DE LA FACEREA LUMII PÂNĂ LA AVRAAM

Capitolele 1—11:9.

Facerea lumii

1 La început^(A), Dumnezeu a făcut^(B) cerurile şi pământul.

Lumina

² Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric, şi^(C) Duhul lui Dumnezeu Se mişca pe deasupra apelor. ³ Dumnezeu^(D) a zis: „Să fie^(E) lumină!” Şi a fost lumină. ⁴ Dumnezeu a văzut că lumina era bună şi Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric. ⁵ Dumnezeu a numit lumina zi^(F), iar întunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi.

Cerul

⁶ Dumnezeu a zis: „Să fie^(G) o întindere între ape şi ea să despartă apele de ape.” ⁷ Şi Dumnezeu a făcut întinderea, şi ea a despărţit^(H) apele care sunt dedesubtul întinderii de apele care sunt deasupra^(I) întinderii. Şi aşa a fost. ⁸ Dumnezeu a numit întinderea cer. Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a doua.

Pământul

⁹ Dumnezeu a zis: „Să^(J) se strângă la un loc apele care sunt dedesubtul cerului şi să se arate uscatul!” Şi aşa a fost. ¹⁰ Dumnezeu a numit uscatul pământ, iar grămada de ape a numit-o mări. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. ¹¹ Apoi Dumnezeu a zis: „Să dea^(K) pământul verdeaţă, iarbă cu sămânţă, pomi roditori^(L), care să facă rod după soiul lor şi care să aibă în ei sămânţa lor pe pământ.” Şi aşa a fost. ¹² Pământul a dat verdeaţă, iarbă cu sămânţă după soiul ei şi pomi care fac rod şi care îşi au sămânţa în ei, după soiul lor. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. ¹³ Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a treia.

Soarele, Luna şi stelele

¹⁴ Dumnezeu a zis: „Să fie nişte luminători^(M) în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne^(N) care să arate vremurile, zilele şi anii ¹⁵ şi să slujească de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pământul.” Şi aşa a fost. ¹⁶ Dumnezeu^(O) a făcut cei doi mari luminători, şi anume: luminătorul cel mai mare, ca să stăpânească ziua, şi^(P) luminătorul cel mai mic, ca să stăpânească noaptea; a făcut şi stelele. ¹⁷ Dumnezeu i-a aşezat în întinderea cerului, ca să lumineze pământul, ¹⁸ să stăpânească^(Q) ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. ¹⁹ Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a patra.

Vieţuitoarele mării

²⁰ Dumnezeu a zis: „Să mişune apele de vieţuitoare şi să zboare păsări deasupra pământului pe întinderea cerului.” ²¹ Dumnezeu^(R) a făcut peştii cei mari şi toate vieţuitoarele care se mişcă şi de care mişună apele, după soiurile lor; a făcut şi orice pasăre înaripată după soiul ei. Dumnezeu a văzut că erau bune. ²² Dumnezeu le-a binecuvântat şi a zis: „Creşteţi^(S), înmulţiţi-vă şi umpleţi apele mărilor; să se înmulţească şi păsările pe pământ.” ²³ Astfel a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a cincea.

Vieţuitoarele pământului

²⁴ Dumnezeu a zis: „Să dea pământul vieţuitoare după soiul lor; vite, târâtoare şi fiare pământeşti după soiul lor”. Şi aşa a fost. ²⁵ Dumnezeu a făcut fiarele pământului după soiul lor, vitele după soiul lor şi toate târâtoarele pământului după soiul lor. Dumnezeu a văzut că erau bune. ²⁶ Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem^(T) om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească^(U) peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.” ²⁷ Dumnezeu a făcut pe om după^(V) chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească^(W) şi parte femeiască i-a făcut. ²⁸ Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: „Creşteţi^(X), înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ.” ²⁹ Şi Dumnezeu a zis: „Iată că v-am dat orice iarbă care face sămânţă şi care este pe faţa întregului pământ şi orice pom care are în el rod cu sămânţă: aceasta să fie hrana^(Y) voastră. ³⁰ Iar tuturor^(Z) fiarelor pământului, tuturor păsărilor^(AA) cerului şi tuturor vietăţilor care se mişcă pe pământ, care au în ele o suflare de viaţă, le-am dat ca hrană toată iarba verde”. Şi aşa a fost. ³¹ Dumnezeu S-a uitat^(AB) la tot ce făcuse şi iată că erau foarte bune. Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a şasea.

Ziua de odihnă

2 Astfel au fost sfârşite cerurile şi pământul şi toată^(AC) oştirea lor. ² În ziua^(AD) a şaptea, Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea pe care o făcuse şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse. ³ Dumnezeu a binecuvântat^(AE) ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o zidise şi o făcuse.

Facerea omului

⁴ Iată^(AF) istoria cerurilor şi a pământului, când au fost făcute. ⁵ În ziua când a făcut Domnul Dumnezeu un pământ şi ceruri, nu era încă pe pământ niciun copăcel^(AG) de câmp şi nicio iarbă de pe câmp nu încolţea încă, fiindcă Domnul Dumnezeu nu dăduse încă ploaie^(AH) pe pământ şi nu era niciun om ca să lucreze^(AI) pământul. ⁶ Ci un abur se ridica de pe pământ şi uda toată faţa pământului. ⁷ Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna^(AJ) pământului, i-a^(AK) suflat în nări^(AL) suflare de viaţă, şi omul s-a făcut^(AM) astfel un suflet viu.

