21 Apoi am^(A) văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că^(B) cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră şi marea nu mai era. ² Şi eu am văzut^(C) coborându-se, din cer de la Dumnezeu, cetatea sfântă, Noul Ierusalim, gătită^(D) ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. ³ Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie şi zicea: „Iată cortul^(E) lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei şi ei vor fi poporul Lui şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. ⁴ El^(F) va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi^(G) moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici^(H) tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” ⁵ Cel ce^(I) şedea pe scaunul de domnie a zis: „Iată^(J), Eu fac toate lucrurile noi.” Şi a adăugat: „Scrie, fiindcă aceste^(K) cuvinte sunt vrednice de crezut şi adevărate”. ⁶ Apoi mi-a zis: „S-a^(L) isprăvit! Eu^(M) sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul. Celui ce îi este sete, îi voi^(N) da să bea fără plată din izvorul apei vieţii. ⁷ Cel ce va birui va moşteni aceste lucruri. Eu^(O) voi fi Dumnezeul lui şi el va fi fiul Meu. ⁸ Dar^(P) cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul^(Q) care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.” ⁹ Apoi unul din cei^(R) şapte îngeri, care ţineau cele şapte potire pline cu cele din urmă şapte urgii, a venit şi a vorbit cu mine şi mi-a zis: „Vino să-ţi arăt mireasa^(S), nevasta Mielului!” ¹⁰ Şi m-a dus, în^(T) Duhul, pe un munte mare şi înalt. Şi mi-a arătat cetatea^(U) sfântă, Ierusalimul, care se pogora din cer de la Dumnezeu, ¹¹ având^(V) slava lui Dumnezeu. Lumina ei era ca o piatră prea scumpă, ca o piatră de iaspis, străvezie ca cristalul. ¹² Era înconjurată cu un zid mare şi înalt. Avea douăsprezece^(W) porţi şi la porţi, doisprezece îngeri. Şi pe ele erau scrise nişte nume: numele celor douăsprezece seminţii ale fiilor lui Israel. ¹³ Spre^(X) răsărit erau trei porţi; spre miazănoapte, trei porţi; spre miazăzi, trei porţi şi spre apus, trei porţi. ¹⁴ Zidul cetăţii avea douăsprezece temelii şi pe ele^(Y) erau cele douăsprezece nume ale celor doisprezece apostoli ai Mielului. ¹⁵ Îngerul, care vorbea cu mine, avea^(Z) ca măsurătoare o trestie de aur, ca să măsoare cetatea, porţile şi zidul ei. ¹⁶ Cetatea era în patru colţuri şi lungimea ei era cât lărgimea. A măsurat cetatea cu trestia şi a găsit aproape douăsprezece mii de prăjini^[a]. Lungimea, lărgimea şi înălţimea erau deopotrivă. ¹⁷ I-a măsurat şi zidul, şi a găsit o sută patruzeci şi patru de coţi, după măsura oamenilor, căci cu măsura aceasta măsura îngerul. ¹⁸ Zidul era zidit de iaspis şi cetatea era de aur curat, ca sticla curată. ¹⁹ Temeliile^(AA) zidului cetăţii erau împodobite cu pietre scumpe de tot felul: cea dintâi temelie era de iaspis; a doua, de safir; a treia, de halchedon; a patra, de smarald; ²⁰ a cincea, de sardonix; a şasea, de a şaptea, de hrisolit; a opta, de beril; a noua, de topaz; a zecea, de hrisopraz; a unsprezecea, de iacint; a douăsprezecea, de ametist. ²¹ Cele douăsprezece porţi erau douăsprezece mărgăritare. Fiecare poartă era dintr-un singur mărgăritar. Uliţa cetăţii^(AB) era de aur curat, ca sticla străvezie. ²² În cetate n-am văzut niciun^(AC) Templu, pentru că Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, ca şi Mielul sunt Templul ei. ²³ Cetatea^(AD) n-are trebuinţă nici de soare, nici de lună ca s-o lumineze, căci o luminează slava lui Dumnezeu şi făclia ei este Mielul. ²⁴ Neamurile^(AE) vor umbla în lumina ei şi împăraţii pământului îşi vor aduce slava şi cinstea lor în ea. ²⁵ Porţile^(AF) ei nu se vor închide ziua, fiindcă în ea nu va mai fi^(AG) noapte. ²⁶ În ea vor aduce^(AH) slava şi cinstea neamurilor. ²⁷ Nimic întinat nu^(AI) va intra în ea, nimeni care trăieşte în spurcăciune şi în minciună, ci numai cei scrişi în cartea^(AJ) vieţii Mielului.

