15 Apoi am^(A) văzut în cer un alt semn mare şi minunat: şapte^(B) îngeri care aveau şapte urgii, cele din urmă, căci^(C) cu ele s-a isprăvit mânia lui Dumnezeu. ² Şi am văzut ca o^(D) mare de sticlă amestecată^(E) cu foc şi^(F) pe marea de sticlă, cu^(G) alăutele lui Dumnezeu în mână, stăteau biruitorii fiarei, ai icoanei ei şi ai numărului numelui ei. ³ Ei cântau cântarea^(H) lui Moise, robul lui Dumnezeu, şi cântarea Mielului. Şi ziceau: „Mari^(I) şi minunate sunt lucrările Tale, Doamne Dumnezeule, Atotputernice! Drepte^(J) şi adevărate sunt căile Tale, Împărate al neamurilor! ⁴ Cine^(K) nu se va teme, Doamne, şi cine nu va slăvi Numele Tău? Căci numai Tu eşti Sfânt şi toate^(L) neamurile vor veni şi se vor închina înaintea Ta, pentru că judecăţile Tale au fost arătate!” ⁵ După aceea, am văzut deschizându-se în cer Templul^(M) cortului mărturiei. ⁶ Şi^(N) din Templu au ieşit cei şapte îngeri care ţineau cele şapte urgii. Erau îmbrăcaţi^(O) în in curat, strălucitor şi erau încinşi împrejurul pieptului cu brâie de aur. ⁷ Şi^(P) una din cele patru făpturi vii a dat celor şapte îngeri şapte potire de aur, pline de mânia lui Dumnezeu, care^(Q) este viu în vecii vecilor. ⁸ Şi Templul^(R) s-a umplut de fum din^(S) slava lui Dumnezeu şi a puterii Lui. Şi nimeni nu putea să intre în Templu, până se vor sfârşi cele şapte urgii ale celor şapte îngeri.

16 Şi am auzit un glas tare, care venea din Templu şi care zicea celor^(T) şapte îngeri: „Duceţi-vă şi vărsaţi pe pământ cele şapte potire ale mâniei^(U) lui Dumnezeu!” ² Cel dintâi s-a dus şi a vărsat potirul lui pe^(V) pământ. Şi o rană rea şi dureroasă a lovit^(W) pe oamenii care^(X) aveau semnul fiarei şi care^(Y) se închinau icoanei ei. ³ Al doilea a vărsat potirul lui în^(Z) mare. Şi marea s-a^(AA) făcut sânge, ca sângele unui om mort. Şi^(AB) a murit orice făptură vie, chiar şi tot ce era în mare. ⁴ Al treilea a vărsat potirul lui în^(AC) râuri şi în izvoarele apelor. Şi apele s-au^(AD) făcut sânge. ⁵ Şi am auzit pe îngerul apelor zicând: „Drept^(AE) eşti Tu, Doamne, care^(AF) eşti şi care erai! Tu eşti Sfânt, pentru că ai judecat în felul acesta. ⁶ Fiindcă aceştia au^(AG) vărsat sângele sfinţilor^(AH) şi al prorocilor, le-ai dat şi Tu să bea sânge^(AI). Şi sunt vrednici.” ⁷ Şi am auzit altarul zicând: „Da, Doamne^(AJ) Dumnezeule, Atotputernice, adevărate^(AK) şi drepte sunt judecăţile Tale!” ⁸ Al patrulea a vărsat potirul lui peste^(AL) soare. Şi^(AM) soarelui i s-a dat să dogorească pe oameni cu focul lui. ⁹ Şi oamenii au fost dogoriţi de o arşiţă mare şi au^(AN) hulit Numele Dumnezeului care are stăpânire peste aceste urgii şi^(AO) nu s-au pocăit ca să-I^(AP) dea slavă. ¹⁰ Al cincilea a vărsat potirul lui peste^(AQ) scaunul de domnie al fiarei. Şi^(AR) împărăţia fiarei a fost acoperită de întuneric. Oamenii îşi^(AS) muşcau limbile de durere. ¹¹ Şi au^(AT) hulit pe Dumnezeul cerului din pricina durerilor lor şi din pricina rănilor^(AU) lor rele şi^(AV) nu s-au pocăit de faptele lor. ¹² Al şaselea a vărsat potirul lui peste^(AW) râul cel mare, Eufrat. Şi^(AX) apa lui a secat, ca^(AY) să fie pregătită calea împăraţilor care au să vină din Răsărit. ¹³ Apoi am văzut ieşind din gura balaurului^(AZ) şi din gura fiarei şi din gura prorocului mincinos^(BA) trei duhuri necurate^(BB), care semănau cu nişte broaşte. ¹⁴ Acestea sunt^(BC) duhuri de draci, care fac^(BD) semne nemaipomenite şi care se duc la împăraţii pământului întreg^(BE), ca să-i strângă pentru războiul^(BF) zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic. ¹⁵ „Iată^(BG), Eu vin ca un hoţ. Ferice de cel ce veghează şi îşi păzeşte hainele, ca^(BH) să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea!” ¹⁶ Duhurile^(BI) cele rele i-au strâns în locul care pe evreieşte se cheamă Armaghedon. ¹⁷ Al şaptelea a vărsat potirul lui în văzduh. Şi din Templu, din scaunul de domnie, a ieşit un glas tare, care zicea: „S-a^(BJ) isprăvit!” ¹⁸ Şi au urmat^(BK) fulgere, glasuri, tunete şi s-a^(BL) făcut un mare cutremur de pământ, aşa de tare cum^(BM), de când este omul pe pământ, n-a fost un cutremur aşa de mare. ¹⁹ Cetatea^(BN) cea mare a fost împărţită în trei părţi şi cetăţile neamurilor s-au prăbuşit. Şi Dumnezeu Şi-a^(BO) adus aminte de Babilonul cel mare, ca să-i^(BP) dea potirul de vin al furiei mâniei Lui. ²⁰ Toate^(BQ) ostroavele au fugit şi munţii nu s-au mai găsit. ²¹ O^(BR) grindină mare, ale cărei boabe cântăreau aproape un talant, a căzut din cer peste oameni. Şi oamenii^(BS) au hulit pe Dumnezeu din pricina urgiei^(BT) grindinei, pentru că această urgie era foarte mare.