Raiul

⁸ Apoi, Domnul Dumnezeu a sădit o grădină^(AN) în Eden^(AO), spre răsărit^(AP), şi a pus^(AQ) acolo pe omul pe care-l întocmise. ⁹ Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul^(AR) de pomi, plăcuţi la vedere şi buni la mâncare, şi pomul^(AS) vieţii în mijlocul grădinii, şi pomul^(AT) cunoştinţei binelui şi răului. ¹⁰ Un râu ieşea din Eden şi uda grădina, şi de acolo se împărţea şi se făcea patru braţe. ¹¹ Numele celui dintâi este Pison; el înconjoară toată^(AU) ţara Havila, unde se găseşte aur. ¹² Aurul din ţara aceasta este bun; acolo se găseşte şi bedelion^(AV), şi piatră de onix. ¹³ Numele râului al doilea este Ghihon; el înconjoară toată ţara Cuş. ¹⁴ Numele celui de al treilea este^(AW) Hidechel^[a]. El curge la răsăritul Asiriei. Al patrulea râu este Eufratul. ¹⁵ Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat^(AX) în grădina Edenului ca s-o lucreze şi s-o păzească. ¹⁶ Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănânci, după plăcere, din orice pom din grădină, ¹⁷ dar^(AY) din pomul cunoştinţei binelui şi răului să^(AZ) nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri^(BA) negreşit.”

Facerea femeii

¹⁸ Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am^(BB) să-i fac un ajutor potrivit pentru el.” ¹⁹ Domnul Dumnezeu^(BC) a făcut din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului şi le-a adus^(BD) la om, ca să vadă cum are să le numească, şi orice nume pe care-l dădea omul fiecărei vieţuitoare acela-i era numele. ²⁰ Şi omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi tuturor fiarelor câmpului, dar, pentru om, nu s-a găsit niciun ajutor care să i se potrivească. ²¹ Atunci, Domnul Dumnezeu a trimis un somn^(BE) adânc peste om, şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei. ²² Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la^(BF) om. ²³ Şi omul a zis: „Iată în sfârşit aceea care este os^(BG) din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi ‘femeie’^[b], pentru că a fost luată din^(BH) om.” ²⁴ De aceea^(BI) va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup.

Ispitirea femeii

²⁵ Omul şi nevasta lui erau amândoi^(BJ) goi şi nu le era^(BK) ruşine.

3 Şarpele^(BL) era mai^(BM) şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu.

El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: ‘Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină?’ ” ² Femeia a răspuns şarpelui: „Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină. ³ Dar^(BN), despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: ‘Să nu mâncaţi din el şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi’.” ⁴ Atunci, şarpele^(BO) a zis femeii: „Hotărât că nu veţi muri, ⁵ dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi^(BP) se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul”. ⁶ Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui şi a mâncat^(BQ); a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul^(BR) a mâncat şi el.

Păcatul lui Adam

⁷ Atunci li s-au deschis^(BS) ochii la amândoi; au cunoscut^(BT) că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri^[c] din ele. ⁸ Atunci au auzit glasul^(BU) Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei^[d], şi omul şi nevasta lui s-au ascuns^(BV) de Faţa Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină. ⁹ Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om şi i-a zis: „Unde eşti?” ¹⁰ El a răspuns: „Ţi-am auzit glasul în grădină şi mi-a fost frică^(BW), pentru că eram gol, şi m-am ascuns.” ¹¹ Şi Domnul Dumnezeu a zis: „Cine ţi-a spus că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci?” ¹² Omul a răspuns: „Femeia^(BX) pe care mi-ai dat-o ca să fie lângă mine, ea mi-a dat din pom şi am mâncat.” ¹³ Şi Domnul Dumnezeu a zis femeii: „Ce ai făcut?” Femeia a răspuns: „Şarpele^(BY) m-a amăgit şi am mâncat din pom.” ¹⁴ Domnul Dumnezeu a zis şarpelui: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat eşti între toate vitele şi între toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vieţii tale, să te târăşti pe pântece şi să mănânci ţărână^(BZ). ¹⁵ Vrăjmăşie^(CA) voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa^(CB) ei^(CC). Aceasta^(CD) îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.” ¹⁶ Femeii i-a zis: „Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu^(CE) durere vei naşte copii, şi dorinţele^(CF) tale se vor ţine după bărbatul tău, iar el va stăpâni^(CG) peste tine.” ¹⁷ Omului i-a zis: „Fiindcă^(CH) ai ascultat de glasul nevestei tale şi ai mâncat^(CI) din pomul despre care^(CJ) îţi poruncisem: ‘Să nu mănânci deloc din el’, blestemat^(CK) este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă^(CL) să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale; ¹⁸ spini^(CM) şi pălămidă să-ţi dea şi să mănânci^(CN) iarbă de pe câmp. ¹⁹ În sudoarea^(CO) feţei tale să-ţi mănânci pâinea până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat, căci ţărână^(CP) eşti şi în^(CQ) ţărână te vei întoarce.” ²⁰ Adam a pus nevestei sale numele Eva^[e], căci ea a fost mama tuturor celor vii. ²¹ Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam şi nevestei lui haine de piele şi i-a îmbrăcat cu ele. ²² Domnul Dumnezeu a zis: „Iată^(CR) că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul. Să-l împiedicăm dar acum ca nu cumva să-şi întindă mâna, să^(CS) ia şi din pomul vieţii, să mănânce din el şi să trăiască în veci.” ²³ De aceea, Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului ca^(CT) să lucreze pământul, din care fusese luat. ²⁴ Astfel a izgonit El pe Adam, şi, la răsăritul^(CU) grădinii Edenului, a pus nişte heruvimi^(CV), care să învârtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieţii.

