Apocalipsa 12-17

Nouă Traducere În Limba Română

Femeia şi balaurul

12 În cer s-a văzut un semn mare: o femeie învăluită în soare, având luna sub picioare, iar pe cap o coroană de douăsprezece stele, ² era însărcinată şi striga în durerile şi suferinţa naşterii. ³ În cer s-a văzut un alt semn: iată că un balaur^[a] mare, roşu, cu şapte capete şi zece coarne, având pe capete şapte diademe, ⁴ a târât cu coada lui a treia parte din stelele cerului şi le-a aruncat pe pământ. Balaurul a stat înaintea femeii care urma să nască, pentru ca, atunci când copilul se va naşte, să-l mănânce. ⁵ Ea a născut un fiu, un băiat, care are să conducă toate neamurile cu un sceptru de fier. Copilul ei a fost răpit la Dumnezeu, la tronul Său. ⁶ Iar femeia a fugit în deşert, unde avea un loc pregătit de Dumnezeu, pentru ca acolo să poată fi hrănită timp de o mie două sute şaizeci de zile^[b].

⁷ În cer a avut loc un război. Mihail şi îngerii lui s-au războit cu balaurul. Balaurul şi îngerii lui s-au războit şi ei, ⁸ dar nu au putut învinge şi locul lor nu li s-a mai găsit în cer. ⁹ Marele balaur a fost aruncat, şi anume şarpele cel vechi, numit diavolul şi Satan, cel care înşală întreaga omenire, a fost aruncat pe pământ, iar împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui. ¹⁰ Apoi am auzit în cer un glas puternic spunând:

¹³ Când balaurul a văzut că a fost aruncat pe pământ, a urmărit-o pe femeia care născuse băiatul. ¹⁴ Femeii i s-au dat două aripi mari de vultur, ca să zboare în deşert, în locul pregătit pentru ea, unde să fie hrănită o vreme, vremi şi jumătatea unei vremi^[e], departe de faţa şarpelui. ¹⁵ Şarpele a aruncat din gura lui apă, ca un râu, după femeie, pentru ca s-o ducă râul, ¹⁶ dar pământul a venit în ajutorul femeii; şi-a deschis gura şi a înghiţit râul pe care-l aruncase balaurul din gură. ¹⁷ Atunci balaurul s-a mâniat pe femeie şi s-a dus să poarte război cu rămăşiţa seminţei^[f] ei, cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin mărturia lui Isus. ¹⁸ Apoi a stat^[g] pe ţărmul mării.

Fiara din mare

13 Am văzut ridicându-se din mare o fiară care avea zece coarne şi şapte capete. Pe coarne avea zece diademe, iar pe capete avea nume blasfemiatoare. ² Fiara pe care am văzut-o era asemenea unui leopard, dar picioarele îi erau ca ale ursului, iar gura – ca gura de leu. Balaurul i-a dat ei puterea lui, tronul lui şi o mare autoritate. ³ Unul dintre capetele ei era ca înjunghiat de moarte, dar rana ei de moarte a fost vindecată. Întregul pământ a fost uimit şi s-a dus după fiară. ⁴ Şi i s-au închinat balaurului, pentru că el îi dăduse autoritate fiarei. Ei s-au închinat şi fiarei, zicând: „Cine este ca fiara şi cine se poate război cu ea?!“

⁵ Fiarei i s-a dat o gură, ca să rostească vorbe mari şi blasfemii. I s-a dat să exercite autoritate pentru patruzeci şi două de luni. ⁶ Ea şi-a deschis gura blasfemiind împotriva lui Dumnezeu, blasfemiind Numele Său, cortul Său şi pe cei ce locuiesc în cer. ⁷ I s-a dat să poarte război cu sfinţii şi să-i învingă. Şi i s-a dat autoritate peste orice seminţie, popor, limbă şi neam. ⁸ Toţi locuitorii pământului i se vor închina, şi anume aceia ale căror nume nu au fost scrise de la întemeierea lumii în Cartea Vieţii Mielului, Care a fost înjunghiat.^{[h] 9} Cine are urechi, să audă!