17 Apoi unul^(BU) din cei şapte îngeri care ţineau cele şapte potire a venit de a vorbit cu mine şi mi-a zis: „Vino să-ţi^(BV) arăt judecata curvei^(BW) celei mari, care^(BX) şade pe ape mari. ² Cu^(BY) ea au curvit împăraţii pământului şi locuitorii pământului s-au^(BZ) îmbătat de vinul curviei ei!” ³ Şi m-a dus, în Duhul, într-o^(CA) pustie. Şi am văzut o femeie şezând pe^(CB) o fiară de culoare stacojie, plină cu nume^(CC) de hulă şi^(CD) avea şapte capete şi zece^(CE) coarne. ⁴ Femeia aceasta era^(CF) îmbrăcată cu purpură şi stacojiu, era împodobită^(CG) cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare. Ţinea^(CH) în mână un potir de aur, plin^(CI) de spurcăciuni şi de necurăţiile curviei ei. ⁵ Pe frunte purta scris un nume, o taină^(CJ): „Babilonul cel^(CK) mare, mama^(CL) curvelor şi spurcăciunilor pământului”. ⁶ Şi am văzut pe^(CM) femeia aceasta îmbătată de^(CN) sângele sfinţilor şi de sângele mucenicilor^(CO) lui Isus. Când am văzut-o, m-am mirat minune mare. ⁷ Şi îngerul mi-a zis: „De ce te miri? Îţi voi spune taina acestei femei şi a fiarei care o poartă şi care are cele şapte capete şi cele zece coarne. ⁸ Fiara pe care ai văzut-o era şi nu mai este. Ea are^(CP) să se ridice din Adânc şi are să^(CQ) se ducă la pierzare. Şi locuitorii pământului ale^(CR) căror nume n-au fost scrise de la întemeierea lumii în cartea vieţii se^(CS) vor mira când vor vedea că fiara era, nu mai este, şi va veni. – ⁹ Aici^(CT) este mintea plină de înţelepciune. – Cele^(CU) şapte capete sunt şapte munţi pe care şade femeia. ¹⁰ Sunt şi şapte împăraţi: cinci au căzut, unul este, celălalt n-a venit încă şi, când va veni, el va rămâne puţină vreme. ¹¹ Şi fiara, care era şi nu mai este, ea însăşi este al optulea împărat: este din numărul celor şapte şi^(CV) merge la pierzare. ¹² Cele^(CW) zece coarne pe care le-ai văzut sunt zece împăraţi care n-au primit încă împărăţia, ci vor primi putere împărătească timp de un ceas împreună cu fiara. ¹³ Toţi au acelaşi gând şi dau fiarei puterea şi stăpânirea lor. ¹⁴ Ei^(CX) se vor război cu Mielul, dar Mielul îi va birui, pentru că^(CY) El este Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor. Şi^(CZ) cei chemaţi, aleşi şi credincioşi care sunt cu El, de asemenea, îi vor birui.” ¹⁵ Apoi mi-a zis: „Apele^(DA) pe care le-ai văzut, pe care şade curva, sunt^(DB) noroade, gloate, neamuri şi limbi. ¹⁶ Cele zece coarne pe care le-ai văzut şi fiara vor^(DC) urî pe curvă, o vor pustii şi o vor lăsa goală^(DD). Carnea i-o vor mânca şi o^(DE) vor arde cu foc. ¹⁷ Căci^(DF) Dumnezeu le-a pus în inimă să-I aducă la îndeplinire planul Lui: să se învoiască pe deplin şi să dea fiarei stăpânirea lor împărătească, până^(DG) se vor îndeplini cuvintele lui Dumnezeu. ¹⁸ Şi femeia pe care ai văzut-o este^(DH) cetatea cea mare, care^(DI) are stăpânire peste împăraţii pământului.”

18 După^(DJ) aceea, am văzut pogorându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; şi^(DK) pământul s-a luminat de slava lui. ² El a strigat cu glas tare şi a zis: „A^(DL) căzut, a căzut Babilonul cel mare! A^(DM) ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare^(DN) a oricărei păsări necurate şi urâte, ³ pentru că toate neamurile au^(DO) băut din vinul mâniei curviei ei şi împăraţii pământului au curvit cu ea şi negustorii^(DP) pământului s-au îmbogăţit prin risipa desfătării ei.” ⁴ Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: „Ieşiţi^(DQ) din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei! ⁵ Pentru că^(DR) păcatele ei s-au îngrămădit şi au ajuns până în cer şi Dumnezeu^(DS) Şi-a adus aminte de nelegiuirile ei. ⁶ Răsplătiţi-i^(DT) cum v-a răsplătit ea şi întoarceţi-i de două ori cât faptele ei. Turnaţi-i^(DU) îndoit în potirul în care a amestecat^(DV) ea! ⁷ Pe cât^(DW) s-a slăvit pe sine însăşi şi s-a desfătat în risipă, pe atât daţi-i chin şi tânguire! Pentru că zice în inima ei: ‘Şed ca împărăteasă^(DX), nu sunt văduvă şi nu voi şti ce este tânguirea!’ ⁸ Tocmai pentru aceea într-o^(DY) singură zi vor veni urgiile ei: moartea, tânguirea şi foametea. Şi va fi arsă de tot în^(DZ) foc, pentru că^(EA) Domnul Dumnezeu, care a judecat-o, este tare. ⁹ Şi împăraţii^(EB) pământului, care au curvit şi s-au dezmierdat în risipă cu ea, când^(EC) vor vedea fumul arderii ei, o^(ED) vor plânge şi o vor boci. ¹⁰ Ei vor sta departe de frică să nu cadă în chinul ei şi vor zice: ‘Vai!^(EE) vai! Babilonul, cetatea cea mare, cetatea cea tare! Într-o^(EF) clipă ţi-a venit judecata!’ ¹¹ Negustorii^(EG) pământului o plâng şi o jelesc, pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa: ¹² marfă^(EH) de aur, de argint, de pietre scumpe, de mărgăritare, de in subţire, de purpură, de mătase şi de stacojiu; nici feluritele lor soiuri de lemn de tiin, tot felul de vase de fildeş, tot felul de vase de lemn foarte scump, de aramă, de fier şi de marmură; ¹³ nici scorţişoara, nici mirodeniile, nici miroznele, nici mirul, nici tămâia, nici vinul, nici untdelemnul, nici făina bună de tot, nici grâul, nici boii, nici oile, nici caii, nici căruţele, nici robii, nici sufletele^(EI) oamenilor. ¹⁴ Şi roadele atât de dorite sufletului tău s-au dus de la tine. Toate lucrurile alese, strălucite, sunt pierdute pentru tine şi nu le vei mai găsi. ¹⁵ Cei ce fac negoţ^(EJ) cu aceste lucruri, care s-au îmbogăţit de pe urma ei, vor sta departe de ea, de frica chinului ei. Vor plânge, se vor tângui ¹⁶ şi vor zice: ‘Vai! vai! Cetatea cea mare, care^(EK) era îmbrăcată cu in foarte subţire, cu purpură şi cu stacojiu, care era împodobită cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare! ¹⁷ Atâtea bogăţii într-un^(EL) ceas s-au prăpădit!’ Şi^(EM) toţi cârmacii, toţi cei ce merg cu corabia pe mare, marinarii şi toţi cei ce câştigă din mare stăteau departe ¹⁸ şi^(EN), când au văzut fumul arderii ei, strigau: ‘Care^(EO) cetate era ca cetatea cea mare?’ ¹⁹ Şi îşi aruncau^(EP) ţărână în cap, plângeau, se tânguiau, ţipau şi ziceau: ‘Vai! Vai! Cetatea cea mare, al cărei belşug de scumpeturi a îmbogăţit pe toţi cei ce aveau corăbii pe mare, într-o clipă^(EQ) a fost prefăcută într-un pustiu!’ ²⁰ Bucură-te de ea, cerule!^(ER) Bucuraţi-vă şi voi, sfinţilor, apostolilor şi prorocilor! Pentru că^(ES) Dumnezeu v-a făcut dreptate şi a judecat-o.” ²¹ Atunci, un înger puternic a ridicat de jos o piatră ca o mare piatră de moară, a aruncat-o în mare şi a zis: „Cu^(ET) aşa repeziciune va fi aruncat Babilonul, cetatea cea mare, şi nu^(EU) va mai fi găsit! ²² Şi^(EV) nu se va mai auzi în tine nici sunet de alăute, nici cântece din instrumente, nici cântători din fluiere, nici cântători din trâmbiţe; nu se va mai găsi la tine niciun meşter în vreun meşteşug oarecare. Nu se va mai auzi în tine vuietul morii. ²³ Lumina^(EW) lămpii nu va mai lumina în tine şi nu se va mai auzi în tine glasul mirelui^(EX) şi al miresei, pentru că negustorii^(EY) tăi erau mai-marii pământului, pentru că^(EZ) toate neamurile au fost amăgite de vrăjitoria ta ²⁴ şi pentru că^(FA) acolo a fost găsit sângele prorocilor şi al sfinţilor şi al tuturor celor ce au fost înjunghiaţi^(FB) pe pământ.”