Cain şi Abel

4 Adam s-a împreunat cu nevastă-sa Eva; ea a rămas însărcinată şi a născut pe Cain. Şi a zis: „Am căpătat un om cu ajutorul Domnului!” ² A mai născut şi pe fratele său Abel. Abel era cioban, iar Cain era plugar^(CW). ³ După o bucată de vreme, Cain a adus Domnului o jertfă de mâncare^[f] din roadele^(CX) pământului. ⁴ Abel a adus şi el o jertfă de mâncare din oile întâi^(CY) născute ale turmei lui şi din grăsimea lor. Domnul a privit cu plăcere^(CZ) spre Abel şi spre jertfa lui, ⁵ dar spre Cain şi spre jertfa lui n-a privit cu plăcere. Cain s-a mâniat foarte tare şi^(DA) i s-a posomorât faţa. ⁶ Şi Domnul a zis lui Cain: „Pentru ce te-ai mâniat şi pentru ce ţi s-a posomorât faţa? ⁷ Nu-i aşa? Dacă faci bine, vei fi bine primit, dar, dacă faci rău, păcatul pândeşte^(DB) la uşă; dorinţa lui se ţine după tine, dar tu să-l stăpâneşti.” ⁸ Însă Cain a zis fratelui său Abel: „Haidem să ieşim la câmp.” Dar, pe când erau la câmp, Cain s-a ridicat împotriva fratelui său Abel şi l-a omorât^(DC).

Pedeapsa lui Cain

⁹ Domnul a zis lui Cain: „Unde^(DD) este fratele tău Abel?” El a răspuns: „Nu ştiu^(DE). Sunt eu păzitorul fratelui meu?” ¹⁰ Şi Dumnezeu a zis: „Ce ai făcut? Glasul^(DF) sângelui fratelui tău strigă din pământ la Mine. ¹¹ Acum, blestemat eşti tu, izgonit din ogorul acesta, care şi-a deschis gura ca să primească din mâna ta sângele fratelui tău! ¹² Când vei lucra pământul, să nu-ţi mai dea bogăţia lui. Pribeag şi fugar să fii pe pământ.” ¹³ Cain a zis Domnului: „Pedeapsa mea e prea mare ca s-o pot suferi. ¹⁴ Iată că Tu^(DG) mă izgoneşti azi de pe faţa pământului; eu va trebui să mă ascund de Faţa^(DH) Ta şi să fiu pribeag şi fugar pe pământ, şi oricine^(DI) mă va găsi mă va omorî.” ¹⁵ Domnul i-a zis: „Nicidecum, ci, dacă va omorî cineva pe Cain, Cain să fie răzbunat de şapte^(DJ) ori.” Şi Domnul a hotărât^(DK) un semn pentru Cain, ca oricine îl va găsi să nu-l omoare. ¹⁶ Apoi, Cain a ieşit^(DL) din Faţa Domnului şi a locuit în ţara Nod^[g], la răsărit de Eden.

Cain şi urmaşii lui

¹⁷ Cain s-a împreunat cu nevastă-sa; ea a rămas însărcinată şi a născut pe Enoh. El a început apoi să zidească o cetate şi a pus^(DM) acestei cetăţi numele fiului său Enoh. ¹⁸ Enoh a fost tatăl lui Irad; Irad a fost tatăl lui Mehuiael; Mehuiael a fost tatăl lui Metuşael şi Metuşael a fost tatăl lui Lameh. ¹⁹ Lameh şi-a luat două neveste: numele uneia era Ada şi numele celeilalte era Ţila. ²⁰ Ada a născut pe Iabal: el a fost tatăl celor ce locuiesc în corturi şi păzesc vitele. ²¹ Numele fratelui său era Iubal: el a fost tatăl^(DN) tuturor celor ce cântă cu alăuta şi cu cavalul. ²² Ţila, de partea ei, a născut şi ea pe Tubal-Cain, făuritorul tuturor uneltelor de aramă şi de fier. Sora lui Tubal-Cain era Naama.

