Exod 21-24

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Despre slobozenie şi viaţă

21 „Iată legile pe care le vei^(A) pune înaintea lor. ² Dacă^(B) vei cumpăra un rob evreu, să slujească şase ani ca rob, dar în al şaptelea, să iasă slobod, fără să plătească nimic ca despăgubire. ³ Dacă a intrat singur, să iasă singur; dacă era însurat, să iasă şi nevastă-sa împreună cu el. ⁴ Dacă stăpânul lui i-a dat o nevastă şi a avut fii şi fiice cu ea, nevasta şi copiii să fie ai stăpânului lui, iar el să iasă singur. ⁵ Dacă robul^(C) va zice: ‘Eu iubesc pe stăpânul meu, pe nevastă-mea şi copiii mei şi nu vreau să ies slobod’, ⁶ atunci stăpânul lui să-l ducă înaintea^(D) lui Dumnezeu, să-l apropie de uşă sau de stâlpul uşii şi stăpânul lui să-i^(E) găurească urechea cu o sulă, şi robul să rămână pentru totdeauna în slujba lui. ⁷ Dacă un om îşi va^(F) vinde fata ca roabă, ea să nu iasă cum^(G) ies robii. ⁸ Dacă nu va plăcea stăpânului ei, care o luase de nevastă, el să-i înlesnească răscumpărarea, dar nu va avea dreptul s-o vândă unor străini, dacă nu-şi va ţine cuvântul. ⁹ Dacă o dă de nevastă fiului său, să se poarte cu ea după dreptul fiicelor. ¹⁰ Dacă-i va lua o altă nevastă, nu va scădea nimic pentru cea dintâi din hrană, din îmbrăcăminte şi din dreptul^(H) ei de soţie. ¹¹ Dacă nu-i face aceste trei lucruri, ea va putea ieşi fără nicio despăgubire, fără să dea bani.

Legi în privinţa uciderii

¹² Cine va lovi^(I) pe altul cu o lovitură de moarte să fie pedepsit cu moartea. ¹³ Dacă nu^(J) i-a întins laţuri şi dacă Dumnezeu l-a făcut^(K) să-i cadă în mână, îţi voi^(L) hotărî un loc unde va putea să fugă. ¹⁴ Dar, dacă lucrează^(M) cineva cu răutate împotriva aproapelui său, folosindu-se de viclenie ca să-l omoare, chiar şi de la^(N) altarul Meu să-l smulgi, ca să fie omorât.

Necinstirea părinţilor

¹⁵ Cine va lovi pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moartea. ¹⁶ Cine^(O) va fura un om şi-l va^(P) vinde sau îl va ţine în mâinile^(Q) lui să fie pedepsit cu moartea. ¹⁷ Cine^(R) va blestema pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moartea.

