoi(DY) a murit. La vârsta de o sută cinci ani, Set a născut(DZ) pe Enos. După naşterea lui Enos, Set a mai trăit opt sute şapte ani şi a născut fii şi fiice. Toate zilele lui Set au fost de nouă sute doisprezece ani, apoi a murit. La vârsta de nouăzeci de ani, Enos a născut pe Cainan. 10 După naşterea lui Cainan, Enos a mai trăit opt sute cincisprezece ani şi a născut fii şi fiice. 11 Toate zilele lui Enos au fost de nouă sute cinci ani, apoi a murit. 12 La vârsta de şaptezeci de ani, Cainan a născut pe Mahalaleel. 13 După naşterea lui Mahalaleel, Cainan a mai trăit opt sute patruzeci de ani şi a născut fii şi fiice. 14 Toate zilele lui Cainan au fost de nouă sute zece ani, apoi a murit. 15 La vârsta de şaizeci şi cinci de ani, Mahalaleel a născut pe Iared. 16 După naşterea lui Iared, Mahalaleel a mai trăit opt sute treizeci de ani şi a născut fii şi fiice. 17 Toate zilele lui Mahalaleel au fost de opt sute nouăzeci şi cinci de ani, apoi a murit. 18 La vârsta de o sută şaizeci şi doi de ani, Iared a născut pe Enoh(EA). 19 După naşterea lui Enoh, Iared a mai trăit opt sute de ani şi a născut fii şi fiice. 20 Toate zilele lui Iared au fost de nouă sute şaizeci şi doi de ani, apoi a murit. 21 La vârsta de şaizeci şi cinci de ani, Enoh a născut pe Metusala. 22 După naşterea lui Metusala, Enoh a umblat(EB) cu Dumnezeu trei sute de ani şi a născut fii şi fiice. 23 Toate zilele lui Enoh au fost trei sute şaizeci şi cinci de ani. 24 Enoh(EC) a umblat cu Dumnezeu, apoi nu s-a mai văzut, pentru că l-a luat Dumnezeu. 25 La vârsta de o sută optzeci şi şapte de ani, Metusala a născut pe Lameh. 26 După naşterea lui Lameh, Metusala a mai trăit şapte sute optzeci şi doi de ani şi a născut fii şi fiice. 27 Toate zilele lui Metusala au fost de nouă sute şaizeci şi nouă de ani, apoi a murit. 28 La vârsta de o sută optzeci şi doi de ani, Lameh a născut un fiu. 29 El i-a pus numele Noe[i], zicând: „Acesta ne va mângâia pentru osteneala şi truda mâinilor noastre, care vin din acest pământ pe care(ED) l-a blestemat Domnul.” 30 După naşterea lui Noe, Lameh a mai trăit cinci sute nouăzeci şi cinci de ani şi a născut fii şi fiice. 31 Toate zilele lui Lameh au fost de şapte sute şaptezeci şi şapte de ani, apoi a murit. 32 Noe, la vârsta de cinci sute de ani, a născut pe Sem(EE), Ham şi Iafet(EF).

Stricăciunea oamenilor

Când(EG) au început oamenii să se înmulţească pe faţa pământului şi li s-au născut fete, fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase şi din toate şi-au luat(EH) de neveste pe acelea pe care şi le-au ales. Atunci, Domnul a zis: „Duhul(EI) Meu nu va rămâne[j] pururea în om, căci(EJ) omul nu este decât carne păcătoasă; totuşi[k], zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.” Uriaşii erau pe pământ în vremurile acelea şi chiar şi după ce s-au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor şi le-au născut ele copii; aceştia erau vitejii care au fost în vechime, oameni cu nume. Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor(EK) din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău. I-a părut rău(EL) Domnului că a făcut pe om pe pământ şi S-a mâhnit(EM) în inima Lui. Şi Domnul a zis: „Am să şterg de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut, de la om până la vite, până la târâtoare şi până la păsările cerului, căci Îmi pare rău că i-am făcut.”

Noe

Dar Noe a căpătat(EN) milă înaintea Domnului. Iată care sunt urmaşii lui Noe.

Noe(EO) era un om neprihănit şi fără pată între cei din vremea lui:

Noe(EP) umbla cu Dumnezeu. 10 Noe a născut trei fii: Sem(EQ), Ham şi Iafet. 11 Pământul era stricat(ER) înaintea lui Dumnezeu; pământul era plin(ES) de silnicie. 12 Dumnezeu S-a uitat(ET) spre pământ şi iată că pământul era stricat, căci orice făptură îşi stricase calea pe pământ. 13 Atunci, Dumnezeu a zis lui Noe: „Sfârşitul(EU) oricărei făpturi este hotărât înaintea Mea, fiindcă au umplut pământul de silnicie; iată, am(EV) să-i nimicesc împreună cu pământul. 14 Fă-ţi o corabie din lemn de gofer (chiparos); corabia aceasta s-o împarţi în cămăruţe şi s-o tencuieşti cu smoală pe dinăuntru şi pe dinafară. 15 Iată cum s-o faci: corabia să aibă trei sute de coţi în lungime, cincizeci de coţi în lăţime şi treizeci de coţi în înălţime. 16 Să faci corabiei o fereastră[l], sus, lată de un cot; uşa s-o pui în latura corabiei şi să faci un rând de cămări jos, altul la mijloc şi altul sus. 17 Şi iată că Eu(EW) am să fac să vină un potop de ape pe pământ, ca să nimicească orice făptură de sub cer care are suflare de viaţă; tot ce este pe pământ va pieri. 18 Dar cu tine fac un legământ: să(EX) intri în corabie, tu şi fiii tăi, nevastă-ta şi nevestele fiilor tăi împreună cu tine. 19 Din tot ce trăieşte, din orice făptură, să iei în corabie câte două(EY) din fiecare soi, ca să le ţii vii cu tine: să fie o parte bărbătească şi o parte femeiască. 20 Din păsări după soiul lor, din vite după soiul lor şi din toate târâtoarele de pe pământ după soiul lor, să vină(EZ) la tine înăuntru câte două din fiecare soi, ca să le ţii cu viaţă. 21 Şi tu ia-ţi din toate bucatele care se mănâncă şi fă-ţi merinde din ele, ca să-ţi slujească de hrană ţie şi lor.” 22 Aşa a şi făcut Noe(FA): a făcut tot(FB) ce-i poruncise Dumnezeu.

Noe intră în corabie

Domnul a zis lui Noe: „Intră(FC) în corabie, tu şi toată casa ta, căci te-am(FD) văzut fără prihană înaintea Mea în neamul acesta de oameni. Ia cu tine câte şapte perechi din toate dobitoacele curate(FE), câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască; o pereche din dobitoacele care nu sunt curate(FF), câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască, şi câte şapte perechi, de asemenea, din păsările cerului, câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască, pentru ca să le ţii vie sămânţa pe toată faţa pământului. Căci, după şapte zile, voi face să plouă pe pământ patruzeci(FG) de zile şi patruzeci de nopţi şi voi şterge astfel de pe faţa pământului toate făpturile pe care le-am făcut.” Noe(FH) a făcut tot ce-i poruncise Domnul. Noe era de şase sute de ani când a venit potopul pe pământ. Şi Noe(FI) a intrat în corabie cu fiii săi, cu nevastă-sa şi cu nevestele fiilor săi, din pricina apelor potopului. Din dobitoacele curate şi din dobitoacele necurate, din păsări şi din tot ce se târăşte pe pământ, au intrat în corabie la Noe, două câte două, câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască, aşa cum poruncise Dumnezeu lui Noe.