²³ Lameh a zis nevestelor sale:

Naşterea lui Set

²⁵ Adam s-a împreunat iarăşi cu nevastă-sa; ea a născut un fiu şi i-a^(DP) pus numele Set^[h], „căci”, a zis ea, „Dumnezeu mi-a dat o altă sămânţă în locul lui Abel, pe care l-a ucis Cain.” ²⁶ Lui Set i s-a născut^(DQ) şi lui un fiu şi i-a pus numele Enos. Atunci au început oamenii să cheme^(DR) Numele Domnului.

Urmaşii lui Adam prin Set până la Noe

5 Iată cartea^(DS) neamurilor lui Adam. În ziua când a făcut Dumnezeu pe om, l-a făcut după asemănarea^(DT) lui Dumnezeu. ² I-a făcut parte bărbătească^(DU) şi parte femeiască, i-a binecuvântat şi le-a dat numele de „om” în ziua când au fost făcuţi. ³ La vârsta de o sută treizeci de ani, Adam a născut un fiu după chipul şi asemănarea lui şi i-a pus^(DV) numele Set. ⁴ După naşterea lui Set, Adam^(DW) a trăit opt sute de ani şi a născut^(DX) fii şi fiice. ⁵ Toate zilele pe care le-a trăit Adam au fost de nouă sute treizeci de ani, apoi^(DY) a murit. ⁶ La vârsta de o sută cinci ani, Set a născut^(DZ) pe Enos. ⁷ După naşterea lui Enos, Set a mai trăit opt sute şapte ani şi a născut fii şi fiice. ⁸ Toate zilele lui Set au fost de nouă sute doisprezece ani, apoi a murit. ⁹ La vârsta de nouăzeci de ani, Enos a născut pe Cainan. ¹⁰ După naşterea lui Cainan, Enos a mai trăit opt sute cincisprezece ani şi a născut fii şi fiice. ¹¹ Toate zilele lui Enos au fost de nouă sute cinci ani, apoi a murit. ¹² La vârsta de şaptezeci de ani, Cainan a născut pe Mahalaleel. ¹³ După naşterea lui Mahalaleel, Cainan a mai trăit opt sute patruzeci de ani şi a născut fii şi fiice. ¹⁴ Toate zilele lui Cainan au fost de nouă sute zece ani, apoi a murit. ¹⁵ La vârsta de şaizeci şi cinci de ani, Mahalaleel a născut pe Iared. ¹⁶ După naşterea lui Iared, Mahalaleel a mai trăit opt sute treizeci de ani şi a născut fii şi fiice. ¹⁷ Toate zilele lui Mahalaleel au fost de opt sute nouăzeci şi cinci de ani, apoi a murit. ¹⁸ La vârsta de o sută şaizeci şi doi de ani, Iared a născut pe Enoh^(EA). ¹⁹ După naşterea lui Enoh, Iared a mai trăit opt sute de ani şi a născut fii şi fiice. ²⁰ Toate zilele lui Iared au fost de nouă sute şaizeci şi doi de ani, apoi a murit. ²¹ La vârsta de şaizeci şi cinci de ani, Enoh a născut pe Metusala. ²² După naşterea lui Metusala, Enoh a umblat^(EB) cu Dumnezeu trei sute de ani şi a născut fii şi fiice. ²³ Toate zilele lui Enoh au fost trei sute şaizeci şi cinci de ani. ²⁴ Enoh^(EC) a umblat cu Dumnezeu, apoi nu s-a mai văzut, pentru că l-a luat Dumnezeu. ²⁵ La vârsta de o sută optzeci şi şapte de ani, Metusala a născut pe Lameh. ²⁶ După naşterea lui Lameh, Metusala a mai trăit şapte sute optzeci şi doi de ani şi a născut fii şi fiice. ²⁷ Toate zilele lui Metusala au fost de nouă sute şaizeci şi nouă de ani, apoi a murit. ²⁸ La vârsta de o sută optzeci şi doi de ani, Lameh a născut un fiu. ²⁹ El i-a pus numele Noe^[i], zicând: „Acesta ne va mângâia pentru osteneala şi truda mâinilor noastre, care vin din acest pământ pe care^(ED) l-a blestemat Domnul.” ³⁰ După naşterea lui Noe, Lameh a mai trăit cinci sute nouăzeci şi cinci de ani şi a născut fii şi fiice. ³¹ Toate zilele lui Lameh au fost de şapte sute şaptezeci şi şapte de ani, apoi a murit. ³² Noe, la vârsta de cinci sute de ani, a născut pe Sem^(EE), Ham şi Iafet^(EF).

Stricăciunea oamenilor

6 Când^(EG) au început oamenii să se înmulţească pe faţa pământului şi li s-au născut fete, ² fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase şi din toate şi-au luat^(EH) de neveste pe acelea pe care şi le-au ales. ³ Atunci, Domnul a zis: „Duhul^(EI) Meu nu va rămâne^[j] pururea în om, căci^(EJ) omul nu este decât carne păcătoasă; totuşi^[k], zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.” ⁴ Uriaşii erau pe pământ în vremurile acelea şi chiar şi după ce s-au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor şi le-au născut ele copii; aceştia erau vitejii care au fost în vechime, oameni cu nume. ⁵ Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor^(EK) din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău. ⁶ I-a părut rău^(EL) Domnului că a făcut pe om pe pământ şi S-a mâhnit^(EM) în inima Lui. ⁷ Şi Domnul a zis: „Am să şterg de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut, de la om până la vite, până la târâtoare şi până la păsările cerului, căci Îmi pare rău că i-am făcut.”

