Evrei 10-13

Nouă Traducere În Limba Română

Jertfa lui Cristos, o dată pentru totdeauna

10 Legea are doar o umbră a lucrurilor bune care urmează să vină, nu înfăţişarea propriu-zisă a lucrurilor. De aceea, ea nu poate niciodată, prin aceleaşi jertfe, care sunt aduse an de an, să-i desăvârşească pe cei care se apropie. ² Altfel, oare n-ar fi încetat ele să fie aduse, dacă cei care se închină ar fi fost curăţiţi o dată pentru totdeauna şi n-ar mai fi avut conştienţa păcatului? ³ Însă aceste jertfe amintesc anual de păcate, ⁴ pentru că este imposibil ca sângele boilor şi al caprelor să îndepărteze păcatul.

⁵ De aceea când vine în lume, El spune:

⁸ După ce a zis, mai sus: „Tu nu ai dorit, nici nu Ţi-au plăcut jertfe, daruri de mâncare, arderi de tot şi jertfe pentru păcat“ – care sunt aduse potrivit cu Legea – ⁹ a adăugat: „Iată că vin să fac voia Ta.“ A dat astfel la o parte prima ordine pentru a o instaura pe a doua. ¹⁰ Prin acea voie am fost noi sfinţiţi, şi anume prin jertfa trupului lui Isus Cristos, o dată pentru totdeauna.

¹¹ Fiecare preot stă în fiecare zi şi îşi face slujba, aducând din nou şi din nou aceleaşi jertfe, care nu pot niciodată să îndepărteze păcatele, ¹² însă după ce Cristos a adus o singură jertfă pentru păcate, pentru totdeauna, S-a aşezat la dreapta lui Dumnezeu ¹³ şi de atunci aşteaptă până când duşmanii Lui vor fi făcuţi aşternut al picioarelor Lui. ¹⁴ Căci, printr-o singură jertfă, El i-a desăvârşit pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi.

¹⁵ Duhul Sfânt, de asemenea, depune mărturie înaintea noastră. După ce spune:

¹⁷ adaugă:

¹⁸ Acolo unde există iertare pentru acestea, nu mai este nevoie de nici o jertfă pentru păcat.

Îndemn la perseverenţă

¹⁹ Aşadar, fraţilor, întrucât îndrăznim să intrăm în Locul Preasfânt prin sângele lui Cristos, ²⁰ prin calea cea nouă şi vie pe care El a deschis-o pentru noi prin draperie – care este trupul Său – ²¹ şi întrucât avem un Mare Preot peste casa lui Dumnezeu, ²² să ne apropiem cu o inimă sinceră, în siguranţa deplină a credinţei, având inimile curăţite de conştiinţa rea şi trupurile spălate cu apă curată! ²³ Să păstrăm cu fermitate nădejdea pe care o mărturisim, pentru că Cel Care a promis este credincios! ²⁴ Să fim preocupaţi cum să ne îndemnăm unii pe alţii la dragoste şi la fapte bune! ²⁵ Să nu renunţăm să ne adunăm laolaltă, aşa cum obişnuiesc unii, ci să ne încurajăm unii pe alţii, cu atât mai mult cu cât vedeţi că Ziua se apropie!

²⁶ Dacă noi păcătuim în mod intenţionat, după ce ni s-a făcut cunoscut adevărul, nu mai este nici o jertfă pentru păcat, ²⁷ ci numai o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi a focului cumplit care-i va mistui pe cei care I se împotrivesc lui Dumnezeu. ²⁸ Oricine n-a ascultat de Legea lui Moise a murit fără îndurare, pe baza mărturiei a doi sau trei martori. ²⁹ Cu cât mai sever credeţi că trebuie pedepsit un om care-L dispreţuieşte pe Fiul lui Dumnezeu, care consideră ca fiind fără valoare sângele legământului prin care a fost sfinţit şi care-L insultă pe Duhul harului?! ³⁰ Îl cunoaştem pe Cel Care a spus:

Şi, din nou:

³¹ Înfricoşător lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui Viu!

