Deuteronom 10:1-20:9

Nouă Traducere În Limba Română

Tablele noi ale Legii

10 În vremea aceea Domnul mi-a zis: «Taie două table de piatră asemeni celor dintâi şi urcă-te la Mine pe munte; să faci şi un chivot din lemn. ² Eu voi scrie pe ele cuvintele care erau pe cele dintâi, pe care tu le-ai spart. Apoi să le pui în chivot.» ³ Am făcut un chivot din lemn de salcâm, am tăiat două table de piatră asemeni celor dintâi şi am urcat pe munte, având cele două table în mână. ⁴ Domnul a scris pe table ceea ce a fost scris pe primele, Cele Zece Porunci, care v-au fost spuse pe munte, din mijlocul focului, în ziua adunării. Şi mi le-a dat mie. ⁵ Apoi m-am întors, coborând de pe munte, şi am aşezat tablele în Chivotul pe care l-am făcut, după porunca Domnului, şi acolo au şi rămas.

⁶ (Israeliţii au plecat din Beerot-Bene-Iaakan^[a] la Mosera^[b]. Acolo a murit şi a fost înmormântat Aaron, iar în locul lui a slujit ca preot Elazar, fiul său. ⁷ De acolo au plecat la Gudgoda, iar de la Gudgoda la Iotbata, o regiune bogată în izvoare de apă. ⁸ În perioada aceea, Domnul a pus deoparte seminţia lui Levi, poruncindu-i să ducă Chivotul Legământului cu Domnul, să stea înaintea Domnului ca să slujească şi să binecuvânteze în Numele Lui. Aceste lucruri le-au făcut până în ziua de azi. ⁹ De aceea Levi nu are nici un teritoriu şi nici o moştenire împreună cu fraţii săi. Domnul este moştenirea lui, după cum Domnul, Dumnezeul vostru, le-a vorbit.)

¹⁰ Am stat pe munte patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, ca şi mai înainte, iar Domnul m-a ascultat din nou şi n-a mai dorit să vă nimicească. ¹¹ După aceea, Domnul mi-a zis: «Ridică-te şi porneşte în călătorie în fruntea poporului, ca astfel să intre şi să ia în stăpânire ţara pe care am promis-o strămoşilor tăi că le-o voi da.»

Esenţa Legii

¹² Acum, Israele, ce altceva cere Domnul, Dumnezeul vostru, de la voi, decât să vă temeţi de Domnul, Dumnezeul vostru, să umblaţi în toate căile Lui, să-L iubiţi şi să-L slujiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, din toată inima şi din tot sufletul ¹³ şi să păziţi poruncile Domnului şi hotărârile Lui, pe care eu vi le dau astăzi pentru binele vostru?

¹⁴ Iată, ale Domnului, Dumnezeul vostru, sunt cerurile şi cerurile cerurilor, pământul şi tot ce este pe el. ¹⁵ Domnul s-a ataşat de strămoşii voştri, iubindu-i, dar v-a ales şi pe voi, urmaşii lor, dintre toate neamurile, după cum vedeţi astăzi. ¹⁶ De aceea circumcideţi-vă inima şi nu mai fiţi încăpăţânaţi. ¹⁷ Căci Domnul, Dumnezeul vostru, este Dumnezeul dumnezeilor şi Stăpânul stăpânilor^[c], Dumnezeul cel Mare, Puternic şi Înfricoşător, Care nu este părtinitor şi nu primeşte mită, ¹⁸ Care face dreptate orfanului şi văduvei şi iubeşte pe străin, oferindu-i pâine şi îmbrăcăminte. ¹⁹ Să-l iubiţi pe străin, pentru că şi voi aţi fost străini în Egipt.

²⁰ Temeţi-vă de Domnul, Dumnezeul vostru, şi slujiţi-I. De El să vă ataşaţi şi în Numele Lui să juraţi. ²¹ El este slava voastră şi Dumnezeul vostru, Cel Ce a făcut aceste lucruri mari şi înfricoşătoare, pe care ochii voştri le-au văzut. ²² Strămoşii voştri s-au coborât în Egipt în număr de şaptezeci de suflete, dar acum Domnul, Dumnezeul vostru, v-a făcut la fel de numeroşi ca stelele cerului.

Binefacerile iubirii şi ascultării de Domnul

11 Să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, şi să păzeşti îndatoririle, hotărârile, legile şi poruncile Lui tot timpul. ² Recunoaşteţi astăzi – căci nu stau de vorbă cu fiii voştri care n-au cunoscut şi nici n-au văzut nimic, ci cu voi – disciplinările Domnului, Dumnezeul vostru, măreţia Lui, mâna Lui puternică şi braţul Lui întins, ³ minunile şi lucrările pe care le-a înfăptuit în mijlocul Egiptului, în faţa lui Faraon, monarhul Egiptului, şi a întregii lui ţări; ⁴ ce a făcut oştirii egiptenilor, cailor şi carelor lor, când a năpustit peste ei apele Mării Roşii^[d], atunci când aceştia vă urmăreau şi cum i-a nimicit până în ziua de azi; ⁵ ce v-a făcut în pustie până să ajungeţi în locul acesta; ⁶ ce a făcut lui Datan şi lui Abiram, fiii rubenitului Eliab, când pământul s-a deschis şi i-a înghiţit împreună cu familiile, cu corturile şi cu tot ceea ce aveau în mijlocul întregului Israel.

⁷ Fiindcă aţi văzut cu ochii voştri toate aceste lucrări, pe care le-a făcut Domnul, ⁸ să păziţi toate poruncile pe care eu vi le dau astăzi, ca să fiţi puternici şi să puteţi intra în posesia ţării spre care veţi trece pentru a o lua în stăpânire ⁹ şi ca să aveţi multe zile în ţara pe care Domnul a promis-o strămoşilor voştri că le-o va da atât lor, cât şi seminţei^[e] lor, o ţară în care curge lapte şi miere. ¹⁰ Căci ţara în care veţi intra pentru a o stăpâni, nu se aseamănă cu ţara Egiptului, de unde aţi venit şi pe care aţi semănat-o şi irigat-o cu piciorul^[f], ca pe o grădină de zarzavat. ¹¹ Ţara în care veţi intra ca s-o moşteniţi are munţi şi văi care adună apa ploilor. ¹² De acest ţinut se îngrijeşte Domnul, Dumnezeul vostru. Ochii Lui veghează continuu peste el de la începutul anului până la sfârşitul lui. ¹³ Dacă veţi împlini poruncile pe care eu vi le dau astăzi, iubindu-L pe Domnul, Dumnezeul vostru, slujindu-I din toată inima şi din tot sufletul, ¹⁴ atunci El vă va trimite ploaie pe pământ la timpul potrivit, ploaie timpurie şi ploaie târzie,^[g] ca să puteţi strânge grânele, mustul şi uleiul ¹⁵ şi să crească iarbă pe câmp pentru vitele voastre. Astfel veţi mânca şi vă veţi sătura.