Legi privitoare la vătămarea trupului

¹⁸ Dacă se vor certa doi oameni, şi unul din ei va lovi pe celălalt cu o piatră sau cu pumnul, fără să-i pricinuiască moartea, dar silindu-l să stea în pat, ¹⁹ cel ce l-a lovit să nu fie pedepsit dacă celălalt se va scula şi se va plimba afară, sprijinit pe un toiag^(S). Numai să-l despăgubească pentru încetarea lucrului lui şi să-l îngrijească până la vindecare. ²⁰ Dacă un om va lovi cu băţul pe robul său, fie bărbat fie femeie, şi robul moare sub mâna lui, stăpânul să fie pedepsit. ²¹ Dar, dacă mai trăieşte o zi sau două, stăpânul să nu fie pedepsit; căci este argintul^(T) lui. ²² Dacă se ceartă doi oameni şi lovesc pe o femeie însărcinată şi o fac doar să nască înainte de vreme, fără altă nenorocire, să fie pedepsiţi cu o gloabă^(U) pusă de bărbatul femeii şi pe care o vor plăti după hotărârea judecătorilor. ²³ Dar, dacă se întâmplă o nenorocire, vei da viaţă pentru viaţă, ²⁴ ochi^(V) pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior, ²⁵ arsură pentru arsură, rană pentru rană, vânătaie pentru vânătaie. ²⁶ Dacă un om loveşte ochiul robului său, fie bărbat, fie femeie, şi-l face să-şi piardă ochiul, să-i dea drumul ca despăgubire pentru ochiul lui. ²⁷ Şi dacă face să cadă un dinte robului său, fie bărbat, fie femeie, ca despăgubire pentru dintele lui, să-i dea drumul. ²⁸ Dacă un bou va împunge şi va omorî pe un bărbat sau pe o femeie^(W), boul să fie ucis cu pietre, carnea să nu i se mănânce, iar stăpânul boului să nu fie pedepsit. ²⁹ Dar, dacă boul avea obicei mai înainte să împungă şi stăpânul fusese înştiinţat de lucrul acesta, şi nu l-a închis, boul să fie ucis cu pietre, dacă va ucide un bărbat sau o femeie, şi stăpânul lui să fie pedepsit cu moartea. ³⁰ Dacă i se pune stăpânului un preţ pentru răscumpărarea^(X) vieţii lui, va plăti tot ce i se va cere. ³¹ Când boul va împunge pe un băiat sau pe o fată, i se va face după legea aceasta, ³² dar, dacă boul împunge pe un rob, fie bărbat, fie femeie, să se dea trei^(Y) sicli de argint stăpânului robului, şi boul^(Z) să fie ucis cu pietre. ³³ Dacă un om descoperă o groapă sau dacă un om sapă o groapă şi n-o acoperă şi cade în ea un bou sau un măgar, ³⁴ stăpânul gropii să plătească stăpânului lor preţul vitei în argint, iar vita moartă să fie a lui. ³⁵ Dacă boul unui om împunge boul unui alt om şi boul acesta moare, vor vinde boul cel viu şi preţul lui îl vor împărţi; vor împărţi şi boul mort. ³⁶ Dar, dacă se ştia că boul avea obicei mai înainte să împungă, şi stăpânul lui nu l-a închis, stăpânul acesta să dea bou pentru bou, iar boul cel mort să-l ia el.

Legi privitoare la avere

22 Dacă un om fură un bou sau o oaie şi-l taie sau îl vinde, să dea cinci boi pentru boul furat şi patru^(AA) oi pentru oaia furată. ² Dacă hoţul este prins spărgând^(AB) şi e lovit şi moare, cel ce l-a lovit nu^(AC) va fi vinovat de omor faţă de el; ³ dar, dacă a răsărit soarele, va fi vinovat de omor faţă de el. Hoţul trebuie să dea înapoi ce este dator să dea; dacă n-are nimic, să fie vândut^(AD) rob, ca despăgubire pentru furtul lui. ⁴ Dacă ceea ce a furat, fie bou, fie măgar sau oaie, se găseşte încă viu^(AE) în mâinile lui, să dea îndoit^(AF) înapoi. ⁵ Dacă cineva face stricăciune într-un ogor sau într-o vie şi îşi lasă vita să pască pe ogorul altuia, să dea ca despăgubire cel mai bun rod din ogorul şi via lui. ⁶ Dacă izbucneşte un foc şi întâlneşte mărăcini în cale şi arde grâul în snopi sau în picioare sau câmpul, cel ce a pus foc să fie silit să dea o despăgubire deplină. ⁷ Dacă un om dă altuia bani sau unelte spre păstrare şi le fură cineva din casa acestuia din urmă, hoţul^(AG) trebuie să întoarcă îndoit, dacă va fi găsit. ⁸ Dacă hoţul nu se găseşte, stăpânul casei să se înfăţişeze^(AH) înaintea lui Dumnezeu ca să spună că n-a pus mâna pe avutul aproapelui său. ⁹ În orice pricină de înşelăciune cu privire la un bou, un măgar, o oaie, o haină sau un lucru pierdut, despre care se va zice: ‘Uite-l!’ – pricina^(AI) amânduror părţilor să meargă până la Dumnezeu; acela pe care-l va osândi Dumnezeu trebuie să întoarcă îndoit aproapelui său. ¹⁰ Dacă un om dă altuia un măgar, un bou, o oaie sau un dobitoc oarecare să i-l păstreze şi dobitocul moare, îşi strică un mădular sau e luat cu sila de la el, fără să fi văzut cineva, ¹¹ să se facă un jurământ^(AJ), în Numele Domnului, între cele două părţi, şi cel ce a păstrat dobitocul va mărturisi că n-a pus mâna pe avutul aproapelui său; stăpânul dobitocului va primi jurământul acesta, şi celălalt nu va fi dator să i-l înlocuiască. ¹² Dar, dacă dobitocul a fost furat^(AK) de la el, va fi dator faţă de stăpânul lui să i-l înlocuiască. ¹³ Dacă dobitocul a fost sfâşiat de fiare sălbatice, îl va aduce ca dovadă şi nu va fi dator să-i înlocuiască dobitocul sfâşiat. ¹⁴ Dacă un om împrumută altuia o vită, şi vita îşi strică un mădular sau moare în lipsa stăpânului ei, va trebui s-o plătească. ¹⁵ Dacă stăpânul e de faţă, nu i-o va plăti. Dacă vita a fost dată cu chirie, preţul chiriei va fi de ajuns.