³² Amintiţi-vă însă de acele zile de la început, când, după ce aţi fost luminaţi, aţi îndurat multă luptă, în suferinţe, ³³ fiind uneori expuşi în mod public abuzului şi persecuţiei, iar alteori fiind părtaşi cu cei ce au fost trataţi astfel. ³⁴ Aţi împărtăşit suferinţele celor închişi şi aţi răbdat cu bucurie jefuirea bunurilor voastre, ştiind că voi aveţi ceva mai bun şi care rămâne. ³⁵ De aceea, să nu vă părăsiţi acea încredere, care aduce o mare răsplată! ³⁶ Căci aveţi nevoie de răbdare, pentru ca, după ce aţi făcut voia lui Dumnezeu, să puteţi primi ceea ce a fost promis.

³⁹ Însă noi nu suntem dintre cei ce dau înapoi şi care astfel sunt pierduţi, ci dintre cei ce au credinţă pentru a-şi scăpa sufletul.

Prin credinţă

11 Credinţa este o încredere în lucrurile nădăjduite, o certitudine cu privire la lucrurile nevăzute. ² Prin aceasta cei din vechime au fost vorbiţi de bine.

³ Prin credinţă înţelegem că veacurile au fost create prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa încât ceea ce se vede a fost făcut din lucruri care nu se văd.

⁴ Prin credinţă I-a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât a lui Cain. Prin aceasta s-a spus despre el că este drept, atunci când Dumnezeu a vorbit de bine despre darurile sale. El a murit, însă prin credinţa sa, el încă vorbeşte.

⁵ Prin credinţă a fost luat Enoh, ca să nu vadă moartea. Şi n-a mai fost găsit, pentru că Dumnezeu l-a luat. Căci înainte de strămutarea lui s-a depus mărturie că Îi era plăcut lui Dumnezeu. ⁶ Şi fără credinţă este imposibil să-I fim plăcuţi, pentru că oricine se apropie de El trebuie să creadă că El există şi că îi răsplăteşte pe cei ce-L caută.

⁷ Prin credinţă a ascultat Noe, când a fost avertizat cu privire la lucruri pe care el încă nu le vedea, şi a construit o arcă, pentru a-şi salva familia. Prin aceasta el a condamnat lumea şi a devenit un moştenitor al dreptăţii care este potrivit cu credinţa.

⁸ Prin credinţă a ascultat Avraam când a fost chemat să plece şi să se ducă într-un loc pe care urma să-l primească drept moştenire şi a ieşit fără să ştie unde se duce. ⁹ Prin credinţă a stat el în ţara promisă, ca într-o ţară străină, locuind în corturi, cu Isaac şi Iacov, care erau moştenitori, împreună cu el, ai aceleiaşi promisiuni. ¹⁰ Căci el aştepta cetatea care are temelii, al cărei arhitect şi constructor este Dumnezeu. ¹¹ Prin credinţă a primit Sara puterea de a avea o sămânţă^[g], chiar dacă ea era stearpă, iar Avraam era înaintat în vârstă,^[h] deoarece el L-a considerat credincios pe Cel Ce a promis. ¹² De aceea, dintr-un singur om – şi acesta aproape mort – s-au născut urmaşi atât de numeroşi ca stelele de pe cer şi fără număr ca nisipul de pe ţărmul mării.

¹³ Toţi aceştia au murit crezând, însă fără să primească lucrurile promise, ci doar le-au văzut de departe, le-au salutat şi au mărturisit că sunt străini şi peregrini pe pământ. ¹⁴ Cei care vorbesc în acest fel arată că sunt în căutarea unei patrii. ¹⁵ Dacă ei s-ar fi gândit la ţara din care au plecat, ar fi avut ocazia să se întoarcă în ea, ¹⁶ însă ei aspirau după o ţară mai bună, adică una cerească. De aceea, lui Dumnezeu nu-I este ruşine să fie numit Dumnezeul lor, pentru că El a pregătit o cetate pentru ei.