11 Apoi mi s-a dat o trestie^(A) asemenea unei prăjini şi mi s-a zis: „Scoală-te^(B) şi măsoară Templul lui Dumnezeu, altarul şi pe cei ce se închină în el. ² Dar curtea^(C) de afară a Templului las-o la o parte nemăsurată, căci^(D) a fost dată neamurilor, care vor călca^(E) în picioare sfânta cetate patruzeci^(F) şi două de luni. ³ Voi da celor doi martori^(G) ai mei să prorocească^(H) îmbrăcaţi în saci o^(I) mie două sute şaizeci de zile.” ⁴ Aceştia sunt cei doi^(J) măslini şi cele două sfeşnice care stau înaintea Domnului pământului. ⁵ Dacă umblă cineva să le facă rău, le iese din gură un foc^(K) care mistuie pe vrăjmaşii lor; şi dacă^(L) vrea cineva să le facă rău, trebuie să piară în felul acesta. ⁶ Ei au^(M) putere să închidă cerul, ca să nu cadă ploaie în zilele prorociei lor, şi au^(N) putere să prefacă apele în sânge şi să lovească pământul cu orice fel de urgie ori de câte ori vor voi. ⁷ Când îşi vor^(O) isprăvi mărturisirea lor, fiara^(P) care se ridică din^(Q) Adânc va^(R) face război cu ei, îi va birui şi-i va omorî. ⁸ Şi trupurile lor moarte vor zăcea în piaţa cetăţii^(S) celei mari, care, în înţeles duhovnicesc, se cheamă „Sodoma” şi „Egipt”, unde^(T) a fost răstignit şi Domnul lor. ⁹ Şi^(U) oameni din orice norod, din orice seminţie, de orice limbă şi de orice neam vor sta trei zile şi jumătate şi vor privi trupurile lor moarte şi^(V) nu vor da voie ca trupurile lor moarte să fie puse în mormânt. ¹⁰ Şi^(W) locuitorii de pe pământ se vor bucura şi se vor veseli de ei şi îşi vor trimite daruri^(X) unii altora, pentru că^(Y) aceşti doi proroci chinuiseră pe locuitorii pământului. ¹¹ Dar^(Z), după cele trei zile şi jumătate, duhul^(AA) de viaţă de la Dumnezeu a intrat în ei şi s-au ridicat în picioare şi o mare frică a apucat pe cei ce i-au văzut. ¹² Şi au auzit din cer un glas tare, care le zicea: „Suiţi-vă aici!” Şi^(AB) s-au suit într-un nor^(AC) spre cer, iar^(AD) vrăjmaşii lor i-au văzut. ¹³ În clipa aceea s-a^(AE) făcut un mare cutremur de pământ şi s-a prăbuşit a^(AF) zecea parte din cetate. Şapte mii de oameni au fost ucişi în cutremurul acesta de pământ. Şi cei rămaşi s-au îngrozit şi au^(AG) dat slavă Dumnezeului cerului. ¹⁴ A doua^(AH) nenorocire a trecut. Iată că a treia nenorocire vine curând. ¹⁵ Îngerul^(AI), al şaptelea a sunat din trâmbiţă. Şi^(AJ) în cer s-au auzit glasuri puternice, care ziceau: „Împărăţia^(AK) lumii a trecut în mâinile Domnului nostru şi ale Hristosului Său. Şi^(AL) El va împărăţi în vecii vecilor.” ¹⁶ Şi cei^(AM) douăzeci şi patru de bătrâni, care stăteau înaintea lui Dumnezeu pe scaunele lor de domnie, s-au aruncat cu feţele la pământ şi s-au închinat lui Dumnezeu ¹⁷ şi au zis: „Îţi mulţumim Doamne, Dumnezeule, Atotputernice, care^(AN) eşti şi care erai şi care vii, că ai pus mâna pe puterea Ta cea mare şi^(AO) ai început să împărăţeşti. ¹⁸ Neamurile^(AP) se mâniaseră, dar a venit^(AQ) mânia Ta; a venit vremea să judeci pe cei morţi, să răsplăteşti pe robii Tăi proroci, pe sfinţi şi pe cei ce se tem de Numele Tău, mici^(AR) şi mari, şi să^(AS) prăpădeşti pe cei ce prăpădesc pământul!” ¹⁹ Şi Templul^(AT) lui Dumnezeu, care este în cer, a fost deschis şi s-a văzut chivotul legământului Său, în Templul Său. Şi au^(AU) fost fulgere, glasuri, tunete, un cutremur de pământ şi^(AV) o grindină mare.

12 În cer s-a arătat un semn mare – o femeie învăluită în soare, cu luna sub picioare şi cu o cunună de douăsprezece stele pe cap. ² Ea era însărcinată, ţipa în durerile naşterii şi avea un mare chin^(AW) ca să nască. ³ În cer s-a mai arătat un alt semn: iată, s-a văzut un^(AX) mare balaur roşu, cu^(AY) şapte capete, zece coarne şi^(AZ) şapte cununi împărăteşti pe capete. ⁴ Cu coada^(BA) trăgea după el a treia parte din^(BB) stelele cerului şi^(BC) le arunca pe pământ.

Balaurul a stat înaintea^(BD) femeii care stătea să nască, pentru ca^(BE) să-i mănânce copilul, când îl va naşte. ⁵ Ea a născut un fiu, un copil de parte bărbătească. El^(BF) are să cârmuiască toate neamurile cu un toiag de fier. Copilul a fost răpit la Dumnezeu şi la scaunul Lui de domnie. ⁶ Şi femeia^(BG) a fugit în pustie, într-un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo o^(BH) mie două sute şaizeci de zile. ⁷ Şi în cer s-a făcut un război. Mihail^(BI) şi îngerii lui s-au luptat cu^(BJ) balaurul. Şi balaurul cu îngerii lui s-au luptat şi ei, ⁸ dar n-au putut birui; şi locul lor nu li s-a mai găsit în cer. ⁹ Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi^(BK), numit Diavolul şi Satana, acela care^(BL) înşală întreaga lume, a fost^(BM) aruncat pe pământ şi împreună cu el au fost^(BN) aruncaţi şi îngerii lui. ¹⁰ Şi am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum^(BO) a venit mântuirea, puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru şi stăpânirea Hristosului Lui, pentru că pârâşul fraţilor noştri, care zi şi noapte îi^(BP) pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos. ¹¹ Ei^(BQ) l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor şi nu^(BR) şi-au iubit viaţa chiar până la moarte. ¹² De aceea bucuraţi-vă^(BS), ceruri şi voi care locuiţi în ceruri! Vai^(BT) de voi, pământ şi mare! Căci Diavolul s-a pogorât la voi, cuprins de o mânie mare, fiindcă^(BU) ştie că are puţină vreme.” ¹³ Când s-a văzut balaurul aruncat pe pământ, a început să urmărească pe^(BV) femeia care născuse copilul de parte bărbătească. ¹⁴ Şi^(BW) cele două aripi ale vulturului celui mare au fost date femeii ca^(BX) să zboare cu ele în^(BY) pustie, în locul ei unde este hrănită o^(BZ) vreme, vremi şi jumătatea unei vremi, departe de faţa şarpelui. ¹⁵ Atunci, şarpele a^(CA) aruncat din gură apă, ca un râu, după femeie, ca s-o ia râul. ¹⁶ Dar pământul a dat ajutor femeii. Pământul şi-a deschis gura şi a înghiţit râul pe care-l aruncase balaurul din gură. ¹⁷ Şi balaurul, mâniat pe femeie, s-a^(CB) dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, cu cei care^(CC) păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin mărturia^(CD) lui Isus Hristos.