¹⁶ Fiţi atenţi să nu vă înşelaţi în inimile voastre şi astfel să vă abateţi ca să slujiţi altor dumnezei şi să vă închinaţi lor. ¹⁷ Căci atunci mânia Domnului se va aprinde împotriva voastră; El va închide cerurile şi nu va mai ploua, iar pământul nu îşi va mai da rodul şi veţi fi nimiciţi repede din ţara cea bună pe care v-a dat-o. ¹⁸ Întipăriţi-vă cuvintele acestea în inima şi în sufletul vostru. Să vi le legaţi de mână ca semn de aducere-aminte şi să vi le fixaţi pe frunte^[h]. ¹⁹ Să-i învăţaţi pe copiii voştri, vorbindu-le despre ele când veţi fi acasă sau în călătorie, când vă veţi culca sau vă veţi trezi. ²⁰ Să le scrieţi pe uşorii caselor voastre şi pe porţile cetăţilor voastre. ²¹ Atunci zilele voastre şi ale urmaşilor voştri în ţara aceasta, pe care Domnul a promis-o strămoşilor voştri că le-o va da, vor dăinui cât timp va exista cer deasupra pământului.

²² Dacă veţi păzi deci cu grijă toate aceste porunci, pe care eu vi le dau ca să le împliniţi, iubindu-L pe Domnul, Dumnezeul vostru, umblând în toate căile Lui şi alipindu-vă de El, ²³ atunci Domnul va izgoni toate aceste neamuri dinaintea voastră, iar voi veţi stăpâni peste aceste popoare mai mari şi mai puternice decât voi. ²⁴ Orice loc pe care îl va călca piciorul vostru va fi al vostru. Teritoriul vostru se va întinde din pustie până în Liban, de la râu (adică râul Eufrat) până la Marea de Apus^[i]. ²⁵ Nimeni nu va putea să vi se împotrivească. Domnul, Dumnezeul vostru, va răspândi frică şi teroare faţă de voi în întreaga ţară, oriunde veţi merge, după cum v-a promis.

²⁶ Iată, pun astăzi în faţa voastră binecuvântarea şi blestemul: ²⁷ binecuvântarea dacă veţi asculta de poruncile Domnului, Dumnezeul vostru, pe care eu vi le dau astăzi; ²⁸ blestemul dacă nu veţi asculta de poruncile Domnului, Dumnezeul vostru, şi vă veţi abate de la calea pe care v-am poruncit-o astăzi, ducându-vă după alţi dumnezei, pe care nu i-aţi cunoscut. ²⁹ Când Domnul, Dumnezeul vostru, vă va conduce în ţara pe care o veţi stăpâni, să rostiţi binecuvântarea pe muntele Garizim, iar blestemul pe muntele Ebal. ³⁰ Munţii aceştia sunt dincolo de Iordan, dincolo de drumul ce duce spre apus, în teritoriul canaaniţilor care locuiesc în Araba^[j], faţă în faţă cu Ghilgal, aproape de terebinţii lui More. ³¹ Când veţi traversa Iordanul ca să intraţi în posesia ţării pe care Domnul, Dumnezeul vostru, v-o dă, când o veţi lua în stăpânire şi veţi locui în ea, ³² aveţi grijă să împliniţi toate poruncile şi hotărârile pe care vi le dau astăzi.

Un singur loc pentru închinare

12 Acestea sunt poruncile şi hotărârile pe care trebuie să le împliniţi în ţara pe care Domnul, Dumnezeul strămoşilor voştri, v-a dat-o în stăpânire, în toate zilele vieţii voastre pe pământ. ² Să distrugeţi complet toate locurile aflate pe munţii înalţi, pe dealuri şi sub orice copac verde, unde neamurile pe care le veţi stăpâni slujesc zeilor lor. ³ Să le distrugeţi altarele, să le zdrobiţi stâlpii sacri şi să le ardeţi în foc aşerele^[k], să le dărâmaţi chipurile cioplite ale zeilor lor şi să le nimiciţi numele din locurile acelea.

⁴ Voi să nu vă închinaţi astfel înaintea Domnului, Dumnezeul vostru, ⁵ ci să-L căutaţi în locul pe care Domnul, Dumnezeul vostru, îl va alege ca locuinţă din toate seminţiile, ca să-Şi aşeze Numele acolo. În acel loc să mergeţi. ⁶ Acolo să vă aduceţi arderile de tot, jertfele, zeciuielile, primele roade, contribuţiile pentru împlinirea jurămintelor, darurile de bunăvoie şi întâii născuţi din cirezile şi turmele voastre. ⁷ Acolo, în prezenţa Domnului, să mâncaţi şi să vă bucuraţi împreună cu familiile voastre de toate realizările mâinilor voastre, cu care Domnul, Dumnezeul vostru, vă va fi binecuvântat.

⁸ Să nu faceţi aşa cum facem noi astăzi aici, unde fiecare face ce-i place, ⁹ deoarece n-aţi ajuns încă la locul de odihnă şi la moştenirea pe care Domnul, Dumnezeul vostru, v-o dă. ¹⁰ Dar, după ce veţi traversa Iordanul şi vă veţi aşeza în ţara pe care Domnul, Dumnezeul vostru, v-a dat-o ca moştenire şi după ce vă va da odihnă din partea tuturor duşmanilor voştri, care vă înconjoară, ca să locuiţi în siguranţă, ¹¹ atunci va exista un loc pe care Domnul, Dumnezeul vostru, îl va alege pentru a-Şi aşeza Numele Lui. Acolo să aduceţi tot ceea ce v-am poruncit: arderea de tot, jertfele, zeciuielile, primele roade şi toate contribuţiile voastre alese, pe care le veţi aduce Domnului pentru împlinirea jurămintelor voastre. ¹² Să vă bucuraţi în prezenţa Domnului, Dumnezeul vostru, voi, fiii şi fiicele voastre, slujitorii şi slujitoarele voastre, precum şi leviţii din cetăţile voastre, întrucât ei n-au parte de moştenire împreună cu voi. ¹³ Aveţi grijă să nu jertfiţi arderile de tot în orice loc pe care îl veţi vedea, ¹⁴ ci să aduceţi arderile de tot în locul pe care Domnul îl va alege într-una din seminţiile voastre şi acolo să împliniţi tot ceea ce vă poruncesc.

