Genèse 27
La Bible du Semeur
Isaac bénit Jacob
27 Quand Isaac était devenu vieux, sa vue avait baissé au point qu’il n’y voyait plus. Un jour, il appela Esaü son fils aîné et lui dit : Mon fils !
Celui-ci répondit : Qu’y a-t-il ?
2 – Me voici devenu vieux, reprit Isaac, et je ne sais pas quand je mourrai. 3 Maintenant donc, je te prie, prends tes armes, ton arc et tes flèches, va courir la campagne et chasse quelque gibier pour moi. 4 Tu m’en apprêteras un de ces bons plats comme je les aime, tu me le serviras, je mangerai, puis je te donnerai ma bénédiction avant de mourir.
5 Rébecca écoutait ce qu’Isaac disait à son fils Esaü. Quand celui-ci fut parti chasser dans la campagne pour rapporter du gibier, 6 Rébecca dit à son fils Jacob : Ecoute, j’ai entendu ton père dire à ton frère Esaü : 7 « Rapporte-moi du gibier ! Tu m’en feras un bon plat, je mangerai et je te donnerai ma bénédiction devant l’Eternel avant de mourir. » 8 Maintenant donc, mon fils, écoute-moi et fais ce que je vais te dire. 9 Va au troupeau et choisis-moi deux bons chevreaux, j’en préparerai pour ton père un de ces bons plats comme il les aime. 10 Tu le lui apporteras, il en mangera, puis il te donnera sa bénédiction avant de mourir.
11 Jacob répondit à Rébecca, sa mère : Esaü mon frère est couvert de poils et moi pas. 12 Si mon père me touche, il s’apercevra que j’ai voulu le tromper, si bien que j’attirerai sur moi une malédiction au lieu d’une bénédiction.
13 Sa mère répliqua : Dans ce cas, que la malédiction retombe sur moi, mon fils ; fais seulement ce que je t’ai dit. Va me chercher cela.
14 Il alla donc prendre des chevreaux et les apporta à sa mère qui en prépara un bon plat comme son père l’aimait. 15 Puis elle choisit les plus beaux habits d’Esaü, son fils aîné, qui se trouvaient dans la maison, et elle les fit mettre à Jacob, son fils cadet. 16 Elle lui recouvrit, avec la peau des chevreaux, les mains, les bras et la partie du cou dénudée de poils. 17 Puis elle lui remit le bon plat et le pain qu’elle avait préparés.
18 Jacob entra chez son père et dit : Mon père !
Celui-ci répondit : Oui mon fils, qui es-tu ?
19 Et Jacob dit à son père : Je suis Esaü, ton fils aîné. J’ai fait ce que tu m’as demandé. Lève-toi, je te prie, assieds-toi et mange de mon gibier, pour me donner ensuite ta bénédiction.
20 Isaac lui demanda : Comment as-tu fait, mon fils, pour trouver si vite du gibier ?
Jacob répondit : C’est l’Eternel ton Dieu qui l’a mené sur mon chemin.
21 Isaac dit à Jacob : Viens un peu plus près, mon fils, que je te touche pour voir si tu es bien mon fils Esaü.
22 Jacob s’approcha donc d’Isaac, son père le tâta et dit : La voix est celle de Jacob, mais les mains sont celles d’Esaü.
23 Comme les mains de Jacob étaient couvertes de poils comme celles d’Esaü son frère, son père ne le reconnut pas et il lui donna sa bénédiction. 24 Mais auparavant il lui redemanda : Es-tu bien mon fils Esaü ?
Et Jacob répondit : Oui.
25 Alors Isaac lui dit : Sers-moi donc, que je mange du produit de la chasse de mon fils, pour te donner ensuite ma bénédiction.
Jacob le servit et Isaac mangea. Il lui apporta aussi du vin, que son père but.
26 Puis Isaac, son père, lui dit : Approche-toi, viens m’embrasser, mon fils.
27 Jacob s’approcha et l’embrassa. Isaac sentit l’odeur de ses habits, puis il le bénit en ces termes :
Oui, l’odeur de mon fils ╵est comme la senteur ╵d’un champ béni par l’Eternel[a].
28 Que Dieu t’accorde donc ╵la rosée qui descend du ciel, ╵qu’il rende tes terres fertiles,
qu’il te donne avec abondance ╵du froment et du vin.