Necinstirea unei fete

¹⁶ Dacă^(AL) un om înşală pe o fată nelogodită şi se culcă cu ea, îi va plăti zestrea şi o va lua de nevastă. ¹⁷ Dacă tatăl nu vrea să i-o dea, el va plăti în argint preţul zestrei^(AM) cuvenite fetelor. ¹⁸ Pe vrăjitoare^(AN) să n-o laşi să trăiască. ¹⁹ Oricine^(AO) se culcă cu un dobitoc să fie pedepsit cu moartea. ²⁰ Cine^(AP) aduce jertfe altor dumnezei decât Domnului singur să fie nimicit cu desăvârşire.

Legi privitoare la asuprirea celor săraci

²¹ Să nu chinuieşti pe străin^(AQ) şi să nu-l asupreşti, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului. ²² Să nu asupreşti pe văduvă^(AR), nici pe orfan. ²³ Dacă-i asupreşti, şi ei strigă^(AS) la Mine după ajutor – Eu le voi^(AT) auzi strigătele; ²⁴ mânia^(AU) Mea se va aprinde şi vă voi nimici cu sabia; nevestele voastre^(AV) vor rămâne văduve şi copiii voştri vor rămâne orfani. ²⁵ Dacă^(AW) împrumuţi bani vreunuia din poporul Meu, săracului care este cu tine, să nu fii faţă de el ca un cămătar şi să nu ceri camătă de la el. ²⁶ Dacă iei^(AX) zălog haina aproapelui tău, să i-o dai înapoi înainte de apusul soarelui, ²⁷ căci este singura lui învelitoare, este haina cu care îşi înveleşte trupul – cu ce are să se culce? Dacă strigă^(AY) spre Mine după ajutor, Eu îl voi auzi, căci Eu sunt milostiv.

Întâii născuţi

²⁸ Să nu huleşti pe Dumnezeu^(AZ) şi să nu blestemi pe mai-marele poporului tău. ²⁹ Să nu pregeţi să-Mi aduci pârga^(BA) secerişului tău şi a culesului viei tale. Să-Mi dai pe întâiul născut^(BB) din fiii tăi. ³⁰ Să-Mi dai^(BC) şi întâiul născut al vacii tale şi al oii tale; să rămână şapte^(BD) zile cu mamă-sa, iar în ziua a opta să Mi-l aduci. ³¹ Să-Mi fiţi nişte oameni sfinţi^(BE). Să nu^(BF) mâncaţi carne sfâşiată de fiare pe câmp, ci s-o aruncaţi la câini.

Legi privitoare la dreptate

23 Să nu răspândeşti zvonuri^(BG) neadevărate^(BH). Să nu te uneşti cu cel rău, ca să faci o mărturisire mincinoasă pentru el. ² Să^(BI) nu te iei după mulţime ca să faci rău şi la judecată^(BJ) să nu mărturiseşti trecând de partea celor mulţi, ca să abaţi dreptatea. ³ Să nu părtineşti pe sărac la judecată. ⁴ Dacă^(BK) întâlneşti boul vrăjmaşului tău sau măgarul lui rătăcit, să i-l aduci acasă. ⁵ Dacă vezi^(BL) măgarul vrăjmaşului tău căzut sub povara lui, să nu treci pe lângă el, ci să-i ajuţi să ia povara de pe măgar. ⁶ La judecată, să nu te atingi de dreptul^(BM) săracului. ⁷ Fereşte-te de o învinuire^(BN) nedreaptă şi să nu omori pe cel nevinovat^(BO) şi pe cel drept, căci nu voi ierta^(BP) pe cel vinovat. ⁸ Să nu primeşti^(BQ) daruri, căci darurile orbesc pe cei ce au ochii deschişi şi sucesc hotărârile celor drepţi. ⁹ Să nu asupreşti pe străin^(BR); ştiţi ce simte străinul, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului.