13 Apoi am stat pe nisipul mării. Şi am văzut ridicându-se din mare o^(CE) fiară cu^(CF) zece coarne şi şapte capete; pe coarne avea zece cununi împărăteşti şi pe capete avea nume de hulă. ² Fiara^(CG) pe care am văzut-o semăna cu un leopard, avea labe^(CH) ca de urs şi gură ca o gură^(CI) de leu. Balaurul i-a^(CJ) dat puterea lui, scaunul^(CK) lui de domnie^(CL) şi o stăpânire mare. ³ Unul din capetele ei părea rănit^(CM) de moarte, dar rana de moarte fusese vindecată. Şi tot^(CN) pământul se mira după fiară. ⁴ Şi au început să se închine balaurului, pentru că dăduse puterea lui fiarei. Şi au început să se închine fiarei, zicând: „Cine^(CO) se poate asemăna cu fiara şi cine se poate lupta cu ea?” ⁵ I s-a dat o gură^(CP) care rostea vorbe mari şi hule. Şi i s-a dat putere să lucreze patruzeci^(CQ) şi două de luni. ⁶ Ea şi-a deschis gura şi a început să rostească hule împotriva lui Dumnezeu, să-I hulească Numele, cortul^(CR) şi pe cei ce locuiesc în cer. ⁷ I s-a dat să facă^(CS) război cu sfinţii şi^(CT) să-i biruiască. Şi i s-a dat stăpânire peste orice seminţie, peste orice norod, peste orice limbă şi peste orice neam. ⁸ Şi toţi locuitorii pământului i^(CU) se vor închina, toţi aceia al căror nume n-a fost scris de la^(CV) întemeierea lumii în cartea vieţii Mielului, care a fost înjunghiat. ⁹ Cine^(CW) are urechi să audă! ¹⁰ Cine^(CX) duce pe alţii în robie va merge şi el în robie. Cine^(CY) ucide cu sabia trebuie să fie ucis cu sabie. Aici^(CZ) este răbdarea şi credinţa sfinţilor. ¹¹ Apoi am văzut ridicându-se^(DA) din pământ o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui miel şi vorbea ca un balaur. ¹² Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei şi făcea ca pământul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintâi, a^(DB) cărei rană de moarte fusese vindecată. ¹³ Săvârşea^(DC) semne mari, până acolo^(DD) că făcea chiar să se pogoare foc din cer pe pământ, în faţa oamenilor. ¹⁴ Şi amăgea^(DE) pe locuitorii pământului prin^(DF) semnele pe care i se dăduse să le facă în faţa fiarei. Ea a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei, care avea rana de sabie şi^(DG) trăia. ¹⁵ I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească şi^(DH) să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei. ¹⁶ Şi a făcut ca toţi – mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi să^(DI) primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte ¹⁷ şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta, adică numele^(DJ) fiarei, sau^(DK) numărul numelui ei. ¹⁸ Aici^(DL) e înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul^(DM) fiarei. Căci^(DN) este un număr de om. Şi numărul ei este: şase sute şaizeci şi şase.

14 Apoi m-am uitat şi iată că Mielul^(DO) stătea pe Muntele Sionului şi împreună cu El stăteau o^(DP) sută patruzeci şi patru de mii, care^(DQ) aveau scris pe frunte Numele Său şi Numele Tatălui Său. ² Şi am auzit venind din cer un glas ca^(DR) un vuiet de ape mari, ca vuietul unui tunet puternic şi glasul pe care l-am auzit era ca al celor ce cântă cu alăuta^(DS) şi cântau^(DT) din alăutele lor. ³ Cântau o cântare^(DU) nouă înaintea scaunului de domnie, înaintea celor patru făpturi vii şi înaintea bătrânilor. Şi nimeni nu putea să înveţe cântarea, afară de cei o sută patruzeci şi patru de mii, care fuseseră răscumpăraţi de pe pământ. ⁴ Ei nu s-au întinat cu femei, căci^(DV) sunt verguri^[a] şi^(DW) urmează pe Miel oriunde merge El. Au fost^(DX) răscumpăraţi dintre oameni, ca cel dintâi rod^(DY) pentru Dumnezeu şi pentru Miel. ⁵ Şi în^(DZ) gura lor nu s-a găsit minciună, căci sunt^(EA) fără vină înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu. ⁶ Şi am văzut un alt înger care zbura^(EB) prin mijlocul cerului cu o^(EC) Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui^(ED) neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod. ⁷ El zicea cu glas tare: „Temeţi-vă^(EE) de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui, şi închinaţi-vă^(EF) Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!” ⁸ Apoi a urmat un alt înger, al doilea, şi a zis: „A^(EG) căzut, a căzut Babilonul, cetatea^(EH) cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul mâniei curviei ei!” ⁹ Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi a zis cu glas tare: „Dacă se închină cineva^(EI) fiarei şi icoanei ei şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână, ¹⁰ va bea^(EJ) şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat^(EK) neamestecat în^(EL) paharul mâniei Lui şi va fi chinuit^(EM) în foc^(EN) şi în pucioasă înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului. ¹¹ Şi fumul^(EO) chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei şi oricine primeşte semnul numelui ei! ¹² Aici^(EP) este răbdarea sfinţilor, care^(EQ) păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.” ¹³ Şi am auzit un glas din cer care zicea: „Scrie: ‘Ferice^(ER) de acum încolo de morţii care^(ES) mor în Domnul!’ – Da, zice Duhul, ei^(ET) se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!” ¹⁴ Apoi m-am uitat şi iată un nor alb şi pe nor şedea cineva care semăna^(EU) cu un fiu al omului; pe cap avea^(EV) o cunună de aur, iar în mână, o seceră ascuţită. ¹⁵ Şi un alt înger a^(EW) ieşit din Templu şi striga cu glas tare Celui ce şedea pe nor: „Pune secera^(EX) Ta şi seceră, pentru că a venit ceasul să seceri şi secerişul pământului^(EY) este copt”. ¹⁶ Atunci, Cel ce şedea pe nor Şi-a aruncat secera pe pământ. Şi pământul a fost secerat. ¹⁷ Şi din Templul, care este în cer, a ieşit un alt înger, care avea şi el un cosor ascuţit. ¹⁸ Şi un alt înger, care avea stăpânire asupra focului, a ieşit^(EZ) din altar şi a strigat cu glas tare către cel ce avea cosorul cel ascuţit: „Pune^(FA) cosorul tău cel ascuţit şi culege strugurii viei pământului, căci strugurii ei sunt copţi”. ¹⁹ Şi îngerul şi-a aruncat cosorul pe pământ, a cules via pământului şi a aruncat strugurii în teascul^(FB) cel mare al mâniei lui Dumnezeu. ²⁰ Şi teascul^(FC) a fost călcat în picioare afară^(FD) din cetate; şi din teasc a ieşit sânge până^(FE) la zăbalele cailor, pe o întindere de o mie şase sute de stadii.