29 Que des nations te soient ╵assujetties,
que, devant toi, ╵des peuples se prosternent !
Sois le chef de tes frères,
que les fils de ta mère ╵s’inclinent devant toi !
Maudit soit qui te maudira,
béni soit qui te bénira !
Le sort d’Esaü
30 Lorsque Isaac eut fini de bénir Jacob, celui-ci le quitta. Esaü son frère rentra alors de la chasse. 31 Il prépara, lui aussi, un bon plat, l’apporta à son père et lui dit : Mon père, lève-toi, je te prie, et mange du gibier de ton fils, pour me donner ensuite ta bénédiction.
32 Isaac lui demanda : Qui es-tu ?
Il répondit : Je suis ton fils aîné, Esaü.
33 Alors Isaac, en proie à une vive émotion, se mit à trembler et dit : Qui est donc celui qui a pris du gibier et me l’a apporté ? J’ai mangé de tout avant que tu ne viennes et je lui ai donné ma bénédiction ; maintenant il sera béni.
34 Quand Esaü entendit les paroles de son père, il poussa un grand cri plein d’amertume et supplia son père : Moi aussi, mon père, bénis-moi !
35 Isaac lui répondit : Ton frère est venu et il a extorqué ta bénédiction par ruse.
36 Esaü dit : Est-ce parce qu’on l’appelle Jacob (le Trompeur) qu’il m’a trompé par deux fois[b] ? D’abord il a pris mon droit d’aînesse et maintenant voilà qu’il m’enlève ma bénédiction ! Et il ajouta : N’as-tu pas de bénédiction en réserve pour moi ?
37 Isaac lui répondit : Vois, j’ai fait de lui ton maître et je lui ai donné tous ses frères pour serviteurs, je l’ai pourvu de blé et de vin. Que puis-je donc faire pour toi, mon fils ?
38 Esaü dit à son père : Ne possèdes-tu qu’une seule bénédiction, mon père ? Bénis-moi, moi aussi, mon père[c] !
Et il se mit à pleurer à grands cris.
39 Alors Isaac, son père, répondit :
Loin des terrains fertiles ╵tu auras ta demeure
et loin de la rosée ╵qui nous descend du ciel[d].
40 C’est grâce à ton épée ╵que tu pourras survivre,
tu seras assujetti à ton frère. ╵Mais, errant çà et là,
tu briseras le joug ╵imposé par lui à ton cou.
La fuite de Jacob
41 Esaü prit Jacob en haine à cause de la bénédiction qu’il avait reçue de son père et il se dit en lui-même : La mort de mon père n’est pas loin, alors je tuerai Jacob mon frère.
42 On informa Rébecca des propos d’Esaü, son fils aîné ; elle fit venir Jacob son fils cadet, et lui dit : Voici que ton frère Esaü veut te tuer pour se venger de toi. 43 Maintenant donc, mon fils, écoute-moi et fais ce que je te dis : Pars d’ici, fuis chez mon frère Laban, à Harân. 44 Reste chez lui quelque temps, jusqu’à ce que la colère de ton frère s’apaise[e]. 45 Une fois que sa fureur se sera calmée et qu’il aura oublié ce que tu lui as fait, j’enverrai quelqu’un pour te faire revenir de là-bas. Pourquoi devrais-je vous perdre tous les deux en un seul jour ?
46 Rébecca alla dire à Isaac : Je suis dégoûtée de la vie à cause de ces femmes hittites. Si Jacob lui aussi épouse une des filles de ce pays, à quoi bon vivre ?
Footnotes
- 27.27 Allusion en Hé 11.20.
- 27.36 Jacob fait assonance avec le verbe supplanter, tromper (voir Jr 9.4) et avec le nom talon (voir Gn 25.26).
- 27.38 Allusion en Hé 12.17.
- 27.39 Le pays d’Edom où résideront les descendants d’Esaü est sec, rocailleux et bien moins fertile que Canaan (Gn 36.8 ; 2 R 8.20).
- 27.44 En fait, 20 ans (31.38-41).
Geneza 27
Nouă Traducere În Limba Română
Iacov obţine binecuvântarea prin înşelăciune
27 Când a îmbătrânit şi i-au slăbit ochii, astfel încât nu mai putea să vadă, Isaac l-a chemat pe Esau, fiul său cel mare, şi i-a zis:
– Fiule!