¹⁵ Totuşi toţi aceia care vor dori vor putea să jertfească şi să mănânce carne în cetăţile lor potrivit cu binecuvântarea pe care Domnul, Dumnezeul vostru, le-o va da; atât cei necuraţi, cât şi cei curaţi vor putea să mănânce din carne aşa cum se mănâncă din gazelă şi din cerb. ¹⁶ Dar să nu mâncaţi sângele, ci să-l vărsaţi pe pământ aşa cum faceţi cu apa. ¹⁷ Nu veţi putea să mâncaţi în cetăţile voastre zeciuielile din grâne, din must, din ulei, din întâii născuţi ai cirezilor şi ai turmelor voastre, nici din ceea ce aduceţi pentru împlinirea unui jurământ, nici din darurile de bunăvoie sau din contribuţiile voastre. ¹⁸ Pe acestea să le mâncaţi în prezenţa Domnului, Dumnezeul vostru, în locul pe care El îl va alege; să le mâncaţi atât voi, fiii şi fiicele voastre, slujitorii şi slujitoarele voastre, precum şi leviţii din cetăţile voastre. Să vă bucuraţi în prezenţa Domnului, Dumnezeul vostru, de toate realizările voastre. ¹⁹ Aveţi grijă să nu-l părăsiţi niciodată pe levit în tot timpul cât veţi trăi pe pământ.

²⁰ După ce Domnul, Dumnezeul vostru, vă va mări teritoriul, aşa cum v-a promis şi veţi dori să mâncaţi carne, veţi putea să mâncaţi carne după cum doriţi. ²¹ Dacă locul pe care Domnul, Dumnezeul vostru, îl va alege pentru a-Şi aşeza Numele acolo va fi prea departe de voi, veţi putea să jertfiţi, aşa cum v-am poruncit, din cirezile şi turmele voastre, pe care El vi le-a dat şi veţi putea mânca din ele în cetăţile voastre, după cum doriţi. ²² Dar va trebui să le mâncaţi aşa cum se mănâncă gazela şi cerbul. Vor putea mânca atât cei necuraţi, cât şi cei curaţi. ²³ Ai grijă ca nu cumva să mănânci cu sânge, deoarece sângele este viaţa; să nu mănânci viaţa împreună cu carnea^[l]. ²⁴ Să nu mănânci cu sânge, ci să verşi sângele pe pământ aşa cum faci cu apa. ²⁵ Să nu mănânci cu sânge, ca să fii fericit atât tu, cât şi urmaşii tăi, căci astfel vei înfăptui ce este drept în ochii Domnului.

²⁶ Însă lucrurile tale sfinte şi ceea ce vei aduce pentru împlinirea unui jurământ va trebui să le iei şi să le aduci în locul pe care Domnul îl va alege. ²⁷ Să îţi aduci arderea de tot, carnea împreună cu sângele, pe altarul Domnului, Dumnezeul tău. Sângele pentru jertfă trebuie vărsat pe altarul Domnului, Dumnezeul tău, iar carnea trebuie s-o mănânci. ²⁸ Să păzeşti şi să asculţi toate aceste cuvinte, pe care eu ţi le poruncesc, ca să fii fericit pentru totdeauna atât tu, cât şi urmaşii tăi, înfăptuind ceea ce este bine şi drept în ochii Domnului, Dumnezeul tău.

²⁹ După ce Domnul, Dumnezeul vostru, va zdrobi dinaintea voastră neamurile pe care le veţi invada ca să le stăpâniţi, după ce le veţi lua în stăpânire şi veţi locui în ţara lor, ³⁰ iar ele vor fi nimicite dinaintea voastră, aveţi grijă să nu cumva să cădeţi în capcană şi să vă luaţi după ele, spunând: «Oare cum se închinau aceste neamuri zeilor lor? Şi noi vrem să facem la fel!» ³¹ Voi să nu faceţi aşa faţă de Domnul, Dumnezeul vostru, căci ele săvârşeau înaintea zeilor lor tot felul de lucruri îngrozitoare, pe care Domnul le urăşte. Ele îşi ardeau fiii şi fiicele în foc ca jertfe pentru zeii lor. ³² Voi însă să aveţi grijă să împliniţi toate lucrurile pe care vi le poruncesc. Să nu adăugaţi nimic la ele şi să nu scoateţi nimic din ele.

Pedepsirea celor ce instigă la idolatrie

13 Dacă în mijlocul vostru se va ridica un profet sau un tălmaci de vise care vă va vesti un semn sau o minune, ² iar semnul sau minunea despre care v-a vorbit s-a împlinit, dacă vă va zice apoi: «Haideţi să mergem după alţi dumnezei, pe care nu îi cunoaşteţi, ca să le slujim!», ³ să nu ascultaţi de cuvintele acelui profet sau tălmaci de vise, fiindcă Domnul, Dumnezeul vostru, vă încearcă ca să ştie dacă Îl iubiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, din toată inima şi din tot sufletul vostru. ⁴ Voi să-L urmaţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, de El să vă temeţi, poruncile Lui să le păziţi, de glasul Lui să ascultaţi, Lui să-I slujiţi şi de El să vă ataşaţi. ⁵ Acel profet sau tălmaci de vise va trebui să moară, deoarece a vorbit de răzvrătire împotriva Domnului, Dumnezeul vostru, Care v-a scos din ţara Egiptului şi v-a răscumpărat din casa sclaviei. El a dorit să vă abată de la calea pe care Domnul, Dumnezeul vostru, v-a poruncit s-o urmaţi. Să nimiciţi astfel răul din mijlocul vostru.