Fiara din pământ

¹¹ Am văzut ridicându-se din pământ o altă fiară. Avea două coarne ca de miel şi vorbea ca un balaur. ¹² Ea a exercitat toată autoritatea primei fiare, în locul ei. A făcut ca pământul şi locuitorii lui să i se închine primei fiare, cea a cărei rană de moarte fusese vindecată. ¹³ Făcea semne mari şi cobora chiar foc din cer pe pământ înaintea oamenilor. ¹⁴ Ea îi ducea în rătăcire pe locuitorii pământului prin semnele care îi fusese dat să le facă în locul celeilalte fiare, spunându-le locuitorilor pământului să facă o imagine a fiarei care avusese rana cauzată de sabie, şi care totuşi a trăit. ¹⁵ I-a fost dat să dea suflare imaginii fiarei, pentru ca imaginea fiarei să şi vorbească şi totodată să facă ca toţi care nu se închină imaginii fiarei să fie omorâţi. ¹⁶ Ea a făcut ca la toţi – mici şi mari, bogaţi şi săraci, liberi şi sclavi – să li se dea un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte ¹⁷ şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde dacă nu are semnul, adică numele fiarei sau numărul numelui ei. ¹⁸ Aici este înţelepciunea! Cel ce are pricepere, să calculeze numărul fiarei, pentru că este numărul unui om. Numărul său este şase sute şaizeci şi şase.

Mielul şi cei o sută patruzeci şi patru de mii

14 M-am uitat şi iată că Mielul stătea pe muntele Sion, şi împreună cu El erau o sută patruzeci şi patru de mii, care aveau scrise pe frunţile lor Numele Lui şi Numele Tatălui Său. ² Şi am auzit un glas din cer, ca vuietul multor ape şi ca sunetul unui tunet puternic. Sunetul pe care l-am auzit era ca al harpiştilor care cântă la harfele lor. ³ Ei cântau un cântec nou înaintea tronului şi înaintea celor patru făpturi vii şi a bătrânilor. Nimeni nu putea învăţa acel cântec, în afară de cei o sută patruzeci şi patru de mii care fuseseră răscumpăraţi de pe pământ. ⁴ Aceştia sunt cei care nu s-au întinat cu femei, căci sunt virgini^[j]. Ei Îl urmează pe Miel oriunde merge. Ei au fost răscumpăraţi dintre oameni ca prime roade pentru Dumnezeu şi pentru Miel. ⁵ Şi în gura lor nu s-a găsit minciună; ei sunt fără vină.

Mesajele celor trei îngeri

⁶ Am văzut un alt înger, care zbura în înaltul cerului. El avea de vestit Evanghelia veşnică celor ce trăiesc pe pământ – la fiecare neam, seminţie, limbă şi popor. ⁷ El spunea cu glas puternic: „Fiţi temători de Dumnezeu şi daţi-I slavă, pentru că a sosit ceasul judecăţii Lui! Închinaţi-vă Celui Ce a făcut cerul, pământul, marea şi izvoarele de apă!“

⁸ Un alt înger, al doilea, a urmat spunând: „A căzut, a căzut Babilonul cel mare, cel care a dat să bea la toate neamurile din vinul mâniei^[k] datorat desfrânării lui^[l]!“

⁹ Un alt înger, al treilea, le-a urmat spunând cu glas puternic: „Dacă i se închină cineva fiarei şi imaginii ei şi primeşte un semn pe frunte sau pe mână, ¹⁰ va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat^[m] în paharul mâniei Lui, şi va fi chinuit în foc şi pucioasă înaintea îngerilor sfinţi şi înaintea Mielului. ¹¹ Fumul chinului lor se ridică în vecii vecilor. Şi nu au odihnă nici ziua, nici noaptea, cei ce se închină fiarei şi imaginii ei şi cei ce primesc semnul numelui ei.“ ¹² Aici este răbdarea sfinţilor – a celor ce păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa în Isus^[n].

¹³ Am auzit un glas din cer spunând: „Scrie: ferice^[o] de morţii care, de acum, mor în Domnul! Da, zice Duhul, pentru că ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează.“

¹⁴ Apoi m-am uitat şi iată că era un nor alb, iar pe nor şedea „Cineva Care era ca un fiu al omului“^[p]. Avea pe cap o coroană de aur, iar în mână avea o seceră ascuţită. ¹⁵ Un alt înger a ieşit din Templu, strigând cu glas puternic Celui Ce şedea pe nor: „Trimite secera Ta şi seceră, întrucât a sosit ceasul să seceri, pentru că recolta pământului este coaptă!“ ¹⁶ Cel Ce şedea pe nor şi-a aruncat secera pe pământ şi pământul a fost secerat.

¹⁷ Un alt înger a ieşit din Templul din cer, având şi el o seceră ascuţită. ¹⁸ Un alt înger, care are autoritate peste foc, a ieşit de la altar şi a strigat cu glas puternic către cel ce avea secera ascuţită: „Trimite secera ta ascuţită şi culege ciorchinii de struguri ai viei pământului, pentru că strugurii ei sunt copţi!“ ¹⁹ Îngerul şi-a aruncat secera pe pământ, a cules via pământului şi a aruncat strugurii în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu. ²⁰ Teascul a fost călcat în picioare în afara cetăţii şi din teasc a ieşit sânge până la zăbalele cailor, pe o distanţă de o mie şase sute de stadii^[q].

Îngerii cu ultimele şapte urgii

15 Am văzut în cer un alt semn mare şi minunat: erau şapte îngeri, având ultimele şapte urgii, întrucât cu ele ia sfârşit mânia lui Dumnezeu. ² Am văzut ceva ca o mare de sticlă amestecată cu foc şi pe cei ce au învins fiara, imaginea ei şi numărul numelui ei, stând lângă marea de sticlă, cu harfele lui Dumnezeu. ³ Ei cântau cântecul lui Moise, robul lui Dumnezeu, şi cântecul Mielului, spunând:

⁵ După toate acestea, m-am uitat, şi în cer era deschis Templul, Cortul Mărturiei. ⁶ Din Templu au ieşit şapte îngeri care aveau şapte urgii, îmbrăcaţi în haine de in curat, strălucitor, şi fiind încinşi împrejurul pieptului cu brâie de aur. ⁷ Una dintre cele patru fiinţe vii le-a dat celor şapte îngeri şapte vase de aur, pline cu mânia Dumnezeului Care este viu în vecii vecilor. ⁸ Templul s-a umplut de fum din slava lui Dumnezeu şi din puterea Sa. Nimeni nu putea să intre în Templu, până când nu se vor fi sfârşit cele şapte urgii ale celor şapte îngeri.

Cele şapte vase ale mâniei lui Dumnezeu

16 Am auzit un glas puternic spunându-le din Templu celor şapte îngeri: „Duceţi-vă şi vărsaţi pe pământ cele şapte vase ale mâniei lui Dumnezeu!“

² Primul s-a dus şi şi-a vărsat vasul pe pământ. Şi peste oamenii care aveau semnul fiarei şi se închinaseră imaginii ei a venit o rană urâtă şi dureroasă.

³ Al doilea şi-a vărsat vasul în mare. Şi ea s-a făcut ca sângele unui om mort, iar toate vietăţile care erau în mare au murit.

⁴ Al treilea şi-a vărsat vasul în râuri şi în izvoarele apelor. Şi ele s-au transformat în sânge. ⁵ L-am auzit pe îngerul apelor spunând:

⁷ Şi am auzit altarul spunând:

⁸ Al patrulea şi-a vărsat vasul peste soare. Şi soarelui i s-a dat să-i pârjolească pe oameni cu foc. ⁹ Oamenii au fost pârjoliţi de căldura lui arzătoare şi au blasfemiat Numele lui Dumnezeu, Cel Care are autoritate peste aceste urgii. Şi nu s-au pocăit şi nu I-au dat slavă.

¹⁰ Al cincilea şi-a vărsat vasul peste tronul fiarei. Şi împărăţia ei a fost acoperită de întuneric. Oamenii şi-au muşcat limbile de durere ¹¹ şi L-au blasfemiat pe Dumnezeul cerului din cauza durerilor şi a bubelor lor. Şi nu s-au pocăit de faptele lor.

¹² Al şaselea şi-a vărsat vasul peste Râul cel Mare, Eufratul. Şi apa lui a secat, ca să fie pregătit drumul regilor de la răsărit.

¹³ Am văzut trei duhuri necurate, ca nişte broaşte, ieşind din gura balaurului, din gura fiarei şi din gura profetului fals. ¹⁴ Acestea sunt duhuri de demoni, care fac semne şi se duc la regii întregii lumi ca să-i adune pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului Atotputernic.

¹⁵ „Iată, Eu vin ca un hoţ. Ferice^[s] de cel ce veghează şi îşi păzeşte hainele ca să nu umble gol, şi oamenii să nu-i vadă ruşinea.“

¹⁶ I-au adunat în locul numit în ebraică „Armaghedon“^[t].