15 Apoi am^(FF) văzut în cer un alt semn mare şi minunat: şapte^(FG) îngeri care aveau şapte urgii, cele din urmă, căci^(FH) cu ele s-a isprăvit mânia lui Dumnezeu. ² Şi am văzut ca o^(FI) mare de sticlă amestecată^(FJ) cu foc şi^(FK) pe marea de sticlă, cu^(FL) alăutele lui Dumnezeu în mână, stăteau biruitorii fiarei, ai icoanei ei şi ai numărului numelui ei. ³ Ei cântau cântarea^(FM) lui Moise, robul lui Dumnezeu, şi cântarea Mielului. Şi ziceau: „Mari^(FN) şi minunate sunt lucrările Tale, Doamne Dumnezeule, Atotputernice! Drepte^(FO) şi adevărate sunt căile Tale, Împărate al neamurilor! ⁴ Cine^(FP) nu se va teme, Doamne, şi cine nu va slăvi Numele Tău? Căci numai Tu eşti Sfânt şi toate^(FQ) neamurile vor veni şi se vor închina înaintea Ta, pentru că judecăţile Tale au fost arătate!” ⁵ După aceea, am văzut deschizându-se în cer Templul^(FR) cortului mărturiei. ⁶ Şi^(FS) din Templu au ieşit cei şapte îngeri care ţineau cele şapte urgii. Erau îmbrăcaţi^(FT) în in curat, strălucitor şi erau încinşi împrejurul pieptului cu brâie de aur. ⁷ Şi^(FU) una din cele patru făpturi vii a dat celor şapte îngeri şapte potire de aur, pline de mânia lui Dumnezeu, care^(FV) este viu în vecii vecilor. ⁸ Şi Templul^(FW) s-a umplut de fum din^(FX) slava lui Dumnezeu şi a puterii Lui. Şi nimeni nu putea să intre în Templu, până se vor sfârşi cele şapte urgii ale celor şapte îngeri.

16 Şi am auzit un glas tare, care venea din Templu şi care zicea celor^(FY) şapte îngeri: „Duceţi-vă şi vărsaţi pe pământ cele şapte potire ale mâniei^(FZ) lui Dumnezeu!” ² Cel dintâi s-a dus şi a vărsat potirul lui pe^(GA) pământ. Şi o rană rea şi dureroasă a lovit^(GB) pe oamenii care^(GC) aveau semnul fiarei şi care^(GD) se închinau icoanei ei. ³ Al doilea a vărsat potirul lui în^(GE) mare. Şi marea s-a^(GF) făcut sânge, ca sângele unui om mort. Şi^(GG) a murit orice făptură vie, chiar şi tot ce era în mare. ⁴ Al treilea a vărsat potirul lui în^(GH) râuri şi în izvoarele apelor. Şi apele s-au^(GI) făcut sânge. ⁵ Şi am auzit pe îngerul apelor zicând: „Drept^(GJ) eşti Tu, Doamne, care^(GK) eşti şi care erai! Tu eşti Sfânt, pentru că ai judecat în felul acesta. ⁶ Fiindcă aceştia au^(GL) vărsat sângele sfinţilor^(GM) şi al prorocilor, le-ai dat şi Tu să bea sânge^(GN). Şi sunt vrednici.” ⁷ Şi am auzit altarul zicând: „Da, Doamne^(GO) Dumnezeule, Atotputernice, adevărate^(GP) şi drepte sunt judecăţile Tale!” ⁸ Al patrulea a vărsat potirul lui peste^(GQ) soare. Şi^(GR) soarelui i s-a dat să dogorească pe oameni cu focul lui. ⁹ Şi oamenii au fost dogoriţi de o arşiţă mare şi au^(GS) hulit Numele Dumnezeului care are stăpânire peste aceste urgii şi^(GT) nu s-au pocăit ca să-I^(GU) dea slavă. ¹⁰ Al cincilea a vărsat potirul lui peste^(GV) scaunul de domnie al fiarei. Şi^(GW) împărăţia fiarei a fost acoperită de întuneric. Oamenii îşi^(GX) muşcau limbile de durere. ¹¹ Şi au^(GY) hulit pe Dumnezeul cerului din pricina durerilor lor şi din pricina rănilor^(GZ) lor rele şi^(HA) nu s-au pocăit de faptele lor. ¹² Al şaselea a vărsat potirul lui peste^(HB) râul cel mare, Eufrat. Şi^(HC) apa lui a secat, ca^(HD) să fie pregătită calea împăraţilor care au să vină din Răsărit. ¹³ Apoi am văzut ieşind din gura balaurului^(HE) şi din gura fiarei şi din gura prorocului mincinos^(HF) trei duhuri necurate^(HG), care semănau cu nişte broaşte. ¹⁴ Acestea sunt^(HH) duhuri de draci, care fac^(HI) semne nemaipomenite şi care se duc la împăraţii pământului întreg^(HJ), ca să-i strângă pentru războiul^(HK) zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic. ¹⁵ „Iată^(HL), Eu vin ca un hoţ. Ferice de cel ce veghează şi îşi păzeşte hainele, ca^(HM) să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea!” ¹⁶ Duhurile^(HN) cele rele i-au strâns în locul care pe evreieşte se cheamă Armaghedon. ¹⁷ Al şaptelea a vărsat potirul lui în văzduh. Şi din Templu, din scaunul de domnie, a ieşit un glas tare, care zicea: „S-a^(HO) isprăvit!” ¹⁸ Şi au urmat^(HP) fulgere, glasuri, tunete şi s-a^(HQ) făcut un mare cutremur de pământ, aşa de tare cum^(HR), de când este omul pe pământ, n-a fost un cutremur aşa de mare. ¹⁹ Cetatea^(HS) cea mare a fost împărţită în trei părţi şi cetăţile neamurilor s-au prăbuşit. Şi Dumnezeu Şi-a^(HT) adus aminte de Babilonul cel mare, ca să-i^(HU) dea potirul de vin al furiei mâniei Lui. ²⁰ Toate^(HV) ostroavele au fugit şi munţii nu s-au mai găsit. ²¹ O^(HW) grindină mare, ale cărei boabe cântăreau aproape un talant, a căzut din cer peste oameni. Şi oamenii^(HX) au hulit pe Dumnezeu din pricina urgiei^(HY) grindinei, pentru că această urgie era foarte mare.