⁶ Dacă fratele tău, fiul mamei tale, sau fiul tău sau fiica ta sau soţia ta, care se odihneşte la pieptul tău sau prietenul tău, pe care îl iubeşti ca pe tine însuţi, te va stârni în secret, spunându-ţi: «Hai să mergem şi să slujim altor dumnezei», zei pe care nu i-ai cunoscut nici tu şi nici părinţii tăi, ⁷ zei dintre cei ai popoarelor care sunt în jurul tău, în apropierea ta sau mai departe de tine, de la o margine la cealaltă a pământului, ⁸ să nu accepţi ce-ţi spune şi să nu-l asculţi, să nu-l priveşti cu compătimire şi să nu-l cruţi sau să-l ascunzi, ⁹ ci să-l omori. Tu să fii primul care se ridică împotriva lui ca să-l omoare şi apoi întregul popor. ¹⁰ Să-l ucizi cu pietre, deoarece a căutat să te abată de la Domnul, Dumnezeul tău, Care te-a scos din ţara Egiptului, din casa sclaviei. ¹¹ Atunci toţi israeliţii vor auzi şi se vor teme şi nimeni nu va mai face un astfel de rău în mijlocul poporului.

¹² Dacă, despre o cetate pe care Domnul, Dumnezeul vostru, v-a dat-o ca să locuiţi în ea, veţi auzi vorbindu-se astfel: ¹³ «Nişte oameni nelegiuiţi au ieşit din mijlocul ei şi i-au înşelat pe locuitorii cetăţii, zicându-le: ‘Haideţi să slujim altor dumnezei!’», zei pe care nu-i cunoaşteţi, ¹⁴ atunci să faceţi cercetări, să căutaţi şi să întrebaţi cu atenţie. Dacă este adevărat şi se dovedeşte că s-a săvârşit această faptă rea în mijlocul vostru, ¹⁵ atunci să-i ucideţi cu sabia pe toţi locuitorii cetăţii. Să nimiciţi^[m] prin sabie toţi oamenii şi animalele care se află în ea. ¹⁶ Să adunaţi toate bunurile în piaţă, să ardeţi complet cetatea împreună cu toate bunurile, ca o ardere de tot înaintea Domnului, Dumnezeul vostru, şi astfel să rămână pentru totdeauna o ruină, niciodată să nu se mai reconstruiască. ¹⁷ Nimic din lucrurile date spre nimicire să nu se lipească de mâinile voastre pentru ca Domnul să se întoarcă din înverşunarea mâniei Lui, să-Şi arate compasiunea şi îndurarea faţă de voi şi să vă înmulţească, după cum a promis strămoşilor voştri că va face ¹⁸ dacă veţi asculta de glasul Domnului, Dumnezeul vostru, păzind toate poruncile Lui, pe care eu vi le dau astăzi şi înfăptuind ce este drept în ochii Domnului, Dumnezeul vostru.

Rituri funerare interzise. Animale curate şi necurate

14 Voi sunteţi copiii Domnului, Dumnezeul vostru. Să nu vă faceţi crestături şi să nu vă radeţi partea din faţă a capului^[n] pentru un mort, ² fiindcă voi sunteţi un popor sfânt pentru Domnul, Dumnezeul vostru. El v-a ales dintre toate popoarele de pe pământ, ca să fiţi poporul Lui, comoara Lui.

³ Să nu mâncaţi nimic necurat. ⁴ Acestea sunt animalele pe care puteţi să le mâncaţi: boul, oaia şi capra, ⁵ cerbul, gazela, căprioara, ţapul sălbatic, pigargul, antilopa şi oaia sălbatică. ⁶ Să mâncaţi din orice animal care rumegă şi are copita sau unghia despicată, adică despărţită în două. ⁷ Dar dintre cele care doar rumegă sau au doar copita despicată să nu mâncaţi următoarele: cămila, iepurele sălbatic şi viezurele^[o], pentru că, deşi rumegă, acestea nu au copita despicată; să le consideraţi necurate. ⁸ De asemenea, să consideraţi necurat şi porcul pentru că, deşi are copita despicată, nu rumegă. Să nu mâncaţi din carnea lor şi să nu vă atingeţi de hoiturile lor.

⁹ Dintre cele care sunt în apă puteţi mânca din tot ce are aripioare şi solzi; ¹⁰ dar din acelea care nu au aripioare şi solzi, să nu mâncaţi; să le consideraţi necurate.

¹¹ Puteţi să mâncaţi din orice pasăre curată. ¹² Păsările pe care nu puteţi să le mâncaţi sunt următoarele: vulturul, vulturul pleşuv, acvila, ¹³ gaia roşie, şorecarul şi toate speciile lui, ¹⁴ corbul şi toate speciile lui, ¹⁵ struţul, striga, pescăruşul, şoimul şi toate speciile lui, ¹⁶ cucuveaua, bufniţa şi ciuful de pădure, ¹⁷ ciuşul, uliganul pescar, cormoranul, ¹⁸ barza, bâtlanul şi toate speciile lui, pupăza şi liliacul.^[p]

¹⁹ De asemenea, să consideraţi necurată orice insectă zburătoare care mişună; să nu mâncaţi din ele. ²⁰ Puteţi mânca din orice creatură zburătoare considerată curată.

²¹ Să nu mâncaţi din nici un hoit; să-l daţi străinului care trăieşte printre voi să-l mănânce, sau să-l vindeţi celui de alt neam, fiindcă voi sunteţi un popor sfânt pentru Domnul, Dumnezeul vostru.

Să nu fierbeţi iedul în laptele mamei lui^[q].

Reglementări privind zeciuielile

²² Să pui deoparte a zecea parte din tot ce-ţi va produce sămânţa, din tot ce-ţi va da pământul în fiecare an. ²³ Să mănânci zeciuiala din grânele, din mustul şi din uleiul tău, întâii născuţi din cireada şi turma ta, în prezenţa Domnului, Dumnezeul tău, în locul pe care-L va alege ca să Îşi aşeze Numele acolo, ca să înveţi să te temi întotdeauna de El. ²⁴ Dar dacă, atunci când te va binecuvânta Domnul, drumul pe care-l ai de făcut este prea lung şi nu eşti în stare să duci zeciuiala deoarece locul unde a ales Domnul, Dumnezeul tău, să-Şi pună Numele este prea departe de tine, ²⁵ atunci s-o schimbi în argint^[r], să iei argintul acela în mâini şi să te duci la locul pe care Domnul, Dumnezeul tău, l-a ales. ²⁶ Acolo să cumperi cu argintul tot ce-ţi doreşte sufletul: vite, oi, vin sau băutură tare, sau orice altceva vei dori. Să mănânci şi să te bucuri acolo, tu şi familia ta, în prezenţa Domnului, Dumnezeul tău. ²⁷ Să nu uiţi de levitul care este în cetăţile tale, fiindcă el nu are nici teritoriu şi nici moştenire în popor.