19 După aceea, am auzit^(FC) în cer ca un glas puternic de gloată multă, care zicea: „Aleluia! Ale Domnului, Dumnezeului nostru, sunt mântuirea^(FD), slava, cinstea şi puterea! ² Pentru că judecăţile Lui sunt adevărate^(FE) şi drepte. El a judecat pe curva cea mare, care strica pământul cu curvia ei, şi a răzbunat^(FF) sângele robilor Săi din mâna ei.” ³ Şi au zis a doua oară: „Aleluia! Fumul^(FG) ei se ridică în sus în vecii vecilor!” ⁴ Şi cei^(FH) douăzeci şi patru de bătrâni şi cele patru făpturi vii s-au aruncat la pământ şi s-au închinat lui Dumnezeu, care şedea pe scaunul de domnie. Şi au zis: „Amin!^(FI) Aleluia!” ⁵ Şi din scaunul de domnie a ieşit un glas care zicea: „Lăudaţi^(FJ) pe Dumnezeul nostru, toţi robii Lui, voi care vă temeţi de El, mici şi^(FK) mari!” ⁶ Şi^(FL) am auzit ca un glas de gloată multă, ca vuietul unor ape multe, ca bubuitul unor tunete puternice, care zicea: „Aleluia! Domnul^(FM), Dumnezeul nostru Cel Atotputernic, a început să împărăţească. ⁷ Să ne bucurăm, să ne veselim şi să-I dăm slavă! Căci a^(FN) venit nunta Mielului; soţia Lui s-a pregătit ⁸ şi i s-a dat^(FO) să se îmbrace cu in subţire, strălucitor şi curat.” (Inul^(FP) subţire sunt faptele neprihănite ale sfinţilor.) ⁹ Apoi mi-a zis: „Scrie: ‘Ferice^(FQ) de cei chemaţi la ospăţul nunţii Mielului!’ Apoi mi-a zis: ‘Acestea^(FR) sunt adevăratele cuvinte ale lui Dumnezeu!’ ” ¹⁰ Şi m-am^(FS) aruncat la picioarele lui ca să mă închin lui, dar el mi-a zis: „Fereşte-te^(FT) să faci una ca aceasta! Eu sunt un împreună-slujitor cu tine şi cu fraţii tăi care^(FU) păstrează mărturia lui Isus. Lui Dumnezeu închină-te!” (Căci mărturia lui Isus este duhul prorociei.) ¹¹ Apoi^(FV) am văzut cerul deschis şi iată că s-a arătat un^(FW) cal alb! Cel ce sta pe el se cheamă „Cel credincios^(FX)” şi „Cel adevărat” şi El judecă^(FY) şi Se luptă cu dreptate. ¹² Ochii^(FZ) Lui erau ca para focului; capul^(GA) îl avea încununat cu multe cununi împărăteşti şi^(GB) purta un nume scris pe care nimeni nu-l ştie, decât numai El singur. ¹³ Era^(GC) îmbrăcat cu o haină muiată în sânge. Numele Lui este: „Cuvântul^(GD) lui Dumnezeu”. ¹⁴ Oştile^(GE) din cer Îl urmau călare pe cai albi, îmbrăcate^(GF) cu in subţire, alb şi curat. ¹⁵ Din gura^(GG) Lui ieşea o sabie ascuţită, ca să lovească neamurile cu ea, pe care^(GH) le va cârmui cu un toiag de fier. Şi^(GI) va călca cu picioarele teascul vinului mâniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu. ¹⁶ Pe haină şi pe coapsă avea^(GJ) scris numele acesta: „Împăratul^(GK) împăraţilor şi Domnul domnilor”. ¹⁷ Apoi am văzut un înger, care stătea în picioare în soare. El a strigat cu glas tare şi a zis tuturor^(GL) păsărilor, care zburau prin mijlocul cerului: „Veniţi^(GM), adunaţi-vă la ospăţul cel mare al lui Dumnezeu, ¹⁸ ca^(GN) să mâncaţi carnea împăraţilor, carnea căpitanilor, carnea celor viteji, carnea cailor şi a călăreţilor şi carnea a tot felul de oameni, slobozi şi robi, mici şi mari!” ¹⁹ Şi^(GO) am văzut fiara şi pe împăraţii pământului şi oştile lor, adunate ca să facă război cu Cel ce şedea călare pe cal şi cu oastea Lui. ²⁰ Şi^(GP) fiara a fost prinsă. Şi, împreună cu ea, a fost prins prorocul mincinos, care făcuse înaintea ei semnele cu care amăgise pe cei ce primiseră semnul fiarei şi^(GQ) se închinaseră icoanei ei. Amândoi aceştia^(GR) au fost aruncaţi de vii în iazul de foc, care^(GS) arde cu pucioasă. ²¹ Iar ceilalţi au fost ucişi^(GT) cu sabia, care ieşea din gura Celui ce şedea călare pe cal. Şi toate^(GU) păsările s-au^(GV) săturat din carnea lor.

20 Apoi am văzut pogorându-se din cer un înger, care^(GW) ţinea în mână cheia Adâncului şi un lanţ mare. ² El a pus mâna pe balaur^(GX), pe şarpele cel vechi, care este Diavolul şi Satana, şi l-a legat pentru o mie de ani. ³ L-a aruncat în Adânc, l-a închis acolo şi a pecetluit^(GY) intrarea deasupra lui, ca^(GZ) să nu mai înşele neamurile, până se vor împlini cei o mie de ani. După aceea, trebuie să fie dezlegat pentru puţină vreme. ⁴ Şi am văzut nişte scaune^(HA) de domnie; şi celor ce au şezut pe ele, li s-a dat judecata^(HB). Şi am văzut sufletele^(HC) celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus şi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi ale celor ce^(HD) nu se închinaseră fiarei şi icoanei ei^(HE) şi nu primiseră semnul ei pe frunte şi pe mână. Ei au înviat şi au^(HF) împărăţit cu Hristos o mie de ani. ⁵ Ceilalţi morţi n-au înviat până nu s-au sfârşit cei o mie de ani. Aceasta este întâia înviere. ⁶ Fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte^(HG) n-are nicio putere; ci vor fi preoţi^(HH) ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos şi^(HI) vor împărăţi cu El o mie de ani. ⁷ Când se vor împlini cei o mie de ani, Satana^(HJ) va fi dezlegat ⁸ şi va ieşi din temniţa lui ca să^(HK) înşele neamurile, care sunt în cele patru colţuri ale pământului, pe Gog^(HL) şi pe Magog, ca să-i^(HM) adune pentru război. Numărul lor va fi ca nisipul mării. ⁹ Şi^(HN) ei s-au suit pe faţa pământului şi au înconjurat tabăra sfinţilor şi cetatea preaiubită. Dar din cer s-a pogorât un foc care i-a mistuit. ¹⁰ Şi^(HO) diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde^(HP) sunt fiara şi prorocul mincinos. Şi vor fi munciţi^(HQ) zi şi noapte în vecii vecilor. ¹¹ Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au^(HR) fugit dinaintea Lui şi^(HS) nu s-a mai găsit loc pentru ele. ¹² Şi am văzut pe morţi, mari^(HT) şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte^(HU) cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă^(HV) carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după^(HW) faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea. ¹³ Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea^(HX) şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după^(HY) faptele lui. ¹⁴ Şi Moartea^(HZ) şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul^(IA) de foc este moartea a doua. ¹⁵ Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieţii a fost aruncat^(IB) în iazul de foc.