Noe

⁸ Dar Noe a căpătat^(EN) milă înaintea Domnului. ⁹ Iată care sunt urmaşii lui Noe.

Noe^(EO) era un om neprihănit şi fără pată între cei din vremea lui:

Noe^(EP) umbla cu Dumnezeu. ¹⁰ Noe a născut trei fii: Sem^(EQ), Ham şi Iafet. ¹¹ Pământul era stricat^(ER) înaintea lui Dumnezeu; pământul era plin^(ES) de silnicie. ¹² Dumnezeu S-a uitat^(ET) spre pământ şi iată că pământul era stricat, căci orice făptură îşi stricase calea pe pământ. ¹³ Atunci, Dumnezeu a zis lui Noe: „Sfârşitul^(EU) oricărei făpturi este hotărât înaintea Mea, fiindcă au umplut pământul de silnicie; iată, am^(EV) să-i nimicesc împreună cu pământul. ¹⁴ Fă-ţi o corabie din lemn de gofer (chiparos); corabia aceasta s-o împarţi în cămăruţe şi s-o tencuieşti cu smoală pe dinăuntru şi pe dinafară. ¹⁵ Iată cum s-o faci: corabia să aibă trei sute de coţi în lungime, cincizeci de coţi în lăţime şi treizeci de coţi în înălţime. ¹⁶ Să faci corabiei o fereastră^[l], sus, lată de un cot; uşa s-o pui în latura corabiei şi să faci un rând de cămări jos, altul la mijloc şi altul sus. ¹⁷ Şi iată că Eu^(EW) am să fac să vină un potop de ape pe pământ, ca să nimicească orice făptură de sub cer care are suflare de viaţă; tot ce este pe pământ va pieri. ¹⁸ Dar cu tine fac un legământ: să^(EX) intri în corabie, tu şi fiii tăi, nevastă-ta şi nevestele fiilor tăi împreună cu tine. ¹⁹ Din tot ce trăieşte, din orice făptură, să iei în corabie câte două^(EY) din fiecare soi, ca să le ţii vii cu tine: să fie o parte bărbătească şi o parte femeiască. ²⁰ Din păsări după soiul lor, din vite după soiul lor şi din toate târâtoarele de pe pământ după soiul lor, să vină^(EZ) la tine înăuntru câte două din fiecare soi, ca să le ţii cu viaţă. ²¹ Şi tu ia-ţi din toate bucatele care se mănâncă şi fă-ţi merinde din ele, ca să-ţi slujească de hrană ţie şi lor.” ²² Aşa a şi făcut Noe^(FA): a făcut tot^(FB) ce-i poruncise Dumnezeu.

Noe intră în corabie

7 Domnul a zis lui Noe: „Intră^(FC) în corabie, tu şi toată casa ta, căci te-am^(FD) văzut fără prihană înaintea Mea în neamul acesta de oameni. ² Ia cu tine câte şapte perechi din toate dobitoacele curate^(FE), câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască; o pereche din dobitoacele care nu sunt curate^(FF), câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască, ³ şi câte şapte perechi, de asemenea, din păsările cerului, câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască, pentru ca să le ţii vie sămânţa pe toată faţa pământului. ⁴ Căci, după şapte zile, voi face să plouă pe pământ patruzeci^(FG) de zile şi patruzeci de nopţi şi voi şterge astfel de pe faţa pământului toate făpturile pe care le-am făcut.” ⁵ Noe^(FH) a făcut tot ce-i poruncise Domnul. ⁶ Noe era de şase sute de ani când a venit potopul pe pământ. ⁷ Şi Noe^(FI) a intrat în corabie cu fiii săi, cu nevastă-sa şi cu nevestele fiilor săi, din pricina apelor potopului. ⁸ Din dobitoacele curate şi din dobitoacele necurate, din păsări şi din tot ce se târăşte pe pământ, ⁹ au intrat în corabie la Noe, două câte două, câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască, aşa cum poruncise Dumnezeu lui Noe.

