Faptele Apostolilor 16

Nouă Traducere În Limba Română

Timotei îi însoţeşte pe Pavel şi Silas

16 Pavel a venit în Derbe şi apoi în Listra. Şi iată că acolo era un ucenic pe nume Timotei, fiul unei iudeice credincioase, dar al cărui tată era grec. ² El era vorbit de bine de fraţii din Listra şi din Iconia. ³ Pavel a vrut să-l ia cu el în călătorie, aşa că, după ce l-a luat, l-a circumcis, din pricina iudeilor care erau în acele locuri. Căci toţi ştiau că tatăl lui era grec. ⁴ În timp ce treceau prin cetăţi, ei îi îndemnau pe fraţi să păzească hotărârile care fuseseră luate de apostolii şi bătrânii^[a] din Ierusalim. ⁵ Bisericile se întăreau în credinţă şi creşteau la număr în fiecare zi.

Viziunea lui Pavel în care apare bărbatul macedonean

⁶ Fiindcă au fost opriţi de Duhul Sfânt să predice Cuvântul în Asia^[b], au trecut prin ţinutul Frigiei şi al Galatiei. ⁷ Când au ajuns lângă Misia, au încercat să se ducă în Bitinia, dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie. ⁸ Au trecut deci prin Misia şi s-au dus în Troa. ⁹ În timpul nopţii, Pavel a văzut o viziune: un macedonean stătea în picioare şi-l ruga: „Treci în Macedonia şi ajută-ne!“ ¹⁰ După ce Pavel a văzut viziunea, am^[c] căutat imediat să ne ducem în Macedonia, ajungând la concluzia că Dumnezeu ne-a chemat să le vestim Evanghelia.

În Filipi

¹¹ Am pornit pe mare din Troa şi ne-am îndreptat direct spre Samotracia. În ziua următoare am plecat spre Neapolis, ¹² iar de acolo spre Filipi, care este cea dintâi cetate dintr-o regiune a Macedoniei^[d], o colonie^[e]. În cetatea aceasta am rămas câteva zile. ¹³ În ziua de Sabat am ieşit dincolo de poarta cetăţii, lângă un râu, unde credeam că se află un loc de rugăciune^[f]. Ne-am aşezat şi le-am vorbit femeilor care se adunaseră acolo. ¹⁴ O femeie pe nume Lidia, vânzătoare de purpură în cetatea Tiatira, care era temătoare de Dumnezeu, stătea şi ea acolo şi asculta. Domnul i-a deschis inima ca să ia aminte la cele spuse de Pavel. ¹⁵ După ce ea şi casa ei au fost botezaţi, Lidia ne-a rugat zicând: „Dacă consideraţi că sunt credincioasă Domnului, veniţi şi rămâneţi în casa mea!“ Şi ne-a înduplecat.

Pavel şi Silas în închisoare

¹⁶ Într-o zi, în timp ce ne duceam spre locul de rugăciune, ne-a întâlnit o sclavă care avea în ea un duh de divinaţie^[g] şi care, prin ghicire, aducea mult câştig stăpânilor ei. ¹⁷ Ea se ţinea după Pavel şi după noi şi striga: „Aceşti oameni sunt robi ai Dumnezeului celui Preaînalt şi ei vă vestesc Calea mântuirii!“ ¹⁸ Aşa a făcut ea timp de mai multe zile. Atunci Pavel, supărat, s-a întors şi i-a zis duhului: „Îţi poruncesc în Numele lui Isus Cristos să ieşi din ea!“ Şi a ieşit chiar în ceasul acela. ¹⁹ Când stăpânii ei au văzut că speranţa lor de câştig s-a dus, i-au apucat pe Pavel şi pe Silas şi i-au târât în piaţa publică, înaintea autorităţilor. ²⁰ I-au adus înaintea magistraţilor^[h] şi au zis: „Oamenii aceştia ne tulbură cetatea! Sunt iudei ²¹ şi vestesc nişte obiceiuri pe care nouă, romanilor, nu ne este permis nici să le primim, nici să le practicăm!“ ²² Mulţimea s-a ridicat şi ea împotriva lor, iar magistraţii le-au sfâşiat hainele şi au poruncit să fie bătuţi cu nuiele. ²³ După ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în închisoare, poruncind temnicerului să-i păzească bine. ²⁴ Primind un astfel de ordin, temnicerul i-a aruncat în celula cea mai lăuntrică şi le-a băgat picioarele în butuci.

²⁵ Pe la miezul nopţii, Pavel şi Silas se rugau şi-I cântau laudă lui Dumnezeu, iar deţinuţii îi ascultau. ²⁶ Deodată a avut loc un cutremur atât de mare, încât s-au clătinat temeliile închisorii. Toate uşile s-au deschis dintr-odată şi fiecăruia i s-au dezlegat lanţurile. ²⁷ Temnicerul s-a trezit şi, când a văzut că uşile închisorii erau deschise, şi-a scos sabia ca să se omoare, crezând că deţinuţii au fugit.

²⁸ Pavel însă a strigat cu glas tare:

– Să nu-ţi faci nici un rău, căci toţi suntem aici!

²⁹ Atunci temnicerul a cerut o făclie, s-a repezit înăuntru şi a căzut tremurând înaintea lui Pavel şi a lui Silas. ³⁰ Apoi, conducându-i afară, a zis:

– Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?

³¹ Ei i-au răspuns:

– Crede în Domnul Isus şi vei fi mântuit, tu şi casa ta!

³² Şi i-au predicat Cuvântul Domnului atât lui, cât şi tuturor celor din casa lui. ³³ Chiar în ceasul acela din noapte, temnicerul i-a luat şi le-a spălat rănile; apoi, imediat, el şi toţi ai lui au fost botezaţi. ³⁴ După aceea i-a dus acasă la el şi le-a pus masa; şi s-a bucurat nespus cu toţi cei din casa lui pentru că a crezut în Dumnezeu.

³⁵ Când s-a făcut zi, magistraţii i-au trimis pe ofiţeri să-i spună temnicerului: „Eliberează-i pe oamenii aceia!“ ³⁶ Temnicerul i-a spus lui Pavel următoarele cuvinte:

– Magistraţii au trimis ordin să fiţi eliberaţi! Acum deci ieşiţi şi duceţi-vă în pace!

³⁷ Însă Pavel le-a zis ofiţerilor:

– Ne-au bătut în public, fără să fim judecaţi, pe noi care suntem cetăţeni romani^[i], ne-au aruncat în închisoare, iar acum vor să ne scoată afară pe ascuns?! În nici un caz! Să vină ei înşişi să ne ducă afară!

³⁸ Ofiţerii au spus aceste cuvinte magistraţilor. Aceştia s-au temut când au auzit că ei erau cetăţeni romani ³⁹ şi au venit să-i liniştească. I-au condus afară şi i-au rugat să plece din cetate. ⁴⁰ Au ieşit din închisoare şi s-au dus la Lidia, iar după ce i-au văzut şi i-au încurajat pe fraţi, au plecat.