17 Apoi unul^(HZ) din cei şapte îngeri care ţineau cele şapte potire a venit de a vorbit cu mine şi mi-a zis: „Vino să-ţi^(IA) arăt judecata curvei^(IB) celei mari, care^(IC) şade pe ape mari. ² Cu^(ID) ea au curvit împăraţii pământului şi locuitorii pământului s-au^(IE) îmbătat de vinul curviei ei!” ³ Şi m-a dus, în Duhul, într-o^(IF) pustie. Şi am văzut o femeie şezând pe^(IG) o fiară de culoare stacojie, plină cu nume^(IH) de hulă şi^(II) avea şapte capete şi zece^(IJ) coarne. ⁴ Femeia aceasta era^(IK) îmbrăcată cu purpură şi stacojiu, era împodobită^(IL) cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare. Ţinea^(IM) în mână un potir de aur, plin^(IN) de spurcăciuni şi de necurăţiile curviei ei. ⁵ Pe frunte purta scris un nume, o taină^(IO): „Babilonul cel^(IP) mare, mama^(IQ) curvelor şi spurcăciunilor pământului”. ⁶ Şi am văzut pe^(IR) femeia aceasta îmbătată de^(IS) sângele sfinţilor şi de sângele mucenicilor^(IT) lui Isus. Când am văzut-o, m-am mirat minune mare. ⁷ Şi îngerul mi-a zis: „De ce te miri? Îţi voi spune taina acestei femei şi a fiarei care o poartă şi care are cele şapte capete şi cele zece coarne. ⁸ Fiara pe care ai văzut-o era şi nu mai este. Ea are^(IU) să se ridice din Adânc şi are să^(IV) se ducă la pierzare. Şi locuitorii pământului ale^(IW) căror nume n-au fost scrise de la întemeierea lumii în cartea vieţii se^(IX) vor mira când vor vedea că fiara era, nu mai este, şi va veni. – ⁹ Aici^(IY) este mintea plină de înţelepciune. – Cele^(IZ) şapte capete sunt şapte munţi pe care şade femeia. ¹⁰ Sunt şi şapte împăraţi: cinci au căzut, unul este, celălalt n-a venit încă şi, când va veni, el va rămâne puţină vreme. ¹¹ Şi fiara, care era şi nu mai este, ea însăşi este al optulea împărat: este din numărul celor şapte şi^(JA) merge la pierzare. ¹² Cele^(JB) zece coarne pe care le-ai văzut sunt zece împăraţi care n-au primit încă împărăţia, ci vor primi putere împărătească timp de un ceas împreună cu fiara. ¹³ Toţi au acelaşi gând şi dau fiarei puterea şi stăpânirea lor. ¹⁴ Ei^(JC) se vor război cu Mielul, dar Mielul îi va birui, pentru că^(JD) El este Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor. Şi^(JE) cei chemaţi, aleşi şi credincioşi care sunt cu El, de asemenea, îi vor birui.” ¹⁵ Apoi mi-a zis: „Apele^(JF) pe care le-ai văzut, pe care şade curva, sunt^(JG) noroade, gloate, neamuri şi limbi. ¹⁶ Cele zece coarne pe care le-ai văzut şi fiara vor^(JH) urî pe curvă, o vor pustii şi o vor lăsa goală^(JI). Carnea i-o vor mânca şi o^(JJ) vor arde cu foc. ¹⁷ Căci^(JK) Dumnezeu le-a pus în inimă să-I aducă la îndeplinire planul Lui: să se învoiască pe deplin şi să dea fiarei stăpânirea lor împărătească, până^(JL) se vor îndeplini cuvintele lui Dumnezeu. ¹⁸ Şi femeia pe care ai văzut-o este^(JM) cetatea cea mare, care^(JN) are stăpânire peste împăraţii pământului.”

18 După^(JO) aceea, am văzut pogorându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; şi^(JP) pământul s-a luminat de slava lui. ² El a strigat cu glas tare şi a zis: „A^(JQ) căzut, a căzut Babilonul cel mare! A^(JR) ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare^(JS) a oricărei păsări necurate şi urâte, ³ pentru că toate neamurile au^(JT) băut din vinul mâniei curviei ei şi împăraţii pământului au curvit cu ea şi negustorii^(JU) pământului s-au îmbogăţit prin risipa desfătării ei.” ⁴ Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: „Ieşiţi^(JV) din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei! ⁵ Pentru că^(JW) păcatele ei s-au îngrămădit şi au ajuns până în cer şi Dumnezeu^(JX) Şi-a adus aminte de nelegiuirile ei. ⁶ Răsplătiţi-i^(JY) cum v-a răsplătit ea şi întoarceţi-i de două ori cât faptele ei. Turnaţi-i^(JZ) îndoit în potirul în care a amestecat^(KA) ea! ⁷ Pe cât^(KB) s-a slăvit pe sine însăşi şi s-a desfătat în risipă, pe atât daţi-i chin şi tânguire! Pentru că zice în inima ei: ‘Şed ca împărăteasă^(KC), nu sunt văduvă şi nu voi şti ce este tânguirea!’ ⁸ Tocmai pentru aceea într-o^(KD) singură zi vor veni urgiile ei: moartea, tânguirea şi foametea. Şi va fi arsă de tot în^(KE) foc, pentru că^(KF) Domnul Dumnezeu, care a judecat-o, este tare. ⁹ Şi împăraţii^(KG) pământului, care au curvit şi s-au dezmierdat în risipă cu ea, când^(KH) vor vedea fumul arderii ei, o^(KI) vor plânge şi o vor boci. ¹⁰ Ei vor sta departe de frică să nu cadă în chinul ei şi vor zice: ‘Vai!^(KJ) vai! Babilonul, cetatea cea mare, cetatea cea tare! Într-o^(KK) clipă ţi-a venit judecata!’ ¹¹ Negustorii^(KL) pământului o plâng şi o jelesc, pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa: ¹² marfă^(KM) de aur, de argint, de pietre scumpe, de mărgăritare, de in subţire, de purpură, de mătase şi de stacojiu; nici feluritele lor soiuri de lemn de tiin, tot felul de vase de fildeş, tot felul de vase de lemn foarte scump, de aramă, de fier şi de marmură; ¹³ nici scorţişoara, nici mirodeniile, nici miroznele, nici mirul, nici tămâia, nici vinul, nici untdelemnul, nici făina bună de tot, nici grâul, nici boii, nici oile, nici caii, nici căruţele, nici robii, nici sufletele^(KN) oamenilor. ¹⁴ Şi roadele atât de dorite sufletului tău s-au dus de la tine. Toate lucrurile alese, strălucite, sunt pierdute pentru tine şi nu le vei mai găsi. ¹⁵ Cei ce fac negoţ^(KO) cu aceste lucruri, care s-au îmbogăţit de pe urma ei, vor sta departe de ea, de frica chinului ei. Vor plânge, se vor tângui ¹⁶ şi vor zice: ‘Vai! vai! Cetatea cea mare, care^(KP) era îmbrăcată cu in foarte subţire, cu purpură şi cu stacojiu, care era împodobită cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare! ¹⁷ Atâtea bogăţii într-un^(KQ) ceas s-au prăpădit!’ Şi^(KR) toţi cârmacii, toţi cei ce merg cu corabia pe mare, marinarii şi toţi cei ce câştigă din mare stăteau departe ¹⁸ şi^(KS), când au văzut fumul arderii ei, strigau: ‘Care^(KT) cetate era ca cetatea cea mare?’ ¹⁹ Şi îşi aruncau^(KU) ţărână în cap, plângeau, se tânguiau, ţipau şi ziceau: ‘Vai! Vai! Cetatea cea mare, al cărei belşug de scumpeturi a îmbogăţit pe toţi cei ce aveau corăbii pe mare, într-o clipă^(KV) a fost prefăcută într-un pustiu!’ ²⁰ Bucură-te de ea, cerule!^(KW) Bucuraţi-vă şi voi, sfinţilor, apostolilor şi prorocilor! Pentru că^(KX) Dumnezeu v-a făcut dreptate şi a judecat-o.” ²¹ Atunci, un înger puternic a ridicat de jos o piatră ca o mare piatră de moară, a aruncat-o în mare şi a zis: „Cu^(KY) aşa repeziciune va fi aruncat Babilonul, cetatea cea mare, şi nu^(KZ) va mai fi găsit! ²² Şi^(LA) nu se va mai auzi în tine nici sunet de alăute, nici cântece din instrumente, nici cântători din fluiere, nici cântători din trâmbiţe; nu se va mai găsi la tine niciun meşter în vreun meşteşug oarecare. Nu se va mai auzi în tine vuietul morii. ²³ Lumina^(LB) lămpii nu va mai lumina în tine şi nu se va mai auzi în tine glasul mirelui^(LC) şi al miresei, pentru că negustorii^(LD) tăi erau mai-marii pământului, pentru că^(LE) toate neamurile au fost amăgite de vrăjitoria ta ²⁴ şi pentru că^(LF) acolo a fost găsit sângele prorocilor şi al sfinţilor şi al tuturor celor ce au fost înjunghiaţi^(LG) pe pământ.”

19 După aceea, am auzit^(LH) în cer ca un glas puternic de gloată multă, care zicea: „Aleluia! Ale Domnului, Dumnezeului nostru, sunt mântuirea^(LI), slava, cinstea şi puterea! ² Pentru că judecăţile Lui sunt adevărate^(LJ) şi drepte. El a judecat pe curva cea mare, care strica pământul cu curvia ei, şi a răzbunat^(LK) sângele robilor Săi din mâna ei.” ³ Şi au zis a doua oară: „Aleluia! Fumul^(LL) ei se ridică în sus în vecii vecilor!” ⁴ Şi cei^(LM) douăzeci şi patru de bătrâni şi cele patru făpturi vii s-au aruncat la pământ şi s-au închinat lui Dumnezeu, care şedea pe scaunul de domnie. Şi au zis: „Amin!^(LN) Aleluia!” ⁵ Şi din scaunul de domnie a ieşit un glas care zicea: „Lăudaţi^(LO) pe Dumnezeul nostru, toţi robii Lui, voi care vă temeţi de El, mici şi^(LP) mari!” ⁶ Şi^(LQ) am auzit ca un glas de gloată multă, ca vuietul unor ape multe, ca bubuitul unor tunete puternice, care zicea: „Aleluia! Domnul^(LR), Dumnezeul nostru Cel Atotputernic, a început să împărăţească. ⁷ Să ne bucurăm, să ne veselim şi să-I dăm slavă! Căci a^(LS) venit nunta Mielului; soţia Lui s-a pregătit ⁸ şi i s-a dat^(LT) să se îmbrace cu in subţire, strălucitor şi curat.” (Inul^(LU) subţire sunt faptele neprihănite ale sfinţilor.) ⁹ Apoi mi-a zis: „Scrie: ‘Ferice^(LV) de cei chemaţi la ospăţul nunţii Mielului!’ Apoi mi-a zis: ‘Acestea^(LW) sunt adevăratele cuvinte ale lui Dumnezeu!’ ” ¹⁰ Şi m-am^(LX) aruncat la picioarele lui ca să mă închin lui, dar el mi-a zis: „Fereşte-te^(LY) să faci una ca aceasta! Eu sunt un împreună-slujitor cu tine şi cu fraţii tăi care^(LZ) păstrează mărturia lui Isus. Lui Dumnezeu închină-te!” (Căci mărturia lui Isus este duhul prorociei.) ¹¹ Apoi^(MA) am văzut cerul deschis şi iată că s-a arătat un^(MB) cal alb! Cel ce sta pe el se cheamă „Cel credincios^(MC)” şi „Cel adevărat” şi El judecă^(MD) şi Se luptă cu dreptate. ¹² Ochii^(ME) Lui erau ca para focului; capul^(MF) îl avea încununat cu multe cununi împărăteşti şi^(MG) purta un nume scris pe care nimeni nu-l ştie, decât numai El singur. ¹³ Era^(MH) îmbrăcat cu o haină muiată în sânge. Numele Lui este: „Cuvântul^(MI) lui Dumnezeu”. ¹⁴ Oştile^(MJ) din cer Îl urmau călare pe cai albi, îmbrăcate^(MK) cu in subţire, alb şi curat. ¹⁵ Din gura^(ML) Lui ieşea o sabie ascuţită, ca să lovească neamurile cu ea, pe care^(MM) le va cârmui cu un toiag de fier. Şi^(MN) va călca cu picioarele teascul vinului mâniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu. ¹⁶ Pe haină şi pe coapsă avea^(MO) scris numele acesta: „Împăratul^(MP) împăraţilor şi Domnul domnilor”. ¹⁷ Apoi am văzut un înger, care stătea în picioare în soare. El a strigat cu glas tare şi a zis tuturor^(MQ) păsărilor, care zburau prin mijlocul cerului: „Veniţi^(MR), adunaţi-vă la ospăţul cel mare al lui Dumnezeu, ¹⁸ ca^(MS) să mâncaţi carnea împăraţilor, carnea căpitanilor, carnea celor viteji, carnea cailor şi a călăreţilor şi carnea a tot felul de oameni, slobozi şi robi, mici şi mari!” ¹⁹ Şi^(MT) am văzut fiara şi pe împăraţii pământului şi oştile lor, adunate ca să facă război cu Cel ce şedea călare pe cal şi cu oastea Lui. ²⁰ Şi^(MU) fiara a fost prinsă. Şi, împreună cu ea, a fost prins prorocul mincinos, care făcuse înaintea ei semnele cu care amăgise pe cei ce primiseră semnul fiarei şi^(MV) se închinaseră icoanei ei. Amândoi aceştia^(MW) au fost aruncaţi de vii în iazul de foc, care^(MX) arde cu pucioasă. ²¹ Iar ceilalţi au fost ucişi^(MY) cu sabia, care ieşea din gura Celui ce şedea călare pe cal. Şi toate^(MZ) păsările s-au^(NA) săturat din carnea lor.