Potopul

10 După cele şapte zile, au venit apele potopului pe pământ. 11 În anul al şase sutelea al vieţii lui Noe, în luna a doua, în ziua a şaptesprezecea a lunii, în ziua aceea, s-au rupt toate izvoarele(FJ) Adâncului celui mare şi s-au deschis stăvilarele(FK) cerurilor. 12 Ploaia a(FL) căzut pe pământ patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. 13 În aceeaşi zi, au intrat(FM) în corabie: Noe, Sem, Ham şi Iafet, fiii lui Noe, nevasta lui Noe şi cele trei neveste ale fiilor lui cu ei; 14 ei(FN) şi toate fiarele câmpului după soiul lor, toate vitele după soiul lor, toate târâtoarele care se târăsc pe pământ după soiul lor, toate păsările după soiul lor, toate păsărelele, tot ce are aripi. 15 Au intrat(FO) în corabie la Noe, două câte două, din orice făptură care are suflare de viaţă. 16 Cele care au intrat erau câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască, din orice făptură, după cum(FP) poruncise Dumnezeu lui Noe. Apoi, Domnul a închis uşa după el. 17 Potopul(FQ) a fost patruzeci de zile pe pământ. Apele au crescut şi au ridicat corabia, şi ea s-a înălţat deasupra pământului. 18 Apele au ajuns mari şi au crescut foarte mult pe pământ, şi corabia plutea(FR) pe deasupra apelor. 19 Apele au ajuns din ce în ce mai mari şi toţi munţii înalţi, care sunt sub cerul întreg, au fost(FS) acoperiţi. 20 Cu cincisprezece coţi s-au înălţat apele deasupra munţilor, care au fost acoperiţi. 21 Şi a pierit(FT) orice făptură care se mişca pe pământ, atât păsările, cât şi vitele şi fiarele, tot ce se târa pe pământ, şi toţi oamenii. 22 Tot ce răsufla(FU), tot ce avea suflare de duh de viaţă în nări, tot ce era pe pământul uscat a murit. 23 Toate făpturile care erau pe faţa pământului au fost nimicite, de la om până la vite, până la târâtoare şi până la păsările cerului; au fost nimicite de pe pământ. N-a rămas decât Noe(FV) şi ce era cu el în corabie. 24 Apele(FW) au fost mari pe pământ o sută cincizeci de zile.

Sfârşitul potopului

Dumnezeu Şi-a adus aminte(FX) de Noe, de toate vieţuitoarele şi de toate vitele care erau cu el în corabie şi Dumnezeu(FY) a făcut să sufle un vânt pe pământ, şi apele s-au potolit. Izvoarele Adâncului şi stăvilarele cerurilor au fost închise(FZ) şi ploaia(GA) din cer a fost oprită. Apele au scăzut de pe faţa pământului, scurgându-se şi împuţinându-se şi, după o sută cincizeci(GB) de zile, apele s-au micşorat. În luna a şaptea, în ziua a şaptesprezecea a lunii, corabia s-a oprit pe munţii Ararat. Apele au mers scăzând până în luna a zecea. În luna a zecea, în ziua întâi a lunii, s-au văzut vârfurile munţilor. După patruzeci de zile, Noe a deschis fereastra(GC) corabiei pe care o făcuse. A dat drumul unui corb care a ieşit, ducându-se şi întorcându-se până când au secat apele de pe pământ. A dat drumul şi unui porumbel, ca să vadă dacă scăzuseră apele de pe faţa pământului. Dar porumbelul n-a găsit niciun loc ca să-şi pună piciorul şi s-a întors la el în corabie, căci erau ape pe toată faţa pământului. Noe a întins mâna, l-a luat şi l-a băgat la el în corabie. 10 A mai aşteptat alte şapte zile, şi iarăşi a dat drumul porumbelului din corabie. 11 Porumbelul s-a întors la el spre seară, şi iată că în ciocul lui era o frunză de măslin ruptă de curând. Noe a cunoscut astfel că apele scăzuseră pe pământ. 12 A mai aşteptat alte şapte zile, şi a dat drumul porumbelului. Dar porumbelul nu s-a mai întors la el. 13 În anul şase sute unu, în luna întâi, în ziua întâi a lunii, apele secaseră pe pământ. Noe a ridicat învelitoarea corabiei: s-a uitat, şi iată că faţa pământului se uscase. 14 În luna a doua, în a douăzeci şi şaptea zi a lunii, pământul era uscat de tot.

Ieşirea lui Noe din corabie

15 Atunci, Dumnezeu a vorbit lui Noe şi i-a zis: 16 „Ieşi din corabie, tu(GD) şi nevastă-ta, fiii tăi şi nevestele fiilor tăi cu tine! 17 Scoate afară împreună cu tine toate(GE) vieţuitoarele de tot felul, care sunt cu tine, atât păsările, cât şi vitele şi toate târâtoarele care se târăsc pe pământ: să mişune pe pământ, să crească(GF) şi să se înmulţească pe pământ.” 18 Şi Noe a ieşit afară cu fiii săi, cu nevastă-sa şi cu nevestele fiilor săi. 19 Toate dobitoacele, toate târâtoarele, toate păsările, tot ce se mişcă pe pământ, după soiurile lor, au ieşit din corabie. 20 Noe a zidit un altar Domnului, a luat din toate dobitoacele(GG) curate şi din toate păsările curate şi a adus arderi-de-tot pe altar. 21 Domnul a mirosit un miros(GH) plăcut şi Domnul a zis în inima Lui: „Nu voi mai blestema(GI) pământul din pricina omului, pentru că întocmirile gândurilor(GJ) din inima omului sunt rele din tinereţea lui, şi nu voi mai lovi(GK) tot ce este viu, cum am făcut. 22 Cât va fi pământul(GL), nu va înceta semănatul şi seceratul, frigul şi căldura, vara şi iarna, ziua(GM) şi noaptea!”

Dumnezeu binecuvântează pe Noe

Dumnezeu a binecuvântat pe Noe şi pe fiii săi şi le-a zis: „Creşteţi(GN), înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul. S-apuce groaza(GO) şi frica de voi pe orice dobitoc de pe pământ, pe orice pasăre a cerului, pe tot ce se mişcă pe pământ şi pe toţi peştii mării: vi le-am dat în mâinile voastre! Tot ce se mişcă(GP) şi are viaţă să vă slujească de hrană; toate(GQ) acestea vi le dau, ca şi iarba(GR) verde. Numai carne cu viaţa ei(GS), adică sângele ei, să nu mâncaţi. Căci voi cere înapoi sângele vieţilor voastre; îl voi cere înapoi de la orice dobitoc(GT) şi voi cere înapoi viaţa omului din mâna omului(GU), din mâna oricărui om(GV), care este fratele lui. Dacă varsă(GW) cineva sângele omului, şi sângele lui să fie vărsat de om, căci Dumnezeu a făcut pe om după chipul(GX) Lui. Iar voi creşteţi(GY) şi înmulţiţi-vă; răspândiţi-vă pe pământ şi înmulţiţi-vă pe el!”

Legământul lui Dumnezeu cu Noe

Dumnezeu a mai vorbit lui Noe şi fiilor lui, care erau cu el, şi a zis: „Iată, Eu fac(GZ) un legământ(HA) cu voi şi cu sămânţa voastră, care va veni după voi; 10 cu toate(HB) vieţuitoarele care sunt cu voi, atât păsările, cât şi vitele, şi toate fiarele de pe pământ care sunt cu voi; cu toate cele care au ieşit din corabie şi cu orice alte dobitoace de pe pământ. 11 Fac(HC) un legământ cu voi că nicio făptură nu va mai fi nimicită de apele potopului şi nu va mai veni potop, ca să pustiască pământul.” 12 Şi Dumnezeu a zis: „Iată semnul(HD) legământului pe care-l fac între Mine şi voi şi între toate vieţuitoarele care sunt cu voi, pentru toate neamurile de oameni în veci: 13 curcubeul Meu, pe care l-am aşezat(HE) în nor, el va sluji ca semn al legământului dintre Mine şi pământ. 14 Când voi strânge nori deasupra pământului, curcubeul se va arăta în nor, 15 şi Eu Îmi voi aduce aminte(HF) de legământul dintre Mine şi voi şi dintre toate vieţuitoarele de orice trup; şi apele nu se vor mai face un potop, ca să nimicească orice făptură. 16 Curcubeul va fi în nor, şi Eu Mă voi uita la el, ca să-Mi aduc aminte de legământul cel veşnic(HG) dintre Dumnezeu şi toate vieţuitoarele de orice trup de pe pământ.” 17 Şi Dumnezeu a zis lui Noe: „Acesta este semnul legământului pe care l-am făcut între Mine şi orice făptură de pe pământ.”

Fiii lui Noe

18 Fiii lui Noe, care au ieşit din corabie, erau: Sem, Ham şi Iafet: Ham(HH) este tatăl lui Canaan. 19 Aceştia(HI) au fost cei trei fii ai lui Noe, şi din ei(HJ) s-au răspândit oameni peste tot pământul. 20 Noe a început să fie lucrător(HK) de pământ şi a sădit o vie. 21 A băut vin, s-a îmbătat(HL) şi s-a dezgolit în mijlocul cortului său. 22 Ham, tatăl lui Canaan, a văzut goliciunea tatălui său şi a spus celor doi fraţi ai lui afară. 23 Atunci, Sem(HM) şi Iafet au luat mantaua, au pus-o pe umeri, au mers de-a-ndăratelea şi au acoperit goliciunea tatălui lor; fiindcă feţele le erau întoarse înapoi, n-au văzut goliciunea tatălui lor. 24 Noe s-a trezit din ameţeala vinului şi a aflat ce-i făcuse fiul său cel mai tânăr.

25 Şi a zis:

„Blestemat(HN) să fie Canaan!
Să fie robul(HO) robilor fraţilor lui!”

26 El a mai zis:

„Binecuvântat(HP) să fie Domnul, Dumnezeul lui Sem,
Şi Canaan să fie robul lui![m]
27 Dumnezeu să lărgească locurile stăpânite de Iafet.
Iafet să locuiască(HQ) în corturile lui Sem,
Şi Canaan să fie robul lor!”

28 Noe a trăit, după potop, trei sute cincizeci de ani. 29 Toate zilele lui Noe au fost de nouă sute cincizeci de ani, apoi a murit.

Urmaşii lui Iafet

10 Iată spiţa neamului fiilor lui Noe: Sem, Ham şi Iafet. După potop li s-au(HR) născut fii. Fiii(HS) lui Iafet au fost: Gomer, Magog, Madai, Iavan, Tubal, Meşec şi Tiras. Fiii lui Gomer: Aşchenaz, Rifat şi Togarma. Fiii lui Iavan: Elişa, Tarşiş, Chitim şi Dodanim. De la ei se trag popoarele din ţările(HT) neamurilor de pe malul mării, după ţinuturile lor, după limba fiecăruia, după familiile lor, după seminţiile lor.

Urmaşii lui Ham

Fiii(HU) lui Ham au fost: Cuş, Miţraim, Put şi Canaan. Fiii lui Cuş: Seba, Havila, Sabta, Raema şi Sabteca. Fiii lui Raema: Şeba şi Dedan. Cuş a născut şi pe Nimrod: el este acela care a început să fie puternic pe pământ. El a fost un viteaz vânător(HV) înaintea(HW) Domnului; iată de ce se zice: „Ca Nimrod, viteaz vânător înaintea Domnului.” 10 El a domnit la început(HX) peste Babel, Erec, Acad şi Calne, în ţara Şinear. 11 Din ţara aceasta a intrat în Asiria; a zidit Ninive, Rehobot-Ir, Calah 12 şi Resen între Ninive şi Calah; aceasta este cetatea cea mare. 13 Miţraim a născut pe Ludimi, Anamimi, Lehabimi, Naftuhimi, 14 Patrusimi, Casluhimi (din care(HY) au ieşit filistenii) şi pe Caftorimi. 15 Canaan a născut pe Sidon, întâiul lui născut, şi pe Het; 16 şi pe iebusiţi, pe amoriţi, pe ghirgasiţi, 17 pe heviţi, pe archiţi, pe siniţi, 18 pe arvadiţi, pe ţemariţi, pe hamatiţi. În urmă, familiile canaaniţilor s-au împrăştiat. 19 Hotarele(HZ) canaaniţilor se întindeau de la Sidon, cum mergi spre Gherar, până la Gaza şi, cum mergi spre Sodoma, Gomora, Adma şi Ţeboim, până la Leşa. 20 Aceştia sunt fiii lui Ham, după familiile lor, după limbile lor, după ţările lor, după neamurile lor.

Urmaşii lui Sem

21 Şi lui Sem, tatăl tuturor fiilor lui Eber şi fratele cel mai mare al lui Iafet, i s-au născut fii. 22 Fiii lui Sem(IA) au fost: Elam, Asur, Arpacşad, Lud şi Aram. 23 Fii lui Aram: Uţ, Hul, Gheter şi Maş. 24 Arpacşad a născut pe Şelah, şi Şelah a născut pe Eber. 25 Lui Eber(IB) i s-au născut doi fii: numele unuia era Peleg[n], numit aşa pentru că pe vremea lui s-a împărţit pământul, iar numele fratelui său era Ioctan. 26 Ioctan a născut pe Almodad, pe Şelef, pe Aţarmavet, pe Ierah, 27 pe Adoram, pe Uzal, pe Dicla, 28 pe Obal, pe Abimael, pe Seba, 29 pe Ofir, pe Havila şi pe Iobab. Toţi aceştia au fost fiii lui Ioctan. 30 Ei au locuit de la Meşa, cum mergi spre Sefar, până la muntele răsăritului. 31 Aceştia sunt fiii lui Sem, după familiile lor, după limbile lor, după ţările lor, după neamurile lor. 32 Acestea(IC) sunt familiile fiilor lui Noe, după spiţa neamului lor, după neamurile lor. Şi din ei(ID) au ieşit neamurile care s-au răspândit pe pământ după potop.

Turnul Babel

11 Tot pământul avea o singură limbă şi aceleaşi cuvinte. Pornind ei înspre răsărit, au dat peste o câmpie în ţara Şinear şi au descălecat acolo. Şi au zis unul către altul: „Haidem să facem cărămizi şi să le ardem bine în foc!” Şi cărămida le-a ţinut loc de piatră, iar smoala le-a ţinut loc de var. Şi au mai zis: „Haidem să ne zidim o cetate şi un turn al cărui vârf(IE) să atingă cerul şi să ne facem un nume, ca să nu fim împrăştiaţi pe toată faţa pământului!” Domnul(IF) S-a pogorât să vadă cetatea şi turnul pe care-l zideau fiii oamenilor. Şi Domnul a zis: „Iată, ei sunt un singur(IG) popor şi toţi au aceeaşi(IH) limbă, şi iată de ce s-au apucat; acum nimic nu i-ar împiedica să facă tot ce şi-au pus(II) în gând. Haidem să(IJ) Ne pogorâm şi să le încurcăm acolo limba, ca să(IK) nu-şi mai înţeleagă vorba unii altora!” Şi Domnul(IL) i-a împrăştiat de acolo pe(IM) toată faţa pământului, aşa că au încetat să zidească cetatea. De aceea, cetatea a fost numită Babel[o], căci(IN) acolo a încurcat Domnul limba întregului pământ şi de acolo i-a împrăştiat Domnul pe toată faţa pământului.

Footnotes

  1. Geneza 2:14 Adică Tigru.
  2. Geneza 2:23 În evreieşte femeie (işa) vine de la un cuvânt care înseamnă bărbat (iş).
  3. Geneza 3:7 Sau: cingători.
  4. Geneza 3:8 Evreieşte: vântul.
  5. Geneza 3:20 Adică: Viaţă.
  6. Geneza 4:3 Sau: o jertfă pentru păcat.
  7. Geneza 4:16 Adică: Fugă.
  8. Geneza 4:25 Adică: Înlocuit.
  9. Geneza 5:29 Adică: mângâiere.
  10. Geneza 6:3 Sau: Nu se va lupta, sau nu va stăpâni.
  11. Geneza 6:3 Sau: de aceea.
  12. Geneza 6:16 Sau: acoperiş.
  13. Geneza 9:26 Sau: lor.
  14. Geneza 10:25 Adică: Împărţire.
  15. Geneza 11:9 Adică: Încurcătură.

Istoria creării cerurilor şi a pământului

La început, Dumnezeu[a] a creat cerurile şi pământul. Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului era întuneric, iar Duhul lui Dumnezeu plutea peste întinderea apelor.

Atunci Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!“; şi a fost lumină. Dumnezeu a văzut că lumina era bună şi a despărţit lumina de întuneric. Dumnezeu a numit lumina „zi“, iar întunericul l-a numit „noapte“. A fost o seară şi a fost o dimineaţă: ziua întâi.

Dumnezeu a zis: „Să fie o boltă cerească[b] în mijlocul apelor, care să despartă apele de ape!“ Astfel, Dumnezeu a făcut bolta şi a despărţit apele care sunt sub boltă de apele care sunt deasupra ei. Şi aşa a şi fost. Dumnezeu a numit bolta „cer“. A fost o seară şi a fost o dimineaţă: ziua a doua.

Dumnezeu a zis: „Să se adune la un loc apele care sunt sub cer şi să apară uscatul!“ Şi aşa a şi fost. 10 Dumnezeu a numit uscatul „pământ“, iar apele care au fost adunate la un loc, le-a numit „mări“. Dumnezeu a văzut că acest lucru era bun. 11 Atunci Dumnezeu a zis: „Să dea pământul vegetaţie: plante care să facă sămânţă şi pomi fructiferi care să dea rod cu sămânţă în el, potrivit soiului lor!“ Şi aşa a şi fost. 12 Pământul a dat vegetaţie: plante care fac sămânţă potrivit soiului lor şi pomi care dau rod cu sămânţă în el, potrivit soiului lor. Dumnezeu a văzut că acest lucru era bun. 13 A fost o seară şi a fost o dimineaţă: ziua a treia.