Potopul

¹⁰ După cele şapte zile, au venit apele potopului pe pământ. ¹¹ În anul al şase sutelea al vieţii lui Noe, în luna a doua, în ziua a şaptesprezecea a lunii, în ziua aceea, s-au rupt toate izvoarele^(FJ) Adâncului celui mare şi s-au deschis stăvilarele^(FK) cerurilor. ¹² Ploaia a^(FL) căzut pe pământ patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. ¹³ În aceeaşi zi, au intrat^(FM) în corabie: Noe, Sem, Ham şi Iafet, fiii lui Noe, nevasta lui Noe şi cele trei neveste ale fiilor lui cu ei; ¹⁴ ei^(FN) şi toate fiarele câmpului după soiul lor, toate vitele după soiul lor, toate târâtoarele care se târăsc pe pământ după soiul lor, toate păsările după soiul lor, toate păsărelele, tot ce are aripi. ¹⁵ Au intrat^(FO) în corabie la Noe, două câte două, din orice făptură care are suflare de viaţă. ¹⁶ Cele care au intrat erau câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască, din orice făptură, după cum^(FP) poruncise Dumnezeu lui Noe. Apoi, Domnul a închis uşa după el. ¹⁷ Potopul^(FQ) a fost patruzeci de zile pe pământ. Apele au crescut şi au ridicat corabia, şi ea s-a înălţat deasupra pământului. ¹⁸ Apele au ajuns mari şi au crescut foarte mult pe pământ, şi corabia plutea^(FR) pe deasupra apelor. ¹⁹ Apele au ajuns din ce în ce mai mari şi toţi munţii înalţi, care sunt sub cerul întreg, au fost^(FS) acoperiţi. ²⁰ Cu cincisprezece coţi s-au înălţat apele deasupra munţilor, care au fost acoperiţi. ²¹ Şi a pierit^(FT) orice făptură care se mişca pe pământ, atât păsările, cât şi vitele şi fiarele, tot ce se târa pe pământ, şi toţi oamenii. ²² Tot ce răsufla^(FU), tot ce avea suflare de duh de viaţă în nări, tot ce era pe pământul uscat a murit. ²³ Toate făpturile care erau pe faţa pământului au fost nimicite, de la om până la vite, până la târâtoare şi până la păsările cerului; au fost nimicite de pe pământ. N-a rămas decât Noe^(FV) şi ce era cu el în corabie. ²⁴ Apele^(FW) au fost mari pe pământ o sută cincizeci de zile.

Sfârşitul potopului

8 Dumnezeu Şi-a adus aminte^(FX) de Noe, de toate vieţuitoarele şi de toate vitele care erau cu el în corabie şi Dumnezeu^(FY) a făcut să sufle un vânt pe pământ, şi apele s-au potolit. ² Izvoarele Adâncului şi stăvilarele cerurilor au fost închise^(FZ) şi ploaia^(GA) din cer a fost oprită. ³ Apele au scăzut de pe faţa pământului, scurgându-se şi împuţinându-se şi, după o sută cincizeci^(GB) de zile, apele s-au micşorat. ⁴ În luna a şaptea, în ziua a şaptesprezecea a lunii, corabia s-a oprit pe munţii Ararat. ⁵ Apele au mers scăzând până în luna a zecea. În luna a zecea, în ziua întâi a lunii, s-au văzut vârfurile munţilor. ⁶ După patruzeci de zile, Noe a deschis fereastra^(GC) corabiei pe care o făcuse. ⁷ A dat drumul unui corb care a ieşit, ducându-se şi întorcându-se până când au secat apele de pe pământ. ⁸ A dat drumul şi unui porumbel, ca să vadă dacă scăzuseră apele de pe faţa pământului. ⁹ Dar porumbelul n-a găsit niciun loc ca să-şi pună piciorul şi s-a întors la el în corabie, căci erau ape pe toată faţa pământului. Noe a întins mâna, l-a luat şi l-a băgat la el în corabie. ¹⁰ A mai aşteptat alte şapte zile, şi iarăşi a dat drumul porumbelului din corabie. ¹¹ Porumbelul s-a întors la el spre seară, şi iată că în ciocul lui era o frunză de măslin ruptă de curând. Noe a cunoscut astfel că apele scăzuseră pe pământ. ¹² A mai aşteptat alte şapte zile, şi a dat drumul porumbelului. Dar porumbelul nu s-a mai întors la el. ¹³ În anul şase sute unu, în luna întâi, în ziua întâi a lunii, apele secaseră pe pământ. Noe a ridicat învelitoarea corabiei: s-a uitat, şi iată că faţa pământului se uscase. ¹⁴ În luna a doua, în a douăzeci şi şaptea zi a lunii, pământul era uscat de tot.

Ieşirea lui Noe din corabie

¹⁵ Atunci, Dumnezeu a vorbit lui Noe şi i-a zis: ¹⁶ „Ieşi din corabie, tu^(GD) şi nevastă-ta, fiii tăi şi nevestele fiilor tăi cu tine! ¹⁷ Scoate afară împreună cu tine toate^(GE) vieţuitoarele de tot felul, care sunt cu tine, atât păsările, cât şi vitele şi toate târâtoarele care se târăsc pe pământ: să mişune pe pământ, să crească^(GF) şi să se înmulţească pe pământ.” ¹⁸ Şi Noe a ieşit afară cu fiii săi, cu nevastă-sa şi cu nevestele fiilor săi. ¹⁹ Toate dobitoacele, toate târâtoarele, toate păsările, tot ce se mişcă pe pământ, după soiurile lor, au ieşit din corabie. ²⁰ Noe a zidit un altar Domnului, a luat din toate dobitoacele^(GG) curate şi din toate păsările curate şi a adus arderi-de-tot pe altar. ²¹ Domnul a mirosit un miros^(GH) plăcut şi Domnul a zis în inima Lui: „Nu voi mai blestema^(GI) pământul din pricina omului, pentru că întocmirile gândurilor^(GJ) din inima omului sunt rele din tinereţea lui, şi nu voi mai lovi^(GK) tot ce este viu, cum am făcut. ²² Cât va fi pământul^(GL), nu va înceta semănatul şi seceratul, frigul şi căldura, vara şi iarna, ziua^(GM) şi noaptea!”