20 Apoi am văzut pogorându-se din cer un înger, care^(NB) ţinea în mână cheia Adâncului şi un lanţ mare. ² El a pus mâna pe balaur^(NC), pe şarpele cel vechi, care este Diavolul şi Satana, şi l-a legat pentru o mie de ani. ³ L-a aruncat în Adânc, l-a închis acolo şi a pecetluit^(ND) intrarea deasupra lui, ca^(NE) să nu mai înşele neamurile, până se vor împlini cei o mie de ani. După aceea, trebuie să fie dezlegat pentru puţină vreme. ⁴ Şi am văzut nişte scaune^(NF) de domnie; şi celor ce au şezut pe ele, li s-a dat judecata^(NG). Şi am văzut sufletele^(NH) celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus şi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi ale celor ce^(NI) nu se închinaseră fiarei şi icoanei ei^(NJ) şi nu primiseră semnul ei pe frunte şi pe mână. Ei au înviat şi au^(NK) împărăţit cu Hristos o mie de ani. ⁵ Ceilalţi morţi n-au înviat până nu s-au sfârşit cei o mie de ani. Aceasta este întâia înviere. ⁶ Fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte^(NL) n-are nicio putere; ci vor fi preoţi^(NM) ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos şi^(NN) vor împărăţi cu El o mie de ani. ⁷ Când se vor împlini cei o mie de ani, Satana^(NO) va fi dezlegat ⁸ şi va ieşi din temniţa lui ca să^(NP) înşele neamurile, care sunt în cele patru colţuri ale pământului, pe Gog^(NQ) şi pe Magog, ca să-i^(NR) adune pentru război. Numărul lor va fi ca nisipul mării. ⁹ Şi^(NS) ei s-au suit pe faţa pământului şi au înconjurat tabăra sfinţilor şi cetatea preaiubită. Dar din cer s-a pogorât un foc care i-a mistuit. ¹⁰ Şi^(NT) diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde^(NU) sunt fiara şi prorocul mincinos. Şi vor fi munciţi^(NV) zi şi noapte în vecii vecilor. ¹¹ Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au^(NW) fugit dinaintea Lui şi^(NX) nu s-a mai găsit loc pentru ele. ¹² Şi am văzut pe morţi, mari^(NY) şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte^(NZ) cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă^(OA) carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după^(OB) faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea. ¹³ Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea^(OC) şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după^(OD) faptele lui. ¹⁴ Şi Moartea^(OE) şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul^(OF) de foc este moartea a doua. ¹⁵ Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieţii a fost aruncat^(OG) în iazul de foc.

21 Apoi am^(OH) văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că^(OI) cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră şi marea nu mai era. ² Şi eu am văzut^(OJ) coborându-se, din cer de la Dumnezeu, cetatea sfântă, Noul Ierusalim, gătită^(OK) ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. ³ Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie şi zicea: „Iată cortul^(OL) lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei şi ei vor fi poporul Lui şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. ⁴ El^(OM) va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi^(ON) moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici^(OO) tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” ⁵ Cel ce^(OP) şedea pe scaunul de domnie a zis: „Iată^(OQ), Eu fac toate lucrurile noi.” Şi a adăugat: „Scrie, fiindcă aceste^(OR) cuvinte sunt vrednice de crezut şi adevărate”. ⁶ Apoi mi-a zis: „S-a^(OS) isprăvit! Eu^(OT) sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul. Celui ce îi este sete, îi voi^(OU) da să bea fără plată din izvorul apei vieţii. ⁷ Cel ce va birui va moşteni aceste lucruri. Eu^(OV) voi fi Dumnezeul lui şi el va fi fiul Meu. ⁸ Dar^(OW) cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul^(OX) care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.” ⁹ Apoi unul din cei^(OY) şapte îngeri, care ţineau cele şapte potire pline cu cele din urmă şapte urgii, a venit şi a vorbit cu mine şi mi-a zis: „Vino să-ţi arăt mireasa^(OZ), nevasta Mielului!” ¹⁰ Şi m-a dus, în^(PA) Duhul, pe un munte mare şi înalt. Şi mi-a arătat cetatea^(PB) sfântă, Ierusalimul, care se pogora din cer de la Dumnezeu, ¹¹ având^(PC) slava lui Dumnezeu. Lumina ei era ca o piatră prea scumpă, ca o piatră de iaspis, străvezie ca cristalul. ¹² Era înconjurată cu un zid mare şi înalt. Avea douăsprezece^(PD) porţi şi la porţi, doisprezece îngeri. Şi pe ele erau scrise nişte nume: numele celor douăsprezece seminţii ale fiilor lui Israel. ¹³ Spre^(PE) răsărit erau trei porţi; spre miazănoapte, trei porţi; spre miazăzi, trei porţi şi spre apus, trei porţi. ¹⁴ Zidul cetăţii avea douăsprezece temelii şi pe ele^(PF) erau cele douăsprezece nume ale celor doisprezece apostoli ai Mielului. ¹⁵ Îngerul, care vorbea cu