²⁸ La sfârşitul celui de-al treilea an să scoţi toată zeciuiala din producţia acelui an şi să o aşezi în cetăţile tale. ²⁹ Atunci să vină levitul care nu are teritoriu sau moştenire în popor, străinul, orfanul şi văduva din cetăţile tale şi să mănânce şi să se sature, pentru ca Domnul, Dumnezeul tău, să te binecuvânteze în toate lucrările pe care le vei face cu mâinile tale.

Reglementări privind anul iertării

15 La sfârşitul fiecăror şapte ani să acordaţi iertarea datoriilor. ² Şi iertarea datoriilor se va face astfel: orice proprietar care l-a împrumutat pe semenul său va trebui să anuleze împrumutul dat. Să nu pretindă semenului sau fratelui său să-i plătească, pentru că Domnul a instituit acest timp de iertare a datoriilor. ³ Vei putea pretinde plata de la străin, dar datoria celui din poporul tău va trebui s-o anulezi. ⁴ Nu va trebui să existe între voi nici un sărac, deoarece în ţara pe care Domnul, Dumnezeul tău, ţi-o dă în stăpânire ca s-o moşteneşti, El te va binecuvânta foarte mult, ⁵ bineînţeles, numai dacă vei asculta întru totul de glasul Domnului, Dumnezeul tău, păzind şi împlinind toate poruncile acestea, pe care eu ţi le dau astăzi. ⁶ Căci Domnul, Dumnezeul vostru, vă va binecuvânta după cum v-a promis şi veţi putea împrumuta multor neamuri, dar voi nu veţi lua cu împrumut. Veţi domni peste multe neamuri, dar nimeni nu va stăpâni peste voi.

⁷ Dacă va exista printre voi vreun sărac, dintre fraţii voştri, într-una din cetăţile voastre, în ţara pe care v-o dă Domnul, Dumnezeul vostru, să nu vă împietriţi inimile şi să nu vă închideţi mâna faţă de fratele vostru sărac. ⁸ Ci să-ţi deschizi mâna ca să-l împrumuţi cu tot ceea ce are nevoie. ⁹ Ai grijă ca nu cumva să te gândeşti cu răutate în inima ta şi să spui: «Of, se apropie anul al şaptelea, anul iertării datoriilor!» şi ca nu cumva să priveşti cu ochi rău pe fratele tău nevoiaş şi să nu-l împrumuţi. Atunci el va striga către Domnul şi vei fi vinovat de păcat. ¹⁰ Să-i dai cu dărnicie, nu cu părere de rău în inimă, căci pentru aceasta te va binecuvânta Domnul, Dumnezeul tău, în toate lucrările tale şi în orice lucru pe care vei pune mâna. ¹¹ Întotdeauna vor exista săraci în ţară; de aceea îţi poruncesc să fii darnic faţă de fratele tău sărac şi faţă de cel nevoiaş din ţara ta.

¹² Dacă unul dintre cei din poporul tău, evreu sau evreică, ţi se va vinde, să te slujească timp de şase ani, iar în al şaptelea an să-l eliberezi. ¹³ Când îl vei elibera să nu-l trimiţi cu mâna goală; ¹⁴ să-i dai produse din turma ta, din aria ta şi din teascul tău, cu care Domnul, Dumnezeul tău, te-a binecuvântat. ¹⁵ Adu-ţi aminte că şi tu ai fost sclav în ţara Egiptului, iar Domnul, Dumnezeul tău, te-a răscumpărat. De aceea îţi dau astăzi porunca aceasta.

¹⁶ Dar dacă el îţi va zice: «Nu doresc să plec de la tine», pentru că te iubeşte pe tine şi familia ta şi pentru că o duce bine la tine, ¹⁷ atunci să iei o andrea şi să-i străpungi lobul urechii la uşă; astfel el va rămâne sclavul tău pentru toată viaţa. Tot aşa să faci şi cu sclava ta. ¹⁸ Să nu-ţi pară rău din cauză că o vei lăsa să plece de la tine, deoarece ţi-a slujit şase ani, ceea ce face cât de două ori plata unui angajat. Iar Domnul, Dumnezeul tău, te va binecuvânta în orice lucrare pe care o vei face.

Reglementări privind întâii născuţi dintre animale

¹⁹ Să închini Domnului, Dumnezeul tău, fiecare întâi născut care este mascul din cireada şi din turma ta. Să nu lucrezi cu întâii născuţi ai vitelor tale şi să nu tunzi întâii născuţi ai oilor tale. ²⁰ Să-i mănânci în fiecare an, tu şi familia ta, înaintea Domnului, Dumnezeul tău, în locul pe care El îl va alege. ²¹ Dacă au vreo meteahnă, dacă sunt şchiopi sau orbi sau au alte metehne trupeşti, să nu-i jertfeşti Domnului, Dumnezeul tău. ²² Să-i mănânci în cetăţile tale. Amândoi, atât cel necurat, cât şi cel curat, vor putea să-i mănânce aşa cum se mănâncă o gazelă sau un cerb. ²³ Să nu mănânci însă cu sânge, ci să-l verşi pe pământ aşa cum faci cu apa.