¹⁷ Prin credinţă l-a jertfit Avraam pe Isaac, atunci când a fost pus la încercare; el, cel care a primit promisiunile, a fost gata să-şi jertfească singurul fiu, ¹⁸ chiar dacă i se spusese: „Prin Isaac îşi va primi numele sămânţa ta.“^{[i] 19} El s-a gândit că Dumnezeu poate să învie pe cineva din morţi şi, figurat vorbind, aşa l-a primit înapoi. ²⁰ Prin credinţă i-a binecuvântat Isaac pe Iacov şi pe Esau cu privire la viitor. ²¹ Prin credinţă i-a binecuvântat Iacov, când era pe moarte, pe fiecare dintre fiii lui Iosif şi s-a închinat rezemându-se pe vârful toiagului său.^{[j] 22} Prin credinţă a vorbit Iosif la sfârşitul vieţii sale despre exodul poporului Israel şi a dat porunci cu privire la oasele sale.

²³ Prin credinţă a fost ascuns Moise de către părinţii săi timp de trei luni, după ce s-a născut – pentru că au văzut că era un copil frumos şi nu s-au temut de porunca împăratului. ²⁴ Prin credinţă a refuzat Moise, când a crescut, să fie numit „fiul fiicei lui Faraon“, ²⁵ alegând mai degrabă să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu, decât să se bucure de păcat pentru puţin timp. ²⁶ El a considerat abuzul suferit pentru Cristos ca fiind o bogăţie mai mare decât bogăţiile Egiptului, pentru că el îşi aţintise privirea la răsplata viitoare. ²⁷ Prin credinţă a ieşit din Egipt, fără să se teamă de mânia monarhului; el a perseverat, ca şi când L-ar fi văzut pe Cel Ce este nevăzut. ²⁸ Prin credinţă a instaurat Paştele şi stropirea cu sânge, pentru ca Nimicitorul să nu-i omoare pe întâii lor născuţi. ²⁹ Prin credinţă a trecut poporul prin Marea Roşie^[k] ca pe uscat. Când au încercat însă şi egiptenii lucrul acesta, s-au înecat. ³⁰ Prin credinţă au căzut zidurile Ierihonului, după ce le înconjuraseră timp de şapte zile. ³¹ Prin credinţă n-a pierit prostituata Rahav împreună cu cei neascultători, pentru că i-a primit bine pe spioni.

³² Şi ce-aş mai putea spune? N-am suficient timp să vorbesc despre Ghedeon, Barak, Samson, Iefta, David, Samuel şi despre profeţi. ³³ Prin credinţă au cucerit ei regate, au administrat dreptatea, au obţinut promisiunile, au închis gurile leilor, ³⁴ au stins furia flăcărilor, au scăpat de tăişul sabiei; din oameni slabi au fost făcuţi oameni puternici, au devenit tari în război, au alungat armatele străine; ³⁵ femeile şi-au primit morţii înviaţi; unii au fost torturaţi şi au refuzat să fie eliberaţi, ca să obţină o înviere mai bună, ³⁶ alţii au îndurat batjocură şi biciuire, şi chiar lanţuri şi închisoare, ³⁷ au fost împroşcaţi cu pietre,^[l] au fost tăiaţi în două cu fierăstrăul, au fost ucişi cu sabia, au umblat îmbrăcaţi în piei de oi şi de capre; săraci, persecutaţi, chinuiţi, ³⁸ ei, de care lumea nu era vrednică, au pribegit prin pustie şi prin munţi, prin peşteri şi prin gropile pământului.

³⁹ Ei toţi au fost vorbiţi de bine pentru credinţa lor, însă n-au primit ceea ce a fost promis, ⁴⁰ întrucât Dumnezeu a ales dinainte un plan mai bun pentru noi, ca să nu fie ei făcuţi desăvârşiţi fără noi.

Dumnezeu Îşi disciplinează fiii

12 De aceea, întrucât suntem înconjuraţi de un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice ne-ar putea împiedica şi păcatul care ne prinde atât de strâns şi să alergăm cu perseverenţă în cursa care ne stă înainte. ² Să ne fixăm atenţia asupra lui Isus, Cel Care iniţiază şi desăvârşeşte credinţa, Cel Care, pentru bucuria ce-I stătea înainte, a îndurat crucea, dispreţuindu-i ruşinea, şi S-a aşezat la dreapta tronului lui Dumnezeu! ³ Gândiţi-vă cu atenţie la Cel Ce a îndurat o astfel de împotrivire faţă de El Însuşi din partea păcătoşilor, ca să nu vă lăsaţi descurajaţi şi să nu renunţaţi.