mine, avea^(PG) ca măsurătoare o trestie de aur, ca să măsoare cetatea, porţile şi zidul ei. ¹⁶ Cetatea era în patru colţuri şi lungimea ei era cât lărgimea. A măsurat cetatea cu trestia şi a găsit aproape douăsprezece mii de prăjini^[b]. Lungimea, lărgimea şi înălţimea erau deopotrivă. ¹⁷ I-a măsurat şi zidul, şi a găsit o sută patruzeci şi patru de coţi, după măsura oamenilor, căci cu măsura aceasta măsura îngerul. ¹⁸ Zidul era zidit de iaspis şi cetatea era de aur curat, ca sticla curată. ¹⁹ Temeliile^(PH) zidului cetăţii erau împodobite cu pietre scumpe de tot felul: cea dintâi temelie era de iaspis; a doua, de safir; a treia, de halchedon; a patra, de smarald; ²⁰ a cincea, de sardonix; a şasea, de a şaptea, de hrisolit; a opta, de beril; a noua, de topaz; a zecea, de hrisopraz; a unsprezecea, de iacint; a douăsprezecea, de ametist. ²¹ Cele douăsprezece porţi erau douăsprezece mărgăritare. Fiecare poartă era dintr-un singur mărgăritar. Uliţa cetăţii^(PI) era de aur curat, ca sticla străvezie. ²² În cetate n-am văzut niciun^(PJ) Templu, pentru că Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, ca şi Mielul sunt Templul ei. ²³ Cetatea^(PK) n-are trebuinţă nici de soare, nici de lună ca s-o lumineze, căci o luminează slava lui Dumnezeu şi făclia ei este Mielul. ²⁴ Neamurile^(PL) vor umbla în lumina ei şi împăraţii pământului îşi vor aduce slava şi cinstea lor în ea. ²⁵ Porţile^(PM) ei nu se vor închide ziua, fiindcă în ea nu va mai fi^(PN) noapte. ²⁶ În ea vor aduce^(PO) slava şi cinstea neamurilor. ²⁷ Nimic întinat nu^(PP) va intra în ea, nimeni care trăieşte în spurcăciune şi în minciună, ci numai cei scrişi în cartea^(PQ) vieţii Mielului.

22 Şi mi-a arătat un râu^(PR) cu apa vieţii, limpede ca cristalul, care ieşea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului. ² În^(PS) mijlocul pieţii cetăţii şi pe cele două maluri ale râului, era pomul^(PT) vieţii, rodind douăsprezece feluri de rod şi dând rod în fiecare lună; şi frunzele pomului slujesc la^(PU) vindecarea neamurilor. ³ Nu^(PV) va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul^(PW) de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului vor fi în ea. Robii Lui Îi vor sluji. ⁴ Ei vor^(PX) vedea faţa Lui şi^(PY) Numele Lui va fi pe frunţile lor. ⁵ Acolo nu va mai fi noapte^(PZ). Şi nu vor mai avea trebuinţă nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul^(QA) Dumnezeu îi va lumina. Şi^(QB) vor împărăţi în vecii vecilor. ⁶ Şi îngerul mi-a zis: „Aceste^(QC) cuvinte sunt vrednice de crezare şi adevărate. Şi Domnul, Dumnezeul duhurilor prorocilor, a^(QD) trimis pe îngerul Său să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând”. ⁷ „Şi iată^(QE), Eu vin curând!^[c] Ferice^(QF) de cel ce păzeşte cuvintele prorociei din cartea aceasta!” ⁸ Eu, Ioan, am auzit şi am văzut lucrurile acestea. Şi după ce le-am auzit şi le-am văzut, m-am^(QG) aruncat la picioarele îngerului care mi le arăta, ca să mă închin lui. ⁹ Dar el mi-a zis: „Fereşte-te^(QH) să faci una ca aceasta! Eu sunt un împreună-slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, prorocii, şi cu cei ce păzesc cuvintele din cartea aceasta. Închină-te lui Dumnezeu.” ¹⁰ Apoi^(QI) mi-a zis: „Să nu pecetluieşti cuvintele prorociei din cartea^(QJ) aceasta. Căci vremea este aproape. ¹¹ Cine^(QK) este nedrept să fie nedrept şi mai departe; cine este întinat să se întineze şi mai departe; cine este fără prihană să trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine este sfânt să se sfinţească şi mai departe!” ¹² „Iată^(QL) Eu vin curând şi răsplata^(QM) Mea este cu Mine, ca să^(QN) dau fiecăruia după fapta lui. ¹³ Eu^(QO) sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Începutul şi Sfârşitul”. ¹⁴ Ferice^(QP) de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la^(QQ) pomul vieţii şi^(QR) să intre pe porţi în cetate! ¹⁵ Afară^(QS) sunt câinii^(QT), vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună! ¹⁶ „Eu^(QU) , Isus, am trimis pe îngerul Meu să vă adeverească aceste lucruri pentru Biserici. Eu^(QV) sunt Rădăcina şi Sămânţa lui David, Luceafărul^(QW) strălucitor de dimineaţă”. ¹⁷ Şi Duhul şi Mireasa^(QX) zic: „Vino!” Şi cine aude să zică: „Vino!” Şi^(QY) celui ce îi este sete să vină; cine vrea să ia apa vieţii fără plată! ¹⁸ Mărturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta că, dacă^(QZ) va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va^(RA) adăuga urgiile scrise în cartea^(RB) aceasta. ¹⁹ Şi, dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei prorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta. ²⁰ Cel ce adevereşte aceste lucruri, zice: „Da^(RC), Eu vin curând”. Amin!^(RD) Vino^(RE), Doamne Isuse! ²¹ Harul^(RF) Domnului Isus Hristos să fie cu voi cu toţi! Amin.