21 Apoi am^(IC) văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că^(ID) cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră şi marea nu mai era. ² Şi eu am văzut^(IE) coborându-se, din cer de la Dumnezeu, cetatea sfântă, Noul Ierusalim, gătită^(IF) ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. ³ Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie şi zicea: „Iată cortul^(IG) lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei şi ei vor fi poporul Lui şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. ⁴ El^(IH) va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi^(II) moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici^(IJ) tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” ⁵ Cel ce^(IK) şedea pe scaunul de domnie a zis: „Iată^(IL), Eu fac toate lucrurile noi.” Şi a adăugat: „Scrie, fiindcă aceste^(IM) cuvinte sunt vrednice de crezut şi adevărate”. ⁶ Apoi mi-a zis: „S-a^(IN) isprăvit! Eu^(IO) sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul. Celui ce îi este sete, îi voi^(IP) da să bea fără plată din izvorul apei vieţii. ⁷ Cel ce va birui va moşteni aceste lucruri. Eu^(IQ) voi fi Dumnezeul lui şi el va fi fiul Meu. ⁸ Dar^(IR) cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul^(IS) care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.” ⁹ Apoi unul din cei^(IT) şapte îngeri, care ţineau cele şapte potire pline cu cele din urmă şapte urgii, a venit şi a vorbit cu mine şi mi-a zis: „Vino să-ţi arăt mireasa^(IU), nevasta Mielului!” ¹⁰ Şi m-a dus, în^(IV) Duhul, pe un munte mare şi înalt. Şi mi-a arătat cetatea^(IW) sfântă, Ierusalimul, care se pogora din cer de la Dumnezeu, ¹¹ având^(IX) slava lui Dumnezeu. Lumina ei era ca o piatră prea scumpă, ca o piatră de iaspis, străvezie ca cristalul. ¹² Era înconjurată cu un zid mare şi înalt. Avea douăsprezece^(IY) porţi şi la porţi, doisprezece îngeri. Şi pe ele erau scrise nişte nume: numele celor douăsprezece seminţii ale fiilor lui Israel. ¹³ Spre^(IZ) răsărit erau trei porţi; spre miazănoapte, trei porţi; spre miazăzi, trei porţi şi spre apus, trei porţi. ¹⁴ Zidul cetăţii avea douăsprezece temelii şi pe ele^(JA) erau cele douăsprezece nume ale celor doisprezece apostoli ai Mielului. ¹⁵ Îngerul, care vorbea cu mine, avea^(JB) ca măsurătoare o trestie de aur, ca să măsoare cetatea, porţile şi zidul ei. ¹⁶ Cetatea era în patru colţuri şi lungimea ei era cât lărgimea. A măsurat cetatea cu trestia şi a găsit aproape douăsprezece mii de prăjini^[a]. Lungimea, lărgimea şi înălţimea erau deopotrivă. ¹⁷ I-a măsurat şi zidul, şi a găsit o sută patruzeci şi patru de coţi, după măsura oamenilor, căci cu măsura aceasta măsura îngerul. ¹⁸ Zidul era zidit de iaspis şi cetatea era de aur curat, ca sticla curată. ¹⁹ Temeliile^(JC) zidului cetăţii erau împodobite cu pietre scumpe de tot felul: cea dintâi temelie era de iaspis; a doua, de safir; a treia, de halchedon; a patra, de smarald; ²⁰ a cincea, de sardonix; a şasea, de a şaptea, de hrisolit; a opta, de beril; a noua, de topaz; a zecea, de hrisopraz; a unsprezecea, de iacint; a douăsprezecea, de ametist. ²¹ Cele douăsprezece porţi erau douăsprezece mărgăritare. Fiecare poartă era dintr-un singur mărgăritar. Uliţa cetăţii^(JD) era de aur curat, ca sticla străvezie. ²² În cetate n-am văzut niciun^(JE) Templu, pentru că Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, ca şi Mielul sunt Templul ei. ²³ Cetatea^(JF) n-are trebuinţă nici de soare, nici de lună ca s-o lumineze, căci o luminează slava lui Dumnezeu şi făclia ei este Mielul. ²⁴ Neamurile^(JG) vor umbla în lumina ei şi împăraţii pământului îşi vor aduce slava şi cinstea lor în ea. ²⁵ Porţile^(JH) ei nu se vor închide ziua, fiindcă în ea nu va mai fi^(JI) noapte. ²⁶ În ea vor aduce^(JJ) slava şi cinstea neamurilor. ²⁷ Nimic întinat nu^(JK) va intra în ea, nimeni care trăieşte în spurcăciune şi în minciună, ci numai cei scrişi în cartea^(JL) vieţii Mielului.

22 Şi mi-a arătat un râu^(JM) cu apa vieţii, limpede ca cristalul, care ieşea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului. ² În^(JN) mijlocul pieţii cetăţii şi pe cele două maluri ale râului, era pomul^(JO) vieţii, rodind douăsprezece feluri de rod şi dând rod în fiecare lună; şi frunzele pomului slujesc la^(JP) vindecarea neamurilor. ³ Nu^(JQ) va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul^(JR) de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului vor fi în ea. Robii Lui Îi vor sluji. ⁴ Ei vor^(JS) vedea faţa Lui şi^(JT) Numele Lui va fi pe frunţile lor. ⁵ Acolo nu va mai fi noapte^(JU). Şi nu vor mai avea trebuinţă nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul^(JV) Dumnezeu îi va lumina. Şi^(JW) vor împărăţi în vecii vecilor. ⁶ Şi îngerul mi-a zis: „Aceste^(JX) cuvinte sunt vrednice de crezare şi adevărate. Şi Domnul, Dumnezeul duhurilor prorocilor, a^(JY) trimis pe îngerul Său să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând”. ⁷ „Şi iată^(JZ), Eu vin curând!^[b] Ferice^(KA) de cel ce păzeşte cuvintele prorociei din cartea aceasta!” ⁸ Eu, Ioan, am auzit şi am văzut lucrurile acestea. Şi după ce le-am auzit şi le-am văzut, m-am^(KB) aruncat la picioarele îngerului care mi le arăta, ca să mă închin lui. ⁹ Dar el mi-a zis: „Fereşte-te^(KC) să faci una ca aceasta! Eu sunt un împreună-slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, prorocii, şi cu cei ce păzesc cuvintele din cartea aceasta. Închină-te lui Dumnezeu.” ¹⁰ Apoi^(KD) mi-a zis: „Să nu pecetluieşti cuvintele prorociei din cartea^(KE) aceasta. Căci vremea este aproape. ¹¹ Cine^(KF) este nedrept să fie nedrept şi mai departe; cine este întinat să se întineze şi mai departe; cine este fără prihană să trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine este sfânt să se sfinţească şi mai departe!” ¹² „Iată^(KG) Eu vin curând şi răsplata^(KH) Mea este cu Mine, ca să^(KI) dau fiecăruia după fapta lui. ¹³ Eu^(KJ) sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Începutul şi Sfârşitul”. ¹⁴ Ferice^(KK) de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la^(KL) pomul vieţii şi^(KM) să intre pe porţi în cetate! ¹⁵ Afară^(KN) sunt câinii^(KO), vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună! ¹⁶ „Eu^(KP) , Isus, am trimis pe îngerul Meu să vă adeverească aceste lucruri pentru Biserici. Eu^(KQ) sunt Rădăcina şi Sămânţa lui David, Luceafărul^(KR) strălucitor de dimineaţă”. ¹⁷ Şi Duhul şi Mireasa^(KS) zic: „Vino!” Şi cine aude să zică: „Vino!” Şi^(KT) celui ce îi este sete să vină; cine vrea să ia apa vieţii fără plată! ¹⁸ Mărturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta că, dacă^(KU) va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va^(KV) adăuga urgiile scrise în cartea^(KW) aceasta. ¹⁹ Şi, dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei prorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta. ²⁰ Cel ce adevereşte aceste lucruri, zice: „Da^(KX), Eu vin curând”. Amin!^(KY) Vino^(KZ), Doamne Isuse! ²¹ Harul^(LA) Domnului Isus Hristos să fie cu voi cu toţi! Amin.

DE LA FACEREA LUMII PÂNĂ LA AVRAAM

Capitolele 1—11:9.

Facerea lumii

1 La început^(A), Dumnezeu a făcut^(B) cerurile şi pământul.

Lumina

² Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric, şi^(C) Duhul lui Dumnezeu Se mişca pe deasupra apelor. ³ Dumnezeu^(D) a zis: „Să fie^(E) lumină!” Şi a fost lumină. ⁴ Dumnezeu a văzut că lumina era bună şi Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric. ⁵ Dumnezeu a numit lumina zi^(F), iar întunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi.

Cerul

⁶ Dumnezeu a zis: „Să fie^(G) o întindere între ape şi ea să despartă apele de ape.” ⁷ Şi Dumnezeu a făcut întinderea, şi ea a despărţit^(H) apele care sunt dedesubtul întinderii de apele care sunt deasupra^(I) întinderii. Şi aşa a fost. ⁸ Dumnezeu a numit întinderea cer. Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a doua.

Pământul

⁹ Dumnezeu a zis: „Să^(J) se strângă la un loc apele care sunt dedesubtul cerului şi să se arate uscatul!” Şi aşa a fost. ¹⁰ Dumnezeu a numit uscatul pământ, iar grămada de ape a numit-o mări. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. ¹¹ Apoi Dumnezeu a zis: „Să dea^(K) pământul verdeaţă, iarbă cu sămânţă, pomi roditori^(L), care să facă rod după soiul lor şi care să aibă în ei sămânţa lor pe pământ.” Şi aşa a fost. ¹² Pământul a dat verdeaţă, iarbă cu sămânţă după soiul ei şi pomi care fac rod şi care îşi au sămânţa în ei, după soiul lor. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. ¹³ Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a treia.

Soarele, Luna şi stelele

¹⁴ Dumnezeu a zis: „Să fie nişte luminători^(M) în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne^(N) care să arate vremurile, zilele şi anii ¹⁵ şi să slujească de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pământul.” Şi aşa a fost. ¹⁶ Dumnezeu^(O) a făcut cei doi mari luminători, şi anume: luminătorul cel mai mare, ca să stăpânească ziua, şi^(P) luminătorul cel mai mic, ca să stăpânească noaptea; a făcut şi stelele. ¹⁷ Dumnezeu i-a aşezat în întinderea cerului, ca să lumineze pământul, ¹⁸ să stăpânească^(Q) ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. ¹⁹ Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a patra.

Vieţuitoarele mării

²⁰ Dumnezeu a zis: „Să mişune apele de vieţuitoare şi să zboare păsări deasupra pământului pe întinderea cerului.” ²¹ Dumnezeu^(R) a făcut peştii cei mari şi toate vieţuitoarele care se mişcă şi de care mişună apele, după soiurile lor; a făcut şi orice pasăre înaripată după soiul ei. Dumnezeu a văzut că erau bune. ²² Dumnezeu le-a binecuvântat şi a zis: „Creşteţi^(S), înmulţiţi-vă şi umpleţi apele mărilor; să se înmulţească şi păsările pe pământ.” ²³ Astfel a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a cincea.

Vieţuitoarele pământului

²⁴ Dumnezeu a zis: „Să dea pământul vieţuitoare după soiul lor; vite, târâtoare şi fiare pământeşti după soiul lor”. Şi aşa a fost. ²⁵ Dumnezeu a făcut fiarele pământului după soiul lor, vitele după soiul lor şi toate târâtoarele pământului după soiul lor. Dumnezeu a văzut că erau bune. ²⁶ Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem^(T) om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească^(U) peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.” ²⁷ Dumnezeu a făcut pe om după^(V) chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească^(W) şi parte femeiască i-a făcut. ²⁸ Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: „Creşteţi^(X), înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ.” ²⁹ Şi Dumnezeu a zis: „Iată că v-am dat orice iarbă care face sămânţă şi care este pe faţa întregului pământ şi orice pom care are în el rod cu sămânţă: aceasta să fie hrana^(Y) voastră. ³⁰ Iar tuturor^(Z) fiarelor pământului, tuturor păsărilor^(AA) cerului şi tuturor vietăţilor care se mişcă pe pământ, care au în ele o suflare de viaţă, le-am dat ca hrană toată iarba verde”. Şi aşa a fost. ³¹ Dumnezeu S-a uitat^(AB) la tot ce făcuse şi iată că erau foarte bune. Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a şasea.

Ziua de odihnă

2 Astfel au fost sfârşite cerurile şi pământul şi toată^(AC) oştirea lor. ² În ziua^(AD) a şaptea, Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea pe care o făcuse şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse. ³ Dumnezeu a binecuvântat^(AE) ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o zidise şi o făcuse.

Facerea omului

⁴ Iată^(AF) istoria cerurilor şi a pământului, când au fost făcute. ⁵ În ziua când a făcut Domnul Dumnezeu un pământ şi ceruri, nu era încă pe pământ niciun copăcel^(AG) de câmp şi nicio iarbă de pe câmp nu încolţea încă, fiindcă Domnul Dumnezeu nu dăduse încă ploaie^(AH) pe pământ şi nu era niciun om ca să lucreze^(AI) pământul. ⁶ Ci un abur se ridica de pe pământ şi uda toată faţa pământului. ⁷ Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna^(AJ) pământului, i-a^(AK) suflat în nări^(AL) suflare de viaţă, şi omul s-a făcut^(AM) astfel un suflet viu.

Raiul

⁸ Apoi, Domnul Dumnezeu a sădit o grădină^(AN) în Eden^(AO), spre răsărit^(AP), şi a pus^(AQ) acolo pe omul pe care-l întocmise. ⁹ Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul^(AR) de pomi, plăcuţi la vedere şi buni la mâncare, şi pomul^(AS) vieţii în mijlocul grădinii, şi pomul^(AT) cunoştinţei binelui şi răului. ¹⁰ Un râu ieşea din Eden şi uda grădina, şi de acolo se împărţea şi se făcea patru braţe. ¹¹ Numele celui dintâi este Pison; el înconjoară toată^(AU) ţara Havila, unde se găseşte aur. ¹² Aurul din ţara aceasta este bun; acolo se găseşte şi bedelion^(AV), şi piatră de onix. ¹³ Numele râului al doilea este Ghihon; el înconjoară toată ţara Cuş. ¹⁴ Numele celui de al treilea este^(AW) Hidechel^[a]. El curge la răsăritul Asiriei. Al patrulea râu este Eufratul. ¹⁵ Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat^(AX) în grădina Edenului ca s-o lucreze şi s-o păzească. ¹⁶ Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănânci, după plăcere, din orice pom din grădină, ¹⁷ dar^(AY) din pomul cunoştinţei binelui şi răului să^(AZ) nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri^(BA) negreşit.”

Facerea femeii

¹⁸ Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am^(BB) să-i fac un ajutor potrivit pentru el.” ¹⁹ Domnul Dumnezeu^(BC) a făcut din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului şi le-a adus^(BD) la om, ca să vadă cum are să le numească, şi orice nume pe care-l dădea omul fiecărei vieţuitoare acela-i era numele. ²⁰ Şi omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi tuturor fiarelor câmpului, dar, pentru om, nu s-a găsit niciun ajutor care să i se potrivească. ²¹ Atunci, Domnul Dumnezeu a trimis un somn^(BE) adânc peste om, şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei. ²² Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la^(BF) om. ²³ Şi omul a zis: „Iată în sfârşit aceea care este os^(BG) din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi ‘femeie’^[b], pentru că a fost luată din^(BH) om.” ²⁴ De aceea^(BI) va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup.

Ispitirea femeii

²⁵ Omul şi nevasta lui erau amândoi^(BJ) goi şi nu le era^(BK) ruşine.

3 Şarpele^(BL) era mai^(BM) şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu.

El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: ‘Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină?’ ” ² Femeia a răspuns şarpelui: „Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină. ³ Dar^(BN), despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: ‘Să nu mâncaţi din el şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi’.” ⁴ Atunci, şarpele^(BO) a zis femeii: „Hotărât că nu veţi muri, ⁵ dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi^(BP) se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul”. ⁶ Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui şi a mâncat^(BQ); a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul^(BR) a mâncat şi el.

Păcatul lui Adam

⁷ Atunci li s-au deschis^(BS) ochii la amândoi; au cunoscut^(BT) că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri^[c] din ele. ⁸ Atunci au auzit glasul^(BU) Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei^[d], şi omul şi nevasta lui s-au ascuns^(BV) de Faţa Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină. ⁹ Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om şi i-a zis: „Unde eşti?” ¹⁰ El a răspuns: „Ţi-am auzit glasul în grădină şi mi-a fost frică^(BW), pentru că eram gol, şi m-am ascuns.” ¹¹ Şi Domnul Dumnezeu a zis: „Cine ţi-a spus că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci?” ¹² Omul a răspuns: „Femeia^(BX) pe care mi-ai dat-o ca să fie lângă mine, ea mi-a dat din pom şi am mâncat.” ¹³ Şi Domnul Dumnezeu a zis femeii: „Ce ai făcut?” Femeia a răspuns: „Şarpele^(BY) m-a amăgit şi am mâncat din pom.” ¹⁴ Domnul Dumnezeu a zis şarpelui: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat eşti între toate vitele şi între toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vieţii tale, să te târăşti pe pântece şi să mănânci ţărână^(BZ). ¹⁵ Vrăjmăşie^(CA) voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa^(CB) ei^(CC). Aceasta^(CD) îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.” ¹⁶ Femeii i-a zis: „Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu^(CE) durere vei naşte copii, şi dorinţele^(CF) tale se vor ţine după bărbatul tău, iar el va stăpâni^(CG) peste tine.” ¹⁷ Omului i-a zis: „Fiindcă^(CH) ai ascultat de glasul nevestei tale şi ai mâncat^(CI) din pomul despre care^(CJ) îţi poruncisem: ‘Să nu mănânci deloc din el’, blestemat^(CK) este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă^(CL) să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale; ¹⁸ spini^(CM) şi pălămidă să-ţi dea şi să mănânci^(CN) iarbă de pe câmp. ¹⁹ În sudoarea^(CO) feţei tale să-ţi mănânci pâinea până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat, căci ţărână^(CP) eşti şi în^(CQ) ţărână te vei întoarce.” ²⁰ Adam a pus nevestei sale numele Eva^[e], căci ea a fost mama tuturor celor vii. ²¹ Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam şi nevestei lui haine de piele şi i-a îmbrăcat cu ele. ²² Domnul Dumnezeu a zis: „Iată^(CR) că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul. Să-l împiedicăm dar acum ca nu cumva să-şi întindă mâna, să^(CS) ia şi din pomul vieţii, să mănânce din el şi să trăiască în veci.” ²³ De aceea, Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului ca^(CT) să lucreze pământul, din care fusese luat. ²⁴ Astfel a izgonit El pe Adam, şi, la răsăritul^(CU) grădinii Edenului, a pus nişte heruvimi^(CV), care să învârtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieţii.

Cain şi Abel

4 Adam s-a împreunat cu nevastă-sa Eva; ea a rămas însărcinată şi a născut pe Cain. Şi a zis: „Am căpătat un om cu ajutorul Domnului!” ² A mai născut şi pe fratele său Abel. Abel era cioban, iar Cain era plugar^(CW). ³ După o bucată de vreme, Cain a adus Domnului o jertfă de mâncare^[f] din roadele^(CX) pământului. ⁴ Abel a adus şi el o jertfă de mâncare din oile întâi^(CY) născute ale turmei lui şi din grăsimea lor. Domnul a privit cu plăcere^(CZ) spre Abel şi spre jertfa lui, ⁵ dar spre Cain şi spre jertfa lui n-a privit cu plăcere. Cain s-a mâniat foarte tare şi^(DA) i s-a posomorât faţa. ⁶ Şi Domnul a zis lui Cain: „Pentru ce te-ai mâniat şi pentru ce ţi s-a posomorât faţa? ⁷ Nu-i aşa? Dacă faci bine, vei fi bine primit, dar, dacă faci rău, păcatul pândeşte^(DB) la uşă; dorinţa lui se ţine după tine, dar tu să-l stăpâneşti.” ⁸ Însă Cain a zis fratelui său Abel: „Haidem să ieşim la câmp.” Dar, pe când erau la câmp, Cain s-a ridicat împotriva fratelui său Abel şi l-a omorât^(DC).

Pedeapsa lui Cain

⁹ Domnul a zis lui Cain: „Unde^(DD) este fratele tău Abel?” El a răspuns: „Nu ştiu^(DE). Sunt eu păzitorul fratelui meu?” ¹⁰ Şi Dumnezeu a zis: „Ce ai făcut? Glasul^(DF) sângelui fratelui tău strigă din pământ la Mine. ¹¹ Acum, blestemat eşti tu, izgonit din ogorul acesta, care şi-a deschis gura ca să primească din mâna ta sângele fratelui tău! ¹² Când vei lucra pământul, să nu-ţi mai dea bogăţia lui. Pribeag şi fugar să fii pe pământ.” ¹³ Cain a zis Domnului: „Pedeapsa mea e prea mare ca s-o pot suferi. ¹⁴ Iată că Tu^(DG) mă izgoneşti azi de pe faţa pământului; eu va trebui să mă ascund de Faţa^(DH) Ta şi să fiu pribeag şi fugar pe pământ, şi oricine^(DI) mă va găsi mă va omorî.” ¹⁵ Domnul i-a zis: „Nicidecum, ci, dacă va omorî cineva pe Cain, Cain să fie răzbunat de şapte^(DJ) ori.” Şi Domnul a hotărât^(DK) un semn pentru Cain, ca oricine îl va găsi să nu-l omoare. ¹⁶ Apoi, Cain a ieşit^(DL) din Faţa Domnului şi a locuit în ţara Nod^[g], la răsărit de Eden.

Cain şi urmaşii lui

¹⁷ Cain s-a împreunat cu nevastă-sa; ea a rămas însărcinată şi a născut pe Enoh. El a început apoi să zidească o cetate şi a pus^(DM) acestei cetăţi numele fiului său Enoh. ¹⁸ Enoh a fost tatăl lui Irad; Irad a fost tatăl lui Mehuiael; Mehuiael a fost tatăl lui Metuşael şi Metuşael a fost tatăl lui Lameh. ¹⁹ Lameh şi-a luat două neveste: numele uneia era Ada şi numele celeilalte era Ţila. ²⁰ Ada a născut pe Iabal: el a fost tatăl celor ce locuiesc în corturi şi păzesc vitele. ²¹ Numele fratelui său era Iubal: el a fost tatăl^(DN) tuturor celor ce cântă cu alăuta şi cu cavalul. ²² Ţila, de partea ei, a născut şi ea pe Tubal-Cain, făuritorul tuturor uneltelor de aramă şi de fier. Sora lui Tubal-Cain era Naama.

²³ Lameh a zis nevestelor sale:

Naşterea lui Set

²⁵ Adam s-a împreunat iarăşi cu nevastă-sa; ea a născut un fiu şi i-a^(DP) pus numele Set^[h], „căci”, a zis ea, „Dumnezeu mi-a dat o altă sămânţă în locul lui Abel, pe care l-a ucis Cain.” ²⁶ Lui Set i s-a născut^(DQ) şi lui un fiu şi i-a pus numele Enos. Atunci au început oamenii să cheme^(DR) Numele Domnului.

Urmaşii lui Adam prin Set până la Noe

5 Iată cartea^(DS) neamurilor lui Adam. În ziua când a făcut Dumnezeu pe om, l-a făcut după asemănarea^(DT) lui Dumnezeu. ² I-a făcut parte bărbătească^(DU) şi parte femeiască, i-a binecuvântat şi le-a dat numele de „om” în ziua când au fost făcuţi. ³ La vârsta de o sută treizeci de ani, Adam a născut un fiu după chipul şi asemănarea lui şi i-a pus^(DV) numele Set. ⁴ După naşterea lui Set, Adam^(DW) a trăit opt sute de ani şi a născut^(DX) fii şi fiice. ⁵ Toate zilele pe care le-a trăit Adam au fost de nouă sute treizeci de ani, apoi^(DY) a murit. ⁶ La vârsta de o sută cinci ani, Set a născut^(DZ) pe Enos. ⁷ După naşterea lui Enos, Set a mai trăit opt sute şapte ani şi a născut fii şi fiice. ⁸ Toate zilele lui Set au fost de nouă sute doisprezece ani, apoi a murit. ⁹ La vârsta de nouăzeci de ani, Enos a născut pe Cainan. ¹⁰ După naşterea lui Cainan, Enos a mai trăit opt sute cincisprezece ani şi a născut fii şi fiice. ¹¹ Toate zilele lui Enos au fost de nouă sute cinci ani, apoi a murit. ¹² La vârsta de şaptezeci de ani, Cainan a născut pe Mahalaleel. ¹³ După naşterea lui Mahalaleel, Cainan a mai trăit opt sute patruzeci de ani şi a născut fii şi fiice. ¹⁴ Toate zilele lui Cainan au fost de nouă sute zece ani, apoi a murit. ¹⁵ La vârsta de şaizeci şi cinci de ani, Mahalaleel a născut pe Iared. ¹⁶ După naşterea lui Iared, Mahalaleel a mai trăit opt sute treizeci de ani şi a născut fii şi fiice. ¹⁷ Toate zilele lui Mahalaleel au fost de opt sute nouăzeci şi cinci de ani, apoi a murit. ¹⁸ La vârsta de o sută şaizeci şi doi de ani, Iared a născut pe Enoh^(EA). ¹⁹ După naşterea lui Enoh, Iared a mai trăit opt sute de ani şi a născut fii şi fiice. ²⁰ Toate zilele lui Iared au fost de nouă sute şaizeci şi doi de ani, apoi a murit. ²¹ La vârsta de şaizeci şi cinci de ani, Enoh a născut pe Metusala. ²² După naşterea lui Metusala, Enoh a umblat^(EB) cu Dumnezeu trei sute de ani şi a născut fii şi fiice. ²³ Toate zilele lui Enoh au fost trei sute şaizeci şi cinci de ani. ²⁴ Enoh^(EC) a umblat cu Dumnezeu, apoi nu s-a mai văzut, pentru că l-a luat Dumnezeu. ²⁵ La vârsta de o sută optzeci şi şapte de ani, Metusala a născut pe Lameh. ²⁶ După naşterea lui Lameh, Metusala a mai trăit şapte sute optzeci şi doi de ani şi a născut fii şi fiice. ²⁷ Toate zilele lui Metusala au fost de nouă sute şaizeci şi nouă de ani, apoi a murit. ²⁸ La vârsta de o sută optzeci şi doi de ani, Lameh a născut un fiu. ²⁹ El i-a pus numele Noe^[i], zicând: „Acesta ne va mângâia pentru osteneala şi truda mâinilor noastre, care vin din acest pământ pe care^(ED) l-a blestemat Domnul.” ³⁰ După naşterea lui Noe, Lameh a mai trăit cinci sute nouăzeci şi cinci de ani şi a născut fii şi fiice. ³¹ Toate zilele lui Lameh au fost de şapte sute şaptezeci şi şapte de ani, apoi a murit. ³² Noe, la vârsta de cinci sute de ani, a născut pe Sem^(EE), Ham şi Iafet^(EF).

