¹¹ Moise^(A) s-a rugat Domnului, Dumnezeului său, şi a zis: „Pentru ce să se aprindă, Doamne, mânia Ta împotriva poporului Tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului cu mare putere şi cu mână tare? ¹² Pentru ce^(B) să zică egiptenii: ‘Spre nenorocirea lor i-a scos, ca să-i omoare prin munţi şi ca să-i şteargă de pe faţa pământului?’ Întoarce-Te din iuţeala mâniei Tale şi^(C) lasă-Te de răul acesta pe care vrei să-l faci poporului Tău.

²⁶ M-am rugat^(A) Domnului şi am zis: ‘Stăpâne Doamne, nu nimici pe poporul Tău, moştenirea Ta pe care ai răscumpărat-o în mărimea Ta, pe care ai scos-o din Egipt prin mâna Ta cea puternică. ²⁷ Adu-ţi aminte de robii tăi: Avraam, Isaac şi Iacov. Nu căuta la îndărătnicia acestui popor, la răutatea lui şi la păcatul lui, ²⁸ ca nu cumva ţara din care ne-ai scos să zică: «Pentru că^(B) Domnul n-avea putere să-i ducă în ţara pe care le-o făgăduise şi pentru că-i ura, de aceea i-a scos ca să-i omoare în pustie». ²⁹ Totuşi ei^(C) sunt poporul Tău şi moştenirea Ta, pe care ai scos-o din Egipt cu mâna Ta cea puternică şi cu braţul Tău cel întins.’