– Iată-mă! a răspuns el.
2 – Eu sunt bătrân şi nu ştiu ziua morţii mele, i-a spus Isaac. 3 Deci ia-ţi armele – tolba cu săgeţi şi arcul – du-te la câmp şi adu-mi vânat. 4 Apoi pregăteşte-mi o mâncare gustoasă, aşa cum îmi place mie şi adu-mi-o să o mănânc, pentru ca să te pot binecuvânta înainte de a muri.
5 Rebeca a tras cu urechea la ceea ce Isaac i-a spus fiului său Esau. Apoi, după ce Esau a plecat la câmp ca să prindă vânat şi să-l aducă, 6 Rebeca i-a zis fiului său Iacov:
– L-am auzit pe tatăl tău cerându-i fratelui tău, Esau, 7 să-i aducă vânat şi să-i pregătească o mâncare gustoasă ca să o mănânce, pentru ca să îl binecuvânteze înaintea Domnului înainte de a muri. 8 De aceea, fiule, ascultă-mă şi fă ceea ce-ţi poruncesc! 9 Du-te la turmă şi alege-mi de acolo doi iezi, ca să-i fac tatălui tău o mâncare gustoasă, aşa cum îi place lui; 10 apoi tu o vei duce tatălui tău să o mănânce, pentru ca el să te binecuvânteze înainte să moară.
11 Dar Iacov i-a răspuns mamei sale, Rebeca:
– Fratele meu, Esau, este păros, iar eu am pielea netedă. 12 Dacă tatăl meu mă va pipăi, mă va considera un înşelător şi voi atrage asupra mea blestemul în locul binecuvântării.
13 – Asupra mea să cadă blestemul tău, fiule, a spus mama sa. Ascultă-mă deci! Du-te şi adu-mi iezii!
14 El s-a dus, i-a luat şi i-a adus mamei sale, iar mama sa a pregătit o mâncare gustoasă, aşa cum îi plăcea tatălui său. 15 După aceea, a luat cele mai bune haine ale fiului său cel mare, Esau, pe care le avea acasă şi l-a îmbrăcat cu ele pe fiul său cel mic, Iacov; 16 ea a pus pieile iezilor pe mâinile lui şi pe partea netedă a gâtului său. 17 Apoi i-a dat fiului său Iacov mâncarea gustoasă şi pâinea pe care le pregătise, 18 iar el s-a dus la tatăl său şi i-a zis:
– Tată!
– Aici sunt! a răspuns el. Care eşti, fiule?
19 – Sunt Esau, întâiul tău născut, i-a răspuns Iacov. Am făcut aşa cum mi-ai spus; acum scoală-te, şezi şi mănâncă din vânatul meu, pentru ca să mă binecuvântezi.
20 – Cum de l-ai găsit aşa de repede, fiule? l-a întrebat Isaac.
– Domnul, Dumnezeul tău, mi l-a scos în cale, a răspuns el.
21 Atunci Isaac i-a zis lui Iacov:
– Apropie-te ca să te pot pipăi, fiule, pentru ca să-mi dau seama dacă tu eşti într-adevăr fiul meu Esau.
22 Iacov s-a apropiat de tatăl său, Isaac, care l-a pipăit şi şi-a zis: „Vocea este a lui Iacov, dar mâinile sunt ale lui Esau.“ 23 Nu l-a recunoscut, pentru că mâinile lui erau păroase la fel ca şi mâinile fratelui său, Esau; aşa că l-a binecuvântat. 24 Isaac l-a întrebat încă o dată:
– Eşti tu într-adevăr fiul meu Esau?
– Da, sunt! a răspuns Iacov.
25 Atunci Isaac a zis:
– Adu-mi să mănânc din vânatul fiului meu, pentru ca să te binecuvântez.
Iacov i-a adus mâncarea, iar Isaac a mâncat; i-a adus şi vin ca să bea. 26 Apoi tatăl său, Isaac, i-a zis:
– Apropie-te şi sărută-mă, fiule.
27 El s-a apropiat şi l-a sărutat; Isaac a simţit mirosul hainelor lui şi l-a binecuvântat zicând:
„Mirosul fiului meu este ca mirosul câmpului
pe care Domnul l-a binecuvântat.