⁴ Voi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge în lupta împotriva păcatului ⁵ şi aţi uitat în întregime încurajarea pe care v-o spune ca unor fii:

⁷ Răbdaţi încercările de dragul disciplinării! Dumnezeu se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Care copil nu este disciplinat de tatăl lui? ⁸ Însă dacă voi nu aveţi parte de disciplina de care au parte toţi copiii, atunci sunteţi copii nelegitimi, nu fii! ⁹ Mai mult, în cazul părinţilor noştri omeneşti, ei ne-au disciplinat, iar noi i-am respectat; n-ar trebui, cu atât mai mult, să ne supunem Tatălui duhurilor şi să trăim? ¹⁰ Ei ne-au disciplinat pentru scurt timp, aşa cum li s-a părut lor cel mai bine, însă El ne disciplinează pentru binele nostru, ca să avem parte de sfinţenia Lui. ¹¹ Întotdeauna, orice disciplinare este mai degrabă dureroasă decât plăcută, dar, mai târziu, cei care au fost disciplinaţi prin ea adună rodul paşnic al dreptăţii.

¹² De aceea, întăriţi-vă braţele lipsite de putere şi genunchii slăbiţi! ¹³ „Faceţi cărări drepte pentru picioarele voastre“^[n], pentru ca cel şchiop să nu-şi scrântească piciorul, ci mai degrabă să fie vindecat!

¹⁴ Urmăriţi cu toţii pacea şi sfinţirea, fără de care nimeni nu-L va vedea pe Domnul! ¹⁵ Fiţi atenţi ca nici unul să nu se întoarcă de la harul lui Dumnezeu, ca nici un lăstar de amărăciune să nu crească şi să provoace durere, iar prin el mulţi să se pângărească! ¹⁶ Fiţi atenţi ca nimeni să nu fie desfrânat sau lumesc, ca Esau, care, pentru o mâncare, şi-a vândut drepturile de întâi născut. ¹⁷ Voi ştiţi că, mai târziu, când a vrut să-şi moştenească binecuvântarea, a fost respins, chiar dacă a căutat-o cu lacrimi, deoarece n-a găsit loc pentru pocăinţă.

¹⁸ Căci n-aţi venit la un munte care poate fi atins şi care este cuprins de foc; n-aţi venit la întuneric, negură şi furtună, ¹⁹ nici la sunet de trâmbiţă şi la un glas ale cărui cuvinte i-au făcut pe cei ce l-au auzit să ceară să nu li se mai vorbească, – ²⁰ pentru că n-au putut îndura porunca dată, şi anume: „Chiar dacă un animal atinge muntele, trebuie să fie omorât cu pietre!“^[o]; ²¹ priveliştea aceea era atât de înspăimântătoare, încât Moise a spus: „Sunt înspăimântat şi tremur!“^[p] – ²² ci aţi venit la muntele Sion, la cetatea Dumnezeului celui Viu, Ierusalimul ceresc, la miile de îngeri adunaţi pentru sărbătoare, ²³ la Biserica întâilor născuţi scrişi în ceruri, la Dumnezeu, Judecătorul tuturor, la duhurile desăvârşite ale celor drepţi, ²⁴ la Isus, Mijlocitorul Noului Legământ, şi la sângele stropit, care vorbeşte mai bine decât sângele lui Abel.

²⁵ Aveţi grijă să nu-L respingeţi pe Cel Ce vă vorbeşte! Căci dacă n-au scăpat aceia care n-au vrut să-l asculte pe cel ce le-a adus mesajul divin pe pământ, cu atât mai mult nu vom scăpa noi, dacă ne întoarcem de la Cel Ce ni-l aduce din ceruri! ²⁶ Atunci glasul Lui a clătinat pământul, dar acum a promis că: „Voi clătina încă o dată, nu numai pământul, ci şi cerul.“^{[q] 27} Cuvintele „încă o dată“ arată înlăturarea a ceea ce poate fi clătinat, adică a lucrurilor create, astfel încât să rămână ceea ce nu poate fi clătinat. ²⁸ De aceea, întrucât primim o Împărăţie care nu poate fi clătinată, să mulţumim şi să ne închinăm lui Dumnezeu într-un mod care-I este plăcut, cu reverenţă şi frică, ²⁹ pentru că „Dumnezeul nostru este un foc mistuitor“^[r].

