Cantarea Cantarilor 7

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

7 Ce frumoase îţi sunt picioarele în încălţămintea ta, fată^(A) de domn!
Marginile rotunde ale coapsei tale sunt ca nişte lănţişoare de pus la gât,
lucrate de mâinile unui meşter iscusit.
² Pântecele tău este un pahar rotund,
de unde nu lipseşte vinul mirositor;
trupul tău este un snop de grâu,
încins cu crini.
³ Amândouă^(B) ţâţele tale sunt ca doi pui de cerb,
ca gemenii unei căprioare.
⁴ Gâtul^(C) tău este ca un turn de fildeş;
ochii tăi sunt ca iazurile Hesbonului, de lângă Poarta Bat-Rabim;
nasul tău este ca turnul Libanului,
care priveşte spre Damasc.
⁵ Capul tău este cum e Carmelul
şi părul capului tău este ca purpura împărătească:
până şi un împărat ar fi înlănţuit de pletele tale!…
⁶ Ce frumoasă şi ce plăcută eşti tu,
iubito, în mijlocul desfătărilor!
⁷ Statura ta este ca finicul
şi ţâţele tale ca nişte struguri.
⁸ Îmi zic: „Mă voi sui în finic
şi-i voi apuca crăcile!” Atunci, ţâţele tale vor fi ca strugurii din vie,
mirosul suflării tale, ca al merelor.
⁹ Şi gura ta^(D) toarnă un vin ales,
care curge lin, ca răspuns la dezmierdările mele,
şi alunecă pe buzele noastre când adormim!
¹⁰ Eu sunt a iubitului meu, şi^(E) el doreşte de mine.
¹¹ Vino, iubitule, haidem să ieşim pe câmp,
să mânem noaptea în sate!
¹² Dis-de-dimineaţă ne vom duce la vii,
să^(F) vedem dacă a înmugurit via, dacă s-a deschis floarea
şi dacă au înflorit rodiile.
Acolo îţi voi da dragostea mea.
¹³ Mandragorele^(G) îşi răspândesc mirosul
şi deasupra uşii avem^(H) tot felul de roade bune, noi şi vechi,
pe care, pentru tine, iubitule, le-am păstrat.