Dumnezeu binecuvântează pe Noe

9 Dumnezeu a binecuvântat pe Noe şi pe fiii săi şi le-a zis: „Creşteţi^(GN), înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul. ² S-apuce groaza^(GO) şi frica de voi pe orice dobitoc de pe pământ, pe orice pasăre a cerului, pe tot ce se mişcă pe pământ şi pe toţi peştii mării: vi le-am dat în mâinile voastre! ³ Tot ce se mişcă^(GP) şi are viaţă să vă slujească de hrană; toate^(GQ) acestea vi le dau, ca şi iarba^(GR) verde. ⁴ Numai carne cu viaţa ei^(GS), adică sângele ei, să nu mâncaţi. ⁵ Căci voi cere înapoi sângele vieţilor voastre; îl voi cere înapoi de la orice dobitoc^(GT) şi voi cere înapoi viaţa omului din mâna omului^(GU), din mâna oricărui om^(GV), care este fratele lui. ⁶ Dacă varsă^(GW) cineva sângele omului, şi sângele lui să fie vărsat de om, căci Dumnezeu a făcut pe om după chipul^(GX) Lui. ⁷ Iar voi creşteţi^(GY) şi înmulţiţi-vă; răspândiţi-vă pe pământ şi înmulţiţi-vă pe el!”

Legământul lui Dumnezeu cu Noe

⁸ Dumnezeu a mai vorbit lui Noe şi fiilor lui, care erau cu el, şi a zis: ⁹ „Iată, Eu fac^(GZ) un legământ^(HA) cu voi şi cu sămânţa voastră, care va veni după voi; ¹⁰ cu toate^(HB) vieţuitoarele care sunt cu voi, atât păsările, cât şi vitele, şi toate fiarele de pe pământ care sunt cu voi; cu toate cele care au ieşit din corabie şi cu orice alte dobitoace de pe pământ. ¹¹ Fac^(HC) un legământ cu voi că nicio făptură nu va mai fi nimicită de apele potopului şi nu va mai veni potop, ca să pustiască pământul.” ¹² Şi Dumnezeu a zis: „Iată semnul^(HD) legământului pe care-l fac între Mine şi voi şi între toate vieţuitoarele care sunt cu voi, pentru toate neamurile de oameni în veci: ¹³ curcubeul Meu, pe care l-am aşezat^(HE) în nor, el va sluji ca semn al legământului dintre Mine şi pământ. ¹⁴ Când voi strânge nori deasupra pământului, curcubeul se va arăta în nor, ¹⁵ şi Eu Îmi voi aduce aminte^(HF) de legământul dintre Mine şi voi şi dintre toate vieţuitoarele de orice trup; şi apele nu se vor mai face un potop, ca să nimicească orice făptură. ¹⁶ Curcubeul va fi în nor, şi Eu Mă voi uita la el, ca să-Mi aduc aminte de legământul cel veşnic^(HG) dintre Dumnezeu şi toate vieţuitoarele de orice trup de pe pământ.” ¹⁷ Şi Dumnezeu a zis lui Noe: „Acesta este semnul legământului pe care l-am făcut între Mine şi orice făptură de pe pământ.”

Fiii lui Noe

¹⁸ Fiii lui Noe, care au ieşit din corabie, erau: Sem, Ham şi Iafet: Ham^(HH) este tatăl lui Canaan. ¹⁹ Aceştia^(HI) au fost cei trei fii ai lui Noe, şi din ei^(HJ) s-au răspândit oameni peste tot pământul. ²⁰ Noe a început să fie lucrător^(HK) de pământ şi a sădit o vie. ²¹ A băut vin, s-a îmbătat^(HL) şi s-a dezgolit în mijlocul cortului său. ²² Ham, tatăl lui Canaan, a văzut goliciunea tatălui său şi a spus celor doi fraţi ai lui afară. ²³ Atunci, Sem^(HM) şi Iafet au luat mantaua, au pus-o pe umeri, au mers de-a-ndăratelea şi au acoperit goliciunea tatălui lor; fiindcă feţele le erau întoarse înapoi, n-au văzut goliciunea tatălui lor. ²⁴ Noe s-a trezit din ameţeala vinului şi a aflat ce-i făcuse fiul său cel mai tânăr.

²⁵ Şi a zis:

²⁶ El a mai zis:

²⁸ Noe a trăit, după potop, trei sute cincizeci de ani. ²⁹ Toate zilele lui Noe au fost de nouă sute cincizeci de ani, apoi a murit.

Urmaşii lui Iafet

10 Iată spiţa neamului fiilor lui Noe: Sem, Ham şi Iafet. După potop li s-au^(HR) născut fii. ² Fiii^(HS) lui Iafet au fost: Gomer, Magog, Madai, Iavan, Tubal, Meşec şi Tiras. ³ Fiii lui Gomer: Aşchenaz, Rifat şi Togarma. ⁴ Fiii lui Iavan: Elişa, Tarşiş, Chitim şi Dodanim. ⁵ De la ei se trag popoarele din ţările^(HT) neamurilor de pe malul mării, după ţinuturile lor, după limba fiecăruia, după familiile lor, după seminţiile lor.