14 Dumnezeu a zis: „Să fie nişte luminători pe bolta cerului, care să despartă ziua de noapte; ei să fie semne care să arate anotimpurile, zilele şi anii 15 şi să slujească drept luminători pe bolta cerului, ca să dea lumină pământului!“ Şi aşa a şi fost. 16 Dumnezeu a făcut cei doi luminători mari: luminătorul cel mare, care să stăpânească ziua, şi luminătorul cel mic, care să stăpânească noaptea; a făcut, de asemenea, şi stelele. 17 Dumnezeu i-a aşezat pe bolta cerului, ca să dea lumină pământului, 18 să stăpânească ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Dumnezeu a văzut că acest lucru era bun. 19 A fost o seară şi a fost o dimineaţă: ziua a patra.

20 Dumnezeu a zis: „Să mişune apele de vieţuitoare şi să zboare păsări pe bolta cerului, deasupra pământului!“ 21 Astfel, Dumnezeu a făcut creaturile cele mari din ape, toate vieţuitoarele care se mişcă şi de care mişună apele, potrivit felurilor lor şi toate păsările înaripate, potrivit felurilor lor. Dumnezeu a văzut că acest lucru era bun. 22 Dumnezeu le-a binecuvântat zicând: „Fiţi roditoare, înmulţiţi-vă şi umpleţi apele mărilor; să se înmulţească şi păsările pe pământ!“ 23 A fost o seară şi a fost o dimineaţă: ziua a cincea.

24 Dumnezeu a zis: „Să dea pământul vieţuitoare, potrivit felurilor lor: vite,[c] animale mici[d] şi animale sălbatice[e], fiecare potrivit felurilor lor!“ Şi aşa a şi fost. 25 Dumnezeu a făcut animalele sălbatice, potrivit felurilor lor, vitele, potrivit felurilor lor şi toate animalele mici care mişună pe pământ, potrivit felurilor lor. Dumnezeu a văzut că acest lucru era bun.

26 Atunci Dumnezeu a zis: „Să facem om[f] după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; ei să domnească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul[g] şi peste toate animalele mici care mişună pe pământ!“

27 Astfel, Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Său,
    după chipul lui Dumnezeu l-a creat;
        bărbat şi femeie i-a creat.

28 Dumnezeu i-a binecuvântat şi le-a zis: „Fiţi roditori şi înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; domniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste toate vieţuitoarele care mişună pe pământ!“ 29 Apoi Dumnezeu a zis: „V-am dat toate plantele care fac sămânţă şi care se află pe tot pământul şi toţi pomii care fac fructe cu sămânţă în ele, ca să le aveţi pentru hrană. 30 Tuturor animalelor pământului, tuturor păsărilor cerului şi tuturor animalelor mici care mişună pe pământ, care au suflare de viaţă în ele, le-am dat ca hrană toate plantele verzi.“ Şi aşa a şi fost.

31 Dumnezeu s-a uitat la tot ce a făcut şi toate erau foarte bune. A fost o seară şi a fost o dimineaţă: ziua a şasea.

Astfel a fost încheiată crearea cerurilor, a pământului şi a întregii lor oştiri. În ziua a şaptea, Dumnezeu Îşi terminase lucrarea pe care a făcut-o; El s-a odihnit în ziua a şaptea de toată lucrarea pe care a făcut-o. Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ea s-a odihnit[h] de toată lucrarea pe care a făcut-o în creaţie.

Adam şi Eva

Aceasta este relatarea[i] creării cerurilor şi a pământului.

Când Domnul Dumnezeu[j] a făcut pământul şi cerurile, pe pământ nu era încă nici o plantă verde, iar iarba câmpului încă nu încolţise pentru că Domnul Dumnezeu încă nu dăduse ploaie pe pământ şi nu era nici un om ca să lucreze pământul, ci doar un abur se ridica de pe pământ şi uda toată suprafaţa pământului. Atunci Domnul Dumnezeu l-a modelat pe Adam[k] din ţărâna pământului şi a suflat în nările lui suflare de viaţă, iar Adam a devenit un suflet viu. Domnul Dumnezeu a plantat o grădină în Eden, în răsărit. Acolo l-a pus pe Adam, omul pe care l-a modelat. Domnul Dumnezeu a făcut să crească din ţărâna pământului tot felul de pomi care sunt plăcuţi la vedere şi buni de mâncat; de asemenea, în mijlocul grădinii se aflau pomul vieţii şi pomul cunoaşterii binelui şi răului. 10 Un râu curgea din Eden ca să ude grădina, iar de acolo se despărţea în patru braţe. 11 Numele primului braţ era Pişon; el curgea împrejurul[l] ţării Havila, unde era aur. 12 Aurul acelei ţări era bun; de asemenea, acolo se găseau bedelion[m] şi piatră de onix. 13 Numele celui de-al doilea braţ era Ghihon. El curgea împrejurul ţării Cuş[n]. 14 Numele celui de-al treilea braţ era Tigru; el curgea la răsăritul Asurului. Numele celui de-al patrulea braţ era Eufrat.

15 Domnul Dumnezeu l-a luat pe Adam şi l-a aşezat în grădina Eden, ca să o lucreze şi să o păzească. 16 Domnul Dumnezeu i-a poruncit lui Adam: „Poţi să mănânci din orice pom din grădină, 17 dar din pomul cunoaşterii binelui şi răului să nu mănânci, pentru că în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit!“

18 Apoi Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca Adam să fie singur; îi voi face un ajutor potrivit.“ 19 Astfel, Domnul Dumnezeu a modelat din ţărână toate animalele câmpului şi toate păsările cerului şi le-a adus la Adam, ca să vadă ce nume le va da. Şi numele pe care Adam i l-a dat fiecărei vieţuitoare, acela a rămas. 20 Adam le-a dat nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi fiarelor câmpului; însă pentru el nu s-a găsit nici un ajutor potrivit. 21 Aşa că Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste Adam, iar acesta a adormit. Atunci Domnul a luat una dintre coastele lui şi a închis carnea la locul ei. 22 Şi, din coasta pe care a luat-o din Adam, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi i-a adus-o lui Adam. 23 Atunci Adam a exclamat:

„În sfârşit, aceasta este os din oasele mele
    şi carne din carnea mea;
ea se va numi «femeie[o]»,
    pentru că a fost luată din bărbat.“

24 De aceea bărbatul îşi va lăsa tatăl şi mama şi se va uni cu soţia lui, iar ei vor deveni un singur trup.

25 Omul şi soţia lui erau goi, dar nu le era ruşine.

Căderea în păcat şi consecinţele sale

Şarpele era mai şiret[p] decât toate fiarele câmpului, pe care Domnul Dumnezeu le făcuse. El i-a spus femeii:

– A zis oare Dumnezeu: „Să nu mâncaţi din orice pom din grădină.“?

– Putem să mâncăm din rodul pomilor din grădină, i-a răspuns femeia şarpelui, dar Dumnezeu a zis: „Să nu mâncaţi din rodul pomului care este în mijlocul grădinii; nici să nu-l atingeţi, pentru că veţi muri negreşit!“

Dar şarpele i-a zis femeii:

– Nu veţi muri nicidecum! Dimpotrivă, Dumnezeu ştie că, atunci când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul.

Când a văzut că rodul pomului era bun de mâncat, plăcut la înfăţişare şi de dorit să facă pe cineva înţelept, femeia a luat din rodul lui şi a mâncat; i-a dat şi soţului ei, care era cu ea, şi a mâncat şi el. Atunci li s-au deschis ochii, şi-au dat seama că sunt goi, au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut învelitori cu ele.

Ei au auzit glasul Domnului Dumnezeu, Care umbla prin grădină în adierea amurgului[q] şi s-au ascuns de Domnul Dumnezeu printre pomii din grădină. Dar Domnul Dumnezeu l-a chemat pe Adam şi i-a zis:

– Unde eşti?

10 – Am auzit glasul Tău în grădină, a răspuns el, dar mi-a fost teamă pentru că eram gol; de aceea m-am ascuns.

11 Dumnezeu l-a întrebat:

– Cine ţi-a spus că eşti gol? Ai mâncat cumva din pomul din care ţi-am poruncit să nu mănânci?

12 – Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie cu mine mi-a dat din pom şi am mâncat, a răspuns Adam.