¹⁷ Al şaptelea şi-a vărsat vasul în văzduh. Şi din Templu, de la tron, s-a auzit un glas puternic spunând: „S-a terminat!“ ¹⁸ Au avut loc fulgere, sunete^[u] şi tunete şi a fost un mare cutremur, un cutremur aşa de mare cum n-a mai fost de când este omul pe pământ. ¹⁹ Cetatea cea mare s-a rupt în trei părţi, iar cetăţile neamurilor s-au prăbuşit. Dumnezeu Şi-a amintit de marele Babilon ca să-i dea paharul cu vinul mâniei Lui aprinse. ²⁰ Orice insulă a dispărut, iar munţii n-au mai fost găsiţi. ²¹ Din cer a căzut peste oameni o grindină mare, cu boabe care cântăreau aproape un talant^[v]. Din cauza urgiei cu grindina, oamenii L-au blasfemiat pe Dumnezeu, pentru că fusese o urgie foarte grea.

Marea prostituată şi fiara

17 Unul dintre cei şapte îngeri, care au avut cele şapte vase, a venit şi a vorbit cu mine, spunându-mi: „Vino! Îţi voi arăta pedeapsa marii prostituate, care şade pe ape multe! ² Regii pământului s-au desfrânat cu ea, iar locuitorii pământului s-au îmbătat de vinul desfrânării ei.“ ³ M-a dus, în Duhul, într-un deşert. Şi am văzut o femeie care şedea pe o fiară stacojie, plină cu nume blasfemiatoare, având şapte capete şi zece coarne. ⁴ Femeia era îmbrăcată în purpură şi stacojiu, fiind împodobită cu aur, pietre preţioase şi mărgăritare. Avea în mână un pahar de aur, plin cu urâciunile şi necurăţiile desfrânării ei. ⁵ Pe fruntea ei era scris un nume, o taină:

„MARELE BABILON, MAMA PROSTITUATELOR ŞI A URÂCIUNILOR PĂMÂNTULUI“.

⁶ Am văzut femeia îmbătată de sângele sfinţilor şi de sângele martorilor^[w] lui Isus.

Când am văzut-o, m-am mirat foarte tare. ⁷ Îngerul m-a întrebat: „De ce te miri? Îţi voi spune taina femeii şi a fiarei care o duce, cea care are şapte capete şi zece coarne. ⁸ Fiara pe care ai văzut-o era şi nu mai este. Ea urmează să se ridice din Adânc şi va merge spre distrugere. Locuitorii pământului, cei ale căror nume n-au fost scrise în Cartea Vieţii de la întemeierea lumii, se vor mira văzând fiara, pentru că ea era, nu mai este, dar va veni. ⁹ Aici este mintea care are înţelepciune! Cele şapte capete sunt şapte munţi, pe care şade femeia. De asemenea, ele sunt şapte împăraţi, ¹⁰ dintre care cinci au căzut, unul este, şi celălalt n-a venit încă, iar când vine, trebuie să rămână doar puţin. ¹¹ Fiara care era, şi nu mai este, e al optulea împărat. El este dintre cei şapte şi merge spre distrugere. ¹² Cele zece coarne pe care le-ai văzut sunt zece împăraţi, care încă n-au primit împărăţia. Ei primesc autoritatea de împărat doar pentru un ceas, împreună cu fiara. ¹³ Aceştia au un singur scop şi îşi vor da puterea şi autoritatea lor fiarei. ¹⁴ Ei se vor război cu Mielul, dar Mielul îi va învinge, pentru că El este Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor. Şi cu El vor fi cei chemaţi, aleşi şi credincioşi.“

¹⁵ Apoi mi-a zis: „Apele pe care le-ai văzut, cele pe care şade prostituata, sunt popoare, mulţimi, neamuri şi limbi. ¹⁶ Cele zece coarne pe care le-ai văzut şi fiara o vor urî pe prostituată şi o vor lăsa pustiită, goală, iar carnea i-o vor mânca şi o vor arde în foc. ¹⁷ Căci Dumnezeu le-a pus în inimă să-I înfăptuiască scopul prin faptul că ei vor lua decizia să-i dea fiarei împărăţia lor până când se vor împlini cuvintele lui Dumnezeu. ¹⁸ Femeia pe care ai văzut-o este cetatea cea mare, care are stăpânire peste împăraţii pământului.“