Urmaşii lui Ham

⁶ Fiii^(HU) lui Ham au fost: Cuş, Miţraim, Put şi Canaan. ⁷ Fiii lui Cuş: Seba, Havila, Sabta, Raema şi Sabteca. Fiii lui Raema: Şeba şi Dedan. ⁸ Cuş a născut şi pe Nimrod: el este acela care a început să fie puternic pe pământ. ⁹ El a fost un viteaz vânător^(HV) înaintea^(HW) Domnului; iată de ce se zice: „Ca Nimrod, viteaz vânător înaintea Domnului.” ¹⁰ El a domnit la început^(HX) peste Babel, Erec, Acad şi Calne, în ţara Şinear. ¹¹ Din ţara aceasta a intrat în Asiria; a zidit Ninive, Rehobot-Ir, Calah ¹² şi Resen între Ninive şi Calah; aceasta este cetatea cea mare. ¹³ Miţraim a născut pe Ludimi, Anamimi, Lehabimi, Naftuhimi, ¹⁴ Patrusimi, Casluhimi (din care^(HY) au ieşit filistenii) şi pe Caftorimi. ¹⁵ Canaan a născut pe Sidon, întâiul lui născut, şi pe Het; ¹⁶ şi pe iebusiţi, pe amoriţi, pe ghirgasiţi, ¹⁷ pe heviţi, pe archiţi, pe siniţi, ¹⁸ pe arvadiţi, pe ţemariţi, pe hamatiţi. În urmă, familiile canaaniţilor s-au împrăştiat. ¹⁹ Hotarele^(HZ) canaaniţilor se întindeau de la Sidon, cum mergi spre Gherar, până la Gaza şi, cum mergi spre Sodoma, Gomora, Adma şi Ţeboim, până la Leşa. ²⁰ Aceştia sunt fiii lui Ham, după familiile lor, după limbile lor, după ţările lor, după neamurile lor.

Urmaşii lui Sem

²¹ Şi lui Sem, tatăl tuturor fiilor lui Eber şi fratele cel mai mare al lui Iafet, i s-au născut fii. ²² Fiii lui Sem^(IA) au fost: Elam, Asur, Arpacşad, Lud şi Aram. ²³ Fii lui Aram: Uţ, Hul, Gheter şi Maş. ²⁴ Arpacşad a născut pe Şelah, şi Şelah a născut pe Eber. ²⁵ Lui Eber^(IB) i s-au născut doi fii: numele unuia era Peleg^[n], numit aşa pentru că pe vremea lui s-a împărţit pământul, iar numele fratelui său era Ioctan. ²⁶ Ioctan a născut pe Almodad, pe Şelef, pe Aţarmavet, pe Ierah, ²⁷ pe Adoram, pe Uzal, pe Dicla, ²⁸ pe Obal, pe Abimael, pe Seba, ²⁹ pe Ofir, pe Havila şi pe Iobab. Toţi aceştia au fost fiii lui Ioctan. ³⁰ Ei au locuit de la Meşa, cum mergi spre Sefar, până la muntele răsăritului. ³¹ Aceştia sunt fiii lui Sem, după familiile lor, după limbile lor, după ţările lor, după neamurile lor. ³² Acestea^(IC) sunt familiile fiilor lui Noe, după spiţa neamului lor, după neamurile lor. Şi din ei^(ID) au ieşit neamurile care s-au răspândit pe pământ după potop.

Turnul Babel

11 Tot pământul avea o singură limbă şi aceleaşi cuvinte. ² Pornind ei înspre răsărit, au dat peste o câmpie în ţara Şinear şi au descălecat acolo. ³ Şi au zis unul către altul: „Haidem să facem cărămizi şi să le ardem bine în foc!” Şi cărămida le-a ţinut loc de piatră, iar smoala le-a ţinut loc de var. ⁴ Şi au mai zis: „Haidem să ne zidim o cetate şi un turn al cărui vârf^(IE) să atingă cerul şi să ne facem un nume, ca să nu fim împrăştiaţi pe toată faţa pământului!” ⁵ Domnul^(IF) S-a pogorât să vadă cetatea şi turnul pe care-l zideau fiii oamenilor. ⁶ Şi Domnul a zis: „Iată, ei sunt un singur^(IG) popor şi toţi au aceeaşi^(IH) limbă, şi iată de ce s-au apucat; acum nimic nu i-ar împiedica să facă tot ce şi-au pus^(II) în gând. ⁷ Haidem să^(IJ) Ne pogorâm şi să le încurcăm acolo limba, ca să^(IK) nu-şi mai înţeleagă vorba unii altora!” ⁸ Şi Domnul^(IL) i-a împrăştiat de acolo pe^(IM) toată faţa pământului, aşa că au încetat să zidească cetatea. ⁹ De aceea, cetatea a fost numită Babel^[o], căci^(IN) acolo a încurcat Domnul limba întregului pământ şi de acolo i-a împrăştiat Domnul pe toată faţa pământului.