Îndemnuri finale

13 Stăruiţi în dragostea frăţească! ² Nu neglijaţi să arătaţi ospitalitate străinilor, pentru că, prin aceasta, unii au găzduit, fără să ştie, îngeri! ³ Amintiţi-vă de cei care sunt închişi, ca şi cum aţi fi închişi împreună cu ei, şi de cei care sunt torturaţi, ca şi cum voi înşivă aţi fi în suferinţă! ⁴ Căsătoria să fie onorată în toate, iar patul să fie păstrat nepângărit, pentru că Dumnezeu îi va judeca pe cei desfrânaţi şi adulteri! ⁵ Să nu fiţi dintre cei care iubesc banii! Fiţi mulţumiţi cu ceea ce aveţi, pentru că El a spus: „Nicidecum nu te voi părăsi, nici nu te voi uita!“^{[s] 6} Astfel, putem spune cu încredere:

⁷ Amintiţi-vă de conducătorii voştri, care v-au spus Cuvântul lui Dumnezeu! Uitaţi-vă la sfârşitul felului lor de viaţă şi urmaţi-le exemplul de credinţă! ⁸ Isus Cristos este acelaşi – ieri, astăzi şi în veci! ⁹ Să nu fiţi duşi în rătăcire de tot felul de învăţături străine, pentru că este bine pentru inimă să fie întărită prin har, nu prin porunci cu privire la mâncare, porunci care nu i-au ajutat pe cei ce au ascultat de ele! ¹⁰ Noi avem un altar de unde cei care slujesc la cort nu au dreptul să mănânce. ¹¹ Căci sângele animalelor este adus ca jertfă pentru păcate în Locul Preasfânt de către marele preot, iar trupurile animalelor sunt arse afară din tabără. ¹² De aceea, Isus a suferit dincolo de poarta cetăţii, ca să sfinţească poporul prin sângele Lui. ¹³ Aşadar, să ieşim la El, în afara taberei, şi să îndurăm ruşinea Lui. ¹⁴ Noi nu avem aici o cetate permanentă, ci suntem în căutarea celei care urmează să vină. ¹⁵ Prin El deci să-I aducem întotdeauna o jertfă de laudă lui Dumnezeu, adică rodul buzelor noastre care mărturisesc Numele Lui! ¹⁶ Să nu uitaţi binefacerea şi dărnicia, pentru că lui Dumnezeu astfel de jertfe Îi plac!

¹⁷ Ascultaţi de conducătorii voştri şi supuneţi-vă lor, căci ei au grijă de sufletele voastre şi vor fi răspunzători de ele, pentru ca astfel ei să facă aceasta cu bucurie şi nu gemând, lucru care nu v-ar fi de nici un folos!

¹⁸ Rugaţi-vă pentru noi! Suntem siguri că avem o conştiinţă bună, dorind să ne comportăm bine în toate. ¹⁹ Vă îndemn tot mai mult să faceţi aceasta, ca să vă fiu trimis înapoi repede!

²⁰ Dumnezeul păcii, Care L-a adus înapoi dintre cei morţi pe Domnul nostru Isus, marele Păstor^[u] al oilor, prin sângele legământului veşnic, ²¹ să vă echipeze cu orice lucru bun, pentru a-I face voia, lucrând între noi ceea ce este plăcut înaintea Lui, prin Isus Cristos, Căruia I se cuvine slava în vecii vecilor! Amin.

²² Vă îndemn, fraţilor, să primiţi cuvântul de încurajare pe care vi l-am scris. De aceea v-am scris pe scurt. ²³ Vreau să ştiţi că fratele nostru Timotei a fost eliberat. Dacă soseşte curând, va fi cu mine când vă voi vedea.

²⁴ Salutaţi-i pe toţi conducătorii voştri şi pe toţi sfinţii! Cei din Italia vă salută. ²⁵ Harul să fie cu voi toţi!