Paştele şi Sărbătoarea Azimelor

16 Să păziţi luna Abib^[s] şi să celebraţi Paştele Domnului, Dumnezeul vostru, pentru că în luna Abib Domnul, Dumnezeul vostru, v-a scos din Egipt, noaptea. ² Să jertfiţi de Paşte în cinstea Domnului, Dumnezeul vostru, un animal din turmele sau cirezile voastre, în locul pe care-l va alege ca să-Şi aşeze Numele. ³ Să nu mâncaţi pâine dospită, ci timp de şapte zile să mâncaţi azime, pâinea întristării, deoarece aţi ieşit în grabă din ţara Egiptului; aşa să faceţi pentru a vă aduce aminte în toate zilele vieţii de ziua ieşirii voastre din ţara Egiptului. ⁴ Să nu se vadă la voi aluat timp de şapte zile, pe tot cuprinsul ţării. Să nu rămână nimic până dimineaţă din animalul pe care l-aţi jertfit în seara primei zile.

⁵ Nu veţi putea să aduceţi jertfa de Paşte în orice cetate pe care Domnul, Dumnezeul vostru, v-a dat-o, ⁶ ci doar dacă acea cetate este locul pe care El îl va alege pentru a-Şi aşeza Numele Lui acolo. Seara, la apusul soarelui, să aduceţi acolo jertfa de Paşte, ca să sărbătoriţi^[t] ieşirea voastră din Egipt. ⁷ Să o fierbeţi şi să o mâncaţi în locul pe care Domnul, Dumnezeul vostru, îl va alege. Iar dimineaţa să vă întoarceţi şi să vă duceţi la corturile voastre.

⁸ Timp de şase zile să mâncaţi azime, iar în ziua a şaptea să aveţi o adunare solemnă în cinstea Domnului, Dumnezeul vostru, şi să nu lucraţi.

Sărbătoarea Săptămânilor

⁹ Să număraţi şapte săptămâni; de când veţi începe seceratul grânelor să număraţi şapte săptămâni. ¹⁰ Să ţineţi Sărbătoarea Săptămânilor pentru Domnul, Dumnezeul vostru, aducând cu mâinile voastre daruri de bunăvoie potrivit cu ceea ce vă va binecuvânta Domnul, Dumnezeul vostru. ¹¹ Să vă bucuraţi înaintea Domnului, Dumnezeul vostru, în locul pe care-l va alege ca să-Şi aşeze Numele, atât voi, fiii şi fiicele voastre, slujitorii şi slujitoarele voastre, cât şi leviţii care sunt în cetăţile voastre, precum şi străinii, orfanii şi văduvele care sunt în mijlocul vostru. ¹² Aduceţi-vă aminte că şi voi aţi fost sclavi în Egipt şi căutaţi să păziţi şi să împliniţi poruncile acestea.

Sărbătoarea Corturilor

¹³ Să ţineţi Sărbătoarea Corturilor timp de şapte zile, după ce veţi recolta din arie şi din teasc. ¹⁴ Să vă bucuraţi la această sărbătoare atât voi, fiii şi fiicele voastre, slujitorii şi slujitoarele voastre, cât şi leviţii, străinii, orfanii şi văduvele care sunt în cetăţile voastre. ¹⁵ Timp de şapte zile să ţineţi sărbătoarea în cinstea Domnului, Dumnezeul vostru, în locul pe care-l va alege El; căci Domnul, Dumnezeul vostru, va binecuvânta toate veniturile voastre şi toate lucrările mâinilor voastre şi astfel veţi fi cu siguranţă bucuroşi.

¹⁶ De trei ori pe an, toţi bărbaţii să se înfăţişeze înaintea Domnului, Dumnezeul vostru, în locul pe care-l va alege El: la Sărbătoarea Azimelor, la Sărbătoarea Săptămânilor şi la Sărbătoarea Corturilor. Să nu vă înfăţişaţi cu mâinile goale înaintea Domnului. ¹⁷ Fiecare bărbat să dea după binecuvântarea pe care Domnul, Dumnezeul vostru, i-a dat-o.

¹⁸ Să numiţi judecători şi dregători în toate cetăţile pe care Domnul, Dumnezeul vostru, vi le dă, iar ei să judece poporul cu dreptate. ¹⁹ Să nu pervertiţi judecata: să nu fiţi părtinitori şi să nu luaţi daruri, pentru că darurile orbesc ochii înţelepţilor şi pervertesc cuvintele celor drepţi. ²⁰ Să urmaţi cu râvnă dreptatea ca să trăiţi şi să stăpâniţi teritoriul pe care Domnul, Dumnezeul vostru, vi-l dă.

Idolatria este interzisă şi pedepsită

²¹ Să nu plantaţi nici un copac al Aşerei^[u] lângă altarul pe care îl veţi înălţa Domnului, Dumnezeul vostru, ²² şi să nu ridicaţi nici o piatră sacră care este urâtă de Domnul, Dumnezeul vostru.

17 Să nu jertfiţi Domnului, Dumnezeul vostru, nici un bou sau un miel care are vreo meteahnă sau vreun cusur în el, fiindcă este o urâciune pentru Domnul, Dumnezeul vostru.

² Dacă se va găsi în mijlocul vostru, într-una din cetăţile voastre, pe care Domnul, Dumnezeul vostru, vi le dă, un bărbat sau o femeie care să facă ce este rău înaintea Domnului, Dumnezeul vostru, încălcând legământul ³ şi care să meargă să slujească altor dumnezei şi să se închine lor – la soare sau la lună, sau la toată oştirea cerurilor – contrar poruncii mele, ⁴ de îndată ce veţi lua la cunoştinţă şi veţi afla lucrul acesta, să cercetaţi bine. Dacă este adevărat şi se dovedeşte că această faptă rea s-a săvârşit în Israel, ⁵ să-i aduceţi la porţile cetăţii pe bărbatul acela sau pe femeia aceea care a săvârşit această faptă rea şi să-i omorâţi cu pietre. ⁶ Cel vinovat de moarte să fie omorât pe baza mărturiei a doi sau trei martori; să nu fie omorât pe baza mărturiei unui singur martor. ⁷ Mai întâi martorii să arunce cu pietre în el ca să-l omoare şi pe urmă întregul popor. Să nimiciţi astfel răul din mijlocul vostru.