Dragostea de aproapele

¹⁰ Timp de şase^(BS) ani, să semeni pământul şi să-i strângi rodul. ¹¹ Dar în al şaptelea, să-i dai răgaz şi să-l laşi să se odihnească; din rodul lui să mănânce săracii poporului tău, iar ce va mai rămâne să mănânce fiarele de pe câmp.

Tot aşa să faci cu via şi măslinii tăi. ¹² Timp de şase^(BT) zile să-ţi faci lucrarea. Dar în ziua a şaptea să te odihneşti, pentru ca boul şi măgarul tău să aibă odihnă, pentru ca fiul roabei tale şi străinul să aibă răgaz şi să răsufle. ¹³ Să păziţi^(BU) tot ce v-am spus şi să nu rostiţi numele^(BV) altor dumnezei: numele lor să nu se audă ieşind din gura voastră.

Păzirea sărbătorilor

¹⁴ De trei^(BW) ori pe an să prăznuieşti sărbători în cinstea Mea. ¹⁵ Să ţii Sărbătoarea^(BX) Azimilor; timp de şapte zile, la vremea hotărâtă, în luna spicelor, să mănânci azimi, cum ţi-am poruncit – căci în luna aceasta ai ieşit din Egipt – şi să nu^(BY) vii cu mâinile goale înaintea Mea. ¹⁶ Să ţii Sărbătoarea^(BZ) Secerişului, a celor dintâi roade din munca ta, din ceea ce vei semăna pe câmp; şi să ţii Sărbătoarea Strângerii Roadelor, la sfârşitul anului, când vei strânge de pe câmp rodul muncii tale. ¹⁷ De trei ori^(CA) pe an, toată partea bărbătească să se înfăţişeze înaintea Domnului, Dumnezeu. ¹⁸ Să n-aduci cu pâine^(CB) dospită sângele jertfei Mele, şi grăsimea praznicului Meu să nu rămână toată noaptea până dimineaţa. ¹⁹ Să aduci în casa Domnului, Dumnezeului tău, pârga^(CC) celor dintâi roade ale pământului.

Să^(CD) nu fierbi un ied în laptele mamei lui.

Dumnezeu izgoneşte pe canaaniţi

²⁰ Iată^(CE), Eu trimit un Înger înaintea ta, ca să te ocrotească pe drum şi să te ducă în locul pe care l-am pregătit. ²¹ Fii cu ochii în patru înaintea Lui şi ascultă glasul Lui; să nu te împotriveşti^(CF) Lui, pentru că nu vă va^(CG) ierta păcatele, căci Numele^(CH) Meu este în El. ²² Dar, dacă vei asculta glasul Lui şi dacă vei face tot ce-ţi voi spune, Eu voi fi vrăjmaşul^(CI) vrăjmaşilor tăi şi potrivnicul potrivnicilor tăi. ²³ Îngerul^(CJ) Meu va merge înaintea ta şi te va^(CK) duce la amoriţi, hetiţi, fereziţi, canaaniţi, heviţi şi iebusiţi şi-i voi nimici. ²⁴ Să nu^(CL) te închini înaintea dumnezeilor lor şi să nu le slujeşti; să nu te iei^(CM) după popoarele acestea în purtarea lor, ci să le^(CN) nimiceşti cu desăvârşire şi să le dărâmi capiştele. ²⁵ Voi să slujiţi^(CO) Domnului, Dumnezeului vostru, şi El vă va binecuvânta^(CP) pâinea şi apele şi va^(CQ) depărta boala din mijlocul tău. ²⁶ Nu^(CR) va fi în ţara ta nici femeie care să-şi lepede copilul, nici femeie stearpă. Numărul zilelor tale îl voi face să fie^(CS) deplin. ²⁷ Voi trimite groaza^(CT) Mea înaintea ta, voi pune pe^(CU) fugă pe toate popoarele la care vei ajunge şi voi face ca toţi vrăjmaşii tăi să dea dosul înaintea ta. ²⁸ Voi trimite^(CV) viespile bondăreşti înaintea ta şi vor izgoni dinaintea ta pe heviţi, canaaniţi şi hetiţi. ²⁹ Nu-i^(CW) voi izgoni într-un singur an dinaintea ta, pentru ca ţara să n-ajungă o pustie şi să nu se înmulţească împotriva ta fiarele de pe câmp. ³⁰ Ci le voi izgoni încetul cu încetul dinaintea ta, până vei creşte la număr şi vei putea să intri în stăpânirea ţării. ³¹ Îţi voi întinde^(CX) hotarele de la Marea Roşie până la marea filistenilor şi de la pustie până la râu (Eufrat). Căci voi^(CY) da în mâinile voastre pe locuitorii ţării şi-i vei izgoni dinaintea ta. ³² Să^(CZ) nu faci legământ cu ei, nici cu dumnezeii lor. ³³ Ei să nu locuiască în ţara ta, ca să nu te facă să păcătuieşti împotriva Mea, căci atunci ai sluji dumnezeilor lor, şi aceasta ar fi o^(DA) cursă pentru tine.”