13 Atunci Domnul Dumnezeu i-a zis femeii:

– Ce ai făcut?

– Şarpele m-a înşelat şi am mâncat, a răspuns femeia.

14 Domnul Dumnezeu i-a zis şarpelui: „Pentru că ai făcut aceasta,

blestemat eşti între toate vitele
    şi între toate animalele sălbatice;
pe pântece te vei târî
    şi vei mânca ţărână toată viaţa.
15 Voi pune duşmănie între tine şi femeie,
    între sămânţa[r] ta şi sămânţa ei;
Sămânţa ei îţi va zdrobi capul,
    iar tu îi vei zdrobi călcâiul.“

16 Femeii i-a zis:

„Îţi voi mări mult durerile naşterii;
    în durere vei naşte copii.
Dorinţa ta va fi pentru soţul tău,
    iar el va stăpâni peste tine.[s]

17 Iar lui Adam i-a zis: „Pentru că ai ascultat de soţia ta şi ai mâncat din pomul din care-ţi poruncisem să nu mănânci,

blestemat este pământul din cauza ta;
    cu trudă îţi vei lua hrana din el
        toată viaţa ta.
18 Spini şi mărăcini îţi va da,
    iar tu vei mânca din plantele câmpului.
19 Cu sudoarea frunţii tale
    îţi vei mânca pâinea,
până când te vei întoarce în pământ,
    pentru că din el ai fost luat;
căci ţărână eşti
    şi în ţărână te vei întoarce.“

20 Adam a numit-o Eva[t] pe soţia sa, pentru că ea a fost mama tuturor celor vii.

21 Domnul Dumnezeu a făcut haine de piele pentru Adam şi pentru soţia sa şi i-a îmbrăcat. 22 Atunci Domnul Dumnezeu a zis: „Omul a ajuns ca unul dintre Noi, cunoscând binele şi răul; acum el şi-ar putea întinde mâna să ia şi din pomul vieţii ca să mănânce şi va trăi veşnic.“ 23 De aceea Domnul Dumnezeu l-a alungat pe om afară din grădina Eden, ca să muncească pământul din care a fost luat. 24 După ce l-a alungat pe om, a pus la răsăritul[u] grădinii Eden nişte heruvimi şi o sabie învăpăiată care se rotea, ca să păzească drumul spre pomul vieţii.

Cain şi Abel

Adam a cunoscut-o[v] pe soţia sa, Eva, iar ea a rămas însărcinată şi l-a născut pe Cain[w]. Ea a zis: „Am căpătat[x] un om cu ajutorul Domnului. Apoi l-a născut pe Abel, fratele lui Cain. Abel era păstor, iar Cain – plugar. După o vreme, Cain I-a adus Domnului o jertfă din rodul pământului, iar Abel I-a adus o jertfă din întâii născuţi ai turmei sale şi din grăsimea lor. Domnul a privit cu plăcere spre Abel şi jertfa lui, însă spre Cain şi jertfa lui nu a privit cu plăcere. Cain s-a mâniat foarte tare şi i s-a posomorât faţa. Domnul i-a zis lui Cain: „De ce te-ai mâniat şi de ce ţi s-a posomorât faţa? Dacă faci ce este bine, oare nu vei fi primit? Dar dacă nu faci ce este bine, păcatul pândeşte la uşă, dorinţa lui este să te domine, dar tu trebuie să-l stăpâneşti.“

Cain i-a zis fratelui său, Abel: „Haidem să ieşim la câmp![y]“ Pe când se aflau acolo, Cain l-a lovit pe fratele său, Abel, şi l-a omorât. Atunci Domnul l-a întrebat pe Cain:

– Unde este fratele tău, Abel?

– Nu ştiu, a răspuns el. Sunt eu păzitorul fratelui meu?

10 Domnul i-a zis:

– Ce ai făcut? Ascultă: glasul sângelui fratelui tău strigă din pământ către Mine! 11 Acum eşti blestemat de pământul care şi-a deschis gura să primească sângele fratelui tău din mâna ta. 12 Când vei ara pământul, el nu-ţi va mai da recolta[z]; pe pământ vei fi un pribeag, un rătăcitor. 13 Cain I-a spus Domnului:

– Pedeapsa mea este prea mare ca s-o pot purta. 14 Din moment ce m-ai izgonit astăzi de pe faţa pământului şi trebuie să mă ascund de faţa Ta şi să devin un pribeag, un rătăcitor pe pământ, atunci oricine mă va întâlni mă va ucide.

15 Domnul i-a răspuns:

– Nu va fi aşa; dacă cineva îl va ucide pe Cain, Cain va fi răzbunat de şapte ori.

Domnul a hotărât un semn pentru Cain, pentru ca oricine îl va găsi să nu-l omoare. 16 Cain a plecat din prezenţa Domnului şi s-a aşezat în ţara Nod[aa], la răsărit de Eden.

Începuturile civilizaţiei

17 Cain a cunoscut-o pe soţia sa, iar ea a rămas însărcinată şi l-a născut pe Enoh. Cain a construit o cetate şi a numit-o Enoh, după numele fiului său. 18 Lui Enoh i s-a născut Irad, iar Irad a fost tatăl[ab] lui Mehuiael. Mehuiael a fost tatăl lui Metuşael, iar Metuşael a fost tatăl lui Lameh. 19 Lameh şi-a luat două soţii: pe una o chema Ada, iar pe cealaltă – Ţila. 20 Ada l-a născut pe Iabal; el a fost tatăl celor care locuiesc în corturi şi au turme. 21 Numele fratelui său era Iubal; el a fost tatăl tuturor celor care cântă cu lira şi cu fluierul. 22 Ţila l-a născut pe Tubal-Cain, care a făcut tot felul de unelte[ac] din bronz şi fier. Sora lui Tubal-Cain a fost Naama.

23 Lameh le-a spus soţiilor sale:

„Ada şi Ţila, ascultaţi-mă!
    Soţii ale lui Lameh, luaţi aminte la ce vă spun!
Am omorât[ad] un om pentru că m-a rănit,
    un tânăr pentru că m-a lovit.
24 Dacă de şapte ori va fi răzbunat Cain,
    Lameh va fi răzbunat de şaptezeci şi şapte de ori.“

25 Adam a cunoscut-o din nou pe soţia sa. Aceasta a născut un fiu pe care l-a numit Set[ae], zicând: „Dumnezeu mi-a dăruit un alt urmaş[af] în locul lui Abel, întrucât el a fost omorât de Cain.“ 26 Lui Set i s-a născut un fiu căruia i-a pus numele Enoş[ag]. Atunci au început oamenii să cheme Numele Domnului.

Urmaşii lui Adam până la Noe

Aceasta este cartea genealogiei[ah] lui Adam. În ziua în care l-a creat pe om[ai], Dumnezeu l-a făcut după asemănarea Sa. I-a creat bărbat şi femeie; în ziua în care i-a creat, i-a binecuvântat şi le-a dat numele de „om[aj]“.

La vârsta de o sută treizeci de ani, lui Adam i s-a născut un fiu după asemănarea sa, după chipul său, iar el i-a pus numele Set. După naşterea lui Set, Adam a mai trăit opt sute de ani şi i s-au mai născut şi alţi copii: fii şi fiice. Astfel, Adam a trăit în total nouă sute treizeci de ani; apoi a murit.

La vârsta de o sută cinci ani, lui Set i s-a născut Enoş. După naşterea lui Enoş, Set a mai trăit opt sute şapte ani şi i s-au mai născut şi alţi copii: fii şi fiice. Astfel, Set a trăit în total nouă sute doisprezece ani; apoi a murit.

La vârsta de nouăzeci de ani, lui Enoş i s-a născut Chenan. 10 După naşterea lui Chenan, Enoş a mai trăit opt sute cincisprezece ani şi i s-au mai născut şi alţi copii: fii şi fiice. 11 Astfel, Enoş a trăit în total nouă sute cinci ani; apoi a murit.

12 La vârsta de şaptezeci de ani, lui Chenan i s-a născut Mahalalel. 13 După naşterea lui Mahalalel, Chenan a mai trăit opt sute patruzeci de ani şi i s-au mai născut şi alţi copii: fii şi fiice. 14 Astfel, Chenan a trăit în total nouă sute zece ani; apoi a murit.

15 La vârsta de şaizeci şi cinci de ani, lui Mahalalel i s-a născut Iared. 16 După naşterea lui Iared, Mahalalel a mai trăit opt sute treizeci de ani şi i s-au mai născut şi alţi copii: fii şi fiice. 17 Astfel, Mahalalel a trăit în total opt sute nouăzeci şi cinci de ani; apoi a murit.

18 La vârsta de o sută şaizeci şi doi de ani, lui Iared i s-a născut Enoh. 19 După naşterea lui Enoh, Iared a mai trăit opt sute de ani şi i s-au mai născut şi alţi copii: fii şi fiice. 20 Astfel, Iared a trăit în total nouă sute şaizeci şi doi de ani; apoi a murit.

21 La vârsta de şaizeci şi cinci de ani, lui Enoh i s-a născut Metuşelah. 22 După naşterea lui Metuşelah, Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani şi i s-au mai născut şi alţi copii: fii şi fiice. 23 Astfel, toate zilele lui Enoh au fost de trei sute şaizeci şi cinci de ani. 24 Enoh a umblat cu Dumnezeu; apoi n-a mai fost găsit, pentru că Dumnezeu l-a luat.

25 La vârsta de o sută optzeci şi şapte de ani, lui Metuşelah i s-a născut Lameh. 26 După naşterea lui Lameh, Metuşelah a mai trăit şapte sute optzeci şi doi de ani şi i s-au mai născut şi alţi copii: fii şi fiice. 27 Astfel, Metuşelah a trăit în total nouă sute şaizeci şi nouă de ani; apoi a murit.

28 La vârsta de o sută optzeci şi doi de ani, lui Lameh i s-a născut un fiu 29 căruia i-a pus numele Noe[ak], zicând: „El ne va mângâia în munca şi truda mâinilor noastre care vin din pământul pe care Domnul l-a blestemat. 30 După naşterea lui Noe, Lameh a mai trăit cinci sute nouăzeci şi cinci de ani şi i s-au mai născut şi alţi copii: fii şi fiice. 31 Astfel, Lameh a trăit în total şapte sute şaptezeci şi şapte de ani; apoi a murit.

32 La vârsta de cinci sute de ani, lui Noe i s-au născut Sem, Ham şi Iafet.

Potopul

Când oamenii au început să se înmulţească pe pământ şi li s-au născut fiice, fiii lui Dumnezeu au văzut că fiicele oamenilor erau frumoase şi şi-au luat dintre ele ca soţii pe acelea pe care şi le-au ales. Atunci Domnul a zis: „Duhul Meu nu va rămâne[al] pentru totdeauna în om, pentru că el este carne[am]; zilele lui vor fi în număr de o sută douăzeci de ani.“ Pe pământ trăiau uriaşi[an] în zilele acelea – şi chiar şi după aceea, când fiii lui Dumnezeu au intrat la fiicele oamenilor şi ele le-au născut copii. Aceştia au fost eroii din vechime, oameni cu renume.

Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că fiecare înclinaţie a gândurilor din mintea lui era tot timpul numai înspre rău. Domnului I-a părut rău că l-a făcut pe om pe pământ şi s-a întristat în inima Lui. El a zis: „Îl voi şterge de pe faţa pământului pe omul pe care l-am creat, atât pe el, cât şi vitele, animalele mici[ao] şi păsările cerului, pentru că Îmi pare rău că le-am făcut.“ Dar Noe a găsit har înaintea Domnului.

Aceasta este istoria[ap] lui Noe. Noe a fost un om drept şi integru între cei din generaţia sa; el a umblat cu Dumnezeu. 10 Noe a avut trei fii: Sem, Ham şi Iafet.

11 Pământul era corupt înaintea lui Dumnezeu şi plin de violenţă. 12 Dumnezeu a văzut că pământul era corupt, pentru că toate creaturile de pe pământ îşi stricaseră căile. 13 Dumnezeu i-a zis lui Noe: „Sfârşitul tuturor creaturilor este hotărât înaintea Mea, pentru că pământul este plin de violenţă din cauza lor; le voi distruge împreună cu pământul. 14 Fă-ţi o arcă din lemn de gofer[aq]. Fă-i nişte încăperi[ar] şi acoper-o cu smoală pe dinăuntru şi pe dinafară. 15 Să o faci astfel: lungimea ei să fie de trei sute de coţi, lăţimea – de cincizeci, iar înălţimea – de treizeci[as]. 16 Fă-i un acoperiş[at] pe care să-l prelungeşti cu un cot[au] . Pune uşa arcei pe o parte a sa. Să faci arca cu trei punţi: una jos, a doua la mijloc, iar a treia sus. 17 Eu voi aduce un potop de apă pe pământ ca să distrug toate creaturile de sub ceruri, care au suflare de viaţă în ele; şi tot ce este pe pământ va pieri. 18 Dar voi face un legământ cu tine, iar tu vei intra în arcă împreună cu fiii tăi, cu soţia ta şi cu soţiile fiilor tăi. 19 Să aduci în arcă câte o pereche din fiecare fel de vieţuitoare, ca să le ţii vii împreună cu tine. Această pereche să fie mascul şi femelă. 20 Să vină la tine înăuntru, ca să le ţii vii, câte o pereche din fiecare fel de păsări, din fiecare fel de animale sălbatice şi din fiecare fel de animale mici care mişună pe pământ. 21 Ia cu tine din fiecare fel de mâncare şi depoziteaz-o; ea va sluji drept hrană pentru tine şi pentru ele.“ 22 Noe a făcut toate aceste lucruri aşa cum i-a poruncit Dumnezeu.

Apoi Domnul i-a zis lui Noe: „Intră în arcă, tu şi toată familia ta, pentru că am văzut că, din această generaţie, doar tu eşti drept înaintea Mea. Ia cu tine şapte perechi din toate animalele curate, mascul şi femelă, şi câte o pereche din animalele necurate, mascul şi femelă. Ia câte şapte perechi din păsările cerului, mascul şi femelă, ca să le păstrezi vie sămânţa pe pământ, pentru că, peste şapte zile, voi trimite ploaie pe pământ timp de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi şi voi şterge de pe pământ toate vieţuitoarele pe care le-am făcut.“ Noe a făcut toate aceste lucruri aşa cum i-a poruncit Domnul.

Noe avea şase sute de ani când au venit apele potopului pe pământ. Noe a intrat în arcă împreună cu fiii săi, cu soţia sa şi cu soţiile fiilor săi, pentru ca să scape de apele potopului. Dintre vitele curate şi necurate, dintre păsările şi toate animalele mici care mişună pe pământ[av] au intrat în arca lui Noe două câte două, mascul şi femelă, aşa cum Dumnezeu i-a poruncit lui Noe. 10 După şapte zile, au venit pe pământ apele potopului. 11 În al şase sutelea an al vieţii lui Noe, în a şaptesprezecea zi a lunii a doua, toate fântânile marelui adânc au ţâşnit, iar stăvilarele cerului s-au deschis. 12 Ploaia a căzut pe pământ timp de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. 13 Noe, fiii săi, Sem, Ham şi Iafet, soţia sa, precum şi cele trei soţii ale fiilor săi au intrat în arcă în aceeaşi zi 14 şi împreună cu ei, toate vieţuitoarele potrivit felurilor lor, toate animalele potrivit felurilor lor, toate animalele mici care mişună pe pământ, potrivit felurilor lor şi toate păsările potrivit felurilor lor – toate păsările şi toate creaturile înaripate. 15 Dintre toate creaturile care au suflare de viaţă în ele, au intrat în arca lui Noe două câte două. 16 Animalele, mascul şi femelă dintre toate creaturile, au intrat în arca lui Noe, aşa cum Dumnezeu i-a poruncit acestuia; apoi Domnul l-a închis înăuntru.

17 Potopul a ţinut patruzeci de zile pe pământ; apele au crescut şi au înălţat arca, iar ea s-a ridicat cu mult deasupra pământului. 18 Apele s-au ridicat şi au crescut mult pe pământ, iar arca plutea deasupra apelor. 19 Apele s-au ridicat aşa de mult pe pământ, încât toţi munţii înalţi de sub cerul întreg au fost acoperiţi. 20 Apele s-au ridicat deasupra munţilor, acoperindu-i cu aproape cincisprezece coţi[aw]. 21 Toate creaturile care mişunau pe pământ au pierit: păsări, vite, animale sălbatice, toate animalele mici care mişună pe pământ şi toţi oamenii. 22 Toate creaturile de pe uscat, care aveau în nări suflare de viaţă, au murit. 23 Dumnezeu a şters de pe pământ toate vieţuitoarele: om şi vite, animale mici şi păsări ale văzduhului; toate au fost şterse de pe pământ. Doar Noe a rămas împreună cu cei care erau cu el în arcă. 24 Apele au fost mari pe pământ timp de o sută cincizeci de zile.