Stricăciunea oamenilor

6 Când^(EG) au început oamenii să se înmulţească pe faţa pământului şi li s-au născut fete, ² fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase şi din toate şi-au luat^(EH) de neveste pe acelea pe care şi le-au ales. ³ Atunci, Domnul a zis: „Duhul^(EI) Meu nu va rămâne^[j] pururea în om, căci^(EJ) omul nu este decât carne păcătoasă; totuşi^[k], zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.” ⁴ Uriaşii erau pe pământ în vremurile acelea şi chiar şi după ce s-au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor şi le-au născut ele copii; aceştia erau vitejii care au fost în vechime, oameni cu nume. ⁵ Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor^(EK) din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău. ⁶ I-a părut rău^(EL) Domnului că a făcut pe om pe pământ şi S-a mâhnit^(EM) în inima Lui. ⁷ Şi Domnul a zis: „Am să şterg de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut, de la om până la vite, până la târâtoare şi până la păsările cerului, căci Îmi pare rău că i-am făcut.”

Noe

⁸ Dar Noe a căpătat^(EN) milă înaintea Domnului. ⁹ Iată care sunt urmaşii lui Noe.

Noe^(EO) era un om neprihănit şi fără pată între cei din vremea lui:

Noe^(EP) umbla cu Dumnezeu. ¹⁰ Noe a născut trei fii: Sem^(EQ), Ham şi Iafet. ¹¹ Pământul era stricat^(ER) înaintea lui Dumnezeu; pământul era plin^(ES) de silnicie. ¹² Dumnezeu S-a uitat^(ET) spre pământ şi iată că pământul era stricat, căci orice făptură îşi stricase calea pe pământ. ¹³ Atunci, Dumnezeu a zis lui Noe: „Sfârşitul^(EU) oricărei făpturi este hotărât înaintea Mea, fiindcă au umplut pământul de silnicie; iată, am^(EV) să-i nimicesc împreună cu pământul. ¹⁴ Fă-ţi o corabie din lemn de gofer (chiparos); corabia aceasta s-o împarţi în cămăruţe şi s-o tencuieşti cu smoală pe dinăuntru şi pe dinafară. ¹⁵ Iată cum s-o faci: corabia să aibă trei sute de coţi în lungime, cincizeci de coţi în lăţime şi treizeci de coţi în înălţime. ¹⁶ Să faci corabiei o fereastră^[l], sus, lată de un cot; uşa s-o pui în latura corabiei şi să faci un rând de cămări jos, altul la mijloc şi altul sus. ¹⁷ Şi iată că Eu^(EW) am să fac să vină un potop de ape pe pământ, ca să nimicească orice făptură de sub cer care are suflare de viaţă; tot ce este pe pământ va pieri. ¹⁸ Dar cu tine fac un legământ: să^(EX) intri în corabie, tu şi fiii tăi, nevastă-ta şi nevestele fiilor tăi împreună cu tine. ¹⁹ Din tot ce trăieşte, din orice făptură, să iei în corabie câte două^(EY) din fiecare soi, ca să le ţii vii cu tine: să fie o parte bărbătească şi o parte femeiască. ²⁰ Din păsări după soiul lor, din vite după soiul lor şi din toate târâtoarele de pe pământ după soiul lor, să vină^(EZ) la tine înăuntru câte două din fiecare soi, ca să le ţii cu viaţă. ²¹ Şi tu ia-ţi din toate bucatele care se mănâncă şi fă-ţi merinde din ele, ca să-ţi slujească de hrană ţie şi lor.” ²² Aşa a şi făcut Noe^(FA): a făcut tot^(FB) ce-i poruncise Dumnezeu.

Noe intră în corabie

7 Domnul a zis lui Noe: „Intră^(FC) în corabie, tu şi toată casa ta, căci te-am^(FD) văzut fără prihană înaintea Mea în neamul acesta de oameni. ² Ia cu tine câte şapte perechi din toate dobitoacele curate^(FE), câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască; o pereche din dobitoacele care nu sunt curate^(FF), câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască, ³ şi câte şapte perechi, de asemenea, din păsările cerului, câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască, pentru ca să le ţii vie sămânţa pe toată faţa pământului. ⁴ Căci, după şapte zile, voi face să plouă pe pământ patruzeci^(FG) de zile şi patruzeci de nopţi şi voi şterge astfel de pe faţa pământului toate făpturile pe care le-am făcut.” ⁵ Noe^(FH) a făcut tot ce-i poruncise Domnul. ⁶ Noe era de şase sute de ani când a venit potopul pe pământ. ⁷ Şi Noe^(FI) a intrat în corabie cu fiii săi, cu nevastă-sa şi cu nevestele fiilor săi, din pricina apelor potopului. ⁸ Din dobitoacele curate şi din dobitoacele necurate, din păsări şi din tot ce se târăşte pe pământ, ⁹ au intrat în corabie la Noe, două câte două, câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască, aşa cum poruncise Dumnezeu lui Noe.

Potopul

¹⁰ După cele şapte zile, au venit apele potopului pe pământ. ¹¹ În anul al şase sutelea al vieţii lui Noe, în luna a doua, în ziua a şaptesprezecea a lunii, în ziua aceea, s-au rupt toate izvoarele^(FJ) Adâncului celui mare şi s-au deschis stăvilarele^(FK) cerurilor. ¹² Ploaia a^(FL) căzut pe pământ patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. ¹³ În aceeaşi zi, au intrat^(FM) în corabie: Noe, Sem, Ham şi Iafet, fiii lui Noe, nevasta lui Noe şi cele trei neveste ale fiilor lui cu ei; ¹⁴ ei^(FN) şi toate fiarele câmpului după soiul lor, toate vitele după soiul lor, toate târâtoarele care se târăsc pe pământ după soiul lor, toate păsările după soiul lor, toate păsărelele, tot ce are aripi. ¹⁵ Au intrat^(FO) în corabie la Noe, două câte două, din orice făptură care are suflare de viaţă. ¹⁶ Cele care au intrat erau câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască, din orice făptură, după cum^(FP) poruncise Dumnezeu lui Noe. Apoi, Domnul a închis uşa după el. ¹⁷ Potopul^(FQ) a fost patruzeci de zile pe pământ. Apele au crescut şi au ridicat corabia, şi ea s-a înălţat deasupra pământului. ¹⁸ Apele au ajuns mari şi au crescut foarte mult pe pământ, şi corabia plutea^(FR) pe deasupra apelor. ¹⁹ Apele au ajuns din ce în ce mai mari şi toţi munţii înalţi, care sunt sub cerul întreg, au fost^(FS) acoperiţi. ²⁰ Cu cincisprezece coţi s-au înălţat apele deasupra munţilor, care au fost acoperiţi. ²¹ Şi a pierit^(FT) orice făptură care se mişca pe pământ, atât păsările, cât şi vitele şi fiarele, tot ce se târa pe pământ, şi toţi oamenii. ²² Tot ce răsufla^(FU), tot ce avea suflare de duh de viaţă în nări, tot ce era pe pământul uscat a murit. ²³ Toate făpturile care erau pe faţa pământului au fost nimicite, de la om până la vite, până la târâtoare şi până la păsările cerului; au fost nimicite de pe pământ. N-a rămas decât Noe^(FV) şi ce era cu el în corabie. ²⁴ Apele^(FW) au fost mari pe pământ o sută cincizeci de zile.