Forul suprem de judecată

⁸ Dacă vi se va părea prea greu de judecat o cauză cu privire la un omor, la o neînţelegere sau la o lovitură care aduce ceartă în cetăţile voastre, să vă duceţi la locul pe care Domnul, Dumnezeul vostru, îl va alege. ⁹ Să intraţi la preoţii leviţi sau la judecătorul care va fi în zilele acelea. Să-i întrebaţi şi ei vă vor aduce la cunoştinţă verdictul judecăţii. ¹⁰ Să faceţi după cuvântul pe care vi-l vor aduce la cunoştinţă în locul pe care Domnul îl va alege şi să aveţi grijă să înfăptuiţi tot ceea ce vă vor învăţa. ¹¹ Să faceţi potrivit cu legea pe care v-o vor arăta şi cu hotărârea pe care v-o vor spune. Să nu vă abateţi de la cuvintele pe care ei vi le-au spus, nici la dreapta, nici la stânga. ¹² Bărbatul care din îngâmfare nu va asculta de preotul sau de judecătorul care este pus acolo să-L slujească pe Domnul, Dumnezeul vostru, să fie omorât. Să nimiciţi astfel răul din Israel. ¹³ Atunci toţi din popor vor auzi şi se vor teme şi nu vor mai fi îngâmfaţi.

Reglementări pentru rege

¹⁴ Atunci când veţi intra în ţara pe care Domnul, Dumnezeul vostru, v-o va da, după ce o veţi lua în stăpânire şi veţi locui în ea, şi veţi zice: «Ne vom pune un rege ca să domnească peste noi, ca toate neamurile ce ne înconjoară», ¹⁵ să-l încoronaţi pe acela pe care Domnul, Dumnezeul vostru, îl va alege din mijlocul poporului vostru. Nu veţi putea pune ca rege un străin care nu este fratele vostru. ¹⁶ Dar să nu aibă mulţi cai şi să nu întoarcă poporul în Egipt, pentru a avea mulţi cai, deoarece Domnul v-a poruncit să nu vă mai întoarceţi niciodată pe drumul acela. ¹⁷ Să nu-şi ia multe soţii ca să nu i se abată inima şi să nu strângă mult argint şi aur.

¹⁸ Când se va aşeza pe tronul regatului său, să-şi scrie pentru sine, pe un sul, o copie a acestei Legi, pe care s-o ia de la preoţii leviţi. ¹⁹ Va trebui s-o aibă cu el şi să citească din ea în toate zilele vieţii lui, ca să înveţe să se teamă de Domnul, Dumnezeul lui, să păzească toate cuvintele acestei Legi şi să împlinească poruncile acestea. ²⁰ În acest fel inima lui nu se va înălţa mai presus de cei din poporul său şi nu se va abate de la poruncile acestea, nici la dreapta, nici la stânga. Astfel el şi fiii lui vor avea multe zile în regatul lui, în mijlocul lui Israel.

Dreptul preotului şi al levitului

18 Preoţii leviţi – întreaga seminţie a lui Levi – să nu aibă teritoriu sau moştenire împreună cu Israel. Ei vor trăi din jertfele mistuite de foc în cinstea Domnului, pentru că acestea sunt moştenirea lor. ² Să nu moştenească nimic în mijlocul poporului lor, căci Domnul este moştenirea lor, după cum le-a promis.

³ Iată care este partea cuvenită preoţilor, când poporul jertfeşte un bou sau o oaie: să le daţi preoţilor spata, fălcile şi viscerele. ⁴ De asemenea, să le daţi cele dintâi roade din grânele, mustul şi uleiul vostru, precum şi prima lână de la tunsul turmelor voastre, ⁵ fiindcă Domnul, Dumnezeul vostru, i-a ales pe ei şi pe urmaşii lor, dintre toate seminţiile, ca să stea şi să slujească în Numele Domnului în toate zilele vieţii lor.

⁶ Dacă un levit se va muta din cetatea în care el trăieşte în Israel şi se va duce după propria-i dorinţă într-un alt loc pe care Domnul îl va alege, ⁷ iar acolo va sluji în Numele Domnului, Dumnezeul lui, asemenea fraţilor lui leviţi, care slujesc acolo în prezenţa Domnului, ⁸ el va trebui să primească ca hrană o parte egală cu a lor, pe lângă ceea ce vinde din moştenirea familiei^[v].

Practici detestate de Domnul

⁹ După ce veţi intra în ţara pe care Domnul, Dumnezeul vostru, v-o dă, să nu învăţaţi să vă îndeletniciţi cu practicile scârboase ale acelor neamuri. ¹⁰ Să nu existe nimeni care să-şi treacă fiul sau fiica prin foc^[w], care să se îndeletnicească cu ghicirea, prezicerea, tălmăcirea semnelor, vrăjitoria, ¹¹ care să arunce vrăji, care să cheme duhurile şi să descânte sau care să caute pe cei morţi, ¹² pentru că oricine se îndeletniceşte cu toate aceste lucruri este o urâciune înaintea Domnului. Căci din cauza acestor lucruri va izgoni Domnul, Dumnezeul vostru, dinaintea voastră aceste neamuri. ¹³ Voi să fiţi pe deplin ai Domnului, Dumnezeul vostru. ¹⁴ Neamurile acestea, pe care voi le veţi cuceri, ascultă de cei ce se îndeletnicesc cu prezicerea şi ghicirea; vouă însă Domnul, Dumnezeul vostru, nu vă dă voie să vă îndeletniciţi cu aşa ceva.

Un Profet asemenea lui Moise

¹⁵ Domnul, Dumnezeul vostru, vă va ridica dintre fraţii voştri un Profet asemenea mie. De El să ascultaţi! ¹⁶ Căci aceasta este ceea ce aţi cerut de la Domnul, Dumnezeul vostru, la Horeb în ziua adunării, când ziceaţi: «Să nu mai auzim glasul Domnului, Dumnezeul nostru, şi să nu mai vedem focul acesta mare ca să nu murim!» ¹⁷ Cu acel prilej Domnul mi-a vorbit astfel:

«Ceea ce au spus ei este bine. ¹⁸ Le voi ridica, din mijlocul poporului lor, un Profet asemenea ţie. Voi pune cuvintele Mele în gura Lui, iar El le va vorbi tot ceea ce-I voi porunci. ¹⁹ Dacă cineva nu va asculta de cuvintele pe care le va spune în Numele Meu, Eu îi voi cere socoteală. ²⁰ Însă profetul care va îndrăzni să vorbească în Numele Meu un cuvânt pe care Eu nu i l-am poruncit să-l spună sau care va vorbi în numele altor dumnezei, acel profet va trebui să moară.»