Dumnezeu Şi-a adus aminte de Noe şi de toate vietăţile şi vitele care erau împreună cu el în arcă. Dumnezeu a făcut să sufle un vânt peste pământ, iar apele s-au potolit. Fântânile adâncului şi stăvilarele cerului au fost închise, iar ploaia din cer s-a oprit. Apele au început să se retragă de pe pământ. La sfârşitul celor o sută cincizeci de zile, ele au scăzut, iar în a şaptesprezecea zi a lunii a şaptea, arca s-a oprit pe munţii Ararat. Apele au continuat să scadă până în luna a zecea, iar în ziua întâi a lunii a zecea, s-au văzut vârfurile munţilor.

După patruzeci de zile, Noe a deschis fereastra arcei pe care a făcut-o şi a trimis afară un corb care a zburat încoace şi încolo, până când apele de pe pământ s-au uscat. Apoi a trimis un porumbel ca să vadă dacă apele de pe pământ au scăzut; dar porumbelul n-a găsit nici un loc unde să se aşeze, pentru că încă era apă pe tot pământul. De aceea el s-a întors la Noe în arcă, iar acesta şi-a întins mâna, l-a luat şi l-a adus la el în arcă. 10 El a mai aşteptat încă şapte zile şi apoi a trimis din nou porumbelul din arcă. 11 Porumbelul s-a întors la el seara, iar în cioc avea o frunză de măslin ruptă de curând. Noe şi-a dat seama că apele de pe pământ scăzuseră. 12 A mai aşteptat încă şapte zile, iar apoi a trimis din nou porumbelul, dar acesta nu s-a mai întors la el.

13 În anul şase sute unu al vieţii lui Noe, în prima zi a lunii întâi, pământul era uscat. Noe a ridicat învelitoarea arcei şi a văzut că pământul era uscat. 14 În a douăzeci şi şaptea zi a lunii a doua, pământul era uscat de tot. 15 Atunci Dumnezeu i-a spus lui Noe: 16 „Ieşi afară din arcă, tu, împreună cu soţia ta, cu fiii tăi şi cu soţiile acestora. 17 Scoate afară toate vieţuitoarele care sunt cu tine – păsările, animalele[ax], precum şi toate animalele mici care mişună pe pământ[ay] – pentru ca ele să se răspândească pe pământ, să fie roditoare şi să se înmulţească.“ 18 Astfel, Noe a ieşit din arcă împreună cu fiii săi, cu soţia sa şi cu soţiile fiilor săi. 19 De asemenea, toate vieţuitoarele, potrivit felurilor lor, toate animalele mici şi toate păsările, tot ce mişună pe pământ, au ieşit şi ele din arcă.

20 Atunci Noe a zidit un altar Domnului, a luat din toate animalele curate şi din toate păsările curate şi le-a adus ca ardere de tot pe altar. 21 Domnul a simţit o aromă plăcută şi a zis în inima Lui: „Nu voi mai blestema niciodată pământul din cauza omului, chiar dacă[az] înclinaţia minţii lui este înspre rău din tinereţe, şi nici nu voi mai distruge toate vieţuitoarele, aşa cum am făcut-o.

22 Atâta timp cât va dăinui pământul,
    nu vor înceta
semănatul şi seceratul,
    frigul şi căldura,
vara şi iarna,
    ziua şi noaptea.“

Legământul lui Dumnezeu cu Noe

Dumnezeu i-a binecuvântat pe Noe şi pe fiii săi şi le-a zis: „Fiţi roditori, înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul. Frica şi groaza de voi să fie peste toate vieţuitoarele pământului, peste păsările cerului, peste toate creaturile care mişună pe pământ şi peste toţi peştii mării. Ele vă sunt date în stăpânire. Tot ce se mişcă şi are viaţă vă va fi hrană. Aşa cum v-am dat plantele verzi, acum vă dau totul. Dar să nu mâncaţi carne cu viaţa ei, adică cu sânge.[ba] Pentru sângele vieţilor voastre voi cere socoteală; voi cere socoteală de la orice vietate. Iar din mâna omului, voi cere socoteală pentru viaţa semenului său.

Cine varsă sângele omului,
    de om sângele-i va fi vărsat,
căci după chipul lui Dumnezeu
    l-a făcut Dumnezeu pe om.

Iar voi, fiţi roditori şi înmulţiţi-vă; răspândiţi-vă pe pământ şi înmulţiţi-vă pe el.“[bb]

Apoi Dumnezeu le-a spus lui Noe şi fiilor săi: „Fac un legământ cu voi, cu urmaşii[bc] voştri 10 şi cu toate vieţuitoarele care au fost cu voi – păsările, vitele şi toate animalele sălbatice care au fost cu voi, toate cele care au ieşit din arcă – cu toate vieţuitoarele de pe pământ. 11 Închei un legământ cu voi: niciodată nu vor mai fi distruse toate creaturile de apele vreunui potop şi niciodată nu va mai fi vreun potop care să distrugă pământul.“ 12 Dumnezeu a mai zis: „Acesta este semnul legământului pe care îl fac cu voi şi cu toate vieţuitoarele care au fost cu voi, pentru toate generaţiile viitoare: 13 pun în nori curcubeul Meu; el va fi semnul legământului dintre Mine şi pământ. 14 Când voi aduce nori peste pământ, iar curcubeul se va vedea în nori, 15 Îmi voi aminti de legământul pe care l-am făcut cu voi şi cu toate vieţuitoarele de toate felurile. Apele nu vor mai deveni niciodată potop care să distrugă toate creaturile. 16 Când curcubeul va fi în nori, îl voi vedea şi Îmi voi aminti de legământul veşnic dintre Dumnezeu şi toate vieţuitoarele de toate felurile care sunt pe pământ.“ 17 Dumnezeu i-a zis lui Noe: „Acesta este semnul legământului pe care l-am făcut cu toate creaturile care sunt pe pământ.“

Fiii lui Noe

18 Fiii lui Noe, care au ieşit din arcă, au fost: Sem, Ham şi Iafet. Ham a fost tatăl lui Canaan. 19 Aceştia trei au fost fiii lui Noe şi din ei s-au răspândit oameni pe tot pământul.

20 Noe a început să lucreze pământul şi a plantat o vie[bd]. 21 El a băut vin, s-a îmbătat şi s-a dezbrăcat în cortul său. 22 Ham, tatăl lui Canaan, a văzut goliciunea tatălui său şi le-a spus despre acest lucru celor doi fraţi ai săi de afară. 23 Dar Sem şi Iafet au luat o haină, şi-au pus-o pe umeri, au intrat în cort mergând cu spatele şi au acoperit goliciunea tatălui lor; feţele lor erau întoarse, astfel încât ei n-au văzut goliciunea tatălui lor. 24 Când Noe s-a trezit din beţie şi a aflat ce i-a făcut fiul său cel tânăr, 25 a zis:

„Blestemat să fie Canaan;
    să fie cel mai de jos dintre sclavi
        pentru fraţii săi.“[be]

26 Noe a mai zis:

„Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Sem,
    iar Canaan să-i fie sclav.
27 Fie ca Dumnezeu să mărească teritoriul lui Iafet[bf];
    el să locuiască în corturile lui Sem,
        iar Canaan să-i fie sclav.“

28 După potop Noe a mai trăit trei sute cincizeci de ani. 29 Astfel, Noe a trăit în total nouă sute cincizeci de ani; apoi a murit.

Formarea şi răspândirea neamurilor pe pământ

10 Aceasta este genealogia[bg] fiilor lui Noe – Sem, Ham şi Iafet – şi aceştia au fost fiii care li s-au născut după potop.

Iafetiţii

Fiii[bh] lui Iafet au fost: Gomer, Magog, Madai, Iavan, Tubal, Meşek şi Tiras.

Fiii lui Gomer au fost: Aşchenaz, Rifat şi Togarma.

Fiii lui Iavan au fost: Elişa, Tarşiş, Chitim şi Dodanim[bi]. Din aceştia s-au răspândit în teritoriile lor neamurile de pe coastă, fiecare neam având limba lui şi fiind organizat pe clanuri în propriul său teritoriu.

Hamiţii

Fiii lui Ham au fost: Cuş, Miţrayim[bj], Put şi Canaan.

Fiii lui Cuş au fost: Seba, Havila, Sabta, Rama şi Sabteca.

Fiii lui Rama au fost: Şeba şi Dedan.