28 Dumnezeu să-ţi dea din roua cerului şi din grăsimea pământului;
să-ţi dea grâne şi vin din belşug.
29 Popoare să-ţi slujească
şi noroade să se plece înaintea ta.
Stăpâneşte peste fraţii tăi
şi fiii mamei tale să se plece înaintea ta.
Blestemaţi să fie cei care te vor blestema
şi binecuvântaţi să fie cei care te vor binecuvânta!“
30 Imediat după ce Isaac l-a binecuvântat pe Iacov, iar acesta a plecat dinaintea tatălui său, Isaac, fratele său, Esau, s-a întors de la vânătoare. 31 A pregătit şi el o mâncare gustoasă şi i-a adus-o tatălui său, zicând:
– Tată, scoală-te şi mănâncă din vânatul fiului tău, pentru ca să mă binecuvântezi.
32 – Tu cine eşti? l-a întrebat tatăl său, Isaac.
– Sunt fiul tău cel întâi născut, Esau! a răspuns el.
33 Atunci Isaac a început să tremure foarte tare şi a zis:
– Atunci cine a fost cel care a prins vânat şi mi l-a adus? Din a cui mâncare am mâncat eu înainte să vii tu şi pe cine am binecuvântat? Cu siguranţă, el va fi binecuvântat.
34 Când a auzit cuvintele tatălui său, Esau a scos un strigăt puternic, plin de amărăciune, şi i-a spus tatălui său:
– Binecuvântează-mă şi pe mine, tată!
35 – Fratele tău a venit cu înşelăciune şi ţi-a luat binecuvântarea, i-a răspuns tatăl său.
36 – Nu pe bună dreptate se numeşte el Iacov[a]? a zis Esau. M-a înşelat de două ori: mai întâi mi-a luat dreptul de întâi născut, iar acum mi-a luat şi binecuvântarea. N-ai păstrat nici o binecuvântare pentru mine? a adăugat el.
37 Isaac i-a răspuns lui Esau:
– L-am rânduit drept stăpân peste tine, i le-am dat pe toate rudele sale ca slujitori şi l-am ajutat cu grâne şi vin. Ce mai pot face pentru tine, fiule?
38 – Numai o binecuvântare ai, tată? i-a zis Esau tatălui său. Binecuvântează-mă şi pe mine!
Apoi şi-a ridicat glasul şi a plâns. 39 Tatăl său, Isaac, i-a răspuns:
– Locuinţa ta va fi departe de grăsimea pământului
şi de roua cerului de sus.
40 Vei trăi din sabia ta
şi-i vei sluji fratelui tău;
dar când te vei răscula[b],
îi vei zdrobi jugul de pe gâtul tău.
Fuga lui Iacov la Laban
41 Esau l-a urât pe Iacov din cauza binecuvântării pe care tatăl său i-a dat-o şi şi-a zis: „Zilele de jale pentru tatăl meu se apropie; apoi îl voi ucide pe fratele meu, Iacov.“ 42 Când a aflat de planurile lui Esau, fiul ei cel mare, Rebeca a trimis după Iacov, fiul ei cel mic, şi i-a zis: „Fratele tău, Esau, se împacă cu gândul că te va omorî. 43 De aceea, fiule, ascultă-mă! Fugi de îndată la fratele meu, Laban, în Haran 44 şi stai la el pentru o vreme, până va scădea ura fratelui tău, 45 până se va potoli mânia lui faţă de tine şi va uita ce i-ai făcut. Apoi voi trimite după tine şi te voi aduce înapoi de acolo. De ce să vă pierd pe amândoi în aceeaşi zi?“
46 După aceea, Rebeca i-a zis lui Isaac: „M-am scârbit de viaţă din cauza acestor hitite; dacă Iacov îşi va lua o soţie dintre fetele ţării, o hitită ca acestea, la ce-mi mai este bună viaţa?“
Footnotes
- Geneza 27:36 Iacov înseamnă Cel care Ţine de Călcâi (în sens figurat: Înşelător)
- Geneza 27:40 Sensul textului ebraic este nesigur
La Bible Du Semeur (The Bible of the Sower) Copyright © 1992, 1999 by Biblica, Inc.®
Used by permission. All rights reserved worldwide.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.