²¹ Poate vă veţi întreba: «Cum vom recunoaşte cuvântul pe care nu l-a rostit Domnul?» ²² Dacă cuvântul pe care-l va rosti profetul în Numele Domnului nu se va adeveri sau nu se va împlini, acel cuvânt nu a fost rostit de Domnul. Profetul a vorbit din îngâmfare; să nu vă fie teamă de el.

Cetăţile de refugiu

19 Când Domnul, Dumnezeul vostru, va fi nimicit neamurile din ţara pe care El v-o dă, după ce o veţi fi luat în stăpânire şi veţi fi locuit în cetăţile şi în casele lor, ² atunci să alegeţi trei cetăţi în ţara pe care Domnul, Dumnezeul vostru, v-o dă în stăpânire. ³ Să construiţi drumuri până la ele^[x] şi să împărţiţi teritoriul ţării, pe care Domnul, Dumnezeul vostru, v-o dă ca moştenire, în trei părţi, astfel încât orice ucigaş să se refugieze acolo. ⁴ Aceasta este porunca privitoare la ucigaşul care se va refugia acolo ca să trăiască, atunci când îl va omorî fără voie pe semenul său, fără să-i fi fost duşman mai dinainte. ⁵ De exemplu, dacă un om se va duce la pădure împreună cu semenul lui ca să taie lemne şi, ridicând securea cu mâna pentru a tăia lemnul, i se va desprinde fierul securii din mâner şi-l va lovi pe semenul său omorându-l, el va trebui să se refugieze într-una din cetăţile acestea ca să-şi salveze viaţa. ⁶ Altfel, s-ar putea ca atunci când îl va urmări pe ucigaş, răzbunătorul sângelui, cuprins de mânie, să-l ajungă din urmă deoarece distanţa va fi prea mare şi să-l omoare pe cel ce nu era vinovat de moarte, pentru că nu-l duşmănise mai dinainte pe semenul său. ⁷ De aceea v-am poruncit să alegeţi trei cetăţi.

⁸ Când Domnul, Dumnezeul vostru, vă va mări teritoriul, aşa cum a promis strămoşilor voştri şi vă va da toată ţara, pe care le-a promis-o lor ⁹ (doar dacă veţi fi păzit şi împlinit toate poruncile acestea, pe care eu vi le poruncesc astăzi, iubindu-L pe Domnul, Dumnezeul vostru, şi umblând întotdeauna pe căile Lui), atunci să adăugaţi încă trei cetăţi la acestea trei, ¹⁰ ca să nu fie vărsare de sânge nevinovat în ţara pe care Domnul, Dumnezeul vostru, v-o dă ca moştenire şi astfel să fiţi vinovaţi de acest sânge. ¹¹ Dar dacă un om s-a refugiat într-una din aceste cetăţi după ce, din ură, şi-a pândit semenul, s-a aruncat asupra lui şi l-a lovit de moarte, ¹² atunci sfatul bătrânilor din cetatea lui să trimită să-l prindă şi să-l dea în mâna răzbunătorului de sânge ca să moară. ¹³ Să nu vă fie milă de el, ci să ştergeţi astfel vina pentru sângele celui nevinovat din Israel ca să vă meargă bine.

¹⁴ Să nu muţi hotarul semenului tău, stabilit de înaintaşi în moştenirea ta, în ţara pe care Domnul, Dumnezeul tău, ţi-o dă în stăpânire.

Reglementări privind declaraţiile martorilor

¹⁵ Un singur martor nu va fi de ajuns pentru a învinui un om sau pentru a-l dovedi vinovat de vreo nelegiuire sau de vreun păcat. Orice vorbă trebuie să fie susţinută pe baza mărturiei a doi sau trei martori.

¹⁶ Dacă un martor mincinos se va ridica împotriva unui om ca să-l acuze de vreun păcat, ¹⁷ cei doi oameni, care se ceartă între ei, vor trebui să se înfăţişeze înaintea Domnului, înaintea preoţilor şi a judecătorilor care vor fi în slujbă în zilele acelea. ¹⁸ Judecătorii să cerceteze cu atenţie, iar, dacă martorul se dovedeşte mincinos şi că a depus o mărturie falsă împotriva fratelui său, ¹⁹ atunci să-i faceţi ceea ce el dorea să-i facă fratelui său. Să nimiciţi astfel răul din mijlocul vostru. ²⁰ Ceilalţi vor auzi şi se vor teme şi nu se va mai face vreo faptă aşa de rea în mijlocul vostru. ²¹ Să nu vă fie milă, ci să cereţi viaţă pentru viaţă, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior.

Reglementări privind războiul

20 Când veţi merge la război împotriva duşmanilor voştri şi veţi vedea cai şi care şi o oştire mai numeroasă decât a voastră, să nu vă temeţi de ei, pentru că Domnul, Dumnezeul vostru, Care v-a scos din ţara Egiptului, va fi cu voi. ² Când se va apropia momentul începerii războiului, să vină preotul şi să vorbească poporului ³ astfel: «Ascultă, Israele! Astăzi porniţi la război împotriva duşmanilor voştri. Să nu vi se înmoaie inima, să nu vă fie teamă, să nu vă înspăimântaţi şi să nu tremuraţi înaintea lor, ⁴ fiindcă Domnul, Dumnezeul vostru, va merge cu voi ca să se lupte pentru voi împotriva duşmanilor voştri şi să vă dea izbândă!»

⁵ Dregătorii să vorbească astfel către popor: «Cine şi-a construit o casă nouă şi nu a locuit încă în ea? Să se întoarcă de îndată acasă, ca să nu moară în luptă şi să locuiască alt om în ea. ⁶ Cine a plantat o vie şi nu s-a bucurat încă de ea? Să se întoarcă de îndată acasă, ca să nu fie ucis în luptă şi un alt om să se bucure de ea. ⁷ Cine s-a logodit cu o femeie şi nu s-a căsătorit încă cu ea? Să se întoarcă de îndată acasă, ca să nu fie omorât în luptă şi un altul să se căsătorească cu ea.» ⁸ După aceea, dregătorii să vorbească mai departe poporului: «Cine este fricos sau slab la inimă? Să plece şi să se întoarcă acasă, ca să nu înmoaie inima celor din poporul lui.» ⁹ După ce dregătorii au terminat de vorbit poporului, să numească conducători în fruntea oştirii.