Lui Cuş[bk] i s-a născut Nimrod; acesta a ajuns un om puternic pe pământ. El a fost un vânător puternic înaintea Domnului; de aceea se spune: „Ca Nimrod, vânător puternic înaintea Domnului. 10 Primele centre ale regatului său au fost: Babel, Erec, Akkad şi Calne[bl], în ţara Şinar[bm]. 11 Din acea ţară, el s-a dus în Asur[bn] şi a construit Ninive, Rehobot-Ir, Calah 12 şi Resen, care este între Ninive şi Calah; aceasta este cetatea cea mare.

13 Din Miţrayim provin ludiţii, anamiţii, lehabiţii, naftuhiţii,

14 patrusiţii, casluhiţii şi caftoriţii;

din casluhiţi provin filistenii.

15 Lui Canaan i s-a născut Sidon, întâiul său născut, şi Het;

Footnotes

  1. Geneza 1:1 Ebr.: Elohim, numele divin cel mai frecvent folosit în VT; deşi în ebraică este un plural, termenul funcţionează gramatical ca un singular; este un plural care exprimă măreţia lui Dumnezeu
  2. Geneza 1:6 Sau: firmament; tărie
  3. Geneza 1:24 Cu referire la toate animalele care mai târziu vor fi domesticite
  4. Geneza 1:24 Sau: animale care mişună; sau: animale care se târăsc; termenul ebraic face referire la toate celelalte animalele mai mărunte, distincte de vite şi de animalele sălbatice mari; de asemenea, termenul poate include şi insectele; şi în vs. 25, 26
  5. Geneza 1:24 Lit.: vietăţi ale pământului
  6. Geneza 1:26 Termenul ebraic se referă la fiinţele umane în general, şi nu la o singură persoană; şi în v. 27
  7. Geneza 1:26 TM; Siriacă: peste toate animalele sălbatice
  8. Geneza 2:3 Poate avea şi sensul de a încheia
  9. Geneza 2:4 Ebr.: toledot (istorie, relatare, genealogie), un cuvânt care marchează începutul unei noi secţiuni principale. Cartea Geneza este structurată pe 10 toledoturi (2:4; 5:1; 6:9; 10:1; 11:10; 11:27; 25:12; 25:19; 36:1; 37:2)
  10. Geneza 2:4 Ebr.: YHWH Elohim; YHWH este un nume personal al lui Dumnezeu, care-L prezintă ca Dumnezeul legământului cu Israel, Dumnezeul Răscumpărător (vezi Ex. 3:14-15; 6:2-6), pe când Elohim este un termen general, care-L prezintă ca Dumnezeul Creator şi Suveran peste întregul univers. Cele două nume apar de multe ori împreună, arătând că este vorba despre unul şi acelaşi Dumnezeu
  11. Geneza 2:7 Termenul ebraic pentru om este Adam, înrudit cu adamah (ţărână)
  12. Geneza 2:11 Sau: străbătea
  13. Geneza 2:12 Răşină gălbui-transparentă şi aromată, uşor confundabilă cu o piatră preţioasă
  14. Geneza 2:13 Cel mai probabil identificată cu SE Mesopotamiei, patria cassiţilor, şi nu cu Etiopia
  15. Geneza 2:23 Ebr.: işa, femeie şi , bărbat, joc de cuvinte specific ebraicii biblice
  16. Geneza 3:1 Termenul ebraic pentru şiret (arum) sună asemănător cu cel pentru goi (arom), din 2:25
  17. Geneza 3:8 Lit.: vântul (adierea) zilei, cel mai probabil cu referire la amurg
  18. Geneza 3:15 Termenul ebraic pentru sămânţă este un termen cheie în VT; este un singular care se poate referi atât la un singur urmaş, cât şi la toţi urmaşii de pe linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca în cele mai multe cazuri termenul să exprime o ambiguitate intenţionată. În traducerea de faţă a fost redat fie literal, fie cu urmaş sau urmaşi, în funcţie de contextul literal şi de cel teologic
  19. Geneza 3:16 Sensul în ebraică al celor două versuri este nesigur; sau: dar dorinţa ta va depinde de el; sau: Tu vei dori să-ţi domini soţul, / dar el va stăpâni peste tine.
  20. Geneza 3:20 Eva (ebr.: Hava) înseamnă viaţă
  21. Geneza 3:24 Sau: în faţa
  22. Geneza 4:1 Eufemism ebraic cu sensul de a avea relaţii sexuale; în multe alte locuri din carte
  23. Geneza 4:1 Cain sună asemănător cu termenul ebraic pentru a naşte sau a căpăta
  24. Geneza 4:1 Sau: am născut
  25. Geneza 4:8 PentSam, LXX, VUL şi Siriacă; TM nu conţine: Haidem să ieşim la câmp!
  26. Geneza 4:12 Lit.: puterea lui; sau: el nu va mai rodi
  27. Geneza 4:16 Nod înseamnă Rătăcire (vezi vs. 12, 14)
  28. Geneza 4:18 Tată poate însemna strămoş; peste tot în acest capitol
  29. Geneza 4:22 TM.; Tg: tatăl tuturor acelora care au făcut uneltele
  30. Geneza 4:23 Sau: Aş omorî
  31. Geneza 4:25 Set înseamnă, probabil, dăruit
  32. Geneza 4:25 Lit.: o altă sămânţă; vezi nota de la 3:15
  33. Geneza 4:26 Enos sau Enoş înseamnă om, termen ce sugerează aspectul de fragilitate şi mortalitate
  34. Geneza 5:1 Vezi nota de la 2:4
  35. Geneza 5:1 Sau: pe Adam
  36. Geneza 5:2 Ebr.: Adam
  37. Geneza 5:29 Noe sună asemănător cu termenul ebraic pentru alinare, tihnă
  38. Geneza 6:3 Sau: nu se va lupta
  39. Geneza 6:3 Sau: pentru că el este trup, cu sensul de natură mortală ori pervertită
  40. Geneza 6:4 Ebr.: Nefilim („Cei căzuţi“), oameni de înălţime şi putere neobişnuită (vezi Num. 13:31-33)
  41. Geneza 6:7 Vezi nota de la 1:24; şi în v. 20
  42. Geneza 6:9 Vezi nota de la 2:4
  43. Geneza 6:14 Probabil o specie de chiparos
  44. Geneza 6:14 Sau: Fă-o (probabil cu sensul de a o căptuşi) cu trestie
  45. Geneza 6:15 Un cot măsura între 45-55 cm (50 cm); aproximativ 150 m, 25 m, 15 m
  46. Geneza 6:16 Sau: fereastră
  47. Geneza 6:16 Un cot măsura între 45 cm (cotul standard evreiesc) şi 52 cm (cotul regal şi cel babilonian); aproximat la 0,5 m; aproximativ 1,2 m lungime şi 0,75 m lăţime şi înălţime)
  48. Geneza 7:8 Vezi nota de la 1:24; şi în vs. 14, 23
  49. Geneza 7:20 Aproximativ 7,5 m
  50. Geneza 8:17 Aici cu sensul de vite şi animale sălbatice
  51. Geneza 8:17 Vezi nota de la 1:24; şi în v. 19
  52. Geneza 8:21 Sau: pentru că
  53. Geneza 9:4 Vezi Lev. 17:14
  54. Geneza 9:7 Vezi 1:28-30
  55. Geneza 9:9 Lit.: sămânţa; vezi nota de la 3:15
  56. Geneza 9:20 Sau: Noe, om al pământului, a fost primul care a plantat o vie.
  57. Geneza 9:25 Sau: să fie cel mai de jos dintre sclavii fraţilor săi.
  58. Geneza 9:27 Iafet sună asemănător cu termenul ebraic pentru a extinde
  59. Geneza 10:1 Vezi nota de la 2:4
  60. Geneza 10:2 fiii poate însemna aici descendenţi sau chiar neamuri (şi în vs. 3, 4, 6, 7, 20-23, 29, 31)
  61. Geneza 10:4 Cele mai multe mss ale TM; unele mss ale TM, PentSam, LXX şi 1 Cron. 1:7: Rodanim
  62. Geneza 10:6 Miţrayim înseamnă Două Egipturi, probabil cu referire la Egiptul de Sus şi cel de Jos; şi în v. 13
  63. Geneza 10:8 Nu acelaşi cu cel din vs. 6-7; probabil strămoşul cassiţilor, în Mesopotamia (vezi Gen. 2:13)
  64. Geneza 10:10 Sau: Babel, Erec şi Akkad – toate în ţara Şinar
  65. Geneza 10:10 Babilonia
  66. Geneza 10:11 Asiria