Moise, pe muntele Sinai

24 Dumnezeu a zis lui Moise: „Suie-te la Domnul, tu şi Aaron, Nadab^(DB) şi Abihu şi^(DC) şaptezeci de bătrâni ai lui Israel şi să vă închinaţi de departe, aruncându-vă cu faţa la pământ. ² Numai Moise să se apropie^(DD) de Domnul; ceilalţi să nu se apropie şi poporul să nu se suie cu el.” ³ Moise a venit şi a spus poporului toate cuvintele Domnului şi toate legile. Tot poporul a răspuns într-un glas: „Vom face tot^(DE) ce a zis Domnul.” ⁴ Moise a^(DF) scris toate cuvintele Domnului. Apoi s-a sculat dis-de-dimineaţă, a zidit un altar la poalele muntelui şi a ridicat douăsprezece pietre^(DG) pentru cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. ⁵ A trimis pe nişte tineri dintre copiii lui Israel, să aducă Domnului arderi-de-tot, şi să junghie tauri ca jertfe de mulţumire. ⁶ Moise a luat jumătate^(DH) din sânge şi l-a pus în străchini, iar cealaltă jumătate a stropit-o pe altar. ⁷ A luat^(DI) cartea legământului şi a citit-o în faţa poporului. Ei au zis: „Vom face şi vom asculta tot^(DJ) ce a zis Domnul.” ⁸ Moise a luat sângele şi a stropit poporul, zicând: „Iată^(DK) sângele legământului pe care l-a făcut Domnul cu voi pe temeiul tuturor acestor cuvinte.”

Vederea lui Dumnezeu

⁹ Moise^(DL) s-a suit împreună cu Aaron, Nadab şi Abihu, şi cu şaptezeci de bătrâni ai lui Israel. ¹⁰ Ei au^(DM) văzut pe Dumnezeul lui Israel; sub picioarele Lui era un fel de lucrare de safir^(DN) străveziu, întocmai^(DO) ca cerul în curăţia lui. ¹¹ El nu Şi-a întins^(DP) mâna împotriva aleşilor copiilor lui Israel. Ei au^(DQ) văzut pe Dumnezeu, şi totuşi au^(DR) mâncat şi au băut.

Moise se suie iarăşi pe munte

¹² Domnul a zis lui Moise: „Suie-te^(DS) la Mine pe munte şi rămâi acolo. Eu îţi voi da nişte table^(DT) de piatră cu Legea şi poruncile pe care le-am scris pentru învăţătura lor.” ¹³ Moise s-a sculat, împreună cu Iosua, care-i^(DU) slujea, şi Moise s-a^(DV) suit pe muntele lui Dumnezeu. ¹⁴ El a zis bătrânilor: „Aşteptaţi-ne aici până ne vom întoarce la voi. Iată, Aaron şi Hur vor rămâne cu voi; dacă va avea cineva vreo neînţelegere, să meargă la ei.” ¹⁵ Moise s-a suit pe munte, şi norul^(DW) a acoperit muntele. ¹⁶ Slava^(DX) Domnului s-a aşezat pe muntele Sinai şi norul l-a acoperit timp de şase zile. În ziua a şaptea, Domnul a chemat pe Moise din mijlocul norului. ¹⁷ Înfăţişarea slavei Domnului era ca un foc^(DY) mistuitor pe vârful muntelui, înaintea copiilor lui Israel. ¹⁸ Moise a intrat în mijlocul norului şi s-a suit pe munte. Moise^(DZ) a rămas pe munte patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi.